Decizia penală nr. 57/2013. Cerere de liberare provizorie pe cautiune

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _

DECIZIA PENALĂ NR. 57/R/2013

Ședința nepublică din 17 ianuarie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE	: M.	R.	, judecător
JUDECĂTORI	: A.	D.	L.
	: M.	B.
GREFIER	: L.	A.	S.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial Cluj reprezentant prin Doru Dobocan, procuror

S-a luat spre examinare recursul declarat de MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE - DIRECȚIA DE INVESTIGARE A INFRACȚIUNILOR DE CRIMINALITATE ORGA.

ZATĂ ȘI TERORISM - SERVICIUL TERITORIAL CLUJ împotriva încheierii penale nr. 3 din data de 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._, privind soluționarea cererii de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul U. H. A. .

La apelul nominal efectuat în ședință publică se constată că se prezintă inculpatul U. H. A., în stare de arest, asistat de apărători aleși, avocat

S. Bara, avocat Ban Tiberiu și avocat Mihai Teaha, toți din cadrul Baroului Cluj, cu delegații la dosar ( f. 19, 20, 21 ).

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,

Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentantul M. ui P. solicită, în temeiul art. 385¹⁵pct. 2 lit. d Cod procedură penală, admiterea recursului, casarea încheierii penale nr. 3 din data de 11 ianuarie 2013, prin care a fost admisă cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de către inculpatul U. H. A. și pronunțarea unei noi hotărâri prin care să se dispună respingerea cererii formulate, cu consecința menținerii stării de arest a inculpatului, pentru următoarele motive:

Apreciază că încheierea penală nr. 3 din 11 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj este nelegală și netemeinică. Astfel, consideră că nelegalitatea hotărârii atacate vizează faptul că aceasta este insuficient motivată, deoarece în conținutul acesteia se face referire doar la situația școlară a inculpatului și la faptul că perioada petrecută de inculpat în arest preventiv a avut un puternic impact asupra psihicului și mentalului acestuia. Față de aspectele anterior redate instanța de fond a apreciat cererea de liberare provizorie pe cauțiune a inculpatului ca fiind întemeiată. În acest sens, conform dispozițiilor legale care reglementează liberarea provizorie pe cauțiune, în mod evident, atât liberarea provizorie pe cauțiune cât și liberarea sub control judiciar, ca instituții, sunt raportate la disp. art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală. Astfel, din perspectiva evidențiată solicită a se avea în vedere că nici liberarea provizorie pe

cauțiune nu este un drept absolut și nici măcar un drept formal al inculpatului, sens în care arată că, potrivit textului, liberarea provizorie pe cauțiune poate fi acordată dacă sunt împlinite cumulativ condițiile prev. de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală și dacă s-a plătit cauțiunea fixată de către instanță. Revenind la dispozițiile legale evocate, respectiv art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, arată că liberarea provizorie pe cauțiune este o posibilitate dată instanței de judecată de a aprecia asupra temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri, analiză care se raportează conform practicii Înaltei Curți de C. și Justiție, în primul rând, la existența unei măsuri de arestare preventivă luată față de

inculpat, în mod legal. În acest sens, solicită a se avea în vedere că la data de 7 ianuarie, Curtea de Apel Cluj a respins recursul formulat de către inculpat împotriva încheierii Tribunalului Cluj prin care a fost prelungită măsura arestării preventive a acestuia. Ca atare, susține că există în prezent o stare de arest preventiv a inculpatului, legală și temeinică și confirmată de instanța de control judiciar. Astfel, în cele 10 zile care au trecut de la data pronunțării deciziei Curții de apel, apreciază că nu au intervenit niciun fel de elemente noi, care să zdruncine temeinicia măsurii sau să schimbe temeiurile.

De asemenea, susține că analiza oportunității, având în vedere și reținerile instanței fondului, se raportează la persoana inculpatului, astfel, cu trimitere la disp. art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, arată că acesta este consumator de droguri, având o dependență pe care, conform actelor dosarului și declarațiilor date de către acesta cu ocazia soluționării cererilor privind luarea măsurii arestării și a recursurilor ulterioare, nu a reușit să o depășească nici prin

consilierea psihologică acordată și nici prin alte metode. Ca urmare, arată că nici din această perspectivă nu sunt întrunite condițiile privind liberarea provizorie pe cauțiune, cu trimitere la același art. 1602alin. 2 Cod procedură penală în sensul că există riscuri foarte serioase ca, aflat în libertate, inculpatul să săvârșească noi infracțiuni, respectiv legate de droguri, cel puțin de deținere în vederea consumului propriu, având în vedere starea de dependență în care s-a dovedit a fi.

