Decizia penală nr. 51/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 51/A/2013
Ședința publică din data de 20 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: DP, judecător JUDECĂTOR: I. C. M. GREFIER: A. B. H.
Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de A. C. reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare apelul declarat de partea civilă D. G. A F. P. A JUDEȚULUI S. în nume propriu și în numele Agenției Naționale de Administrare Fiscală împotriva sentinței penale nr.72 din 14 noiembrie 2012 a Tribunalului S., privind pe inculpatul B. A., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art.9 alin 1 lit. b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal și a infracțiunii prevăzute de art.9 alin 1 lit. c din aceeași lege, cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal, având ca obiect soluționarea laturii civile, inculpatul fiind deja condamnat prin sentința penală nr.28/2012 pronunțată în dosarul nr._ .
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul B. A. asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Brebenaru Tudor din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar, lipsă fiind părțile civile D. G. a F. P. a Județului S., Agenția Națională de Administrare Fiscală, partea responsabilă civilmente S.C. C. S.R.L. J. și lichidatorul judiciar
M. C. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că inculpatul B. A. a depus la dosar, prin apărător ales, note de ședință prin care solicită respingerea apelului părții civile.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul asupra apelului formulat în cauză.
Reprezentantul M. ui P., asupra apelului promovat de către partea civilă, arată că din studiul dosarului se poate constata un calcul greșit al taxelor și impozitelor, motiv pentru care apreciază că soluția instanței de fond este temeinică și legală, astfel că solicită a se respinge apelul declarat de către partea civilă - D. G. a F. P. a Județului S. .
Apărătorul inculpatului solicită a se respinge apelul formulat întrucât apelanta nu a arătat motivele de nelegalitate ale hotărârii atacate, ci s-a mărginit doar la reluarea unor aspecte din procesul verbal de control, fără a arăta elementele care impun obligarea inculpatului la plata altor sume decât cele la care a fost obligat de către instanța de judecată.
Prin urmare, apreciază că apelul declarat în cauză nu este motivat și de la dosar lipsește mandatul special la care face referire în apel parte civilă, mandat care a fost acordat la_, adică după data pronunțării hotărârii instanței, iar în lipsa lui mandatul este formulat de către o persoană fără calitate.
De asemenea, supune atenției instanței de control judiciar aspectul reținut de către prima instanță care a avut în vedere faptul că "impozitul și TVA-ul calculat de către organele de control s-a făcut în mod greșit, prin raportare la niște sume nereale, calculate greșit de către societatea de preluare a laptelui și neverificate de către organele de control";. În mod corect, expertul a arătat în cuprinsul raportului de expertiză contabilă că organul fiscal a calculat eronat valoarea impozitului pe profit între valorile rezultate din prima adeverință și valorile din cea de-a doua. Față de aceste motive, solicită respingerea apelului.
Inculpatul B. A., având ultimul cuvânt, solicită respingerea apelului promovat de către partea civilă pentru motivele arătate în cuprinsul notelor de ședință depuse la dosar, care sunt întemeiate, reale și conforme cu realitatea.
C U R T E A
Asupra apelului penal de față,
În baza lucrărilor dosarului, constată că Tribunalul Sălaj prin sentința penală nr.72 din_, în baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală și art.1381 Cod civil, a obligat inculpatul B. A. la plata sumei de 22.187 lei despăgubiri către ANAF B. reprezentând impozit pe profit și TVA, la care se vor adăuga penalitățile de întârziere și majorările de întârziere aferente până la achitarea integrală.
În baza art.11 din Legea nr.241/2005 s-a menținut sechestrul asigurător aplicat prin Ordonanța din_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou asupra imobilului înscris în C.F. 452 R. .
A fost obligat inculpatul la 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou a fost trimis în judecată inculpatul B. A. pentru comiterea infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de art.9 alin 1 lit.b din Legea 241/2005 cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal și a infracțiunii prevăzute de art.9 alin 1 lit. c din aceeași lege, cu aplicarea art.41 alin 2 Cod penal, reținându-se că în mod repetat, în calitate de administrator de fapt al societății SC C. S. J.
