Decizia penală nr. 184/2013. Cerere de liberare provizorie pe cautiune
| Comentarii |
|
ROMÂNIA Cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._ /a3
DECIZIA PENALĂ NR. 184/R
Ședința publică din data de 30 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. -F. A. - judecător
JUDECĂTORI: G. O. M. - președintele Secției penale
B. C.
GREFIER: B. -L. E.
Ministerul Public este reprezentat prin procuror B. I. V.
din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș
Pe rol este soluționarea recursurilor declarate de inculpații I. V. (C.N.P. - 1., fiul lui N. și I., născut la data de_ în Vișeu de Sus, județul M., aflat în Penitenciarul Gherla) și I. V. D. (C.N.P. - 1.
, fiul lui V. și E., născut la data de_ în comuna Petrova, județul M.
, aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr._ privind cererile de liberare provizorie pe cauțiune.
La apelul nominal se prezintă recurenții-inculpați I. V. și I. V.
D., ambii în stare de arest preventiv, asistați de apărătorul ales - av. P. V. din cadrul Baroului M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care:
Apărătorul ales al recurenților-inculpați I. V. și I. V. D., domnul avocat P. V., arată că va depune împuternicirea avocațială în cel mai scurt timp posibil.
La solicitarea instanței, recurentul-inculpat I. V. arată că își menține recursul formulat în cauză.
Recurentul-inculpat I. V. D., de asemenea, arată că își menține recursul formulat în cauză.
Instanța, nefiind formulate cereri sau chestiuni prealabile, trece la dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați I. V. și I. V. D., domnul avocat P. V., solicită instanței admiterea recursurilor declarate de inculpați, casarea încheierii instanței de fond și, în rejudecare, admiterea
cererilor de liberare provizorie pe cauțiune formulate de inculpați și obligarea acestora să respecte obligațiile prevăzute de lege.
Arată că punerea inculpaților în libertate provizorie pe cauțiune este la latitudinea instanței de judecată și precizează că, potrivit practicii judiciare, se are în vedere gradul de pericol social al faptei și persoana inculpatului, apreciind că este important ca instanța de judecată să aibă în vedere ambele aspecte. Învederează că gradul de pericol social al faptei nu poate fi luat singur în discuție, fără a avea în vedere și persoana inculpatului, iar practica judiciară a statuat că temeiul ce trebuie avut în vedere pentru punerea în libertate provizorie pe cauțiune a inculpatului o constituie în principal persoana acestuia. Astfel, solicită instanței a observa că inculpatul I. V. are 26 de ani, este orfan de tată și se ocupă cu agricultura. De asemenea, arată că inculpatul I. V. D. are 36 de ani, soția sa este însărcinată în 9 luni și mai are un copil în vârstă de 1 an și 8 luni.
Precizează că se pune problema dacă după o perioadă de două luni se mai mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și consideră că nu mai subzistă aceste temeiuri, fiind îndeplinite toate condițiile pentru punerea în libertate a inculpaților.
În dovedirea susținerilor sale, invocă deciziile nr. 1096/2009 și 270/2010 ale Înaltei Curți de Casație și Justiție și face referire la persoana inculpaților, care sunt fără antecedente penale, sunt tineri și se ocupă cu agricultura.
Consideră că măsura arestării preventive a inculpaților, la momentul luării acesteia, a fost binevenită, reținându-se în sarcina acestora că au agresat doi polițiști, iar faptele fiind recunoscute de către inculpați în mare parte, însă solicită instanței a avea în vedere că inculpații se aflau sub influența băuturilor alcoolice și prezenta faptă a fost doar un incident în viața lor și nu vor continua în comiterea altor infracțiuni. Apreciază că nu se mai impune menținerea stării de arest preventiv și s-ar impune punerea inculpaților în libertate provizorie pe cauțiune. Arată că s-a plătit cauțiunea, aparținătorii lor împrumutându-se cu acești bani și solicită instanței a avea în vedere că soția inculpatului I. V.
D. este însărcinată în 9 luni, iar inculpatul I. V. urmează să se căsătorească.
Invocă și jurisprudența C.E.D.O. referitoare la cele patru motive pentru care n-ar trebuie să fie pus în libertate acuzatul, respectiv: există riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, există posibilitatea ca, pus în libertate, să împiedice corecta desfășurare a procesului, să existe date din care să rezulte că ar comite o nouă infracțiune sau că, lăsat în libertate, ar putea tulbura ordinea publică. Astfel, solicită instanței a observa că nici una din aceste condiții nu este îndeplinită în cauză, motiv pentru care apreciază că se impune punerea în libertate a inculpaților, considerând că două luni de arest preventiv sunt suficiente pentru reeducarea lor.
