Încheierea penală nr. 259/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 259/R/2013
Ședința publică din 21 februarie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : M. | R., judecător |
JUDECĂTORI | : A. | D. L. |
: V. | C. | |
GREFIER | : L. | A. S. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate
Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. reprezentant prin Doru Dobocan, procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul C. M. împotriva încheierii penale nr. 26/F din data de 14 februarie 2013, pronunțată de Tribunalul Bistrița-Năsăud - Secția penală, în dosar nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul C. M., în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, avocat I. M., din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar ( f. 12 ) și de apărător ales, avocat Cupșa Aris, din cadrul Baroului Bistrița-Năsăud, cu delegație la dosar ( f. 13 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Apărătoarea din oficiu a inculpatului solicită instanței să ia act de încetarea delegației sale și să se dispună plata onorariului parțial din fondul M. ui Justiției.
Curtea constată încetat mandatul apărătorului desemnat din oficiu și se va pronunța asupra onorariului parțial solicitat în cauză, prin hotărâre.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului C. M., solicită admiterea recursului formulat de inculpat și, în principal, să se constate nulitatea hotărârii atacate, iar în subsidiar să se dispună casarea hotărârii și admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Invocă nulitatea hotărârii atacate având în vedere lipsa ultimului cuvânt al inculpatului. Astfel, conform art. 341 din Codul de procedură penală se impune obligativitatea acordării ultimului cuvânt al inculpatului, după dezbateri. Solicită a se avea în vedere dezbaterile consemnate în partea introductivă a hotărârii pronunțate și, raportat la faptul că nu i s-a acordat ultimul cuvânt al inculpatului, aspect care reprezintă o garanție esențială pentru respectarea dreptului la apărare și la un proces echitabil, apreciază că în cauză este incidentă nulitatea hotărârii, urmând să se dispună casarea acesteia și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În subsidiar, în ipoteza aprecierii ca neîntemeiată a susținerii principale, consideră că cererea formulată în cauză este admisibilă și că liberarea sub control judiciar este întemeiată.
Susține că motivarea hotărârii instanței de fond nu are legătură cu realitatea cauzei raportat la argumentarea reținută și anume că fapta este gravă și că există temeiuri pentru a fi menținută starea de arest. În acest sens, confirmă existența temeiurilor raportat și la instituția cererii de liberare provizorie sub control judiciar și la faptul că acestea au fost constatate cu ocazia luării măsurii arestării. Apreciază că nu se mai impunea analizarea temeiurilor în cadrul judecării cererii formulate, situație în care singura motivare a instanței de fond se raportează la susținerea că fapta este gravă. Consideră că afirmația nu este o motivare și că fapta nu reprezintă o asemenea gravitate care să justifice eliminarea aplicării celorlalte două condiții, respectiv măsuri preventive, altele decât arestarea și impunerea în sarcina inculpatului a obligațiilor prevăzute de lege și lăsarea acestuia în stare de libertate, conform dispozițiilor referitoare la liberarea sub control judiciar.
De asemenea, raportat la mențiunea instanței de fond în sensul că "lăsat în libertate inculpatul va comite alte acte de încercare să zădărnicească aflarea adevărului"; precizează că acest aspect a fost constatat în mod nejustificat și nedovedit de către instanță pentru a fi inclus în motivarea hotărârii. Astfel, susține că nu rezultă faptul că inculpatul C. M., lăsat în libertate, ar comite aspectele reținute, pentru ca ulterior acestea să fie constatate de către instanță. Apreciază că aspectele reținute de către instanță sunt imaginare și nesusținute de dosar sau de către Parchet. Menționează că pentru a efectua aprecierile expuse de către instanța de fond, aceasta ar fi trebuit să dețină informații pentru a concluziona în sensul reținut.
Mai arată că instanța a apreciat într-un mod netemeinic că s-ar crea un sentiment de dezaprobare din partea opiniei publice în ipoteza judecării
inculpatului C. M. în stare de relativă libertate prin admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Apreciază că această constatare a instanței este nejustificată și că reprezintă un argument pur teoretic. Susține că nu există motive pentru ca cererea de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului să nu fie admisă, raportat și la faptul că aceasta presupune impunerea unor condiții restrictive de mișcare a acestuia, respectiv de a lua legătura cu alte persoane și, ca atare, n-ar putea influența alte persoane conform susținerilor instanței.
