Decizia penală nr. 52/2013. Falsul material în înscrisuri oficiale

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

Dosar nr. _

DECIZIA PENALĂ NR. 52/R/2013

Ședința publică din 17 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	R.	, judecător
JUDECĂTORI	: A.	D.	L.
	: M.	B.
GREFIER	: L.	A.	S.

Ministerul Public reprezentat prin VIOLETA TRĂISTARU - procuror, din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel C.

S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul B. I. împotriva sentinței penale nr. 899 din data de 25 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._, trimis în judecată prin rechizitoriu Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, dat în dosar nr. 1113/P/2009, pentru comiterea infracțiunii de tentativă la înșelăciune prev. de art. 20 Cod penal rap. la art. 215 alin. 1, 2 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin.1 Cod penal, uz de fals, prev. de art. 291 Cod penal, cu aplic. art. 33 lit. a Cod penal și art. 37 lit. b Cod penal.

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul B. I. asistat de apărător ales, avocat M. V., din cadrul Baroului Bistrița-Năsăud, cu delegație la dosar ( f. 13 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Se procedează la luarea unei declarații suplimentare inculpatului prezent, aceasta fiind consemnată în scris și atașată la dosarul cauzei, după citire și semnare.

Inculpatul B. I. depune la dosar un memoriu, care se comunică și procurorului, iar apărătorul ales al acestuia depune la dosar rezoluția din 22 septembrie 2011 din dosarul nr. 552/P/2009 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Bistrița-Năsăud, menționată la termenul precedent, precum și fila paginii de web a portalului Judecătoriei Bistrița privind dosarul nr._ în care s-a pronunțat sentința penală nr. 1594/2012 prin care a fost condamnat numitul Nedela Dumitru, împotriva căruia inculpatul a formulat în denunț, dar într-o altă cauză.

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Apărătorul ales al inculpatului solicită admiterea recursului declarat, casarea hotărârii atacate și, în principal, solicită trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond întrucât judecata a avut loc fără ascultarea martorilor încuviințați și legal citați, care, fiind plecați temporar în străinătate, au fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre acest aspect instanța de judecată. În subsidiar, solicită să se dispună achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Astfel, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, solicită achitarea inculpatului, pentru că faptele

reținute în sarcina lui nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunilor, nefiind realizată latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, cu referire concretă la tentativa la infracțiunea de înșelăciune. În baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul de procedură penală solicită să se dispună achitarea inculpatului B. I. privind infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și de uz de fals, întrucât faptele nu au fost comise de către acesta.

De asemenea, pentru cererile formulate în principal invocă următoarele motive: menționează că, pentru termenul de judecată din 18 iunie 2012, instanța de fond a dispus audierea a celor doi martori ai inculpatului, respectiv Negrea V.

M. și H. G. G., care au fost încuviințați. Întrucât cei doi martori nu s- au prezentat pentru a fi audiați, iar din procesele-verbale de executare a mandatelor de aducere a rezultat că sunt plecați din țară în Austria și, respectiv, în Spania, fără a se cunoaște data revenirii în țară, deși a insistat în audierea lor, deoarece lucrau doar temporar în străinătate, iar declarațiile lor ar fi putut avea importanță cardinală în apărarea inculpatului și stabilirea adevărului în cauză, instanța a revenit asupra acestor probe încuviințate, cu motivarea că nu se știe data la care cei doi martori se vor întoarce din străinătate. Mai arată că, la același termen de judecată, apărătorul inculpatului a solicitat încuviințarea efectuării unei expertize criminalistice grafice asupra semnăturilor de pe documentele pretins falsificate, respectiv decizia de calcul de la fila nr. 23 și chitanța aferentă, singura modalitate prin care s-ar fi putut stabilit cu certitudine dacă documentele au fost falsificate prin scanare, prin mijloace informatice, dacă inculpatul a semnat vreunul dintre documente, precum și dacă a comis sau nu infracțiunile pentru care a fost trimis în judecată. În acest context, susține că instanța de fond a dispus respingerea cererii privind efectuarea unei expertize asupra documentelor evocate, a constatat încheiată faza de cercetare judecătorească și a acordat cuvântul la fondul cauzei.

Precizează că prin concluziile scrise depuse la instanța de fond a solicitat redeschiderea dezbaterilor, motivând necesitatea audierii celor doi martori, precum și încuviințarea efectuării expertizei grafice criminalistice asupra semnăturilor de pe documentele pretins falsificate. Astfel, arată că toate solicitările de administrare a probelor nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, dispunându-se respingerea lor, chiar în condițiile în care, în

faza de judecată, inculpatul nu a mai recunoscut niciuna din faptele reținute în sarcina sa, arătând, conform susținerilor de azi, că în faza de urmărire penală a dat o declarație de recunoaștere integrală pentru că i s-a promis adoptarea față de el a unei soluții de scoatere de sub urmărire penală și aplicarea unei sancțiuni cu caracter administrativ. Consideră că instanța de fond a comis o gravă eroare de fapt în condițiile redate, având drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de condamnare a inculpatului.