Pentru motivele evidențiate, respectiv de netemeinicie și de nelegalitate, solicită admiterea recursului și casarea încheierii penale nr. 3 din data de 11 ianuarie 2013 a Tribunalului Cluj.

Apărătorul ales al inculpatului U. H. A. solicită, în temeiul art. 385¹⁵pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca neîntemeiat a recursului formulat de către D.I.I.C.O.T. - S.T. Cluj împotriva încheierii penale nr. 3/2013 a Tribunalului Cluj - Secția penală.

Susține că, lecturând conținutul încheierii atacate, constată că judecătorul cauzei a motivat ireproșabil soluția și că a prezentat judicios și motivat argumentele care au justificat admiterea cererii de liberare pe cauțiune.

Astfel, arată că susținerea faptului că instanța de fond și cea de control judiciar au menținut măsura arestării preventive, excede fondului cauzei, pentru că, confirmă faptul că este de notorietate ca o asemenea cerere să pornească de la premisa existenței stării de arest în care se află inculpatul minor.

De asemenea, susține că la filele nr. 5 și 6 din încheierea atacată judecătorul a avut în vedere că drogurile sunt unele de risc și nu de risc ridicat. Mai arată că inculpatul a recunoscut în mod sincer faptele, precum și împrejurarea că acesta a colaborat cu organele de urmărire penală, sperând ca să

se prevaleze de prev. art. 16 din Legea nr. 143/2000 întrucât această reducere de pedeapsă ar reprezenta practic un bonus față de atitudinea sinceră manifestată pe parcursul întregii perioade a urmăririi penale. Totodată, susține că împrejurarea că se mai efectuează acte de urmărire este consecința denunțurilor

formulate de către inculpat, fiind vorba despre încă 7 persoane necunoscute, sens în care apreciază că această extindere nu-i poate fi imputată inculpatului.

Raportat la existența riscurilor invocate de către procuror, în sensul că inculpatul lăsat în libertate ar fi săvârși fapte similare, arată că din economia art. 1602alin. 2 Cod procedură penală rezultă necesitatea obiectivă a existenței unor date, noțiune care, în accepțiunea art. 63 Cod procedură penală, semnifică proba în fapt.

De asemenea, solicită a se avea în vedere că inculpatul și-a exprimat și manifestat intenția de a renunța cu privire la această practică și consideră că inculpatul a săvârșit faptele datorită imaturității sale și a anturajului în care s-a complăcut. Astfel, solicită să se constate că normele de comportare pe care Tribunalul le-a impus în sensul art. 1602alin. 3 Cod procedură penală sunt suficient de grele și apreciază că acestea pot asigura o reprezentare a urmăririi penale și dacă inculpatul minor ar fi lăsat în libertate. Susține că toate elementele, precum și eventualitatea aplicării procedurii prev. de art. 320¹Cod procedură penală, în favoarea inculpatului, atunci când acesta va fi trimis în judecată, denotă tocmai voința fermă, sinceră și absolut legitimă a acestuia de a nu mai săvârși fapte similare. Astfel, arată că inculpatul dorește să își finalizeze situația școlară, confirmată de actele depuse la dosar, cu precizarea că acest aspect se poate efectua până la finele acestei luni și că lăsarea inculpatului în stare de arest preventiv ar semnifica desconsiderarea sprijinului și a ajutorului pe care-l primește și din partea familiei, cu precizarea că părinții acestuia au fost alături de el la prima instanță și are convingerea că și supravegherea acestora se va alătura măsurilor de comportare pe care judecătorul fondului le-a impus față de inculpat.

