Decizia penală nr. 372/2013. Tâlhărie
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.372/R/2013
Ședința publică din 19 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: L. H., judecător
JUDECĂTORI | : V. | V. | A. |
: M. | B. | ||
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul formulat de inculpatul L. | F. | , |
împotriva sentinței penale nr.467/_, pronunțată în dosar nr. _ | al |
Judecătoriei Z., inculpatul fiind trimis în judecată prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr. 1692/P/2011 pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. 1 și 2 lit. lit. b și c Cod pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă av.Leahu M. în substituirea apărătorului desemnat din oficiu, av.Paven E., din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul prăților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună în principal, achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.d C.pr.pen., întrucât faptele nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor reținute, respectiv lipsește elementul material. Astfel, solicită a se avea în vedere că din probele dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat presiuni fizice sau morale asupra părții vătămate iar din declarația inculpatului rezultă că suma de 10 lei a fost remisă voluntar de partea vătămată. În subsidiar, solicită aplicarea unei pedepse sub limita prevăzută de lege dându-se eficiență sporită prevederilor art.74 alin.1 lit.c C.penal, apreciind că se poate reține atitudinea cooperantă cu organele judiciare. Cu onorar din FMJ.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefundat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii atacate, apreciind că vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză. Referitor la cererea subsidiară, aceasta este nefondată întrucât instanța a redus pedeapsa cu mult sub minim. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
C U R T E A:
Prin sentința penală nr. 467 pronunțată la data de 28 decembrie 2012 de Judecătoria Zalău s-a dispus, în baza art.211 alin 1, alin.2 lit. b) și c) Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. c Cod penal și art.76 alin.1 lit. b Cod penal condamnarea inculpatului L. F., fiul lui A. și A., născut la data de
_ în municipiul Z., jud. Sălaj, cu domiciliul în mun. Z., str. G. Doja, nr. 168, jud. Sălaj,CNP 1., cetățean român, fără studii, fără loc de muncă, necăsătorit, cu antecedente penale, la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) Cod penal de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii aplicate prin aceasta.
În temeiul prevederilor art.346 alin.1 rap. la art.14 Cod procedură penală și art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă
B. M. cu domiciliul în loc. B., nr. 88/A, jud. Sălaj și a fost obligat pe inculpatul L. F. la plata către partea civilă a sumei de 1017 lei, din care suma de 17 lei cu titlu de despăgubiri materiale și suma de 1000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art.189 alin.1 Cod procedură penală s-a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului din oficiu al inculpatului, av. Demjen Attila, iar în baza art.191 alin.1 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul
L. F. la plata sumei de 900 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
În data de_, în jurul orelor 2130partea vătămată B. M. -D. a intrat în localul Verozal Rio Bar, situat în apropierea gării C.F.R. din mun. Z., unde a jucat la aparatele de joc până în jurul orelor 0030a zilei de 29.07.201. În jurul orelor 0030în același local au intrat inculpatul L. F., însoțit de martorii Bălănean Beniamin-Guță și Bălănean Elvira, care s-au așezat la o masă și au comandat cafea și băuturi alcoolice, pe care le-au consumat. În jurul orelor 0100partea vătămată s-a ridicat de la masă și a cumpărat puncte de 100 lei, pe care le-a jucat la unul din aparatele de joc din local. La scurt timp, partea vătămată a fost urmată de inculpatul L. F., care s-a așezat pe un scaun în apropierea acesteia și a abordat-o sugerându-i în mod repetat cum să pună miza la joc. Partea vătămată, deranjată de atitudinea inculpatului i-a cerut acestuia să înceteze, moment în care inculpatul a înjurat-o și i-a aplicat mai multe lovituri peste față și în alte zone ale corpului. Partea vătămată pentru a scăpa de loviturile aplicate de inculpat s-a refugiat după bar, unde a fost urmată de inculpat care a continuat să-i aplice lovituri, moment în care a intervenit martora Lucaciu G. -C., barman, care i-a cerut inculpatului să înceteze și să iasă de după bar pentru a nu distruge bunuri. Cei doi au ieșit de după tejghea, moment în care inculpatul L. F. i-a cerut părții vătămate B. M. să îi dea 10 lei împrumut, iar partea vătămată foarte speriată i-a înmânat inculpatului o bancnotă de 10 lei. Inculpatul i-a spus părții vătămate că o să îi restituite suma de zilele Z. lui și că îi dă numărul de telefon pentru a se întâlni, dar partea vătămată a spus că nu îi mai trebuie banii, vizibil speriat de inculpat. Ulterior partea vătămată a ieșit din local și s-a îndreptat spre autoturismul în care se afla martorul Aciu R.