Mai arată că analiza documentelor pretins falsificate ar fi putut conduce la constatarea că acestea nu au fost falsificate prin scanare, conform relatărilor inițiale ale inculpatului și că operațiunea de scanare nici nu ar fi putut să conducă la un asemenea rezultat. Apreciază că acest aspect putea fi ușor observat, deoarece documentele în cauză nu sunt identice cu documentele model pretins avute în vedere în operațiunea de scanare și de falsificare. Astfel, precizează faptul că inculpatul nu are pregătire în domeniul informaticii, că nu are calificare și nici abilități specifice acestui domeniu și apreciază ca fiind relevant faptul că prin percheziția domiciliară efectuată la inculpat i s-a ridicat acestuia calculatorul personal. Mai arată că, ulterior s-a dispus efectuarea unei expertize informatice asupra bazelor de date înmagazinate în unitatea centrală, ocazie cu care s-a concluzionat că nu au fost identificate fișiere sau date care să

prezinte interes pentru cauză. În acest sens face referire la rezoluția depusă anterior la dosarul cauzei, prin care s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului N. Dumitru, în conținutul căreia este menționat și rezultat percheziției informatice asupra calculatorului inculpatului.

Susține că în cuprinsul memoriului a relevat o serie de aspecte tehnice elocvente referitoare la documentele pretins falsificate, pe care nu le reiterează, dar apreciază că nu ar fi trebuit să fie acreditate susținerile inculpatului din declarația de recunoaștere dată în fața organelor de urmărire penală. De asemenea, apreciază că aspectele tehnice evidențiate în memoriu, reprezentând diferențele evidente dintre documentele pretins falsificate prin scanare contrazic tehnica scanării, iar realitatea nu poate fi stabilită decât prin efectuarea expertizei solicitate, respinsă de către instanța de fond. Consideră că necesitatea efectuării expertizei solicitate a apărut ca fiind imperioasă ca urmare a retractării de către inculpat a declarațiilor de recunoaștere din faza de urmărire penală.

Raportat la solicitările subsidiare menționează că probele administrate în cauză sunt incomplete și nu au forța de a demonstra existența, în sarcina inculpatului, a niciuneia dintre infracțiunile pentru care acesta a fost condamnat. Astfel, ca urmare a situației create, după ce inculpatul a constatat că nu i s-a aplicat o soluție de scoatere de sub urmărire penală și sancționare cu amendă, conform promisiunii, la data de_, acesta a formulat un denunț împotriva numiților N. Dumitru și Man I. Marcel, solicitând D.N.A. - Serviciul Teritorial Anticorupție C. -Napoca cercetarea acestora sub aspectul comiterii infracțiunilor de trafic de influență și de abuz în serviciu. Denunțul formulat a condus la constituirea dosarului nr. 552/P/2009 în care s-a adoptat o soluție de scoatere de sub urmărire penală, cu precizarea că s-a dispus începerea urmăririi penale pentru că denunțul inculpatului a fost credibil.

Susține că probele administrate în cauză sunt divergente și că nu demonstrează faptul că inculpatul a falsificat decizia de calcul și chitanța referitoare la plata taxei, conform declarației inculpatului din fața instanței de fond. Astfel, consideră că, după retractarea declarațiilor de recunoaștere de către inculpat, sistemul probatoriu s-a fragilizat, impunând continuarea cercetării judecătorești prin administrarea probelor solicitate.

Prin urmare, în absența probelor, consideră că se impune aplicarea principiului in dubio pro reo față de inculpat și, în consecință, achitarea acestuia.

În final, față de cererile formulate în scris prin memoriu, solicită ca, în ipoteza în care nu se va curs acestora, să se dispună reevaluarea gradului de pericol social concret pe care-l reprezintă inculpatul, cu consecința admiterii recursului acestuia și reducerea pedepsei aplicate.

Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și apreciază că soluția primei instanțe este legală și temeinică. Astfel, consideră că soluția atacată se bazează pe o interpretare corespunzătoare a art. 63 din Codul de procedură penală a întregului material probator în cauză, care nu se impune a fi completat, în concordanță cu perspectiva instanțe de fond, întrucât au fost administrate suficiente probe a căror utilitate și concludență pot conduce la aflarea adevărului. De asemenea, apreciază că motivația soluției primei instanțe corespunde tuturor dezideratelor. Astfel, consideră că s-au aplicat în mod corect disp. art. 327 alin. 3 și 4 Cod procedură penală, cu privire la posibilitățile reale de audiere a martorilor și, în consecință, că acest motiv nu este de natură să atragă rejudecarea, pentru că s-a făcut dovada lipsei obiective a persoanelor, aspect recunoscut astăzi în fața instanței.

Cu privire la necesitatea administrării unei probe științifice cu expertiza grafoscopică, apreciază că, în mod corect, prima instanță a respins proba, aceasta fiind chiar inutilă și neconcludentă din perspectiva materialului probator,

pentru că, pe de o parte, această probă nu are o valoare mai mare decât restul probelor deja administrate. În ceea ce privește posibilitatea aflării adevărului prin această modalitate consideră că instanța a concluzionat corect că această posibilitate, raportat la toate probele deja existente, este practic nulă. Astfel, se are în vedere faptul că, în mod evident, expertiza grafoscopică nu stabilește vinovăția unei persoane, expertul fiind chemat să răspundă altor elementele, cu precizarea că în scriptele pretins falsificate rezultă că elementul olograf se referă doar la semnături ale funcționarului însărcinat cu primirea sumelor de bani și nu ale inculpatului, cu privire la care s-a stabilit prin alte probe că nu-i aparțin. Din această perspectivă consideră că administrarea unei probe cu același obiect nu are nicio semnificație penală, motiv pentru care instanța a apreciat în mod corect că nu se impune și administrarea probei cu expertiza, în mod suplimentar.

