Decizia penală nr. 1181/2013. Nerespectarea hotarârilor judecatoresti

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 1181/R/2013

Ședința publică din 19 septembrie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	B., judecător
JUDECĂTORI	: A.	D. L.
	: M.	R.
GREFIER	: L.	A. S.

Ministerul Public reprezentat prin A. IA SLABU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de inculpații P. -P. V. și M. I. împotriva sentinței penale nr. 510 din data de 25 martie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei B., privind pe inculpații P.

- P. V. și M. I., ambii trimiși în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, dat în dosar nr. 549/P/2012, pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 271 alin. 2 și 3 Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că nu se prezintă niciuna dintre părți.

Derularea, finalizarea dezbaterilor și cuvântul pe fond al părților s-a consemnat în încheierea de ședință din data de 05 septembrie 2013, când părțile prezente au pus concluzii în dezbaterea recursurilor declarate, conform încheierii de ședință de la acea dată, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, pronunțarea amânându-se din lipsă de timp pentru deliberare la acest termen de judecată.

C U R T E A

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud nr. 549/P/2012, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._ , au fost trimiși în judecată inculpații P. - P. V. și M. I. pentru comiterea infracțiunii prev. de art. 271 alin.2 și 3 Cod penal, reținându-se în sarcina acestora faptul că în data de_ au împiedicat, prin amenințări pe părțile vătămate F. I. și M. E. să-și îngrădească un teren situat în locul numit "Secu"; de pe raza loc. P. B., teren pe care părțile vătămate îl dețin în baza sentinței civile nr. 799/2010 a Judecătoriei B., teren pe care au fost puși în posesie, în baza aceleiași hotărâri judecătorești, de către executorul judecătoresc.

Părțile vătămate F. I. și M. E. s-au constituit părți civile în cauză fiecare cu câte 10.000 lei, dat fiind faptul că nu au putut folosi terenul în discuție.

Audiați fiind, ambii inculpați au negat comiterea infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată (f.139 și 140).

Prin sentința penală nr. 510/_, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ , s-a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului P. -P. V. din infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 și 3 C.penal în infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 C.penal.

A fost condamnat inculpatul M. I., fiul lui G. și P., născut la data de_ în P. -B., jud. BN, cetățean român, studii 10 clase, agricultor, necăsătorit, domiciliat în comuna P. -B., nr. 879, județul B. -Năsăud, fără antecedente penale, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 și 3 C.penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C.penal s-a stabilit un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

I s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal.

În baza art. 71 C.pen. i s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal, iar în temeiul art. 71 alin. 5 C.penal a fost suspendată executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei principale.

A fost condamnat inculpatul P. -P. V., fiul lui A. și M., născut la data de_ în Miloșești, jud. Ialomița, cetățean român, studii 12 clase, administrator, căsătorit, domiciliat în comuna P. -B., nr. 1129, județul B.

-Năsăud, fără antecedente penale, CNP 1., pentru săvârșirea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 C.penal, la pedeapsa de 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C.penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C.penal stabilește un termen de încercare de 2 ani și 3 luni.

I s-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal.