,în perioada 2003-2008 nu a evidențiat în contabilitatea societății unele venituri obținute din activitatea comercială, iar în cursul anului 2008 a evidențiat în contabilitate cheltuieli care nu au la bază operațiuni reale, cauzând bugetului de stat un prejudiciu în sumă de 88.559 lei.
Dosarul a fost înregistrat la Tribunalul Sălaj sub numărul_, iar prin sentința penală nr. 28/2012 s-a dispus condamnarea inculpatului pentru comiterea infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată, disjungându-se cauza în baza art.320/1 alin.5 Cod procedură penală sub aspectul laturii civile, formându-se dosarul_ .
S-a reținut că societatea comercială SC C. S. J., în perioada 2003-2008 nu a evidențiat în contabilitatea societății unele venituri obținute
din activitatea comercială iar în cursul anului 2008 a evidențiat în contabilitate cheltuieli ce nu au avut la bază operațiuni reale, prejudiciind bugetul de stat cu suma de 88.599 lei.
Încă de la primul termen de judecată inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, însă a contestat cuantumul prejudiciului, arătând că este mult prea mare, sens în care s-a dispus audierea martorilor Sipos I. și P.
G., emiterea unor adrese către APIA S. și efectuarea unei expertize contabile.
Din declarațiile martorilor audiați s-a reținut că în societate se aflau și vacile personale ale inculpatului, care nu erau ale societății, dar care erau crescute împreună cu acestea. Din banii obținuți din predarea laptelui se cumpărau medicamente pentru animale, fân, se plăteau salariile angajaților, curentul și toate cheltuielile legate de întreținerea animalelor. S-a mai reținut că întrucât societatea nu avea cotă de lapte, laptele era predat pe numele lui B. A. .
Din adresa înaintată de către APIA S., fila 54, s-a reținut că în anii 2007-2008 i-a fost alocată cota pentru vânzări directe în cantitate de 40021kg lapte, iar pentru livrări de 40035 kg, în anii 2009-2012 pentru vânzări directe de 40021 kg, iar pentru livrări de 27863 kg, iar întrucât nu a depus declarația anuală privind modul de utilizare a cotei, acestuia i-a fost retrasă cota individuală de lapte. Potrivit datelor deținute de către APIA S. ,
inculpatul figurează în anul 2007 cu un număr de 42 de capete de vaci cu lapte, iar în anul 2008 cu un număr de 18 capete.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, filele 65-78, s-a reținut că, potrivit adeverinței nr.5907/_ emisă de către societatea de preluare a laptelui în anul 2006 cantitatea de lapte livrat a fost de 33.849 litri în valoare de 17.921,47 lei, în anul 2007 de 30.524 litri în valoare de 15.910,85 lei, iar în anul 2008 de 2.753 litri în valoare de 1337 lei, obligațiile fiscale fiind de 1911lei impozit pe profit și 2.270 lei TVA pentru anul 2006,
4.071 lei impozit pe profit și 4.834 lei TVA pentru anul 2007 și 130 lei impozit pe profit și 155 lei TVA pentru anul 2008. Inițial,în raportul de inspecție fiscală, conform adeverinței nr.4533/_ emisă de societatea de
prelucrare a laptelui, cantitatea de lapte livrat în anul 2006 a fost de 158.910 litri în valoare de 91.651 lei, stabilindu-se un impozit pe profit de 14.664 lei și TVA în valoare de 17.414 lei, în anul 2007, a fost de 153.302 litri în valoare de 183.447 lei, pentru care s-a stabilit un impozit pe profit de
29.336 lei și TVA în sumă de 34.836 lei, iar pentru anul 2008 de 66.803 litri în valoare de 69.395 lei, stabilindu-se un impozit pe profit de 11103,2 lei și TVA în suma de 13.185 lei.