Mai mult, susține că și alți inculpați sunt judecați în stare de libertate în acest dosar ( de urmărire penală ), fiind vorba de un drog de risc de o cantitate relativ mică și în acte relativ reduse. În acest context, apreciază ca fiind nemotivată ipoteza de a nu fi admisă cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
De asemenea, susține că hotărârea atacată reprezintă simple afirmații, nemotivate prin prisma dosarului și reiterează faptul că nu au fost respectate drepturile inculpatului la un proces echitabil și la apărare prin faptul că nu i s-a acordat ultimul cuvânt, ulterior încheierii dezbaterilor.
Reprezentantul M. ui P. solicită, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva încheierii penale nr. 26 din data de 14 februarie 2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud pentru următoarele motive:
Apreciază încheierea penală recurată ca legală, temeinică și judicios motivată.
Cu privire la solicitarea de a se constata nulitatea încheierii solicită a se avea în vedere că, ulterior constatării admisibilității pe fond a cererii, precum și
că nu sunt alte cereri de formulat, s-a acordat cuvântul apărătorului inculpatului, care a susținut cererea de liberare provizorie sub control judiciar, s- a acordat cuvântul reprezentantului M. ui P., care a solicitat admiterea, iar ulterior, la pagina nr. 4 a încheierii, a fost consemnat faptul că "petentul C.
M. arată că este de acord cu susținerile apărătorului său. De asemenea, arată că regretă profund tot ce s-a întâmplat și dorește să fie cercetat în stare de libertate"; și, în fine, a mai arătat că regretă cele întâmplate. În concluzie, apreciază că acesta a fost ascultat așa cum prevede dispozițiile legale privind soluționarea unei astfel de cereri. Raportat la faptul că s-au mai consemnat ulterior două schimburi de replici între apărare și acuzare, consideră că acest aspect se datorează în primul rând impetuozității celor doi actori ai procesului penal, respectiv a apărătorului inculpatului și a reprezentantului M. ui P. și, mai mult decât atât, lecturând replicile, susține că acestea se referă la concluziile anterioare. În acest context, apreciază că instanța de fond ar fi trebuit să le reteze scurt cuvântul, după ultimul cuvânt al inculpatului.
Raportat la fondul cererii arată că își însușește motivarea instanței de fond, dar învederează că, în conformitate cu dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor din culpă și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii până la 18 ani. Astfel, din redactarea textului rezultă că liberarea provizorie nu este un drept absolut și nici măcar formal al inculpatului, ci o posibilitate lăsată instanței care judecă o astfel de cerere să facă o analiză asupra temeiniciei și oportunității lăsării în libertate sub control judiciar a inculpatului. Susține că legea nu menționează criteriile după care se efectuează această analiză, dar ele sunt menționate de practica judiciară și mai ales de practica Înaltei Curți de C. și Justiție.
Cu privire la temeinicia sau admiterea unei astfel de cerere arată că se impune în mod evident raportarea la existența unei stări de arest preventiv luată legal. Susține că în cauză, de la momentul luării măsuri arestării preventive, temeiurile acestei măsuri au fost examinate și de către instanța de control judiciar, care a respins recursul formulat de către inculpat. De asemenea, susține că în cursul zilei de ieri, instanța de fond a constatat că aceste temeiuri subzistă și a prelungit măsura arestării preventive luată față de inculpat cu încă 30 de zile. Ca atare, susține că, din perspectiva analizei, o astfel de cerere de liberare provizorie nu apare ca întemeiată, instanța considerând că se mențin temeiurile de arestare preventivă.
Cu privire la analiza ce vizează oportunitatea, consideră că, în mod corect, instanța a reținut și hotărât că nu este oportună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului având în vedere numărul mare de acte materiale și faptul că infracțiunea de trafic de droguri de risc, sancționată cu o pedeapsă de la 3 la 15 ani, este o infracțiune gravă, precum și celelalte circumstanțe reale și personale ale cauzei.
Ca urmare, pentru motivele expuse, solicită respingerea recursului.
