Decizia penală nr. 691/2013. Evaziune fiscală
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.691/R/2013
Ședința publică din 21 mai 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : V. | V. A. |
JUDECĂTORI | : L. | H. |
: I. | M. | |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către partea civilă D. G. | a F. | |
P. | S., împotriva sentinței penale nr.53/_, pronunțată în dosar nr._ | al |
Judecătoriei Z., privind pe inculpații P. A. R. și P. I. I., trimiși în judecată prin rechizitoriul din data de_, întocmit în dosar nr.888/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 republicată.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa inculpaților P. A. R., P. I.
I., a părții vătămate A. N. de A. F. B. și a părții civile D. G. a
F. P. S. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului părții civile astfel cum a fost formulat.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 53 din 13 februarie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, în baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.i1) Cod procedură penală, cu aplicarea art.13 alin.1 și art.741alin.2 teza a II-a C.pen., a încetat procesul penal început față de inculpatul P. A. R., fiul lui A. și A., născut la data de_ în localitatea Hunedoara, jud. Hunedoara, cetățean român, studii superioare, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără ocupație și loc de muncă, domiciliat în municipiul Z., str. Armoniei, nr.14, bl.A30, sc.A, ap.15, jud.S., CNP 1., pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și aplică inculpatului o sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei, care se va înregistra în cazierul judiciar.
În baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.i1) Cod procedură penală, cu aplicarea art.13 alin.1 și art.741alin.2 teza a II-a C.pen., a încetat procesul penal început față de inculpata P. I. I., fiica lui C. și S., născută la data de_ în localitatea Ileanda, jud. S., cetățean român, studii superioare, căsătorit, manichiuristă la PFA P. I.
I. ,, domiciliată în municipiul Z., str.Armoniei, nr.14, bl.A30, sc.A, ap.15, jud.S., CNP
1., pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare, cu intenție, în cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea nr.241/2005, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. și aplică inculpatei o sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei, care se va înregistra în cazierul judiciar.
În baza art.192 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, au fost obligați inculpații P. A.
R. și P. I. I. la plata sumei totale de 600 lei, câte 300 lei fiecare, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
A fost respinsă ca rămasă fără obiect acțiunea civilă formulată de partea civilă A.
N. de A. F., prin D. G. a F. P. S. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul din data de_, întocmit în dosar nr. 888/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău au fost trimiși în judecată inculpații P. A. R. și P. I.
I., pentru comiterea infracțiunii de reținere și nevărsare cu intenție, în termen de cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă, prevăzută de art.6 din Legea 241/2005 republicată, reținându-se, în esență, că în perioada aprilie-decembrie 2010, în calitate de administratori ai S.C.Royal Fashion S.R.L.
Z., învinuiții au reținut scriptic obligațiile cu reținere la sursă pentru salariații societății, însă nu le-au vărsat către bugetul de stat în termen de 30 zile, cauzând un prejudiciu bugetului consolidat al statului de 14.357 lei.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_, cu numărul_ .
După sesizarea instanței, au fost acordate mai multe termene de judecată pentru achitarea integrală a prejudiciului, iar la termenul de judecată din data de_, inculpatul a depus la dosar dovada achitării integrale către partea civilă a sumei reprezentând prejudiciul cauzat (f.41 vol.II)
Potrivit prevederilor art.741alin. 2 teza a II-a C.pen., în cazul săvârșirii unor infracțiuni economice prevăzute în legi speciale, dacă prejudiciul cauzat și recuperat până la soluționarea cauzei în primă instanță este de până la 50.000 euro în echivalentul monedei naționale, se aplică o sancțiune administrativă care se înregistrează în cazierul
inculpatului.
Instanța a considerat că acesta este textul de lege care reglementează o cauză de nepedepsire aplicabilă inculpaților din prezentul dosar și nu cel prevăzut de art.10 din Legea nr.241/2005, întrucât art.10 din Legea 241/2005 se aplică exclusiv infracțiunilor de evaziune fiscală prevăzute de legea specială, respectiv art.9 din lege, or infracțiunea săvârșită de către cei doi inculpați nu este o infracțiune de evaziune fiscală, ci o infracțiune asimilată celor de evaziune fiscală, putând fi astfel încadrată în categoria infracțiunilor de natură economică prevăzute în legi speciale.