Mai arată că, din întregul material probator rezultă cu prisosință întrunirea elementelor constitutive pentru toate infracțiunile reținute în sarcina inculpatului, pentru că s-a făcut dovada, inclusiv prin luarea în considerare la valoarea reală a declarației din faza de urmărire penală, precum și a declarațiilor ulterioare, că inculpatul, în mod intenționat, dorind să se sustragă plății taxei către instituția statală corespunzătoare, a procedat la falsificarea documentelor astfel încât să rezulte o situație contrară stării de fapt. Astfel, apreciază ca fiind clar faptul că inculpatul nu plătise taxa și că acesta s-a prezentat cu o documentație care aparent arăta că plătise, în scopul vădit de a obținea înmatricularea autovehiculului, acțiune care nu s-a realizat din perspectiva pagubei care urma să fie produsă doar pentru că funcționarul însărcinat a observat urmele care dădeau aparența de falsificare a documentației.

Cu privire la calitatea de autor a inculpatului raportat la infracțiunea de fals consideră ca fiind evident faptul că inculpatul este autorul faptei, având în vedere declarațiile martorului H. G. G., care a confirmat faptul că a înmânat inculpatului documentul pe baza căruia s-a realizat falsul, pentru că numărul administrativ al chitanței deținute de martor este același cu numărul administrativ de pe înscrisul falsificat. Cu privire la infracțiunea de uz de fals apreciază ca fiind nejustificată negarea acesteia de către inculpat raportat la faptul că acesta personal a prezentat documentația în fața funcționarului însărcinat. De asemenea, apreciază ca fiind evidentă valorificarea de către

instanță a declarațiilor inculpatului, date ca atare, deoarece nu s-a invocat dreptul la tăcere și în măsura în care acestea sunt relevante și de natură a servi la condamnarea sa.

Astfel, reducând la absurd situația apărării inculpatului și acceptând ideea că nu acesta personal a falsificat scriptul menționat, apreciază că o soluție optimă ar fi schimbarea încadrării juridice din autorat în complicitate, considerând ca fiind grea susținerea tezei că inculpatul, care s-a prezentat personal cu o documentație ce atesta o plată pe care nu o făcuse, nu a cunoscut și nu a fost inițiatorul falsificării, acesta fiind o terță persoană. În acest sens consideră că s-a dovedit prin verificările corelative ale dosarului că nu există indicii că o altă persoană a procedat în această modalitate. Prin urmare, din perspectiva sa, faptele sunt probate, probele fiind corect administrate și interpretate, toate la valoarea pe care legiuitorul le-a acordat-o.

Cu privire la individualizarea pedepsei, apreciază că aceasta este corectă raportat la starea de fapt din dosar, poziția procesuală a inculpatului, așa cum a fost determinată de instanță, precum și starea de recidivă a acestuia, care de asemenea rezultă din documentația din dosarul cauzei.

În concluzie, consideră că soluția pronunțată este una corectă și solicită menținerea acesteia cu privire la toate dispozițiile date, ca efect al respingerii recursului.

Curtea, în baza art. 334 Cod procedură penală pună în discuție schimbarea încadrării invocate de către procuror, respectiv din infracțiunea de autorat în complicitate.

Apărătorul ales al inculpatului B. I. arată că este de acord cu schimbarea încadrării juridice și că, în opinia sa, ar fi vorba despre o participație improprie.

De asemenea, menționează că prin hotărârea pronunțată de instanța de fond s-a reținut că inculpatul a falsificat documentele în cauză la calculatorul personal, sens în care redă textual "prin folosirea unei imprimante color"; și că ștampilele aplicate pe decizia de calcul și pe chitanța aferentă le-a falsificat tot prin scanare, iar semnăturile funcționarilor de la finanțele publice și Trezoreria Năsăud le-a realizat la întâmplare, fără a încerca să le imite. Față de situația evidențiată reiterează ideea anterior evocată, respectiv că din rezoluția de scoatere de sub urmărire penală rezultă că, urmare a percheziției informatice la care a fost supus calculatorul inculpatului, nu s-au descoperit date relevante în cauză, respectiv că "nu au fost identificate fișiere sau date";. În legătură cu semnăturile aplicate pe cele două documente pretins falsificate arată că acest aspect nu este demonstrat în niciun fel, exceptând declarația de recunoaște a inculpatului dată în faza de urmărire penală.

Inculpatul B. I., având ultimul cuvânt, arată că nu are de efectuat mențiuni suplimentare și se declară de acord cu susținerile expuse de către apărătorul său.

C U R T E A

Prin sentința penală nr. 899 din data de 25 iunie 2012, pronunțată de Judecătoria Bistrița în dosar nr._ a fost condamnat inculpatul B. I. (nume anterior BRAICU I. ), fiul lui V. și M., născut la data de_ în Năsăud, jud. Bistrița-Năsăud, cetățean român, studii liceale, administrator, cu domiciliul în com. Dumitra, sat C., nr. 204, jud. Bistrița-Năsăud, recidivist postexecutoriu, CNP 1. - la următoarele pedepse:

1 an și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 C.penal, cu aplic. art. 37 lit. b C.penal;
1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 alin. 1C.penal, cu aplic. art. 37 lit. b C.penal;
1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals, prev. de art.

291 C.penal, cu aplic. art. 37 lit. b C.penal.

În baza art. 33 lit. a C.penal s-a constatat că infracțiunile au fost comise în concurs real, iar în temeiul art. 34 lit. b C.penal s-au contopit pedepsele aplicate în pedeapsa cea mai grea de:

- 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.penal i s-au interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal pentru toată durata executării pedepsei.