În adeverința nr.5907/_ emisă de către SC Friesland România SĂ s-a aratat că se revine asupra primei adeverințe întrucât în perioada lunii iulie personalul de la departamentul de materii prime al societății au fost plecați în concediu de odihnă, informațiile fiind extrase de către înlocuitorii acestora dintr-un alt program, având în vedere că între timp s-a schimbat sistemul de plată al laptelui, aceasta revenire având influență doar asupra valorilor plătite nu și asupra cantităților de lapte livrat care au fost aceleași. Analizând adeverința nr.4533/_ emisă prima dată de către SC Friesland SĂ România, existentă la dosar la fila 52 se poate constata că la rubrica total cantitate de lapte și total valoare, pe anii_ s-au adunat greșit cantitățile predate pe fiecare lună în parte. Astfel, în loc de 33,847 litri de lapte pentru anul 2006 s-a trecut 158.910 litri și în loc de
valoarea de 17.840 lei s-a calculat în mod greșit 91.650,97 lei, pentru anul 2007 s-a trecut 153.302 litri în loc de 30.534 litri și valoarea de 183.346,9 în loc de 16.819,6, iar în anul 2008- 66.803 în loc de 2735 litri.
Deci, impozitul și TVA-ul calculat de către organele de control s-a făcut în mod greșit, prin raportare la niște sume nereale, calculate greșit de către societatea de preluare a laptelui și neverificate de către organele de control. În mod corect, expertul contabil a arătat în cuprinsul raportului de expertiză contabilă că organul fiscal a calculat în mod eronat valoarea impozitului pe profit la valoarea diferenței (dintre valorile rezultate din prima adeverință și cele rezultate din cea de-a doua adeverință) și nu la valoarea reală a laptelui.
De asemenea, s-a mai arătat în cuprinsul expertizei ca plata arendei către proprietarii de terenuri presupune atât o înregistrare la venituri a valorii acordate în natură sub formă de cereale sau alte produse proprietarilor de terenuri cât și cheltuiala cu produsele finite livrate de aceeași valoare, ceea ce duce la concluzia că această operațiune nu este purtătoare de impozit pe profit. Pe cale de consecință organul de control fiscal în mod eronat a stabilit obligații fiscale sub formă de impozit pe profit asupra veniturilor din arenda.
Raportat la cuantumul obligațiilor fiscale stabilite de către expertul contabil, majorările și penalitățile de întârziere stabilite prin actul de control au fost diminuate corespunzător noilor valori, la suma de 5418 lei majorări și penalități impozit pe profit și 4398 lei majorări și penalități TVA.
În concluzie, s-a reținut că societatea SC C. S. R. nu a înregistrat cronologic și sistematic veniturile realizate pentru partea ce i se cuvenea în evidență contabilă a societății. Deci, sumele reținute de către expert în raportul de expertiză contabilă sunt consecința comiterii de către inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală, între această și prejudiciu existând un raport direct de cauzalitate.
Astfel, în baza art.14 Cod procedură penală, art.346 Cod procedură penală și art.1381 cod civil, a fost obligat inculpatul la plata sumei de
22.187 lei despăgubiri către ANAF B., reprezentând impozit pe profit și TVA, la care se vor adăuga penalitățile de întârziere și majorările de întârziere aferente până la achitarea integrală.
În vederea recuperării prejudiciului cauzat, în baza art.11 din Legea 241/2005 s-a menținut sechestrul asigurator instituit prin ordonanța din data de_ a Parchetului de pe lângă Judecătoria Jibou, asupra imobilului înscris în CF R. .
Împotriva soluției instanței de fond a declarat apel partea civilă ANAF -
D. G. a F. P. S. care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței tribunalului și judecând în fond cauza, a fi obligat inculpatul B. A. la plata sumei de 88.559 lei reprezentând impozit pe profit și TVA precum și suportarea de dobânzi, majorări de întârziere și penalități aferente acestui debit, calculate de la data scadenței și până la plata efectivă a întregii pagube.
S-a susținut că, cele statuate de raportul de expertiză nu sunt temeinice, nereflectând adevărata pagubă cauzată de inculpat, bugetului de stat consolidat.
