Decizia penală nr. 78/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
DECIZIA PENALĂ NR. 78
Ședința publică de la 11 septembrie 2013 Completul compus din:
Președinte: M. S., judecător
: T. C., președ. secție penală
: H. I., judecător
: B. M., grefier
Parchetul de pe lângă Tribunalul Sălaj este reprezentat de B. R., prim procuror adjunct.
S-a luat în examinare recursul formulat de inculpatul recurent B. C. A.
, în prezent deținut în Arestul I.P.J. Sălaj, împotriva încheierii penale nr. 305 din_ a Judecătoriei Z., având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar (art. 160 ind.2 C.p.p.).
La apelul nominal făcut în cauză, a răspuns inculpatul recurent B. C.
A., asistat de apărător ales av. Szeker M. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care;
Întrebat fiind, inculpatul recurent B. C. A. declară că își menține recursul formulat împotriva încheierii penale nr. 305 din_ a Judecătoriei Z. .
Nemaifiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătoarea inculpatului recurent B. C. A., solicită admiterea recursului cu consecința admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar și punerea în libertate a inculpatului. Consideră îndeplinite condițiile de admisibilitate în principiu a cererii de liberare provizorie sub control judiciar prevăzute de art.160 indice 2 Cod procedură penală. Cu privire la temeinicia cererii instanța trebuie să analizeze persoana inculpatului și conduita acestuia înainte și după comiterea faptei însă instanța de fond s-a limitat doar la a preciza că lăsarea în libertate a inculpatului ar zădărnicii și împiedica buna desfășurare a procesului penal și că participanții la săvârșirea infracțiunii nu au fost încă prinși. Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul recurent nu are antecedente penale, are loc de muncă iar implicarea sa a fost minimă și lipsită de intenție. Consideră că în cauză nu există indicii că inculpatul recurent ar dori împiedicarea bunului mers al procesului penal, inculpatul se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemat și va respecta toate obligațiile impuse de instanță în sarcina sa.
Reprezentanta parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat apreciind soluția instanței de fond ca fiind temeinică și legală. Consideră că lăsarea în libertate a inculpatului recurent ar duce la zădărnicirea aflării adevărului inculpatul având o contribuție importantă la săvârșirea infracțiunii acesta cunoscând toate amănuntele înșelăciunii și nu cooperează cu
organele de urmărire penală pentru identificarea persoanei de sex feminin implicată în înșelăciune. Apreciază că la dosarul cauzei există suficiente indicii că inculpatul odată pus în libertate ar săvârși alte infracțiuni prevăzute de legea penală și ar împiedica aflarea adevărului.
În replică, apărătoarea inculpatului recurent B. C. A., av. Szeker M.
, arată că singurul care a dat o declarație amănunțită a fost inculpatul B. ceilalți coinculpați prevalându-se de dreptul la tăcere.
Inculpatul recurent B. C. A., având cuvântul, arată că a dat declarații complete în fața organelor de urmărire penală și nu a refuzat să indice identitatea persoanei de sex feminin ci nu cunoaște numele și adresa acesteia. Solicită admiterea recursului și cercetarea sa în stare de libertate. Declară că este de acord cu cererile și susținerile apărătorului său ales av. Szeker M. .
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea penala nr.305 din_ a Judecătoriei Z. în baza art.1608aalin.6 teza a II-a Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. C. -A. , fiul lui I. și M., născut la data de_ în municipiul Brașov, jud.Brașov, cetățean român, studii medii, administrator la S.C.Minivet Pro S.R.L., necăsătorit, stagiul militar îndeplinit, fără antecedente penale, CNP 1., domiciliat în municipiul R. V., str.C-tin Dobrogeanu G., nr.31, jud.V., în prezent aflat în stare de arest preventiv la Centrul de Reținere și Arestare Preventivă din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Sălaj.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_, sub nr._, inculpatul B. C. -A. a solicitat liberarea sa provizorie sub control judiciar, cu motivarea că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru luarea acestei măsuri, întrucât acțiunea penală s-a pus în mișcare pentru o infracțiune al cărei maxim special de pedeapsă este mai mic de 18 ani, potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, iar la dosarul cauzei nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească infracțiuni sau că
acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. S-a mai arătat că măsura arestării preventive nu se mai impune în momentul de față, iar procesul penal poate fi continuat și fără a se aplica o măsură atât de drastică, regula în procesul penal fiind cercetarea în stare de libertate, arestarea preventivă fiind excepția
Au fost atașate la dosarul cauzei dosarul_ al Judecătoriei Z. având ca obiect soluționarea propunerii de arestare preventivă a inculpatului B. C.