Apărătoarea aleasă a inculpatului, avocat S. Bara, achiesează concluziilor anterior expuse și solicită a se avea în vedere în completarea acestora că la judicioasa motivare a încheierii nr. 3 din 11 ianuarie 2013 instanța de fond a avut în vedere exact temeinicia cererii vis-a-vis de datele care țin de circumstanțele personale ale inculpatului. Mai mult, arată că instanța de fond a avut în vedere exact scopul măsurii pentru inculpatul arestat, respectiv reinserția socială a acestuia, cu precizarea că prin menținerea inculpatului în stare privativă de libertate se va produce un regres al acestuia.

Raportat la susținerea procurorului ce vizează faptul că nu au intervenit elemente noi care să schimbe temeiurile avute în vedere la prelungirea măsurii și, respectiv la luarea măsurii arestului preventiv arată că cererea de liberare provizorie pe cauțiune nu are în vedere existența temeiurilor, ipoteză în care ar fi vorba despre o revocare a măsurii arestului preventiv sau a prelungirii acesteia.

Apărătorul ales al inculpatului, avocat Mihai Teaha, reiterează aspectele susținute la fondul cauzei, respectiv situația personală a inculpatului și implicarea familiei și inculpatului în tratarea dependenței, care a solicitat benevol asistență medicală, precum și situația școlară a acestuia. Astfel, susține că în ipoteza în care se va face abstracție de aspectele evidențiate și, ulterior, unei perioade mai lungi de arest preventiv, reintegrarea în societate a inculpatului va fi mult mai dificilă raportat la vârsta de 17 ani a acestuia și eventualitatea de a rămâne repetent.

De asemenea, raportat la dependența în discuție și faptul că s-a încercat tratarea inculpatului, arată că, având în vedere condițiile de la Asociația Antidrog de Tratare a Persoanelor de Dependență, părinții acestuia au demarat pe cont propriu înființarea unei asociații de același gen pentru tratarea copiilor și, în special, a minorilor, fiind contactați psihologi, specialiști în adicție și, respectiv în ceea ce înseamnă dependență și nu doar de droguri.

Astfel, mai arată că nu s-au reținut susținerile sale efectuate la fondul cauzei în sensul că la momentul încercării efectuării tratamentului inculpatului, acesta, împreună cu mama sa, au așteptat un număr de 7-8 ore pe holurile Antidrog fără a fi luați în considerare și fără a i se acorda un tratament medicamentos, cu precizarea că ședințele de consiliere aveau o durată de circa 15 minute. Raportat la modalitatea expusă apreciază că tocmai datorită acesteia nu s-a reușit tratarea inculpatului și nu pentru că ar fi o chestiune personală a acestuia.

Inculpatul U. H. A., având ultimul cuvânt, arată că regretele faptele reținute și solicită cercetarea sa în stare de libertate pentru a nu pierde anul școlar, cu precizarea că are certitudinea că se va putea supune tuturor obligațiilor impuse în sarcina sa.

C U R T E A

Prin încheierea penală nr. 3 din data de 11 ianuarie 2013, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr._ în baza art.160/8a al.2 C.p.p., s-a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune, formulată de inculpatul minor U.

A. , fiul lui U. H. D. și Burnar Consuela R., ns. la data de_ în mun. Cluj-Napoca, jud. Cluj, CNP 1., deținut în prezent în Arestul IPJ Cluj.
S-a dispus punerea în libertate provizorie a inculpatului U. H. A., dacă nu este arestat în altă cauză.
În temeiul art.160/2 al.3 C.p.p., pe durata liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:
- să nu depășească limita teritorială a mun. Cluj-Napoca;
- să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
- să se prezinte la Secția de Poliție în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Potrivit art.160/2 al.3/1 lit.b C.p.p., inculpatul a fost obligat să nu frecventeze nici un local de tip bar, club, restaurant de pe raza mun. Cluj- Napoca.

În temeiul art.160/2 al.3/1 lit.c C.p.p., inculpatul a fost obligat să nu se apropie de ceilalți inculpați, învinuiți sau martori din prezenta cauză și să nu comunice cu aceștia direct sau indirect.

În temeiul art.160/2 al.3/2 C.p.p., i s-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea credință a obligațiilor ce îi revin, se va lua față de acesta, măsura arestării preventive.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.160/10 C.p.p.