În baza art. 14 alin. 3 și art. 348 C.pr.pen., s-a dispus anularea înscrisurilor false, respectiv a Deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule, purtând numărul de înregistrare 4057 din data de_ (f.23) și a

Chitanței aferentă acesteia, seria TS2A nr. 9654634 din data de_ (f.24).

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița nr. 1113/P/2009, înregistrat la Judecătoria Bistrița sub dosar nr._, a fost trimis în judecată inculpatul B. I. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev.de art.20 Cod penal rap. la art.215 al.1,2 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prev.de art.288 al.1 Cod penal, uz de fals, prev.de art.291 Cod penal, cu aplic.art.33 lit.a Cod penal și art.37 lit.b Cod penal.

În actul de sesizare al instanței s-a reținut că la data de_ s-a înregistrat la Inspectoratul de Poliție al județului Bistrița-Năsăud sesizarea Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Instituției Prefectului B-N cu nr. III/D/5167/_, prin care se solicita organelor de poliție efectuarea de cercetări cu privire la autenticitatea "deciziei de calcul" și a "chitanței de plată a taxei pe poluare" din dosarul de înmatriculare depus la respectiva instituție de numitul B. I. din com. Dumitra, sat C. nr.204, jud. BN, pentru autoturismul marca BMW, culoare gri, cu seria sașiu WBADL71010GM79629, fabricat în anul 1999.

În cursul cercetărilor a fost identificat autorul faptei sesizate în persoana numitului B. I., care în data de_ a încercat să inducă în eroare funcționarul Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, cu scopul de a obține înmatricularea în circulație a unui autoturism BMW prin sustragerea de la plata taxei de poluare auto, folosindu-se în acest sens de o decizie de calcul a acestei taxe și chitanța aferentă pe care le-a falsificat anterior prin contrafacere (scanare) pe computerul personal, atestând în cuprinsul acestora, în mod nereal, achitarea taxei respective.

Inculpatul a recunoscut comiterea infracțiunilor reținute în sarcina sa doar în faza de urmărire penală (f.47-50), iar în fața instanței a negat comiterea acestora, încercând să arunce vinovăția asupra altei persoane (f.95-97).

Analizând actele și lucrările de la dosar, respectiv cele ale dosarului nr. 1113/P/2009 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița, depozițiile martorilor Horon (Sbîrci) A. M. (f.113) și Ceuca I. (f.137), coroborate cu declarația inculpatului, instanța a reținut următoarele:

În data de_, în timp ce se afla la muncă în Spania, inculpatul B. I. și-a cumpărat de la numitul Toma V. Călin, cu domiciliul în Palma de Mallorca, un autoturism marca BMW model 530 cu numărul de înmatriculare spaniol V 8073 GL și seria de sașiu WBADL71010GM79629, fabricat în anul 1999, pentru care i-a achitat acestuia în momentul încheierii contractului suma de 7000 euro.

După aducerea autoturismului în țară, inculpatul B. I. nu s-a mai preocupat de întocmirea formalităților de înscriere a acestuia în circulație pe teritoriul României, întrucât taxa de primă înmatriculare pe care trebuia să o achite la buget era foarte mare și nu dispunea de suma necesară plății.

Ca urmare a adoptării OUG nr.7/_, prin care au fost modificate prevederile OUG nr.50/2008, în sensul reducerii taxei specifice în funcție de norma de poluare sau tipul autovehiculului, în data de_ inculpatul a solicitat printr-o cerere adresată Administrației Finanțelor P. e a orașului Năsăud calcularea taxei de poluare pentru înmatricularea în circulație a autoturismului BMW cumpărat din Spania în cursul anului 2008, cererea fiindu- i înregistrată la instituția susmenționată sub nr.3492/_ .

Prin adresa nr. 4306/_ Administrația Finanțelor P. e a orașului Năsăud 1-a notificat pe inculpatul B. I. ca până la data de_ să se prezinte cu contractul de vânzare-cumpărare al autoturismului în original și tradus în limba română, precum și cu dovada radierii din circulație a acestuia, anterioară datei de_, în caz contrar neputând beneficia de calculul taxei conform noilor reglementări.

Ulterior, inculpatul nu s-a mai prezentat cu documentele solicitate la Administrația Finanțelor P. e a orașului Năsăud, hotărându-se să-și înmatriculeze autoturismul în circulație prin eludarea taxei de poluare.

Cunoscând că numitul H. G. G. din com. Dumitra, sat C. nr.232 și-a înmatriculat recent în circulație un autoturism marca VW Golf 4 cu capacitatea cilindrică de 1781 mc, inculpatul B. I. 1-a contactat și i-a solicitat acestuia o copie xerox după decizia de calcul a taxei pe poluare și chitanța de încasare a acesteia eliberate pentru autoturismul său de Administrația Finanțelor

P. e a orașului Năsăud.

Inculpatul nu i-a adus la cunoștință lui H. G. G. intenția sa de a falsifica cele două documente, susținând față de acesta că are nevoie de ele pentru a le ușura căutările funcționarilor din cadrul Administrației Finanțelor P.

e Năsăud, care i-au "rătăcit" originalele actelor proprii în împrejurări necunoscute.

După ce H. G. G. i-a înmânat o coală de hârtie pe care erau xerocopiate împreună decizia de calcul a taxei de poluare purtând nr. de înregistrare 4057/_ și chitanța aferentă acesteia seria TS2A nr.9654634, inculpatul le-a falsificat cu ajutorul computerului personal a unui scanner color conectat la acesta, reușind să reproducă inclusiv impresiunile ștampilelor aplicate pe documentele în cauză de funcționarii finanțelor publice.