Reprezentantul Ministerului Public formulează concluzii de respingere a recursurilor declarate de inculpați ca nefondate, apreciind că sunt incidente
dispozițiile art. 1602alin. 2 Cod procedură penală care prevăd că liberarea inculpatului, inclusiv pe cauțiune, nu se acordă când există date din care să rezulte necesitatea împiedicării acestuia de a comite noi infracțiuni și de a-l împiedica să zădărnicească aflarea adevărului.
Arată că inculpații sunt cercetați pentru agresarea a doi polițiști, respectiv pentru infracțiunea de ultraj prevăzută de art. 239 alin. 2 și 5 Cod penal, dar și pentru conducere sub influența alcoolului, faptă prevăzută de art.
85 din O.U.G. nr. 195/2002. Precizează că aceștia au recunoscut doar comiterea infracțiunii la legea circulației, declarând că nu au agresat polițiștii, însă solicită instanței a avea în vedere că din certificatele medico-legale rezultă că unul dintre polițiști necesită 12-15 zile de îngrijiri medicale, iar celălalt, 5-6 zile de îngrijiri medicale. Astfel, apreciază că, dacă aceasta e poziția inculpaților, pentru buna desfășurare a procesului penal se impune a fi respinse cererile de liberare provizorie pe cauțiune. Apreciază că o faptă care constă în agresarea unor polițiști este una gravă, iar inculpații nu și-au justificat această atitudine.
Pentru aceste motive, apreciază că se impune ca procesul penal să se desfășoare cu inculpații în stare de arest preventiv.
Apărătorul ales al recurenților-inculpați I. V. și I. V. D., domnul avocat P. V., invocă decizia nr. 681/R/2009 a Curții de Apel C. în care se arată că în procedura luării acestei măsuri instanța trebuie să verifice dacă există indicii temeinice, neputând face aprecieri cu privire la probe, acest atribut fiind exclusiv al instanței de fond. Referitor la faptul că inculpații nu recunosc în totalitate săvârșirea faptelor, arată că acesta nu este un motiv pentru menținerea stării de arest preventiv, în acest sens invocând decizia nr. 147/2009 a Curții de Apel C. .
Depune la dosar un set de înscrisuri, respectiv: o caracterizare, un certificat de naștere și o adeverință medicală cu privire la inculpatul I. V.
D. și o caracterizare și o adeverință cu privire la inculpatul I. V. .
Recurentul-inculpat I. V., la ultimul cuvânt, arată că dorește să fie cercetat în libertate provizorie pe cauțiune și precizează că este doar el cu mama sa, că a crescut fără tată și că nu are cine să o ajute pe mama sa, care de altfel este bolnavă. De asemenea, mai arată că urmează și să se căsătorească.
Recurentul-inculpat I. V. D., la ultimul cuvânt, arată că dorește să fie cercetat în libertate provizorie pe cauțiune și solicită instanței a avea în vedere că soția sa este însărcinată.
T.
Prin încheierea penală din 23 iulie 2013 pronunțată în dosarul nr. _
J. ecătoria Vișeu de Sus, în baza disp. art. 160 indice 8a alin.6 Cod procedură penală, a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de petenții inculpați I. V. D. și I. V. .
În baza art 160 indice 5 alin.4 lit. "f" Cod procedură penală, a dispus restituirea cauțiunii în sumă de câte 4.000 lei consemnată pe numele petenților.
Au fost obligați petenții la plata sumei de câte 50 lei fiecare cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
În considerentele încheierii s-a reținut faptul că la data de_, procurorul, prin ordonanță, a luat măsura reținerii pentru 24 de ore și i-a prezentat instanței cu propunerea de arestare preventivă. Prin Încheierea penală nr 214/_ pronunțată în dosarul nr_ a Judecătoriei V. de Sus, instanța, în temeiul art 149 indice 1 alin 1 și 2 C.pen rap la art 143 și art 148 lit *f* C.pr.pen a dispus arestarea preventivă a inculpaților I. V. D. și I. V. pentru 29 de zile, începând cu data de_ până la_, fiind emise mandatele de arestare preventivă nr 6/U/_ și 7/U/_ . Împotriva acestei măsuri inculpații au declarat recurs, iar prin încheierea penală 148/R/_ Tribunalul Maramureș a respins recursul inculpaților.
La data de_, inculpații I. V. D. și I. V. au formulat cereri de liberare provizorie sub control judiciar, dosare înregistrate la instanță sub nr_, respectiv_, fixându-se termen de judecată pentru data de_ .