Prin Decizia nr.573/_ a Curții Constituționale, publicată în Monitorul Oficial nr. 363/_, a fost admisă excepția de neconstituționalitate invocată și s-a constatat că dispozițiile art.741C.pen. sunt neconstituționale.
Potrivit prevederilor art.31 alin.3 din Legea nr.47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei Curții Constituționale, dacă, în acest interval, Parlamentul sau Guvernul
, după caz, nu pune de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate ca fiind neconstituționale sunt suspendate de drept.
Conform prevederilor art.13 alin.1 C.pen. însă, în cazul în care de la săvârșirea infracțiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă. Totodată, potrivit art.15 alin.2 din Constituția României, "Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale mai favorabile";.
Cum art.741C.pen. a fost introdus prin art.XX din Legea nr.202/2010, în vigoare de
la data de_, iar inculpații P. A. R. și P. I. I. au comis fapta reținută în sarcina lor în perioada aprilie-decembrie 2010, prevederile art.741C.pen. au fost declarate neconstituționale prin decizia publicată în Monitorul Oficial la data de_, fiind pusă în mișcare acțiunea penală și dispunându-se trimiterea lor în judecată la data de_, se constată că în favoarea inculpaților sunt aplicabile prevederile art.13 alin.1 C.pen.. În consecință, instanța a reținut în favoarea celor doi inculpați prevederile art.741alin.2 teza a II-a C.pen. și, ca urmare a recuperării prejudiciului creat, a dispus, în baza art.11 pct.2 lit.b) raportat la art.10 lit.i1) Cod procedură penală, încetarea procesului penal față de aceștia, urmând a le fi aplicată în baza acelorași dispoziții, o sancțiune cu caracter administrativ în cuantum de 800 lei pentru fiecare, care s-a înregistrat în cazierul judiciar.
Prejudiciul cauzat părții civile fiind recuperat integral, s-a constatat că acțiunea civilă a rămas fără obiect și aceasta a fost respinsă ca atare.
Constatând că inculpații a fost asistați de apărător ales, în baza art.192 alin.1 pct.2 lit.a) Cod procedură penală, instanța a obligat inculpații la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, câte 300 lei fiecare.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs A. N. DE A. F. B. ,
D. G. A F. P. S. , criticând solutia instantei de fond ca fiind netemeinică sub aspectul solutionării laturii civile a cauzei si a solicitat casarea hotărârii atacate în aceste limite si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună obligarea inculpatului la plata accesoriilor datorate la debitul principal cu motivarea că dobânzile, penalitătile de întârziere si majorări de întârziere se impun a fi acordate potrivit constitirii de parte civilă calculate de la data scadenței și până la data achitării debitului.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În mod temeinic instanta de fond a constatat că actiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A. N. de A. F. B. prin D. G. a F. P. S. a rămas fără obiect și că s-a achitat debitul în sumă 14.357 lei conform chitanței seria TS9 nr. 2907117 din_ (f. 41 dos.u.p).
Referitor la plata accesoriilor solicitate doar în fața instanței de fond potrivit constituirii de parte civilă de la f. 9 (penalităti si majorări de întârziere) Curtea considera ca in cazul infractiunilor de evaziune fiscala prejudiciul cauzat cuprinde numai echivalentul sumelor datorate bugetului de stat, cu excluderea creantelor accesorii aferente impozitului, taxei sau oricarei alte contributii. De altfel, Legea nr 241/ 2005 nu face nici o mențiune refteritoare la obligarea inculpatului și la plata acestora, iar notiunea de ";prejudiciu"; în sensul art 10 din Legea nr 241 /2005 este reprezentat de suma reținută în actul de sesizare, întrucât instanța este ținută a soluționa cauza în limitele sesizării, încadrarea
juridică a faptei de evaziune fiscală fiind dată de debitul rezultând din comiterea infractiunii. Ori, instanța a fost sesizată cu un prejudiciu în valoare de 14.357 lei ce a fost achitat de inculpati.