Inculpatul C. M., având ultimul cuvânt, arată că substanțele nu i-au aparținut și că acest aspect a fost recunoscut de persoana de gen masculin ascultată în cauză. De asemenea, susține că a dorit să facă mențiuni la instanța de fond, dar că nu i s-a acordat această posibilitate. În consecință, solicită cercetarea sa în stare de libertate, cu precizarea că este angajat în muncă, că nu a obținut profit, că a fost prins într-un concurs de împrejurări și consideră că nu este echitabil ca persoanele deținătoarea să fie în prezent în stare de libertate, iar personal să se afle în stare de arest preventiv.
Totodată, susține că nu cunoaște obligațiile care pot fi impuse în sarcina sa raportat la cererea formulată prin apărătorul său, pe care și-a însușit-o.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.26/F din_ pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr._, a fost respinsă cererea formulată de petentul C. M., în prezent aflat în Arestul Inspectoratului Județean de Poliție Bistrița Năsăud, arestat preventiv în dosarul penal nr. 4/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -Bistrița
- Năsăud, privind liberarea sa provizorie sub control judiciar, ca fiind neîntemeiată.
A fost obligat petentul să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că prin Încheierea penală nr.9/CC/2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud, pronunțată în dosarul nr.905/112/201, definitivă prin Decizia penală nr.152/R/2013 a Curții de Apel
C. -secția penală și de minori, s-a dispus arestarea preventivă pentru o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_ a inculpatului B. Mihai Florin și începând cu data de_ și până la_ a
inculpaților C. M., Legian Robert A. și Gasznar A., și a fost respinsă propunerea de arestare preventivă în ceea ce îi privește pe inculpații Csilag E. h
C., Rad I., zis "Titel";, și Maroti C. I. n, față de care s-a dispus luarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea pentru 30 de zile, cu fixarea, potrivit disp.art. 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală, pe durata obligării de a nu părăsi localitatea inculpații, având următoarele obligații: să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanța de judecată ori de câte ori sunt chemați; să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea (Postul de Poliție Prundu Bârgăului pentru inculpata Csilag E. h
C. ; Postul de Poliție Josenii Bârgăului pentru inculpatul Rad I. și Poliția municipiului Bistrița pentru inculpatul Maroti C. I. n) conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori sunt chemați; să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței; să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme; să nu comunice direct sau indirect între ei sau cu ceilalți inculpați precum și cu persoanele ce vor fi stabilite de organele de cercetare penală.
În motivarea hotărârii judecătorești prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive s-a reținut că sunt întrunite cerințele disp. art. 143 C.pr.pen., întrucât există probe suficiente că inculpații mai sus menționați au săvârșit infracțiunile pentru care sunt cercetați, relevante sub acest aspect fiind, îndeosebi, următoarele probe: adresa nr. 1812553/_ a Laboratorului de analiză și profil al drogurilor, pentru cantitatea de 607,9 grame rezină de cannabis, ridicată de la inculpatul C. M. ( fila 77,vol.I) ; raport de constatare tehnico-științifică 1812517/2013 (fila 87); procesele verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare (fila 94,98,100); raport de constatare tehnico- științifică nr. 2345741/_ ( fila 95); rapoartele investigatorilor sub acoperire cu numele de cod "Chiciudean Paul"; și "Mănăilă Septimiu"; ( fila 102,103); procesele verbale de constatare a efectuării unor acte premergătoare (fila 5,15,25,36,52,65,79,81,98,109,110,120,122,135,144-146 - vol. II); rapoartele
întocmite de investigatorii sub acoperire cu numele de cod "Ceaușu Florin";,
"Chiciudean Paul";, "Mănăilă Septimiu"; și "Costin S. "; (filele 6,23,27,38,54,67,100,141-vol. II); rapoartele de constatare tehnico-științifică privind existența tetrahidrocanaabinolului (THC) în probele obținute de la
inculpați (filele 8-10,19-22,29-34, 40-45, 57-63, 69-74, 88-93, 102-107, 113-118,
125-130, 138-140, vol. II); proces verbal de supraveghere operativă a inculpatului
B. Mihai Florin (fila 85 vol. II); proces verbal de constituire a dispozitivului de supraveghere a inculpatului C. M. (fila 149-151.vol II); declarațiile martorilor Boghin V. R. și Dunca A. (filele 152, 153- vol. II) ; transcrierile convorbirilor telefonice interceptate, purtate de inculpați (vol. III), toate coroborate cu declarațiile celor în cauză.