Conform art.160/2 al.4 C.p.p., prezenta încheiere s-a comunicat inculpatului, secției de poliție în a cărei rază teritorială locuiește inculpatul, jandarmeriei, poliției comunitare, organelor competente să elibereze pașaportul din jud. Cluj, precum și organelor de frontieră.

În baza art.192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, rămân în sarcina acestuia.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. de mai sus, inculpatul U. H. A. - prin apărător ales- a solicitat instanței admiterea ei și, pe cale de consecință, punerea sa deîndată în libertate provizorie pe cauțiune.

În motivare se arată în esență faptul că acesta îndeplinește condițiile prev. de art. 160/2 al.1 și 2 C.p.p. pentru admiterea cererii formulate în cauză; la dosar nu există nici un fel de date din care să rezulte faptul că, lăsat în libertate, ar săvârși infracțiuni și nici date care să releve că ar încerca zădărnicirea adevărului, în condițiile în care, a recunoscut comiterea faptelor, a colaborat cu organele judiciare, la acestea daăugându-se lipsa antecedentelor penale și buna comportare avută anterior comiterii faptelor.

Analizând cererea formulată prin prisma motivelor invocate, a actelor și lucrărilor dosarului, instanța a reținut următoarele:

Inculpatul U. H. A. este cercetat în dosar 151/D/P/2012 al Parch. de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - DIICOT - Serv. Teritorial Cluj -, pentru comiterea infracțiunilor de trafic de droguri de risc în formă continuată, prev. de art.2 al.1 din Legea 143/2000, cu aplic. art.41 al.2 C.p. și deținere de droguri de risc, fără drept, în vederea consumului propriu, în formă continuată, prev. de art.4 al.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.41 al.2 C.p., totul cu aplic. art.99 și urm. C.p. și art.33 lit. a C.p.

În fapt s-a reținut în esență că, în cursul anului 2012, sus-numitul, în mod repetat, în baza aceleași rezoluții infracționale, a desfășurat activități de distribuire și deținere de droguri de risc, iar în perioada iunie-decembrie 2012, sus-numitul a oferit și vândut substanțe de culoare verde-oliv, cu privire la care s-a stabilit că, sunt constituite din cannabis-substanță care se regăsește în Tabelul anexă nr. III din Legea 143/2000, colaboratorului autorizat cu nume de cod Zăvoianu Larisa și de asemenea, în aceeași perioadă, a oferit și vândut droguri de risc pe piața de consumatori din mun. Cluj-Napoca, droguri cu privire la care există date că, ar fi fost deținute la domiciliul său, în cantități mai mari, în vederea comercializării frecvente și a consumului propriu, rezultând date că, a distribuit droguri de risc numiților: Șimonca Gelu A., Borza A. Florian, P. Vlad Emanuel, Dawoud Sharif Robert, Avram Raul S., precum și învinuiților Borșan Norbert și Tition A. C. și altor persoane neidentificate până la acest moment și a consumat droguri de risc în perioada de referință, pe care le-a procurat în prealabil și de la coinculpatul N. Ferenc, fie în vederea distribuirii ulterioare, fie în vederea consumului propriu.

Conform art.160/1 C.p.p., în tot cursul procesului penal, inculpatul arestat preventiv poate solicita punerea sa în libertate provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, admisibilitatea unei astfel de cereri fiind subordonată îndeplinirii a două condiții, una pozitivă referitoare la fapta sau faptele comise, care în cazul infracțiunilor intenționate, cum este cazul în speță, nu trebuie să fie sancționată cu pedeapsa închisorii mai mare de 18 ani și cealaltă, negativă, referitoare la lipsa unor date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte, așa cum rezultă din cuprinsul art.160/2 alin.1 și 2 C.p.p.

Fără îndoială, sesizată cu o astfel de cerere, instanța de judecată nu analizează și subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea ori prelungirea măsurii arestării preventive, deoarece instituția liberării provizorii pleacă de la premiza existenței unei stări de arest preventiv luată cu respectarea legii și în mod temeinic, în caz contrar punându-se problema revocării măsurii arestării preventive, motiv pentru care s-a reținut că, în cauză, există indicii temeinice de săvârșire a infracțiunilor reținute în sarcina inculpatului, indicii prezentate cu ocazia luării măsurii arestului preventiv, precum și ulterior, cu ocazia prelungirii acestei măsuri, atât de către judecătorul de la instanța de fond, cât și de către instanța de control judiciar.