și dosarul nr._ al Judecătoriei Z. având ca obiect soluționarea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpaților B. C. A. și Roman Vasile.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a apreciat că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpat este neîntemeiată și o va respinge ca atare pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.
La data de_ prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău din dosar nr.1725/P/2013, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului B. C. A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Prin încheierea de ședință nr.41/A din data de_, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. C. A. pe o perioadă de 29 de zile, de la_ la_, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzute de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, constând în aceea că în data de_, în calitate de reprezentant al S.C.Minivet Pro S.R.L. R. V., a indus în eroare reprezentanții S.C.Oper Leasing S.R.L. Z., cu ocazia încheierii și executării unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect combustibil, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 158.589 lei.
Măsura a fost pusă în executare prin emiterea de către Judecătoria Zalău a mandatului de arestare preventivă nr.30/J/_ pe o durată de 29 de zile, cu începere de la data de_ până la data de_ .
Împotriva încheierii nr.41/A/_ a Judecătoriei Z., inculpatul a declarat recurs, acesta fiind respins ca neîntemeiat prin decizia penală nr.29/R/_ a T. ui Sălaj.
Prin Încheierea penală nr.44/A/_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului
C. A. pe o perioadă de 30 de zile de la expirarea măsurii inițiale.
Împotriva încheierii nr.44/A/_ a Judecătoriei Z., inculpatul a declarat recurs, acesta fiind respins ca neîntemeiat prin decizia penală nr.32/R/_ a T. ui Sălaj.
Temeiul de drept avut în vedere atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului a fost cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f) Cod procedură penală. Instanța a apreciat că există o suspiciune rezonabilă că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat, legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani pentru faptele săvârșite iar lăsarea în libertate a acestuia prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Potrivit art.1602alin.1 și 2 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani, iar liberarea provizorie sub control judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit
sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probe sau prin alte asemenea fapte. Conform art.1608aalin.2 Cod procedură penală, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie pentru început să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă
prevăzută la art.1602alin.1 Cod procedură penală, cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol, acordarea liberării provizorii sub control judiciar având un caracter facultativ chiar și în ipoteza în care inculpatul nu se află în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602alin.2 Cod procedură penală.
Fără îndoială, sesizată cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu analizează și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, în caz contrar punându-se problema revocării măsurii arestării preventive, motiv pentru care se va reține că, în cauză există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunii reținute în sarcina inculpatului, indicii prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, cu ocazia verificării legalității luării acestei măsuri de către instanța de control judiciar.
Astfel, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele acestuia, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.
În privința persoanei inculpatului, instanța are în vedere faptul că acesta nu are antecedente penale, însă în analiza circumstanțelor personale ale acestuia nu se poate face abstracție nici de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și de modul de săvârșire a acestora. Astfel, deși inculpatul B. C. A. nu a recunoscut decât parțial implicarea sa în activitatea infracțională, negând că ar fi avut inițiativa acestei activități, din probele dosarului administrate până la acest moment rezultă că rolul său în desfășurarea activității infracționale pentru care se efectuează cercetări a fost unul determinant, inculpatul asumându-și practic riscul de a fi prins și tras la răspundere prin acceptarea ofertei propuse de către inculpatul Deaconu Vasile Bobi, așa cum a susținut în apărarea sa, prin semnarea contractelor și crearea unui cont bancar special în scopul efectuării acestor tranzacții. Sub același aspect, nu este de neglijat împrejurarea că inculpatul a retras în numerar suma de bani care pretinde că i s-ar fi cuvenit potrivit înțelegerii cu numitul Bobi la foarte scurt timp de la intrarea sumei în contul bancar, anticipând practic o eventuală blocare a sumei, în situația în care se va formula o plângere penală
Cu ocazia audierii sale, inculpatul B. C. A. a încercat să arunce responsabilitatea în exclusivitate asupra inculpatului Deaconu Vasile Bobi, despre care a afirmat și că nu e de găsit și că nu îi cunoaște alte date, nici măcar identitatea reală, fiind astfel evidentă încercarea sa de a înlătura răspunderea sa penală și, implicit, de a influența buna desfășurare a anchetei în curs. Ulterior, pe parcursul cercetărilor, inculpatul a uzat de dreptul la tăcere și nu a mai furnizat alte informații care ar fi putut ajuta ancheta, contrar susținerilor sale că a colaborat cu organele de cercetare penală.