Pentru a da o tentă de autenticitate actelor contrafăcute, inculpatul B. I. le-a semnat în fals, reproducând la întâmplare semnăturile funcționarilor care le- au întocmit, respectiv SA și Șofrone Sânziana, apoi le-a atribuit numărul de înregistrare trecut pe documentul emis numitului H. G. G., deși acestea trebuiau să poarte numărul de înregistrare atribuit de finanțele publice cererii depuse de el, respectiv 3492/2009.

În data de_, inculpatul s-a prezentat la Serviciul P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor B-N unde a completat și semnat o cerere prin care a solicitat atribuirea numărului și eliberarea certificatului de înmatriculare pentru autoturismul marca BMW cumpărat din Spania în anul 2008, depunând la dosar și documentele falsificate, prin care se atesta în mod nereal achitarea taxei de poluare pentru respectivul autovehicul în sumă de 5280,10 lei.

Cu prilejul verificării dosarului, constatând că documentele ce atestau plata taxei pe poluare prezintă urme de falsificare, lucrătorul de la ghișeul înmatriculări, prin intermediul conducerii serviciului de profil, a înaintat actele organelor de poliție judiciară în vederea efectuării de cercetări pentru identificarea autorului și tragerii la răspundere penală a acestuia.

Din adresa nr.6876/_ a DGFP BN - Administrația Finanțelor P. e a orașului Năsăud rezultă că valoarea taxei pe poluare pentru autoturismul marca BMW 530D, proprietatea inculpatului B. I. este, conform OUG 7/2009, de 2826,31 euro, respectiv 10.560 lei, sumă de la plata căreia susnumitul a încercat să se sustragă prin falsificarea documentelor arătate.

Analizând dosarul de urmărire penală s-a constatat că la filele 47-48 se află declarația olografă a inculpatului B. I., datată_, în care acesta recunoaște integral infracțiunile pentru care este cercetat, descriind cu lux de amănunte modalitatea de comitere a acestora.

Astfel, acesta a declarat "cu privire la chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria TS2A nr.9654634 și în care apare numele meu cu domiciliul și CNP-ul …declar că este falsă, fiind falsificată de mine personal în cursul lunii martie…";

Din aceeași declarație s-au mai citat următoarele: "am încercat prin falsificarea chitanței respective, precum și a deciziei de calcul al taxei de poluare pentru autovehicule să-mi înmatriculez autovehiculul cu o sumă mai mică.";

După ce descrie modalitatea în care l-a indus în eroare pe numitul H. G.

, iar acesta i-a predat copiile deciziei sale de calcul a taxei de poluare și a chitanței aferentă acesteia, inculpatul "cu ajutorul calculatorului meu și a unei imprimante cu laser le-am scanat color, după care am trecut datele mele……În_ am depus dosarul la înmatriculări cu cele două acte false pentru prima înmatriculare de autoturism marca BMW. Menționez că semnăturile de pe ștampile au fost făcute de mine personal, la fel și numărul de înregistrare și data de pe decizia de calcul a taxei de poluare, număr pe care l-am luat de pe copia lui H. G.

G. .";

La finele declarației, inculpatul a mai precizat "r ecunosc și regret fapta comisă";.

În data de_, acesta scrie din nou o scurtă declarație (f.48 verso), în care "precizez încă o dată că eu am comis falsurile, respectiv chitanța privind taxa de primă înmatriculare și mediu și nu altă persoană…Regret enorm fapta comisă și îmi pare foarte rău.";

După începerea urmăririi penale, acesta a fost din nou audiat, de această dată în calitate de învinuit, declarația fiind consemnată în data de_ (f.50).

După ce precizează din nou că nu solicită să fie asistat de un avocat, învinuitul declară că "nu mai doresc să fac o nouă declarație, ci îmi mențin în totalitate cele declarate cu ocazia audierii mele olografe din data de_ .";

În continuare acesta descrie modalitatea în care a comis infracțiunile și recunoaște iarăși că el personal și nu o altă persoană a falsificat documentele respective: "H. G. ……n-a cunoscut împrejurările în care le-am falsificat, acest lucru fiind făcut de mine la calculatorul personal prin folosirea unui scanner color. De asemenea arăt că ștampilele aplicate pe decizia de calcul a taxei de poluare și pe chitanța aferentă acesteia le-am falsificat tot prin scanare, iar semnăturile funcționarilor de la Finanțele P. e și Trezoreria Năsăud le-am realizat la întâmplare, fără a încerca să le imit pe cele de pe xerocopiile primite de

la H. G. .";

Cu documentele astfel falsificate, inculpatul s-a prezentat la Serviciul P. Comunitar cu intenția de a depune dosarul în vederea înmatriculării autoturismului, precizând că a completat o cerere, "uzând în acest sens de cele două documente falsificate anterior, în scopul de a eluda plata taxei de poluare auto, depunând dosarul la funcționarul de la ghișeu, care a constatat falsurile pe care le-am făcut.";

Și cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală din data de_, inculpatul a declarat "Recunosc și regret comiterea faptelor reținute în sarcina mea. Îmi mențin declarațiile date la poliție, declarații la care nu am nimic de adăugat….nu am obiecțiuni față de acesta, nu am cereri de formulat sau probe de propus."; (f.58).

Martorii audiați în cauză confirmă starea de fapt descrisă și recunoscută de inculpat.