Dealtfel, așa cum a statuat și instanța supremă, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune presupune, chiar prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive; sub acest aspect, dispozițiile legale care reglementează instituția liberării pe cauțiune, nu cuprinde nici o referire explicită la un astfel de impediment care să o facă inaplicabilă.

Instanța a constatat faptul că, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului U. H. A., respectiv cea prev. de art.2 al.1 din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art.41 al.2 C.p., art. 99 și urm. C.p. și față de care s-a dispus arestarea preventivă a acestuia, nu depășește limita de 18 ani impusă de al.1 al art.160/2 C.p.p.;

Infracțiunile reținute în sarcina inculpatului au ca obiect droguri de risc și nu de mare risc, în speță cannabis, având așadar un grad de pericol social concret mai redus; pe parcursul urmăririi penale a recunoscut faptele de care este acuzat, având o atitudine sinceră, colaborând cu organele judiciare; mai mult, sus-numitul, prin apărătorul său ales a invederat faptul că, în situația în care va fi trimis în judecată, dorește a se prevala de dispozițiile prev. de art.320/1 C.p.p.

Apoi, așa cum a statuat și instanța supremă, la aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar sau pe cauțiune, instanța trebuie să se raporteze "mai ales la datele care circumstanțiază persoana inculpatului";;

Astfel, inculpatul este minor, în vârstă de doar 16 ani la data comiterii pretinselor fapte pentru care este cercetat, ceea ce presupune o oarecare imaturitate în gândire și acțiuni, în conștientizarea la dimensiuni reale a consecințelor acestora; se află la prima confruntare cu legea penală, având o bună conduită în familie și societate înainte de săvârșirea prezentelor infracțiuni; provine dintr-o familie de intelectuali, cu valori morale, cu un bun renume în comunitate și al cărui suport îl are pe deplin asigurat.

Totodată, este elev în cls. a-XI-a la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică "Octavian Stroia"; din mun. Cluj-Napoca; cu o situație școlară nefavorabilă la acest moment, întrucât, este neîncheiat la două materii de specialitate pe trimestrul I, examene pe care nu le-a putut susține, fiind arestat de organele judiciare și a căror susținere este posibilă abia în primele două săptămâni din trimestrul al-II-lea, respectiv în perioada imediat următoare, 14-25 ianuarie 2013; în caz contrar, riscă pierderea promovării anului școlar.

Nu în ultimul rând, perioada petrecută de inculpat în arest preventiv și care, cu siguranță a avut un puternic impact asupra psihicului și mentalului acestuia, dovadă în acest sens fiind și faptul că, potrivit susținerilor sale și a apărătorilor aleși, a început deja consilierea și tratament de specialitate cu persoane profesioniste în domeniu; de asemenea, constituie și un serios avertisment, acționând ca un factor eficient pentru evitarea pe viitor a altor conflicte cu legea penală;

Față de cele arătate, instanța a apreciat că, cererea formulată de inculpat este întemeiată, iar scopul măsurii preventive poate fi realizat și prin liberarea provizorie pe cauțiune a acestuia, după cum prevăd dispozițiile art.136 al.2 C.p.p., lăsarea inculpatului în libertate provizorie pe cauțiune neputând constitui, așadar, o amenințare, nici pentru ordinea de drept și nici pentru bunul mers al procesului penal, cu atât mai mult cu cât, acesta va trebui să respecte o serie de obligații în această perioadă, după cum se va arăta în continuare, a căror nesocotire va avea drept consecință luarea din nou a măsurii arestării preventive, față de inculpat.

În concluzie, în temeiul art.160/8a al.2 C.p.p., instanța a admis cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul U. H. A. și a

dispus punerea în libertate provizorie a acestuia, dacă nu este arestat în altă cauză.

În temeiul art.160/2 al.3 C.p.p., pe durata liberării provizorii, inculpatul a fost obligat să respecte următoarele obligații:

să nu depășească limita teritorială a mun. Cluj-Napoca;
să se prezinte la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;
să se prezinte la Secția de Poliție în a cărei rază teritorială locuiește, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliție sau ori de câte ori este chemat;

să nu își schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată;
să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme.