S-au respins ca neîntemeiate pretențiile civile formulate de părțile vătămate

I. și M. E., având în vedere faptul că aceștia nu au folosit niciodată terenul în cauză.
Potrivit art. 14 alin. 3 lit. a C.pr.pen., rap. la art. 348 C.pr.pen., s-a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de către inculpați.
În baza art. 191 al. 1 și 2 C.pr.pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească în favoarea statului câte 100 lei fiecare cu titlu cheltuieli judiciare.
Pentru a dispune în acest sens, instanța a reținut următoarele:
Analizând actele și lucrările de la dosar, respectiv cele ale dosarului nr. 549/P/2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul B. -Năsăud, declarațiile de nerecunoaștere ale inculpaților, declarațiile martorilor Gongoi V. (f.146), Hangan Sandu (f.147), S. I. (f.148), Oțelea Mihai Gavril (f.158), instanța a reținut, în fapt, următoarele:
Cei doi inculpați sunt rude cu părțile vătămate M. E. și F. I. .
Prin Sentința Civilă nr. 799/_ a Judecătoriei B., rămasă definitivă prin nerecurare, s-a admis printre altele și cererea reconvențională formulată de către M. E. și F. I., s-a dispus ieșirea din indiviziune cu privire la imobilul - teren înscris în CF nr. 648 P. B., nr. top. 407/2, 407/3, 408,
prin formarea a trei loturi în natură, potrivit cotelor de proprietate și modului actual de folosință și atribuirea lor astfel:
1. lotul nr. 1 - părților M. E. și F. I., în indiviziune, în cote de câte Vi părți fiecare, format din terenul în suprafață de 684 mp, cu nr. top nou 407/2/1,
2. lotul numărul 2 - lui Vlad Rodovica,
3. lotul nr. 3 - lui M. Dumitru.

Această hotărâre judecătorească a fost pusă în executare la data de_, când executorul judecătoresc, însoțit de un expert tehnic s-a deplasat la fața locului, încheind un proces-verbal de punere în executare și din care rezultă că s- a predat și a fost pus în posesie imobilul - fânaț intravilan, nr. cadastral 505, suprafață 684 mp; casă de lemn și teren arabil, nr. cadastral 506, către M. E. și F. I. .

La data de_, părțile vătămate M. E. și F. I. s-au deplasat la terenul în cauză cu intenția de a edifica un gard în vederea delimitării proprietății. Când au ajuns la teren au constatat că țărușii plantați de către executorul judecătoresc, prin care fuseseră delimitate proprietățile părților în cauză, erau scoși din pământ, iar la fața locului se afla inculpatul M. I., care prin amenințări, respectiv că va lua un topor și le va da în cap, le-a interzis să construiască acest gard. M. I. 1-a solicitat telefonic pe inculpatul P. -P. V. să se prezinte la teren, acesta a venit și, la rândul său, nu le-a permis părților vătămate să se apuce de construirea gardului. A fost necesară intervenția organelor de poliție în vederea aplanării și stingerii conflictului dintre părți.

În faza de urmărire penală inculpații au recunoscut fapta comisă, precizând că terenul în cauză le aparține, fiind proprietatea lor și că de vină pentru confuzia creată este executorul judecătoresc, care le-ar fi pus în posesie pe părțile vătămate pe un alt teren decât cel indicat în hotărârea judecătorească, fapt ce nu este real (filele 93-95, 98-99).

Audiați fiind de către instanța de judecată, inculpații au declarat că nu recunosc infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată.

Inculpatul M. I. a declarat inițial că nu are cunoștință despre existența SC nr. 799/2010 a Judecătoriei B. și nici nu a fost de față la punerea în posesie. La finele declarației însă, a recunoscut că "am fost prezent la punerea în posesie a părților vătămate de către executorul judecătoresc, care a măsurat terenul și a bătut țăruși delimitatori ai acestuia";.

Apoi a recunoscut că "am ridicat acei țăruși de pe teren";.

Întrebat cu privire la incidentul din data de_, acesta a recunoscut că i-a împiedicat pe părțile vătămate ("nu i-am lăsat";), care aveau asupra lor plasă de sârmă și stâlpi, să monteze un gard care să delimiteze proprietățile. Motivul pentru care a acționat astfel este acela că "este terenul meu";.

Inculpatul recunoaște că a folosit un ton ridicat, dar neagă faptul că i-ar fi amenințat pe cei doi, "însă le-am spus că nu le permit să construiască gardul";.

Acesta a mai declarat că personal l-a chemat la fața locului și pe inculpatul

P. -P. V. care, la rândul lui "i-a împiedicat pe părțile vătămate să construiască gardul, pentru același motiv, că terenul este proprietatea mea";.