La data de_, Parchetul de pe lângă J. ecătoria V. de Sus, prin rechizitoriul întocmit în dosarul 889/P/2013 a trimis în judecată pe inculpații I.
V. pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 rep și art 239 alin 2 și 5 C.pen cu aplicarea art 33 lit *a* C.pen, și a inculpatului I. V. D. pentru săvârșirea infracțiunilor prev de art 87 alin 1 din OUG 195/2002 rep și art 239 alin 3 și 5 C.pen, cu aplicarea art 33 lit *a* C.pen, dosar înregistrat la instanță sub nr_, cu termen de judecată la data de_ .
Prin încheierea penală 263/_ și_ s-a dispus conexarea dosarelor_ și_, având ca obiect cererile de liberare provizorie sub control judiciar, la dosarul de fond nr_ .
Prin încheierile penale din data de 03 iulie 2013 pronunțate în dosarul_, instanța a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților, stabilindu-se să respecte regulile prev de art 160 indice 2 alin 3 lit
*a-e* C.pr.pen.
Împotriva acestei măsuri Parchetul de pe lângă J. ecătoria V. de Sus a declarat recurs, iar prin Decizia penală 168/R/_ și 169/R/_, Tribunalul Maramureș a admis recursul declarat de parchet și s-au respins cererile de liberare provizorie a inculpaților, apreciind că punerea în libertate provizorie a acestora, chiar subsumată unor obligații și garanții, nu este oportună și nu asigură buna desfășurare a procesului penal.
Potrivit art.1604al.1 și 2 Cod Procedură Penală, liberarea provizorie pe
cauțiune se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie pe cauțiune nu se acordă
în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Practica judiciară a fost cea care a consacrat ideea că, pe lângă analizarea condițiilor de legalitate mai sus pomenite, acordarea liberării provizorii pe cauțiune, trebuie să aibă în vedere și aspecte de temeinicie și oportunitate. Pentru uniformizarea jurisprudenței în această materie s-a pronunțat Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care se stabilește că în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, în cazurile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța investită cu o asemenea cerere trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Cum în prezenta cauză, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, deoarece la dosar există indicii și chiar probe care conturează presupunerea rezonabilă că inculpații ar fi comis faptele pentru care sunt trimiși în judecată, care rezultă din procesul verbal de constatare, procesul verbal de cercetare la fața locului și planșa foto aferentă, raportul de constatare medico-legal, declarațiile martorilor, după cum există și date din care să rezulte că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta pericol pentru ordinea publică, este necesar așadar să se stabilească în ce măsura punerea în libertate a acestora ar împiedica buna desfășurare a procesului penal.
Ori, având în vedere împrejurările reținute drept cadru a comiterii faptelor, actele de agresiune pe care se presupune că inculpații le-au exercitat asupra unor reprezentanți ai autorității statului aflați în exercitarea atribuțiilor de serviciu și care determină un sentiment de insecuritate, afectând totodată siguranța publică, instanța de fond a reținut că riscul tulburării ordinii publice subzistă și se situează la același nivel ca la momentul arestării. Aici trebuie subliniată importanța temeiului care stă la baza luării unei măsuri a arestării preventive, precum și necesitatea ocrotirii interesului general al societății, în detrimentul interesului particular al unei persoane bănuite de săvârșirea unei infracțiuni. În acest sens, s-a făcut trimitere la art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în care se arată că, este suficient pentru luarea măsurii arestării preventive și pentru privarea de libertate a unei persoane, o anumită perioadă de timp, faptul că acesta este bănuită cu temei, pe baza unui presupuneri rezonabile, de săvârșirea unei infracțiuni de o anumită gravitate, încât să determine oricărui observator obiectiv convingerea că lăsarea în libertate a acestei persoane ar fi de natură a aduce atingere ordinii publice.
Ținând seama de probele de la dosarul de urmărire penală, de gravitatea presupuselor fapte de comiterea cărora sunt bănuiți inculpații, de impactul social al faptelor pentru care sunt cercetați, de limitele de pedeapsă în care s-ar încadra sancțiunea pe care inculpații o riscă, de durata arestului preventiv, de persoana inculpaților care deși sunt fără antecedente penale, s-ar părea că au intrat în sfera ilicitului penal, nepăstrând standardele de conduită care i-au caracterizat până în acel moment, nu este oportună liberarea provizorie pe cauțiune a acestora.