Potrivit art.160/2 al.3/1 lit.b C.p.p., inculpatul a fost obligat să nu frecventeze nici un local de tip bar, club, restaurant de pe raza mun. Cluj- Napoca.

I s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.160/10 C.p.p.

În baza art.192 al.3 C.p.p., cheltuielile judiciare avansate de stat, vor rămâne în sarcina acestuia.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă I. - DIICOT Serviciul Teritorial Cluj solicitând casarea încheierii atacate și menținerea inculpatului în stare de arest preventiv.

S-a arătat în esență în motivele de recurs că nelegalitatea hotărârii atacate vizează faptul că aceasta este insuficient motivată, deoarece în conținutul acesteia se face referire doar la situația școlară a inculpatului și la faptul că perioada petrecută de inculpat în arest preventiv a avut un puternic impact asupra psihicului și mentalului acestuia, fiind ignorată gravitatea faptelor imputate precum și perioada în timp a activității infracționale.

S-a apreciat așadar că se impune în continuare menținerea inculpatului în stare de arest preventiv și că la data de 7 ianuarie, Curtea de Apel Cluj a respins recursul formulat de către inculpat împotriva încheierii Tribunalului Cluj prin care a fost prelungită măsura arestării preventive a acestuia. Ca atare, s-a susținut că există în prezent o stare de arest preventiv a inculpatului, legală și temeinică și confirmată de instanța de control judiciar.

Analizând recursul declarat, Curtea reține următoarele:

Conform dispozițiilor legale care reglementează liberarea provizorie pe cauțiune, în mod evident, atât liberarea provizorie pe cauțiune cât și liberarea sub control judiciar, ca instituții, sunt raportate la disp. art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală.

Cu toate acestea, chiar și în condițiile admisibilității în principiu ale unor astfel de cereri, nici liberarea provizorie pe cauțiune nu este un drept absolut al inculpatului.

Potrivit textului, liberarea provizorie pe cauțiune poate fi acordată dacă sunt împlinite cumulativ condițiile prev. de art. 1602 alin. 1 și 2 Cod procedură

penală și dacă s-a plătit cauțiunea fixată de către instanță. Din această perspectivă, liberarea provizorie pe cauțiune este o posibilitate a instanței de judecată de a aprecia asupra temeiniciei și oportunității unei astfel de cereri, analiză care se raportează conform practicii Înaltei Curți de C. și Justiție, în primul rând, la existența unei măsuri de arestare preventivă luată față de inculpat, în mod legal.

Analiza oportunității luării măsurii se raportează însă atât la persoana inculpatului cât și la gravitatea faptelor concret imputate,

Din această perspectivă, în opoziție cu cele reținute de instanța de fond, instanța de control judiciar apreciază că nici persoana inculpatului nici gravitatea infracțiunilor reținute în sarcina sa nu justifică la acest moment cercetarea acestuia în stare de libertate, chiar în condițiile în care îi sunt impuse acestuia măsuri coercitive suplimentare.

Deși prima instanță a reținut printre principalele considerente împrejurarea că menținerea stării de arest este necesară și pentru ca inculpatul să își poate relua studiile și că ar avea situația neîncheiată la două materii, fișele școlare și adresele depuse în recurs, provenind de la Liceul "L. B. "; și de la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică dovedesc că în mod constant în ultimii ani (mai precis în aceeași perioadă când a debutat activitatea infracțională) inculpatul a manifestat un dezinteres total față de școală.

Astfel, în perioada cât a fost elev al Liceului "L. B. "; în clasa a XI-a a totalizat un număr de 506 absențe, din care 57 nemotivate și a avut scăzută la 8 nota la purtare pentru absenteism, rămânând corigent la două discipline de studiu.

Situația nu s-a îmbunătățit nici în clasa a X - a când în primul semestru a acumulat un număr de 190 de absențe, nota la purtare fiindu-i scăzută la 3. Tot în această perioadă a rămas corigent la 8 materii de studiu, ceea ce a condus la tranferarea lui la cererea reprezentantei legale la Liceul de Coregrafie și Artă Dramatică, motivele fiind "medicale și artistice";.