Inculpatul P. -P. V. a negat, la rândul său, că ar avea cunoștință despre existența SC nr. 799/2010 a Judecătoriei B., dar a recunoscut că a aflat că părțile vătămate urmau să fie puse în posesie.

Cu privire la incidentul din data de_, acesta a recunoscut că "la solicitarea inculpatului M. I. m-am prezentat la terenul în discuție și, probabil și ridicând tonul, le-am interzis părților vătămate, împreună cu M. I., să construiască un gard care să delimiteze un teren despre care aceștia afirmau că este proprietatea lor";.

Din declarațiile celor doi inculpați reiese faptul că aceștia recunosc faptul că îi împiedică pe părțile vătămate să folosească terenul deținut în baza hotărârii judecătorești, însă consideră că terenul este proprietatea inculpatului M. I., care în prezent se află în întreținerea inculpatului P., în baza unui contract de întreținere.

Întreg probatoriul administrat în cauză, respectiv depozițiile martorilor audiați, coroborate cu declarațiile inculpaților, duc la concluzia că aceștia se fac vinovați de comiterea infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești, aceștia folosind fără drept terenul care nu le aparțin de drept, teren care se află în proprietatea exclusivă a părților vătămate și cu privire la care ei nu au nici un drept.

Așa cum s-a precizat anterior, cei doi inculpați au recunoscut că au împiedicat părțile vătămate să monteze gardul delimitator al terenului deținut în baza hotărârii judecătorești definitive, negând însă utilizarea de amenințări la adresa acestora.

Inclusiv martorii audiați în cauză au confirmat (în ambele faze ale procesului penal) cele declarate de inculpați, respectiv că au interzis montarea gardului.

În faza de urmărire penală, martorii Gongoi V. (f.103-105) și S. I. (f.109-111), cei care au fost rugați de părțile vătămate să construiască gardul, au afirmat că M. I. i-a împiedicat să intre pe teren și a amenințat pe F. I. și

M. E. "că-i va tăia cu securea"; dacă vor construi gardul, întrucât el este proprietarul terenului.

În fața instanței însă, au negat acțiunea de amenințare a ambilor inculpați, declarând doar faptul că aceștia i-au împiedicat să intre pe teren și să construiască gardul.

Instanța însă nu a putu ignora declarațiile date în faza de urmărire penală, declarații semnate personal de martori și care au fost consemnate într-un interval de timp foarte apropiat de momentul comiterii faptei. Mai mult decât atât, aceștia au declarat în fața instanței că își mențin declarațiile date în faza de urmărire penală.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în dosar, s-a constatat că nu există nici o probă prin care să se dovedească faptul că și inculpatul P. -

P. V. ar fi proferat amenințări la adresa celor două părți vătămate. Așa cum s-a precizat, s-a dovedit că doar inculpatul M. I. i-a amenințat pe aceștia.

Ca atare, instanța a pus în discuția părților schimbarea încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul P. -P. V. a fost trimis în judecată, din infracțiunea prev. de art. 271 alin. 2 și 3 C.penal în infracțiunea prev. de art. 271 alin. 2 C.penal.

Toate părțile au fost de acord cu schimbarea încadrării juridice, mai puțin procurorul.

Constatând că, într-adevăr inculpatul P. nu a amenințat părțile vătămate cu acea ocazie, instanța a dispus schimbarea încadrării juridice a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului P. -P. V. din infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 și 3 C.penal în infracțiunea de nerespectarea hotărârilor judecătorești, prev. de art. 271 alin. 2 C.penal.

În concluzie, faptul că inculpații se consideră nedreptățiți nu le conferă nici un drept asupra terenului, chiar dacă l-au folosit până în momentul atribuirii acestuia, prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, părților vătămate.

Așa cum a prevăzut legiuitorul, pentru existența infracțiunii prev. de art.