S-a apreciat că în cauză sunt întrunite și cerințele disp. art. 148 lit. f C.pr.pen., întrucât pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpaților sunt mai mari de 4 ani închisoare și există probe certe că lăsarea acestora în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, pericol relevat de gravitatea faptelor comise, de perseverența infracțională a celor patru inculpați care au comis, fiecare în parte, mai multe acte materiale de trafic de droguri, ca și de ușurința cu care au săvârșit aceste fapte care constituie un atentat la sănătatea publică. Pe de altă parte, lipsa de resurse financiare a celor în cauză îndreptățește temerea că, lăsați în libertate inculpații ar continua activitatea ilicită.
Așa fiind, în baza disp. art. 149/1 C.pr.pen., propunerea de arestare preventivă a inculpaților B. Mihai Florin, C. M., Legian Robert A. și Gasznar A. a fost admisă, dispunându-se arestarea preventivă a acestora pentru 29 de zile, apreciindu-se că luarea unei măsuri preventive mai puțin drastice nu se justifică deoarece, în această modalitate scopurile măsurilor preventive, astfel cum sunt acestea definite în cuprinsul art. 136 C.pr.pen., nu s- ar mai realiza.
Pe de altă parte însă, propunerea de arestare preventivă a inculpaților Csilag E. h C., Rad I. și Maroti C. I. n a fost considerată neîntemeiată, apreciind-se că, chiar dacă cerințele disp. art. 143 C.pr.pen. sunt întrunite și în cazul acestor inculpați, nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile cuprinse în art. 148 lit. f C.pr.pen., în sensul lipsei pericolului concret pentru ordinea publică, întrucât toți cei trei inculpați au ajuns în câmpul infracțional în mod conjunctural (inculpata Csilag E. h C. determinată de concubinul său, inculpatul C. M. ), având un număr redus de tranzacții cu droguri (inculpații
R. I. și Maroti C. I. n doar câte o vânzare), astfel încât situația lor diferă mult de cea a celorlalți inculpați.
În cauză nu s-a demonstrat, că cercetarea acestor inculpați în stare de libertate ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică astfel încât se va da eficiență statuărilor constante ale Curții Europene ale Drepturilor Omului care în jurisprudența sa referitoare la art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului a relevat că " detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală";.
Recursul declarat de inculpații B. Mihai Florin, C. M. și Legian Robert
A. împotriva Încheierii penale nr.9/CC/2013 a Tribunalului Bistrița-Năsăud a fost respins prin Decizia penală nr.152/R/2013 a Curții de Apel C. -secția penală și de minori, în motivarea căreia s-a arătat că, cu privire la existența pericolului concret pentru ordinea publică, acesta rezultă atât din gravitatea faptelor presupus comise de inculpați, din modalitatea în care aceștia au înțeles să acționeze și numărul considerabil de acte materiale, din împrejurarea că aceștia nu desfășoară activități remunerate (inculpații Legian Robert A., B. Mihai Florin și Gasznar A. sunt fără ocupație, singurul care este încadrat în muncă fiind inculpatul C. M. ), și că, în condițiile în care fenomenul de trafic și consum de droguri a luat o amploare deosebită, s-a apreciat în mod corect că luarea măsurii arestării preventive a inculpaților se impune în scopul bunei desfășurări a urmăririi penale, pentru a se evita posibilitatea ca inculpații să ia
contact cu persoanele cu privire la care există indicii că le-au vândut droguri și pentru a se împiedica sustragerea de la urmărire penală ori judecată.
Examinând cererea petentului C. M., instanța a constatat că formal, toate condițiile prev. de art. 160 ind. 2 Cod procedură penală sunt îndeplinite. Însă, pentru admiterea cererii, pe lângă condițiile prevăzute de lege pentru admisibilitatea ei în principiu, este necesar ca aceasta să fie și întemeiată. Sub acest din urmă aspect, având în vedere natura și gravitatea deosebită a faptei săvârșite precum și împrejurarea că subzistă în continuare temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, instanța a apreciat că nu se justifică punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.
S-a considerat că aplicarea acestei instituții este admisibilă în cazul infracțiunilor grave, de natura celor care fac obiectul dosarului, doar în situația în care inculpații, oferă garanții suficiente că lăsați în libertate, nu vor împiedica buna desfășurare a procesului penal și nu vor săvârși alte fapte penale. Aceste cerințe nu sunt îndeplinite în cazul inculpatului C. M., în privința căruia s-a apreciat ca existând riscul ca, cercetat în libertate, să încerce să zădărnicească aflarea adevărului, chiar și în situația în care i-ar fi impuse obligațiile prevăzute de art. 160/2 al.3 procedură penală, aspect reținut prin hotărârea judecătorească prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, și prin hotărârea instanței de control judiciar.