Din aceasta perspectiva, nu se poate admite solutia de obligare a inculpatului la plata sumelor reprezentând accesorii, intrucat astfel s-ar ajunge la combinarea a doua tipuri de raspundere - civila delictuala si fiscala, in conditiile in care creantele accesorii insotesc numai o creanta principala, datorata de debitorul (contribuabilul) fiscal, respectiv societatea comerciala. Fata de împrejurarea ca majorarile de întârziere si penalitatile de întârziere, calculate potrivit codului fiscal, au ca subiect contribuabilul, iar nu persoana ce a savârsit un delict si se raporteaza la data când trebuia platita taxa fiscala, iar nu de la data când prin hotarâre definitiva se stabileste savârsirea faptei delictuoase, curtea constata ca respectivele accesorii, nu pot face obiectul raspunderii civile delictuale.
Apoi, acordarea acestor sume nu se justifica in raport de imprejurarea ca partea civila nu se afla in posesia unui titlu executoriu, asimilabil titlului de impunere fiscala, care sa consfinteasca o creanta certa, lichida si exigibila, de natura a indreptati calcularea unor creante accesorii prin neplata cu intarziere, după cum în lipsa indicării sumelor datorate cu acest titlu inculpatul a fost lipsit de posibilitatea examinării ori contestării acestora.
Data la care o asemenea crenta dobandeste caracter cert, lichid si exigibil este aceea a ramanerii definitive a hotararii judecatoresti penale, intrucat in procesul penal inculpatul se bucura de prezumtia de nevinovatie si, prin urmare, nu se poate accepta ca până la acest moment el datoreaza vreun debit, caruia sa i se alature creante accesorii specifice raspunderii reglementate prin dreptul fiscal.
Fiind reglementate de Codul de procedura fiscala, creantele accesorii nu pot fi solicitate decat in faza de executare silita, dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti penale, prevederile speciale in materie neputand fi extinse pe cale de analogie unui raport de conflict de natura penala.
Singurele sume care ar putea insoti creanta principala sunt cele echivalente dobanzii legale, in considerarea dispozitiilor Codului civil, potrivit carora la obligatiile care au ca obiect o suma oarecare, daunele interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decat dobanda legala, pentru care creditorul nu este tinut a justifica vreo paguba. Adoptarea oricarei solutii contrare, in considerarea caracterului special al creantei fiscale, s-ar constitui intr-o diferenta nejustificata de tratament, intrucat unei categorii aparte de creditori, printre care si statul, li s-ar acorda alte sume decat cele acordate in mod obisnuit in procesul penal, cu incalcarea flagranta a principiului egalitatii persoanelor in fata legii si autoritatilor publice.
In speta de fata, se poate constata ca partea civila nu a solicitat dobanda legala, in conditiile Codului civil, nici pe cale principala si nici in subsidiar, solicitarea formulata prin constituirea de parte civila din cursul urmăririi penale limitându-se la suma retinuta în actul de sesizare, iar in continutul motivelor recurs avand ca obiect dobanda prevazuta de Codul de procedura fiscala.
Drept consecinta, urmand principiul disponibilitatii, instanta de fond nu a procedat la acordarea sumei ce s-ar fi cuvenit cu titlu de dobanda legala, partea civila avand deschisa posibilitatea calcularii crentelor accesorii in faza de executare silita.
In sfarsit, astfel cum rezulta in mod expres din dispozitiile art.1 si urm.din Codul de procedura fiscal, dispozitiile speciale in materie se aplica numai raporturilor de drept fiscal si in legatura cu administrarea sumelor ce reprezeinta impozite, taxe si alte contributii la bugetul de stat, ori prin raportare la art.17 din cod, inculpatul nu poate fi asimiliat
contribuabilului, ci datoreaza numai echivalentul sumei ce se constituie intr-un prejudiciu la adresa bugetului de stat.
Pentru toate aceste motive în baza art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. s eva respinge ca nefundat recursul declarat în cauză, iar potrivit art. 192 al. 2 C.proc.pen. recurenta va fi obligată la plata sumei de 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de A. N. DE A. F. B. ,
D. G. A F. P. S. împotriva sentinței penale nr. 53 din 13 februarie 2013 a Judecătoriei Z. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. Ș. M. C.
| ← Decizia penală nr. 850/2013. Evaziune fiscală | Sentința penală nr. 89/2013. Evaziune fiscală → |
|---|