Astfel, martorul H. G. G. (f.52-54) a declarat că la aproximativ o săptămână după ce el personal și-a înmatriculat un autoturism, la domiciliul său a venit inculpatul B. I. care i-a solicitat să-i împrumute chitanța privind achitarea taxei de înmatriculare, pentru a o prezenta la Finanțele P. e Năsăud, întrucât a lui s-a pierdut, "fără să poată preciza împrejurările în care i-au dispărut acele documente";. Inițial, martorul a refuzat, însă la insistențele fratelui său a acceptat acest lucru întrucât inculpatul "s-a angajat că până a doua zi o să mi-l restituie, afirmând că doar îl prezintă angajaților de la Finanțele P. e Năsăud

pentru a-i putea găsi mai ușor duplicatul documentului emis pentru autoturismul său";.

Martorul a mai precizat că a făcut copie după decizia de calcul a taxei de poluare și a chitanței aferente acesteia pe aceeași coală de hârtie, astfel că i-a predat inculpatului această foaie, "fără să mă gândesc că susnumitul ar putea să o folosească în mod fraudulos";.

Ulterior, inculpatul i-a relatat că cei de la finanțe i-au găsit decizia de calcul a taxei de poluare și chitanța aferentă.

"Ulterior am aflat de la organele de poliție că acesta s-a folosit de xerocopia pe care i-am dat-o eu pentru a-și depune la compartimentul înmatriculări propriul dosar, după ce în prealabil a falsificat-o, falsul fiind descoperit de lucrătorii respectivului compartiment";.

Martora SA (f.55-56) - inspector asistent în cadrul Agenției Finanțelor P. e Năsăud, a declarat că a emis decizia de calcul taxă poluare nr. 4057/_ pe numele H. G., cu valoarea de 5.929 lei.

De asemenea, inculpatul B. I. "a depus o cerere de luare în evidență înregistrată la noi sub nr. 3492 din data de_ …..în vederea calculării ulterioare a taxei pe poluare……documentația nefiind completă…..l-am notificat prin adresa nr. 4306/_, confirmată pentru primire. Întrucât până la data de_ nu s-a prezentat cu documentele solicitate în notificare, nu mai poate beneficia de calculul taxei de poluare conform OG nr. 50/2008 modificată prin OUG 7/2009.";

"În cazul în care B. I. prezenta dosarul complet i s-ar fi emis referatul și decizia de calcul al taxei pe poluare sub nr. 3492, numărul cererii de solicitare al calculului taxei pe poluare.";

Aceeași martoră a fost audiată și de instanța de judecată (f.113), ocazie cu care și-a menținut integral declarațiile date în faza de urmărire penală, menționând încă o dată că "de fiecare dată decizia de calcul a taxei de poluare primește același număr ca cererea de înregistrare a solicitantului. Precizez faptul că decizia de calcul nu s-a eliberat de vreme ce cererea a fost incompletă, în sensul lipsei unor documente necesare calcului";.

În final, martora precizează că atunci "când organele de poliție m-au întrebat despre decizia de calcul cu un anumit număr de înregistrare, le-am adus la cunoștință faptul că taxa de poluare a fost calculată pentru H. G. ";.

Martora Șofrone Sînziana (f.57) - referent la Trezoreria Năsăud, întrebată fiind în legătură cu chitanța pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria TS2A nr.9654634 din_, eliberată de Trezoreria Năsăud pe numele B.

I., act pe care apare și o ștampilă dreptunghiulară MEF Trezoreria Năsăud și numele său, "declar că acest act este fals….semnăturile nu-mi aparțin, nu cunosc nici o persoană cu numele de B. I. ….iar seria și numărul chitanței nu sunt reale";.

În faza de judecată, inculpatul a solicitat, în apărarea sa, audierea a doi martori, respectiv Ceuca I. și Negrea V. M. .

Martorul Ceuca I. - șef serviciu înmatriculări - a fost audiat la termenul din_ (f.137), ocazie cu care a declarat că dosarul a fost depus personal de inculpat (așa cum prevede legislația), iar după ce a verificat actele a constatat nereguli la chitanța de plată a taxei de poluare "în sensul că suma de plată conținea zecimale, iar pe decizia de calcul a taxei nu era aplicată ștampila mare a Trezoreriei Năsăud…..Am sunat la Trezoreria Năsăud pentru a ne confirma dacă

chitanța cu numărul respectiv a fost eliberată de respectiva instituție. A doua zi ni s-a comunicat că nu, drept urmare am înaintat dosarul la Inspectoratul de Poliție pentru cercetări";.

Acest martor nu deține date cu privire la persoana care a falsificat chitanța și a mai precizat, totodată, că "în județul nostru, cu excepția situației de față, nu au fost cazuri de falsificare a chitanțelor de achitare a taxelor";.

Ca atare, cu această afirmație se infirmă încă o dată apărarea inculpatului, în sensul că N. Dumitru îi putea rezolva problema înmatriculării eludând și încălcând legea. Nu au mai fost astfel de cazuri la noi în județ, ca atare este greu de crezut că N. s-ar ocupa cu așa ceva.

Martorul Negrea V. M. nu a putut fi audiat în instanță, cu toate că la

fiecare termen a fost citat cu mandat, nu a fost găsit niciodată la domiciliu, iar în prezent este plecat la muncă în Austria și nu se știe când se întoarce în țară.

La ultimul termen de judecată, apărătorul inculpatului a solicitat efectuarea unei expertize asupra documentelor falsificate (chitanța și decizia de calcul a taxei de poluare), întrucât se susține că nu inculpatul ar fi falsificat semnătura.