Curtea examinând apelul declarat, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
În esență, critica părții civile vizează interpretarea eronată de către tribunal a probelor administrate, testimoniale și științifice prin prisma dispozițiilor art.63 și 64 C.pen.
Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.
În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.
Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii. În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al
Judecătorilor Europeni, în atenția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei, privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că "examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar";.
Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.
În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau recursului.
Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.
Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R
(94) 12 a Comitetului de Ministri ai Statelor Membre asupra Independenței eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";.
Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de recurs, este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";.
Astfel, Curtea reține că de la debutul soluționării cauzei, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor, însă a contestat cuantumul prejudiciului, arătând că este mult prea mare, sens în care s-a dispus audierea martorilor Sipos I. și P. G., emiterea unor adrese către APIA S. și efectuarea unei expertize contabile.
Potrivit declarațiilor martorilor ascultați, rezultă că în societate se aflau și vacile personale ale inculpatului, care nu erau ale unității, dar care erau crescute împreună cu acestea. Din banii obținuți din predarea laptelui se cumpărau medicamente pentru animale, fân, se plăteau salariile angajaților, curentul și toate cheltuielile legate de întreținerea animalelor. S-a mai stabilit că întrucât societatea nu avea cotă de lapte, acesta era predat pe numele inculpatului.
Conform adresei transmise către APIA S., fila 54, s-a reținut că în anii 2007-2008 i-a fost alocată cota pentru vânzări directe în cantitate de 40021kg lapte, iar pentru livrări de 40035 kg, în anii 2009-2012 pentru vânzări directe de 40021 kg, iar pentru livrări de 27863 kg, dar pentru că nu a depus declarația anuală vizând modul de utilizare a cotei, acestuia i-a fost retrasă cota individuală de lapte. Potrivit datelor deținute de către APIA S. ,
inculpatul figurează în anul 2007 cu un număr de 42 de capete de vaci cu lapte, iar în anul 2008 cu un număr de 18 capete.
Din raportul de expertiză contabilă efectuat în cauză, filele 65-78, s-a reținut că, potrivit adeverinței nr.5907/_ emisă de către societatea de preluare a laptelui în anul 2006 cantitatea de produs livrat a fost de 33.849 litri în valoare de 17.921,47 lei, în anul 2007 de 30.524 litri în valoare de 15.910,85 lei, iar în anul 2008 de 2.753 litri în valoare de 1337 lei, obligațiile fiscale fiind de 1911lei impozit pe profit și 2.270 lei TVA pentru anul 2006,
4.071 lei impozit pe profit și 4.834 lei TVA pentru anul 2007 și 130 lei impozit pe profit și 155 lei TVA pentru anul 2008. Inițial, în raportul de inspecție fiscală, conform adeverinței nr.4533/_ emisă de societatea de
prelucrare a laptelui, cantitatea de lapte livrat în anul 2006 a fost de 158.910 litri în valoare de 91.651 lei, stabilindu-se un impozit pe profit de 14.664 lei și TVA în valoare de 17.414 lei, în anul 2007, a fost de 153.302 litri în valoare de 183.447 lei, pentru care s-a stabilit un impozit pe profit de
29.336 lei și TVA în sumă de 34.836 lei, iar pentru anul 2008 de 66.803 litri în valoare de 69.395 lei, stabilindu-se un impozit pe profit de 11103,2 lei și TVA în suma de 13.185 lei.