Toate aceste aspecte denotă caracteristici personale ale inculpatului din care rezultă periculozitatea persoanei sale, perseverența cu care își duce la îndeplinire
rezoluția infracțională și în același timp presupunerea rezonabilă că odată pus în libertate, acesta va încerca să influențeze desfășurarea normală a anchetei, perioada relativ scurtă de arest preventiv nefiind în măsură să constituie un avertisment suficient pentru inculpat, din contră poate fi apreciată ca o încurajare în continuarea activității infracționale.
Prin urmare, circumstanțele personale ale inculpatului, în concret lipsa antecedentelor penale, vârsta și faptul că are o ocupație, nu pot constitui, din punctul de vedere al instanței argumente suficiente care să justifice admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, circumstanțele privitoare la activitatea infracțională desfășurată de acesta justificând concluzia că lăsarea sa în libertate nu este oportună la acest moment, mai ales în condițiile în care aceasta a adoptat o atitudine relativ nesinceră în fața organelor judiciare penale.
Și în acord cu jurisprudența C.E.D.O., s-a constatat că au fost dezvoltate patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea provizorie: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică. În cauză, toate aceste motive își găsesc justificarea.
Instanța a reținut că, chiar dacă din punct de vedere formal, în speță sunt întrunite condițiile de admisibilitate a cererii, totuși, în acest stadiu procesual, pentru o mai bună înfăptuire a justiției și pentru a nu zădărnici aflarea adevărului, nu se impune liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului B. C. A.
, buna desfășurare a procesului penal și realizarea eficientă a scopurilor măsurii arestării preventive putând fi garantate numai prin menținerea acestuia sub incidența măsurii arestării preventive, iar nu prin punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar. În cauza de față, ținând seama de impactul social al faptelor de genul celor pentru care inculpatul este cercetat, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării acestui gen de infracțiuni, organele judiciare trebuie să acționeze prompt, pentru eradicarea fenomenului infracțional de acest gen. Mai mult, urmărirea penală este încă în plină derulare, fiind necesară identificarea altor participanți la comiterea faptei, audierea martorilor și alte acte necesare pentru stabilirea concretă a întregii stări de fapt.
Pentru considerentele anterior expuse, având în vedere și faptul că existența condițiilor generale de admisibilitate a cererii de liberare provizorie nu atrage de plano obligația instanței de a dispune o astfel de măsură, atâta timp cât pe fond
cererea este neîntemeiată, în baza art.1608aalin.6 teza a II-a Cod procedură penală, instanța a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. C. A., iar în baza art.192 alin.2 Cod procedură penală, a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. C., solicitând admiterea recursului declarat, casarea încheierii și în rejudecarea cauzei admiterea cererii de liberare sub contro judiciar formulată.
În motivele invocate s-a arătat că la temeinicia cererii instanța trebuie să analizeze persoana inculpatului și conduita acestuia înainte și după comiterea faptei însă instanța de fond s-a limitat doar la a preciza că lăsarea în libertate a inculpatului ar zădărnicii și împiedica bună desfășurare a procesului penal și că participanții la săvârșirea infracțiunii nu au fost încă prinși,fără a avea în vedere
alte împrejurări .De asemenea s-a arătat că trebuie să se țină seama de contribuția fiecărui inculpat,de persoana celui care a avut inițiativa infracțională. Față de conduita și persoana inculpatului cererea de liberare provizorie sub contro judiciar ar fi admisibilă, motiv pentru care s-a solicitat admiterea ei.
Recursul declarat de către inculpat este nefondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente :
Inculpatul este cercetat în dosarul nr.1725/P/2013 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal, constând în aceea că în data de_, în calitate de reprezentant al S.C.Minivet Pro S.R.L. R. V., a indus în eroare reprezentanții S.C.Oper Leasing S.R.L. Z., cu ocazia încheierii și executării unui contract de vânzare-cumpărare având ca obiect combustibil, cauzând astfel un prejudiciu în cuantum de 158.589 lei. În dosar alături de acest inculpat mai sunt cercetate încă alte 2 persoane participante și ele la comiterea prezentei fapte.