, s-a așezat pe scaunul din față și i-a cerut acestuia să-l transporte la locuința sa. Înainte să pornească autoturismul și-a făcut apariția inculpatul însoțit de martorul Bălănean Beniamin, care i-a cerut părții vătămate să meargă din nou în local, apucându-l totodată cu mâna de braț și trăgându-l din autoturism afară. Inculpatul i-a cerut părții vătămate folosind un ton amenințător să meargă în local și să-i cumpere acestuia și martorilor Bălănean Beniamin și Bălănean Elvira băuturi alcoolice. Fiindu-i frică de inculpat, în condițiile în care anterior a fost lovit de acesta, partea vătămată a acceptat, astfel că s-a deplasat
2
în local și a comandat de la bar băuturile alcoolice solicitate de inculpat, respectiv 2 sticle de bere și 100 ml lichior (pentru care a plătit suma de 7 lei) pe care le-a remis celor trei, după care la solicitarea inculpatului, tot sub stăpânirea sentimentului de frică, partea vătămată s-a așezat la masă cu aceștia. Între timp o persoană a anunțat organele de poliție despre cele întâmplate, iar în timp ce partea vătămată stătea la masă cu inculpatul și cu
cei doi martori, în local și-au făcut apariția organele de poliție, care după ce l-a identificat pe inculpat și martorii care îl însoțeau i-au condus la sediul postului de poliție din incinta gării C.F.R. Z. .
Inculpatul nu recunoaște întocmai starea de fapt reținută în sarcina, deși recunoaște că a avut un conflict cu partea vătămată, că i-a aplicat mai multe lovituri cu palma, susține că ulterior aceștia s-au împăcat și că partea vătămată i-a dat suma de 10 lei cu titlu de împrumut, urmând să o restituite când se întâlneau în oraș de zilele Z. lui. De asemenea susține faptul că nu a cerut părții vătămate să îi cumpere alcool, ci aceasta din urmă și-a manifestat această dorință, dar declarațiile inculpatului față de acest aspect sunt contradictorii. Astfel, în faza de urmărire penală declară că partea vătămată a vrut să îi cumpere o bere când au ieșit împreună din bar, inculpatul a acceptat, dar nu au reușit să intre din nou în bar deoarece a sosit poliția (f. 24), în declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul susține că partea vătămată a cumpărat alcool doar celor doi martori ce îl însoțeau pe inculpat în timp ce inculpatul era pentru moment plecat de la masă (f. 54).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul L. F. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza să se dispună, în principal, achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. d C.pr.penală, iar în subsidiar, aplicarea unei pedepse sub limita prevăzută de lege.
În motivarea recursului s-a arătat că fapta inculpatul nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, lipsindu-i elementul material întrucât din probele administrate în cauză nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat presiuni fizice sau morale asupra părții vătămate, iar pe de altă parte, având în vedere atitudinea cooperantă a inculpatului, se impune a se da o eficiență sporită prev. art. 74 lit. c Cod penal.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În baza probelor administrate în cauză s-a reținut o corectă stare de fapt, dându-se acesteia o încadrare juridică corespunzătoare, vinovăția inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.
Astfel, din declarațiile martorilor prezenți la fața locului Aciu R., Lucaciu
G. și Bălănean Elvira Guță coroborate cu declarațiile constante ale părții vătămate rezultă în mod cert că inculpatul l-a lovit pe B. M., determinând-o pe partea vătămată să se ascundă după tejghea, când a ieșit la vedere i-a dat inculpatului la cerere 10 lei, fiind speriată și având un sentiment de frică, iar după ce partea vătămată a ieșit afară cu intenția de a pleca acasă, a fost urmat de inculpat care prin amenințare și constrângere fizică a determinat-o să intre în local și să cumpere băuturi alcoolice.
În aceste condiții, este evident că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de tâlhărie, situație în care cererea de achitare formulată în recurs apare ca neîntemeiată.
Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prev. de art. 72 Cod penal, atât în ce privește cuantumul acesteia cât și în privința modalității de executare.
În favoarea inculpatului s-au reținut largi circumstanțe atenuante, cu consecința reducerii pedepselor sub minimul prevăzut de lege, o reducere și
3
mai accentuată a acesteia fiind nejustificată având în vedere circumstanțele cauzei și realizarea scopului pedepsei prev. de art. 52 Cod penal.
În afara motivelor de recurs invocate, Curtea a examinat cauza și din oficiu, constatând că nu există nici un motiv din cele prev. de art. 385/9 C.pr.penală care să atragă casarea hotărârii atacate.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului ca nefondat, obligându-l, potrivit art. 192 alin. 2 C.pr.penală, la 600 lei în favoarea statului reprezentând cheltuieli judiciare și onorariu avocațial în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul L. F. împotriva sentinței penale nr. 467 din 28 decembrie 2012 a Judecătoriei Z. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 martie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
L. H. V. V. A. M. B.
GREFIER,
L. C.
Red.V.V.A./_ .
Dact.H.C./3 ex./_ . Jud.fond: D.E. M. .
4
| ← Decizia penală nr. 249/2013. Tâlhărie | Decizia penală nr. 920/2013. Tâlhărie → |
|---|