În adeverința nr.5907/_ emisă de către SC Friesland România SĂ se arată că se revine asupra primului act, întrucât în perioada lunii iulie, personalul de la departamentul de materii prime al societății a efectuat concediul de odihnă, informațiile fiind extrase de către înlocuitorii acestora, dintr-un alt program, având în vedere că între timp s-a schimbat sistemul de plată al laptelui, aceasta revenire având influență doar asupra valorilor plătite nu și asupra cantităților de lapte livrat care au fost aceleași. Analizând adeverința nr.4533/_ emisă prima dată de către SC Friesland SĂ România, existentă la dosar la fila 52 se poate constata că la rubrica total cantitate de lapte și total valoare, pe anii_ s-au adunat greșit cantitățile predate pe fiecare lună în parte. Astfel, în loc de 33,847 litri de lapte pentru anul 2006 s-a trecut 158.910 litri și în loc de valoarea de 17.840 lei s-a calculat în mod greșit 91.650,97 lei, pentru anul 2007 s-a trecut 153.302 litri în loc de 30.534 litri și valoarea de 183.346,9 în loc de 16.819,6, iar în anul 2008- 66.803 în loc de 2735 litri.
Deci, impozitul și TVA-ul calculat de către organele de control s-a efectuat în mod greșit, prin raportare la niște sume nereale, stabilite greșit de către societatea de preluare a laptelui și neverificate de către organele de control. În mod judicios, expertul contabil a arătat în cuprinsul raportului de expertiză, că organul fiscal a calculat în mod eronat valoarea impozitului pe profit la valoarea diferenței (dintre valorile rezultate din prima adeverință și cele rezultate din cea de-a doua) și nu la valoarea reală a laptelui.
De asemenea, s-a mai învederat în cuprinsul expertizei, ca plata arendei către proprietarii de terenuri presupune atât o înregistrare la venituri a valorii acordate în natură sub formă de cereale, sau alte produse, proprietarilor de terenuri, cât și cheltuiala cu produsele finite, livrate, de aceeași valoare, ceea ce duce la concluzia că această operațiune nu este purtătoare de impozit pe profit. Pe cale de consecință, organul de control fiscal în mod eronat a stabilit obligații fiscale sub formă de impozit pe profit asupra veniturilor din arenda.
Raportat la cuantumul obligațiilor fiscale stabilite de către expertul contabil, majorările și penalitățile de întârziere fixate prin actul de control au fost diminuate corespunzător noilor valori, la suma de 5418 lei majorări și penalități impozit pe profit și 4398 lei majorări și penalități TVA.
În concluzie, s-a reținut că societatea SC C. S. R. nu a înregistrat cronologic și sistematic veniturile realizate pentru partea ce i se cuvenea în evidență contabilă a societății. Deci, sumele stabilite de către expert în proba științifică, sunt consecința directă a săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de evaziune fiscală, între această faptă și prejudiciul creat, existând un raport direct de cauzalitate.
Pentru motivele ce preced, apelul părții civile este nefondat, de altfel acesta nici nu a fost motivat, neexistând dovezi în privința sumei solicitate a fi achitată de către inculpat, în valoare de 88.559 lei.
Mai mult, în preambulul apelului, partea civilă se referă la un alt inculpat, pe nume Andras Dănuț, care nu vizează prezenta cauză, condiții în care Curtea putea să considere că această cale de atac nu este promovată în
acest dosar. Cu toate acestea însă, s-a apreciat că este vorba de o eroare materială, însă motivele de apel nu sunt probate cu absolut nimic, fiind simple susțineri nejustificate, prin probele testimoniale și științifice atașate cauzei.
Așadar, apelul părții civile se va respinge ca nefondat în baza art.379 pct.1 lit.b C.proc.pen.
Se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, conform art.189 C.proc.pen.
Văzând disp.art.192 alin.2 C.proc.pen., va obliga pe apelantă să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat apelul declarat de partea civilă ANAF - D. G. A F. P. S., împotriva sentintei penale nr. 72 din 14 noiembrie 2012 Tribunalului S. ..
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe apelantă să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Cu drept de recurs in termen de 10 zile de la pronunțare cu inculpatul si comunicare cu apelanta..
Pronunțată în ședință publică, azi, 20 martie 2013 .
PREȘEDINTE, | JUDECĂTOR, | GREFIER | |||
DP | I. | C. | M. A. | H. |
red.PD/CA_ - 4 ex.
jud.fond.T. E.
| ← Decizia penală nr. 177/2013. Evaziune fiscală | Încheierea penală nr. 34/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