271 alin. 2 C.penal se cere ca imobilul să fie deținut în baza unei hotărâri judecătorești. Nu interesează dacă acea hotărâre judecătorească a fost obținută

sau nu prin proces contra făptuitorului. Fapta constituie infracțiune chiar dacă, ulterior, hotărârea a fost desființată pe calea recursului.

Având în vedere aceste considerente, instanța a constatat, cu atât mai mult, că este vorba despre o infracțiune de nerespectare a unei hotărâri judecătorești, cu cât SC nr. 799/2011 a Judecătoriei B. a rămas definitivă prin nerecurare.

Nimeni nu are dreptul de a nesocoti o hotărâre definitivă a unei instanțe judecătorești, aceasta având putere de lege, deci trebuie respectată ca atare, nici o persoane neavând dreptul de a-și face singură dreptate, ignorând dispozițiile legale, căci nimeni nu este mai presus de lege.

Activitatea prin care se înfăptuiește justiția nu ar avea nici un efect, ar fi formală fără executarea hotărârilor judecătorești pronunțate. Drepturile constatate sau recunoscute printr-o hotărâre judecătorească nu ar putea fi realizate și ordinea juridică restabilită fără aducerea la îndeplinire a celor dispuse prin acea hotărâre.

Faptele prin care se împiedică executarea hotărârilor judecătorești aduc atingere autorității hotărârilor judecătorești executorii și activității pe care trebuie să o înfăptuiască organele de executare.

Nerespectarea hotărârilor judecătorești, fie prin împiedicarea executării lor, fie prin acte posterioare executării, pun în pericol înfăptuirea justiției.

Infracțiunea comisă de inculpați este dovedită cu toate mijloacele de probă administrate în faza de urmărire penală: plângerile și declarațiile părților vătămate (filele 8-10, 19,80-85,87-91), hotărârea judecătorească și procesul- verbal de punere în posesie (filele 16-18), actele de proprietate și cele care au stat la baza emiterii sentinței (filele 20-64), declarațiile martorilor Gongoi V. (filele 103-105), Hangan Sandu (filele 106-108), S. I. (filele 109-111).

În drept: Fapta inculpatului M. I. de a împiedica pe părțile vătămate F.

I. și M. E. să folosească terenul obținut în baza unei hotărâri judecătorești definitive, cu care au fost puși în posesie, săvârșită prin amenințare, astfel cum a fost reținută prin prisma probatoriului administrat în cauză, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 al. 2 și 3 Cod penal, pentru care instanța îl va condamna la pedeapsa de 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 271 alin. 2 și 3 C.penal, gradul de pericol social al faptei săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În baza art. 81 alin. 2 C.penal, a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 6 luni, stabilit conform art. 82 C.penal.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că în cauză sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de lege pentru aplicarea suspendării condiționate a executării pedepsei, în ceea ce privește pedeapsa aplicată și natura infracțiunii, persoana inculpatului și convingerea instanței că scopul pedepsei poate fi atins și fără executarea acesteia.

Potrivit art. 359 C.pr.pen., i-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.penal, a căror nerespectare poate atrage revocarea suspendării condiționate a executării pedepsei.

Instanța a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C.penal, instanța a

dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal, pe perioada executării pedepsei.

Fapta inculpatului P. -P. V. de a împiedica pe părțile vătămate F.

I. și M. E. să folosească terenul obținut în baza unei hotărâri judecătorești definitive, cu care au fost puși în posesie, astfel cum a fost reținută prin prisma probatoriului administrat în cauză, săvârșită cu vinovăție, sub aspectul laturii subiective, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectare a hotărârii judecătorești, prev. de art. 271 al. 2 Cod penal, pentru care instanța l-a condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.

La individualizarea pedepsei, instanța a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C.penal, respectiv: pericolul social concret al faptei, persoana inculpatului, limitele speciale prevăzute de lege pentru fapta comisă, atitudinea adoptată de inculpat.

Constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.penal și apreciind că îndreptarea inculpatului este posibilă și fără executarea efectivă a pedepsei aplicate, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului, sens în care stabilește un termen de încercare de 2 ani și 6 luni.

Instanța i-a pus în vedere inculpatului prevederile art. 83 alin. 1 C.penal.

S-a apreciat că, față de natura și gravitatea infracțiunii săvârșite, de ansamblul circumstanțelor personale ale inculpatului, se impune interzicerea exercitării drepturilor de natură electorală, prevăzute de art. 64 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal. În consecință, în temeiul dispozițiilor art. 71 C.penal, instanța a dispus, ca pedeapsă accesorie, interzicerea exercitării de către inculpat exclusiv a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și lit. b C.penal, pe perioada executării pedepsei.

Potrivit art. 14 alin. 3 lit. a C.pr.penală, rap. la art. 348 C.pr. penală, instanța a dispus restabilirea situației anterioare săvârșirii infracțiunii de către inculpați.

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că părțile vătămate F. I. și M. E. s-au constituit părți civile în cauză fiecare cu câte 10.000 lei, dat fiind faptul că nu au putut folosi terenul în discuție.

Potrivit disp. art.14 alin.3 C.proc.pen., repararea pagubei penale se va face potrivit legii civile, text care trebuie coroborat cu disp. art.1169 C.civil, care prevăd că cel ce formulează o pretenție în fața instanței trebuie să o dovedească. Totodată instanța a avut în vedere și dispozițiile art. 998 C.civil, conform cărora orice faptă a omului care cauzează altuia un prejudiciu, obligă pe acela din a cărui greșeală s-a ocazionat a-l reface, iar potrivit art. 999 C.civil, omul este responsabil nu numai pentru prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar și pentru prejudiciul cauzat prin imprudența sau neglijența sa.

Având în vedere că nu s-a produs nici un prejudiciu în patrimoniul acestora, întrucât anterior comiterii faptei cei doi nu au folosit terenul, instanța a respins ca neîntemeiate pretențiile civile formulate.

În baza art. 191 al. 1 și 2 C.pr.pen., a fost obligat fiecare inculpat să plătească în favoarea statului câte 100 lei fiecare cu titlu cheltuieli judiciare.

Împotriva acestei sentințe au declarat recurs inculpații P. -P. V. și M.

I., prin apărătorul lor, solicitând admiterea recursului formulat, casarea sentinței atacate și, rejudecând, să se pronunțe o hotărâre prin care să se dispună achitarea inculpaților, apreciind că în cauză lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de nerespectarea hotărârilor judecătorești.

În subsidiar, se solicită ca pentru inculpatul P. V. să se dispună achitarea, apreciind că fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei

infracțiuni, iar pentru inculpatul M. I., să se rețină circumstanțe atenuante și să se reducă pedeapsa aplicată.

În motivarea recursului, consideră că lipsește atât latura subiectivă, respectiv intenția, precum și latura obiectivă, în sensul că nu există o hotărâre judecătorească executată în mod legal.

Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița Năsăud s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților P. -P. V. și M. I., pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art. 271 alin. 2 și 3 C.pen., reținându-se în sarcina acestora că în data de_ au împiedecat prin amenințări pe părțile vătămate F. I. și M. E. să își îngrădească un teren situat pe raza

localității P. B., teren deținut în baza unei sentinței civile, și pe care aceștia au fost puși în posesie.

Susținerile inculpaților, potrivit cărora nu au avut cunoștință de împrejurarea că părțile vătămate dețin terenul în baza unei hotărâri judecătorești, sunt neîntemeiate.

Astfel, sentința civilă nr. 799/2010 a Judecătoriei B. definitivă prin nerecurare, a fost pusă în executare la data de_, când executorul judecătoresc, însoțit de un expert tehnic, s-a deplasat la fața locului încheind un proces-verbal de punere în executare din cuprinsul căruia rezultă că s-a predat și a fost pus în posesie imobilul către M. E. și F. I. .