Prin încheierea de ședință nr.41/A din data de_, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău și a dispus arestarea preventivă a inculpatului B. C. A. pe o perioadă de 29 de zile, de la_ la_ incheierea fiind definitiva prin respingerea recursului declarat de inculpat ca nefondat de către Tribunalul Sălaj. Măsura arestării preventive a fost ulterior prelungită în condițiile legii de către Judecătoria Zalău.
Examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune menținerea împrejurărilor legale care au stat la baza arestării preventive a inculpatului, dar în procedura liberării organul judiciar poate aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. În sens larg dreptul inculpatului de a fi judecat în libertate chiar și restricționată (habeas corpus) este un drept esențial al său, care poate fi cenzurat numai după o atentă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei. Instanța reține în mod corect că, în esență, acordarea liberării provizorii sub control judiciar reprezintă o înlocuire a măsurii privative de libertate, respectiv cea a arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate, însă păstrând temeiurile care au justificat măsura arestării preventive. Totodată, soluționarea cererii de liberare pe control judiciar implică faptul că rațiunile juridice care au impus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive încă subzistă, de aceea analizarea prezentei cereri nu se va face raportat numai la condițiile formale și substanțiale care impun măsura arestării preventive.
Conform art. 160^2 al. 1 din C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. În speță, inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de înșelăciune prev. de art.215 alin.1, 2 și 3 Cod penal.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este admisibilă dacă în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; inculpații îndeplinesc și aceste
condiții de admisibilitate deoarece nu există date din care reiese necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte asemenea fapte.
În al doilea rând nu se poate face abstracție nici de condițiile referitoare la temeinicia cererii în conformitate cu art.160 indice 8a alin.6 C. proc. penală și care face necesară observarea condițiilor ce se impun a fi întrunite în momentul luării măsurii arestării preventive și prelungirii acesteia, ori în cauză există suficiente indicii și probe care să formeze bănuiala legitimă a unui observator obiectiv și independent că au fost comise fapte prevăzute de legea penală ,existând presupunerea verosimilă că persoanele respective -inculpații- au comis fapte prevăzute de legea penală.
S-a procedat la verificarea cererii sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 C.p.p., cu privire la formularea acesteia în cadrul unui proces penal declanșat, la persoana care poate fi subiectul unei astfel de cereri, respectiv un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării și cu privire la sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în cazul în care este vorba de o infracțiune intenționată, respectiv pedeapsa închisorii care să nu fie mai mare de 18 ani.
În cadrul condițiilor de admisibilitate au fost analizate și dispozițiile art. 160 indice 2 alin. 2 C.p.p., care prevăd cazurile în care liberarea sub control judiciar nu se poate acorda, instanța constatând că în privința inculpatului nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe aceștia să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Or, din ultimele probe administrate în cauză s-a reținut că la comiterea faptei au participat și alte persoane, care urmează a fi descoperite și care au legătură directă cu fapta comisă de inculpat.
Având în vedere modalitatea de comitere a faptei, participarea mai multor persoane, valoarea mare a prejudiciului ,implicarea mai multor firme și virarea banilor în conturi succesive pentru a nu fi descoperiți, se apreciază că buna desfășurare a urmăririi penale ar putea fi tulburată prin lăsarea în libertate a inculpatului.
Circumstanțele privitoare la activitatea infracțională desfășurată de inculpat justifica concluzia că lăsarea sa în libertate nu este oportună la acest moment, mai ales în condițiile în care aceasta a adoptat o atitudine relativ nesinceră în fața organelor judiciare penale. Circumstanțele de ordin personal invocate vor fi avute în vedere la soluționarea pe fond a cauzei.
Pentru aceste considerente, având în vedere și decizia dată în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011, potrivit căreia instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, se verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, se va respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Pentru considerentele mai sus menționate, se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C. împotriva încheierii penale nr.305/2013 a Judecătoriei Z. .
Văzând și dispozițiile art.192 alin 2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE, IN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. C. împotriva încheierii penale nr.305/2013 a Judecătoriei Z. .
Obligă inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 11 septembrie 2013.
Președinte, | Judecător, | Judecător, | Grefier, | |||
M. S. | T. | C. | H. | I. | B. M. |
Red.TC/_
Dact.BM/_ Ex.3
Jud. fond/Ș. . M.C.
| ← Încheierea penală nr. 148/2013. Cerere de liberare provizorie... | Decizia penală nr. 303/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