Având în vedere admisibilitatea în principiu a cererii și îndeplinirea condițiilor prev. de art.1604C.pr.pen., acestea dau naștere doar vocației la liberarea provizorie pe cauțiune, iar nu și la obligația sau la dreptul absolut al instanței de a admite liberarea provizorie. De asemenea, trebuie analizat dacă momentul procesual, stadiul procesual, etapa procesuală parcursă este de natură a fi luată în considerare ca un argument pentru necesitatea liberării provizorii a inculpatului și dacă fapta concretă comisă de acesta, de la
momentul săvârșirii și până în prezent s-a estompat în ceea ce privește ecoul în cadrul opiniei publice. În opinia primei instanțe, s-a considerat că nu este îndeplinită nici una dintre aceste condiții, pe de o parte, durata arestării preventive luată față de inculpati, până la acest moment, este rezonabilă, întrucât au trecut în jur de 45 zile de la luarea măsurii, s-a finalizat integral urmărirea penală, ceea ce înseamnă că, din acest punct de vedere, autoritățile au desfășurat activități susținute și într-un termen absolut rezonabil de timp, iar cauza se află în fața instanței de judecată, urmând să debuteze cercetarea judecătorească, primul termen de judecată fiind stabilit pentru data de 14 august 2013.
Față de aceste aspecte, instanța de fond a apreciat că, în acest moment procesual, nu se impune modificarea condițiilor privării de libertate, întrucât scopurile acestei măsuri preventive sunt în continuare incidente și actuale.
Apoi, inculpații au formulat cereri de liberare provizorii sub control judiciar care, la data de_ au fost admise de J. ecătoria V. de Sus și s-a dispus liberarea provizorie sub control judiciar a inculpaților, stabilindu-se să respecte regulile prev de art 160 indice 2 alin 3 lit *a-e* C.pr.pen.
Împotriva acestei măsuri Parchetul de pe lângă J. ecătoria V. de Sus a declarat recurs, iar la data de_, prin Decizia penală 168/R/_ și 169/R/_, T. ui M. a admis recursul declarat de parchet și s-au respins cererile de liberare provizorie a inculpaților, apreciind că punerea în libertate provizorie a acestora, chiar subsumată unor obligații și garanții, nu este oportună și nu asigură buna desfășurare a procesului penal.
În consecință, în temeiul art 160 indice 8a alin.6 Cod procedură penală, judecătoria a respins ca neîntemeiate cererile de liberare provizorie pe cauțiune formulate de petenții inculpați I. V. și I. V. D. și i-a obligat la cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs ambii inculpați, solicitând admiterea cererilor și liberarea provizorie pe cauțiune. În motivare s-a arătat că sunt îndeplinite cerințele legale, iar lăsarea inculpaților în libertate nu ar prejudicia cercetarea judecătorească. De asemenea, nu există vreo dovadă că, dacă ar fi puși în libertate, inculpații ar săvârși vreo faptă penală.
Procedând la judecarea recursurilor, tribunalul constată că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 1604alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie pe cauțiune se poate acorda de instanța de judecată, atât în cursul urmăririi penale, cât și al judecății, la cerere, când s-a depus cauțiunea și sunt
îndeplinite condițiile prevăzute în art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală. De asemenea, conform art. 1608aalin. 2 Cod procedură penală, în cazul în care se constată că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege și cererea este întemeiată, instanța admite cererea și dispune punerea în libertate provizorie a
inculpatului.
În conformitate cu aceste dispoziții legale și așa cum a constatat și prima instanță, simpla îndeplinire formală a condițiilor prevăzute de lege nu determină automat admiterea cererii de liberare provizorie, instanța având facultatea de a aprecia asupra temeiniciei cererii prin raportare la natura infracțiunii comise și periculozitatea acesteia.
Soluționând cererile inculpaților de liberare provizorie pe cauțiune, prima instanță a analizat toate condițiile de fapt și de drept, apreciind întemeiat că la acest moment procesual punerea în libertate a inculpaților, chiar subsumată unor obligații și garanții, nu este oportună.
Pe lângă argumentele expuse de instanța fondului, pe care tribunalul le însușește în întregime, este de subliniat că examinarea unei asemenea cereri și luarea unei măsuri alternative celei privative de libertate presupune o evaluare a cauzei în întregul ei, cu privire la fapta pentru care s-a dispus arestarea preventivă, modul de săvârșire, circumstanțele concrete, datele ce caracterizează persoana inculpaților, toate subsumate obligatoriu realizării scopului măsurii preventive.
În raport de gravitatea acuzațiilor aduse inculpaților, de împrejurările reținute drept cadru al comiterii faptelor, subzistă riscul tulburării ordinii publice prin inducerea unui sentiment de nesiguranță atât în rândul comunității locale unde s-a petrecut fapta, cât și la nivelul întregii colectivități. Temeiurile avute inițial în vedere la luarea măsurii arestării preventive se mențin și justifică în continuare privarea de libertate, apreciindu-se că alte măsuri alternative sunt insuficiente pentru protejarea interesului public.