Așa cum reiese din cele comunicate de acest liceu, la sfârșitul semestrului I al anului școlar 2012-2013, clasa a XI-a inculpatul este neclasificat la 6 discipline și corigent la două materii, acumulând în continuare un număr de 143 de absențe din care 27 nemotivate.

Ca atare, nu se poate susține în astfel de condiții și în raport de o asemenea "evoluție"; a situației școlare că este necesară cercetarea inculpatului în stare de libertate, neexistând nicio garanție că lucrurile se vor îmbunătăți.

Este reală împrejurarea că inculpatul abia a împlinit 17 ani și că experiența arestului poate fi traumatizantă, însă nu trebuie ignorată împrejurarea că acesta a recunoscut că este consumator de droguri de risc și în acest context, în cursul anului 2012, în mod frecvent a oferit cu titlu gratuit sau contra cost droguri de risc către mai multe persoane, toți elevi, printre care Borșan Norbert, Tition C. A., I. el Vito - coleg la Liceul de coregrafie, Dawoud Sarif Robert, Avram Raul S. - elev la Liceul G. Șincai, Adam C. an, Titov Tudor, A. Blenche, Eduard Gocan și Râul Gocan, Țărean D., unei persoane cu numele de "Arpi", unei persoane cu numele de "Edi", P. escu R. elev la Liceul L. B., drogurile de risc fiind achiziționate de la inculpatul N. Ferenc, dar și din alte surse.

Dată fiind amploarea fenomenului consumului de droguri în rândul tinerilor la noi în țară, efectele pe care le produce acest consum, traficul de droguri având un impact negativ asupra opiniei publice, Curtea apreciază că cercetarea unor persoane bănuite a trafica droguri unor persoane minore în stare de libertate ar fi de natură să creeze un sentiment de insecuritate și de

neîncredere în organele abilitate ale statului în luarea de măsuri ferme împotriva celor care se fac vinovați de comiterea unor astfel de infracțiuni grave.

În aceste condiții, apreciind că la acest moment nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului, în baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă I. - DIICOT Serviciul Teritorial Cluj împotriva încheierii penale nr. 3/_ a Tribunalului Cluj pe care o va casa în întregime.

Rejudecând, în baza art. 160/8a alin. 6 C.pr.pen. va respinge cererea de liberare provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul U. H. A. .

În baza art. 160/5 alin. 4 lit. f C.pr.pen. va dispune restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei consemnată pe numele inculpatului recurent la CEC Bank potrivit recipisei de consemnare nr. 773167/1 din data de_ .

În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. va obliga inculpatul la plata cheltuielilor judiciare la soluționarea cererii în fond în sumă de 200 lei.

Văzând și prevederile art. 192 alin. 3 C.pr.pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

În baza art. 385/15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă I. - DIICOT Serviciul Teritorial Cluj împotriva sentinței penale nr. 3/_ a Tribunalului Cluj pe care o casează în întregime.

Rejudecând, în baza art. 160/8a alin. 6 C.pr.pen. respinge cererea de liberarea provizorie pe cauțiune formulată de inculpatul U. H. A. (fiul lui U. H. D. și Burnar Consuela R., ns. la data de_ în mun. Cluj- Napoca, jud. Cluj, CNP 1., deținut în prezent în Arestul IPJ Cluj).

În baza art. 160/5 alin. 4 lit. f C.pr.pen. dispune restituirea cauțiunii în sumă de 10.000 lei consemnată pe numele inculpatului recurent la CEC Bank potrivit recipisei de consemnare nr. 773167/1 din data de_ .

Obligă inculpatul la plata cheltuielilor judiciare la soluționarea cererii în fond în sumă de 200 lei.

Cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia. Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE,	JUDECĂTOR,		JUDECĂTOR,
M. R. A.	D. L. M.	B.

GREFIER,

L. A. S.

Red.A.D.L./dact.L.C.C.

3 ex./_

Jud.fond: I. N. B.

← Încheierea penală nr. 3/2013. Cerere de liberare provizorie pe...		Încheierea penală nr. 151/2013. Cerere de liberare provizorie... →

Decizia penală nr. 57/2013. Cerere de liberare provizorie pe cautiune

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 57/2013. Cerere de liberare provizorie pe cautiune