Instanța a respins această solicitare, raportat la faptul că inculpatul însuși a recunoscut în faza de urmărire penală că el este autorul acestor falsuri (declarația olografă, declarația dată pe formular, precum și în fața procurorului cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală). Spre exemplificare:

"ștampilele aplicate pe decizia de calcul a taxei de poluare și pe chitanța aferentă acesteia le-am falsificat tot prin scanare, iar semnăturile funcționarilor de la Finanțele P. e și Trezoreria Năsăud le-am realizat la întâmplare, fără a încerca să le imit pe cele de pe xerocopiile primite de la H. G. .";(f.50).

Starea de fapt reținută de instanță este pe deplin dovedită cu următoarele mijloace de probă: sesizarea Serviciului P. Comunitar Regim Permise de Conducere și înmatriculare a Vehiculelor B-N (f.6-7); dosarul de înmatriculare (f.8-22); decizia de calcul a taxei de poluare și chitanța falsificate (f.23-24); chitanța de plată și decizia de calcul a taxei de poluare pentru H. G. G. (f.30-31); adresa AFP Năsăud nr. 6876/2009 și fișa de calcul a taxei de poluare (f.45-46); declarațiile inculpatului prin care recunoaște faptele comise (f.47-50); declarațiile martorilor H. G. G. (f.53-54), Zbârci A. (f.55-56), Șofrone Sînziana (f.57).

Față de probatoriul administrat în cauză, instanța a reținut ca deplin dovedită săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 din C.penal, art. 288 alin. 1 C.penal și art. 291 din C.penal, toate cu aplic. art. 37 lit. b și art. 33 lit. a C.penal, cu vinovăție (sub forma intenției directe, el având prefigurarea rezultatelor faptelor sale și le-a urmărit) de către inculpatul B. I., fapt pentru care, în raport de art. 52 C.penal a aplicat câte o pedeapsă cu închisoarea.

În drept, faptele inculpatului B. I. de a încerca să inducă în eroare

funcționarul public SPC BN Regim Permise și Înmatriculare a Vehiculelor în scopul de a obține înmatricularea unui autoturism și sustragerea de la plata taxei de poluare auto în valoare de 10.560 lei, uzând de o chitanță pe care a falsificat-o anterior și care atesta nereal plata taxei de poluare, întrunesc elementele constitutive ale infacțiunilor de tentativă la infracțiunea de înșelăciune prev.de art.20 Cp. rap. la art.215 al. 1,2 Cp., fals material în înscrisuri oficiale prev.de art.288 al. 1 Cp., uz de fals prev.de art.291 Cp. cu aplic.art.33 lit.a Cp. și art.37 lit.b Cp.

La individualizarea pedepselor instanța a ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei prevăzute de art. 72 C.penal, respectiv dispozițiile părții generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă prevăzute de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 C.penal (3 - 15 ani închisoare), de art. 288 alin. 1 C.penal (3 luni - 3 ani) și de art. 291 din C.penal (3 luni - 2 ani sau amendă), gradul de pericol social al faptelor săvârșite, persoana infractorului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.

În consecință, în baza art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 C.penal, cu aplic. art. 37 lit. b C.penal, a condamnat inculpatul B. I., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la înșelăciune, la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare.

De asemenea, în temeiul dispozițiilor art. 288 alin. 1 C.penal, cu aplic. art.

37 lit. b C.penal, același inculpat a fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale.

Totodată, în baza art. 291 C.penal, cu aplic. art. 37 lit. b C.penal, instanța l- a condamnat pe inculpat la încă o pedeapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals.

Având în vedere faptul că cele trei infracțiuni au fost comise în forma concursului real de infracțiuni prev. de art. 33 lit. a C.penal, s-a dispus, în temeiul art. 34 lit. b C.penal, contopirea celor trei pedepse aplicate, în pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

În baza art. 71 C.penal instanța i-a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prev. de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a și b C.penal pentru toată durata executării pedepsei.

Chitanței aferentă acesteia, seria TS2A nr. 9654634 din data de_ (f.24).

În baza art. 191 alin. 1 C.pr.pen. inculpatul a fost obligat la plata sumei 300 lei cu titlu cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul B. I. solicitând casarea hotărârii atacate și, în principal, trimiterea cauzei pentru rejudecare la instanța de fond întrucât judecata a avut loc fără ascultarea martorilor încuviințați și legal citați, care, fiind plecați temporar în străinătate, au fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința despre acest aspect instanța de judecată. În subsidiar, solicită să se dispună achitarea inculpatului pentru toate infracțiunile pentru care s-a dispus trimiterea în judecată. Astfel, în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a din Codul de procedură penală raportat la art. 10 lit. d din Codul de procedură penală, solicită achitarea inculpatului, pentru că faptele reținute în sarcina lui nu întrunesc toate elementele constitutive ale infracțiunilor, nefiind realizată latura obiectivă și subiectivă a infracțiunii, cu referire concretă la tentativa la infracțiunea de înșelăciune. În baza prevederilor art. 11 pct. 2 lit. a raportat la art. 10 lit. c din Codul de procedură penală solicită să se dispună achitarea inculpatului B. I. privind infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale și de uz de fals, întrucât faptele nu au fost comise de către acesta.

Recursul declarat în cauză este nefondat pentru următoarele considerente.

Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Bistrița a fost trimis în judecată inculpatul B. I. pentru comiterea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune prev. de art.20 Cod penal raportat la art.215 al.1,2 Cod penal, fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art.288 al.1 Cod penal, uz de fals, prev. de art.291 Cod penal, cu aplic.art.33 lit. a Cod penal și art.37 lit. b Cod penal.

S-a reținut în sarcina inculpatului că a încercat să inducă în eroare funcționarul public SPC BN Regim Permise și Înmatriculare a Vehiculelor în scopul de a obține înmatricularea unui autoturism și sustragerea de la plata taxei de poluare auto în valoare de 10.560 lei, uzând de o chitanță pe care a falsificat-o anterior și care atesta nereal plata taxei de poluare.

Susținerile inculpatului conform cărora, în principal se impune trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond întrucât aceasta nu a procedat la audierea martorilor Negrea V. M. și H. G. G. și a respins cererea de efectuare a expertizei grafice asupra semnăturilor de documentele pretins falsificate, sunt neîntemeiate.

Astfel, pentru termenele de judecată din_ ,_ ,_ ,_ ,_ instanța de fond a procedat la citarea martorului H. G., inclusiv cu mandat de aducere, din cuprinsul acestuia rezultând că martorul este plecat în străinătate. La termenul din 17 martie 2011 instanța de fond a încuviințat audierea martorilor propuși de inculpat în apărare, Ceuca I. și Negrea V. M.

, procedându-se la audierea martorului Ceuca I. la termenul din 5 mai 2011. În ceea ce-l privește pe martorul Negrea V. M., deși au fost acordate mai multe termene de judecată pentru audierea acestuia și s-a dispus citarea cu mandat de aducere, nu a fost audiat stabilindu-se că acesta este plecat în străinătate. De asemenea, pentru termenele fixate ulterior termenului din17 martie, martorul H.

G. a fost citat în continuare cu mandat. Ori, în această situație nu se poate susține că instanța de fond nu a depus toate diligențele necesare pentru administrarea probelor solicitate de inculpat iar în privința martorului H. G. s-a făcut și aplicarea dispozițiilor art. 327 C.p.p., fiind avută în vedere depoziția acestuia din faza de urmărire penală.

În ceea ce privește solicitarea inculpatului de efectuare a expertizei instanța reține că, la termenul din 18 iunie 2012 atât reprezentantul parchetului cât și apărătorul ales al inculpatului au precizat că nu mai au cereri de formulat astfel că, s-a constatat închisă faza cercetării judecătorești și s-a acordat cuvântul în dezbateri. Ulterior la dosarul cauzei a fost depusă o cerere de redeschidere a dezbaterilor, cerere prin care s-a solicitat administrarea probei testimoniale și efectuarea unei expertize grafice.

În concluzie solicitarea inculpatului de a se trimite cauza spre rejudecare instanței de fond apreciindu-se că aceasta nu i-a dat curs cererilor în probațiune formulate în cauză este neîntemeiată.

În cauză este neîntemeiată și solicitarea inculpatului de achitare fundamentată pe prevederile art. 10 lit. d C.p.p. pentru tentativa la infracțiunea de înșelăciune și art. 10 lit. c C.p.p. pentru fals material și uz de fals.

Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut în mod corect vinovăția inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunilor prev. de art. 20 rap. la art. 215 alin. 1 și 2 din C.penal, art. 288 alin. 1 C.penal și art. 291 din C.penal, toate cu aplic. art. 37 lit. b și art. 33 lit. a C.penal, cu vinovăție (sub forma intenției directe, el având prefigurarea rezultatelor faptelor sale pe care le-a și urmărit). Instanța de fond a avut în vedere la stabilirea vinovăției inculpatului declaarția martorilor H. G. G. (fila 52-54), SA (fila 55-56), Șofrone Sânziana ( fila 57), Ceuca I. (fila 137), probe care se coroborează și cu declarațiile inculpatului formulate în cursul urmăririi penale. Împrejurarea că inculpatul a revenit asupra declarațiilor formulate în cursul urmăririi penale fără a oferi o explicație plauzibilă și în condițiile în care depoziția din cursul cercetării

judecătorești nu se coroborează cu nici o altă probă a condus, în mod corect, la înlăturarea acesteia de către instanța de fond.

Soluția pronunțată este legală și temeinică și sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei aplicate și a modalității de executare a pedepsei rezultante.

Pentru toate aceste considerente, având în vedere și prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.p.p. soluția pronunțată fiind legală și temeinică sub toate aspectele, recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

În temeiul art. 189 și 192 alin. 2 C.p.p. se va stabili onorariu avocațial parțial și va fi obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul B. I., domiciliat în comuna Dumitra, sat C., nr. 204, jud. Bistrița Năsăud împotriva sentintei penale nr. 899 din 25 iunie 2012 a Judecătoriei Bistrița.

Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu parțial pentru apărător din oficiu, av. G. Emanuela.

Obligă pe recurentul B. I. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial parțial.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17 ianuarie 2013.

PREȘEDINTE,	JUDECĂTOR,		JUDECĂTOR,
M. R. A.	D. L. M.	B.

GREFIER,

L. A. S.

Red.A.D.L./dact.L.C.C. 3 ex./

Jud.fond: SA C.

← Decizia penală nr. 1068/2013. Falsul material în înscrisuri...		Decizia penală nr. 230/2013. Falsul material în înscrisuri... →

Decizia penală nr. 52/2013. Falsul material în înscrisuri oficiale

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 52/2013. Falsul material în înscrisuri oficiale