Aspectele personale invocate de inculpați, lipsa antecedentelor penale, se impune a fi evaluate tot în contextul concret al cauzei, neputând constitui singure un temei suficient pentru admiterea cererilor.
În raport de elementele avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, de interesul bunei desfășurări a procesului penal, ținând seama și de
stadiul procesual, respectiv urmărirea penală a fost finalizată și s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților, primul termen în cauză fiind fixat pentru data de 14 august 2013, punerea în libertate a inculpaților nu se justifică la acest moment.
Pentru aceste considerente, recursurile inculpaților vor fi respinse ca nefondate, cu obligarea acestora la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I. V. (C.N.P. - 1., fiul lui N. și I., născut la data de_ în Vișeu de Sus, județul M., aflat în Penitenciarul Gherla) și I. V. D. (C.N.P. - 1., fiul lui V. și E.
, născut la data de_ în comuna Petrova, județul M., aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurenții- inculpați la plata către stat a sumei de câte 50 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 iulie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | GREFIER | ||||
S. -F. A. G. | O. | M. | B. C. B. | -L. | E. |
red. S-F.A / t-red. B.L.E. 4 ex. / 31 iulie 2013
J. ecător la fond: Ana M. L.
Tribunalul Maramureș Cod operator - 2618
Secția Penală Minută
Dosar nr._ /a3 Decizia penală nr. 184/R/_
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I. V. (C.N.P. - 1., fiul lui N. și I., născut la data de_ în Vișeu de Sus, județul M., aflat în Penitenciarul Gherla) și I. V. D. (C.N.P. - 1., fiul lui V. și E.
, născut la data de_ în comuna Petrova, județul M., aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurenții- inculpați la plata către stat a sumei de câte 50 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
Tribunalul Maramureș Cod operator - 2618
Secția Penală Copie - Minută
Dosar nr._ /a3 Decizia penală nr. 184/R/_
DECIDE:
În temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații I. V. (C.N.P. - 1., fiul lui N. și I., născut la data de_ în Vișeu de Sus, județul M., aflat în Penitenciarul Gherla) și I. V. D. (C.N.P. - 1., fiul lui V. și E.
, născut la data de_ în comuna Petrova, județul M., aflat în Penitenciarul Gherla) împotriva încheierii penale din 23 iulie 2013 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pronunțată în dosarul nr._ .
În temeiul art. 192 alin. 2 Cod procedură penală, obligă pe recurenții- inculpați la plata către stat a sumei de câte 50 lei - cheltuieli judiciare în recurs.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din 30 iulie 2013.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
s.s. indescifrabil s.s. indescifrabil s.s. indescifrabil pt. conformitate
ROMÂNIA Cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Secția penală
Dosar nr._ /a3 din 30 iulie 2013
Către
PENITENCIARUL GHERLA
Alăturat prezentei, conform art. 360 alin. 2 Cod procedură penală, vă trimitem copia dispozitivului deciziei penale nr. 184/R din 30 iulie 2013, pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, privind pe recurenții-inculpați I.
V. (fiul lui N. și I., născut la data de_ în Vișeu de Sus, județul M.
, aflat în Penitenciarul Gherla) și I. V. D. (fiul lui V. și E., născut la data de_ în comuna Petrova, județul M., aflat în Penitenciarul Gherla).
PREȘEDINTE | GREFIER | |
S. -F. A. | B. | -L. E. |
ROMÂNIA Cod operator - 2618
TRIBUNALUL MARAMUREȘ
Secția penală
Dosar nr._ /a3 din 30 iulie 2013
Către
PENITENCIARUL GHERLA
Alăturat prezentei, conform art. 360 alin. 2 Cod procedură penală, vă trimitem copia dispozitivului deciziei penale nr. 184/R din 30 iulie 2013, pronunțată în dosarul cu nr. mai sus indicat, privind pe recurenții-inculpați I.
V. (fiul lui N. și I., născut la data de_ în Vișeu de Sus, județul M.
, aflat în Penitenciarul Gherla) și I. V. D. (fiul lui V. și E., născut la data de_ în comuna Petrova, județul M., aflat în Penitenciarul Gherla).
PREȘEDINTE | GREFIER | ||
S. -F. A. | B. | -L. | E. |
| ← Încheierea penală nr. 151/2013. Cerere de liberare provizorie... | Decizia penală nr. 120/24. Cerere de liberare provizorie pe... → |
|---|