Și aceasta întrucât infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este gravă (faptul că traficul s-a realizat cu droguri de risc nediminuându-i gravitatea), aducând atingere unei dintre cele mai importante valori ocrotite de legea penală, respectiv sănătatea publică, reprezentând una dintre cele mai grave forme ale criminalității organizate, și are o rezonanță negativă în rândul comunității locale, creând un sentiment firesc de dezaprobare din partea opiniei publice, față de
împrejurarea că persoane asupra cărora planează asemenea acuzații sunt cercetate în stare de libertate.
Raportat la comiterea unei infracțiuni grave, la modalitatea de comitere a acesteia, la numărul actelor materiale, ușurința cu care a fost comisă, la cantitatea deloc neglijabilă de drog traficată contra unor sume substanțiale de bani, dar și la perseverența infracțională a inculpatului C. M., reflectată în faptul că acesta nu este la prima încălcare a legii, întrucât prin Ordonanța din data de_, dată în dosarul nr.3528/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, s-a dispus sancționarea sa cu suma de 1000 lei amendă administrativă, în urma finalizării cercetărilor penale pentru comiterea infracțiunii prev. de art.208-209 lit.a,g,i Cod penal, și art.20 rap. la art.208-209 lit.a,g Cod penal cu aplic.art.33 lit.a Cod penal (cazier - fila 74 vol.I dos. u.p.), s-a apreciat că toate aceste elemente indică faptul că în cazul punerii sale în libertate ar exista un risc real de comitere de noi infracțiuni (inclusiv legate de droguri), sau de obstrucționare a cercetărilor penale, care sunt în desfășurare (aspecte reținute, așa cum s-a arătat, prin hotărârea judecătorească prin care s-a dispus luarea măsurii arestării preventive, și prin hotărârea instanței de control judiciar).
În ceea ce privește practica CEDO, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea unui arestat preventiv: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit - 19 iunie 2001: cauza Smirnova contra R. iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei - 10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei - 27 iunie 1968; cauza Letellier contra Franței - 26 iunie 1991; Skrobal contra Poloniei - 13 decembrie 2005 și Georgier contra Bulgariei - 3 iulie 2008).
Susținerile inculpatului, că în cauză sunt cercetate persoane față de care, raportat la reținerea aceleiași încadrări juridice a faptelor, s-au luat măsuri preventive mai puțin severe comparativ cu cea a arestării preventive (măsuri raportat la luarea cărora parchetul nu a declarat recurs) nu sunt întemeiate, atâta vreme cât situația juridică și personală a fiecăruia dintre cei cercetați nu s- a reținut a fi identică (diferențele de tratament juridic fiind analizate de judecătorul care a instrumentat cauza), situația petentului fiind analizată inclusiv din perspectiva faptului că are un loc de muncă și nu figurează cu antecedente penale.
Pentru considerentele arătate și apreciindu-se că pentru buna desfășurare a procesului penal se impune la acest moment procesual privarea de libertate a inculpatului C. M., arestat preventiv în dosarul penal nr. 4/D/P/2011 al Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism
-Bistrița - Năsăud, instanța în temeiul art. 160/8a alin.6 Cod procedură penală, a respins ca fiind neîntemeiată cererea acestuia de liberare provizorie sub control judiciar.
În baza art.192 al.2 Cod procedură penală petentul a fost obligat să plătească statului suma de 40 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul, criticând soluția primei instanțe ca nefiind temeinică și legală.
În motivarea recursului său, inculpatul a învederat că se impune constatarea nulității absolute a încheierii atacate având în vedere faptul că i-a fost încălcat dreptul la apărare prin aceea că nu i-a fost acordat ultimul cuvânt cu toate că mai dorea să adauge unele chestiuni referitoare la fondul cauzei. Apoi, raportat la împrejurările concrete ale cauzei, la persoana inculpatului și la faptul că, în cauză sunt îndeplinite cerințele art.160 ind.2 C.p.p., de admisibilitate a unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar se impune și se justifică punerea în libertate a inculpatului, care poate fi cercetat și în stare de libertate, acesta fiind de acord să se supună controlului judiciar. Inculpatul nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică și raportat la faptul că în cauză sunt cercetați și alți inculpați față de care nu s-a luat această măsură preventivă se impune a se respecta principiul echității și ca urmare a se continua procesul penal cu inculpatul în stare de libertate.
Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, precum și a dispozițiilor legale în materie, curtea reține următoarele:
Mai întâi cu privire la excepția invocată, curtea constată, în urma verificării încheierii atacate a practicalei acesteia că, după dezbaterea în fond a cererii inculpatului i s-a acordat acestuia ultimul cuvânt, ocazie cu care inculpatul și-a expus pe larg punctul de vedere, arătând în primul rând că este de acord cu susținerile apărătorului său, că regretă profund cele întâmplate și că dorește să fie cercetat în stare de libertate, aducând și argumente cu privire la acest aspect și făcând și unele afirmații legate de fondul cauzei.
În acest context, apreciem că inculpatului i-au fost respectate drepturile procesuale în conformitate și cu obiectul cauzei, în baza art.160 ind.4 C.p.p. acesta și-a însușit în scris cererea formulată de apărătorul său, a fost întrebat cu privire la aceasta, a arătat că dorește să fie cercetat în stare de libertate și motivele pentru care consideră că o astfel de cerere este justificată astfel că nu sunt incidente în cauză dispozițiile art.197 alin.2 C.p.p., a nulității absolute.
Faptul că ulterior acordării cuvântului inculpatului a mai avut loc un schimb de replici între procuror și apărătorul inculpatului nu este de natură a-l prejudicia pe inculpat cu atât mai mult cu cât apărătorul ales al acestuia a reliefat toate aspectele importante și necesare unei apărări efective.
În ceea ce privește fondul cauzei, curtea apreciază în consens cu instanța de fond că, în faza procesuală în care ne aflăm nu este încă oportună lăsarea în libertate a inculpatului.
Verificând admisibilitatea cererii formulate, în condițiile art.160 ind.8 C.p.p., curtea apreciază că în cauză sunt îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de art.160 ind.2 C.p.p. și anume infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este pedepsită cu închisoarea ce nu depășește 18 ani și nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea sau distrugerea unor mijloace de probă sau prin alte asemenea fapte.
În ceea ce privește însă temeinicia cererii inculpatului, curtea constată în principal că, în cauză există indicii temeinice în sensul art.68 ind.1 C.p.p. care conduc la presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat, faptă de o gravitate ridicată.
Astfel, fără a antama fondul cauzei, probele administrate până în prezent în cursul urmăririi penale conduc la bănuiala că inculpatul este autorul faptei pentru care este cercetat și anume trafic de droguri de risc.
Apoi, din coroborarea textului art.1602raportat la art.1606C.proc.pen. reiese caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza admisibilității în principiu a cererii.
Cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului.
Această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, instanța consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere de art.1602rap.la art.1606C.proc.pen. din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului, care în speța de față, nu prezintă suficiente garanții din care să rezulte că odată lăsat în libertate nu și-ar continua activitatea infracțională în vederea obținerii unor resurse materiale ilicite.
Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea constată că la acest moment, punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că urmărirea penală nu este încă finalizată.
Față de cele de mai sus, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii atacate, în baza art.385 ind.15 pct.1 lit.b C.p.p. va respinge ca nefondat recursul declarat.
Va stabili în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat I. M. .
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu parțial avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DISPUNE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul C. M. (fiul lui M. el și M., născut la data de_ în com. Prundu Bîrgăului, jud. Bistrița Năsăud, domiciliat în com. Josenii Bîrgăului, sat Mijlocenii Bîrgăului, nr. 418, jud. Bistrița - Năsăud, CNP 1. ) împotriva încheierii penale nr. 26/F din 14 februarie 2013 a Tribunalului Bistrița Năsăud.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, avocat I. M. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 250 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu parțial avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 februarie 2013 .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||||
M. R. | A. | D. | L. | V. | C. |
Plecat în C.O. semnează preș.compl.
GREFIER
L. A. S.
Red.M.R./S.M.D.
3 ex./_ Jud.fond. G. A.
| ← Încheierea penală nr. 526/2013. Cerere de liberare provizorie... | Decizia penală nr. 167/9. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