La data de_ când părțile vătămate s-au deplasat la terenul în cauză pentru a edifica un gard, au constatat că țărușii puși anterior de către executorul judecătoresc erau scoși din pământ, iar la fața locului se afla inculpatul M. I., care prin amenințări le-a interzis să construiască acel gard și l-a solicitat telefonic la inculpatul P. P. V. să se prezinte la teren.

Inculpatul M. I. a declarat inițial că nu are cunoștință de existența sentinței civile nr. 799/2010 a Judecătoriei B., pentru ca în finalul depoziției sale să precizeze că a fost prezent la punerea în posesie a părților vătămate de către executorul judecătoresc care a măsurat terenul și a bătut țăruși delimitatori ai acestuia.

La rândul său, inculpatul P. P. V. a susținut că nu are cunoștință de existența sentinței civile nr. 799/2010, dar că a aflat că părțile vătămate urmau să fie puse în posesie.

În ceea ce privește incidentul din_, acesta a recunoscut că la solicitarea inculpatului M. I., s-a prezentat la terenul în litigiu și probabil ridicând tonul, le-a interzis părților vătămate, împreună cu M. I., să construiască gardul care să delimiteze terenul.

Ca atare, nu pot fi reținute susținerile inculpaților, potrivit cărora aceștia nu aveau cunoștință de hotărâre, nu sunt întrunite elementele constituite ale infracțiunii pentru care au fost trimiși în judecată.

De asemenea, cei doi inculpați au solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d C.pr.pen., întrucât lipsește atât latura obiectivă, cât și latura subiectivă a infracțiunii raportat la faptul că sentința civilă nr. 799/2010 nu le este opozabilă nefiind părți în acea cauză și neavând cunoștință despre conținutul acestei hotărâri. Aceste susțineri formulate de inculpați vor fi înlăturate raportat și la practica judiciară constantă în materie care a statuat constant că nu este necesar ca făptuitorul să fi fost parte în procesul în care s-a pronunțat hotărârea pusă în executare ci este suficient să existe o atare hotărâre și subiectul să știe că este pusă în executare.

În cauză chiar din declarațiile celor doi inculpați rezultă că au avut cunoștință de împrejurarea că părțile vătămate au fost puse în posesie de către executorul judecătoresc astfel încât în mod corect a fost reținută vinovăția

inculpaților sub aspectul comiterii infracțiunii de nerespectarea hotărârii judecătorești.

În cauză nu se impune nici pronunțarea unei soluții de achitare în baza art. 10 lit. b/1 C.pr.pen., în ceea ce îl privește pe inculpatul P. V. și reținerea de circumstanțe atenuante cu consecința reducerii pedepsei în ceea ce îl privește pe inculpatul M. I., soluția pronunțată fiind legală și temeinică atât în ceea ce privește reținerea vinovăției inculpatului pentru comiterea infracțiunilor reținute în sarcina, cât și în ceea ce privește cuantumul pedepsei aplicate acestora.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere prevederile art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat în cauză de inculpați va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 192 alin. 2 C.pr.pen., inculpații vor fi obligați la palat cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații P. -P. V. si M.

I. împotriva sentinței penale nr. 510 din 25 martie 2013 a Judecătoriei B. .

Obligă pe recurenții să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 19 septembrie 2013.

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
M. B.	A.	D.	L.	M. R.

GREFIER

L. A. S.

ed.MB/dact.MS 2 ex./_

Jud.fond: A.C.S.

← Decizia penală nr. 753/2013. Nerespectarea hotarârilor...		Decizia penală nr. 506/2013. Sfidarea organelor judiciare →

Decizia penală nr. 1181/2013. Nerespectarea hotarârilor judecatoresti

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 1181/2013. Nerespectarea hotarârilor judecatoresti