Decizia penală nr. 698/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 698/R/2013
Ședința publică din 21 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. V. A.
JUDECĂTORI: L. H.
GREFIER: L. C.
: I. M.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Cluj - reprezentat prin PROCUROR
- ANEM. CIREAP
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul M. T., împotriva sentinței penale nr. 176/D/2013, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, având ca obiect liberare provizorie sub control judiciar, inculpatul fiind cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită prev. de art. 254 al. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din L. 78/2000.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. T. aflat în stare de arest, asistat de apărători aleși, av.Ban Tiberiu și Călin B., ambii din cadrul Baroului Cluj, cu delegații avocațiale depuse la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, apărătorii inculpaților depun la dosar motivele de recurs precum și scripte constând în caracterizări și decizii de speță.
Nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, av.Ban Tiberiu, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu consecința punerii inculpatului în libertate și a stabilirii obligațiilor ce urmează, inculpatul obligându-se să le respecte. Critica adusă hotărârii instanței de fond constă în aceea că, după ce cererea a fost admisă în principiu, instanța trebuie să procedeze la examinarea și soluționarea cererii, ori, în acord cu exigențele art.160/2 alin.2 C.pr.pen., instanța nu poate respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar decât atunci când există date din care rezultă necesitatea împiedicării inculpatului de a săvârși alte fapte și dacă inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului. Solicită a se constata că în considerentele hotărârii lipsește orice referite la existența sau inexistența condițiilor care vizează temeinicia cererii. Din întreaga motivare a hotărârii nu rezultă că luarea deciziei de respingere a cererii ar fi împiedicată de existența unor date că inculpatul ar fi încercat să împiedice corecta desfășurare a procesului penal. Din analiza textului prev.de art.160/2 alin.2 C.pr.pen., rezultă că nu trebuie să existe probe sau indicii temeinice că inculpatul și-a încălcat obligațiile procedurale ci singura cerință este aceea de a exista date că inculpatul ar fi încălcat cerințele menționate. În loc să se limiteze la o analiză critică și să decidă dacă inculpatul a încălcat sau nu exigențele art.160/2 alin.2 C.pr.pen.,
prima instanță a invocat motive și argumente irelevante considerând că cererea nu este neîntemeiată ci doar inoportună, acest argument neregăsindu-se în lege ca motiv de respingere a cererii. La fila 5 din încheiere, prima instanță a motivat soluția de respingere a cererii pe următoarele motive: existența unor probe de la dosarul de urmărire penală ; de gravitatea presupusei fapte; de
impactul social al faptei; de limitele de pedeapsă; de durata efectivă a perioadei de arest și de existența onor date care pot defini persoana inculpatului precum și gradul de pericol social pe care acesta îl prezintă. Se mai arată că este inoportun și ineficient pentru buna desfășurare a procesului a se dispune în sensul admiterii cererii în condițiile în care varianta de apărare a inculpatului nu este foarte clară. Solicită a se avea în vedere că inculpatul a optat pentru procedura în care va solicita să fie judecat. În cauză, nu există date și probe sau indicii în sensul că inculpatul nu poate fi liberat provizoriu.
Apărătorul inculpatului, av.B. Călin, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar cu stabilirea obligațiilor ce se impun. Este de reținut că punerea sub învinuire s-a făcut la data de_ iar arestarea a avut loc la data de_ . Ceea ce trebuie verificat este art. 160/8a alin.2 C.pr.pen., respectiv dacă alături de aceste două condiții este temeinică sau nu cererea formulată. În general se pornește de la premisa că liberarea sub control judiciar de fapt este un mod de individualizare a măsurii preventive în funcție de criteriile prevăzute de art.136 C.pr.pen. Acele criterii prevăzute de Codul de Procedură Penală arată că trebuie luate în considerare și circumstanțe personale ale inculpatului alături de gravitatea faptei. În încheierea atacată se face referire că, gravitatea faptei este dată de starea reprezentată în actul de punere sub învinuire și în ordonanța de extindere prin care s-a reținut că inculpatul, în mod repetat ar fi pretins peste 20 mii euro. Prin actul de sesizare, inculpatul a fost trimis în judecată pentru un singur act material de luare de mită. Solicită a se avea în vedere scriptele medicale depuse la dosar din care rezultă că inculpatul suferă de diabet zaharat de tip II într-o stare destul de avansată care implică o medicație corespunzătoare. Există la dosar decizia Regiei Naționale a Pădurilor - Romsilva prin care inculpatului i s-a retras delegația din funcția de director al Direcției Silvice Cluj, ceea ce face ca pericolul ca inculpatul să comită infracțiuni să fie diminuat. Totodată, acesta are o familie, are 58 de ani, este ancorat în societate și a avut o conduită impecabilă.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. Corect s-a apreciat de către instanța de fond că nu sunt îndeplinite condițiile temeiniciei cererii. Apreciază ca nefondat recursul în ceea ce privește toate criticile aduse de apărare. Cu privire la critica referitoare la faptul că hotărârea ar fi insuficient motivată, arată că o astfel de critică nu poate fi avută în vedere deoarece s-a analizat în ce măsură este admisibilă în principiu cererea și a concluzionat corect că îndeplinește condițiile prev.de art.160/2 C.pr.pen. În schimb, atât procedural cât și la nivelul instanțelor din țară, se analizează la cererea de liberare provizorie sub control judiciar, în ce condiții o astfel de cerere este întemeiată sau oportună. S-a făcut o analiză corectă pentru că se pornește la judecarea unei astfel de cereri de la temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive, în ce măsură ele subzistă, cunoscut fiind că o cererea de liberare provizorie sub control judiciar presupune existența legală a unei măsuri preventive a arestării. Instanța a analizat dacă mai este incident temeiul prev. de art.148 lit.f C.pr.pen. și dacă pericolul pentru ordinea publică subzistă în prezent și are aceeași importanță pe care a avut-o la momentul arestării
preventive ori el poate fi avut în vedere doar în subsidiar. Raportat la fapta concret comisă, la categoria și genul de infracțiune comisă, la persoana inculpatului, la funcția pe care a deținut-o și la responsabilitatea pe care o avea, nu se poate deduce concluzia că impactul pentru ordinea publică s-a diminuat în decursul a mai puțin de 30 de zile. Urmărirea penală este finalizată dar aceasta nu înseamnă decât că o primă fază a procesului penal a fost încheiată, poziția adoptată de inculpat fiind de nerecunoaștere a învinuirii aduse. Faptul că inculpatul nu mai deține funcția de care s-a folosit în săvârșirea infracțiunii este consecința directă a luării măsurii arestării preventive. Pentru toate aceste motive, apreciază că încheierea recurată este perfect legală, ea corespunde exigențelor codului de procedură penală și a practicii CEDO, motiv pentru care se impune respingerea recursului.
Inculpatul M. T., având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului cu consecința cercetării lui în stare de libertate arătând că o să respecte toate obligațiile impuse.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 176/D pronunțată la data de 9 mai 2013 de Tribunalul Cluj, în temeiul art. 160/8a alin. 6 C.pr.penală s-a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpatul M. T. aflat în Arestul I.P.J. Cluj, cu obligarea acestuia la plata a 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut în fapt următoarele:
Prin Încheierea penală nr. 39/C/A/_ a Tribunalului Cluj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului M. T., pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de_ și până la data de_, măsura preventivă fiind
luată potrivit art. 143 rap. la art. 148 lit. f Cod Procedură Penală, pentru săvârșirea infracțiunii de luare de mită, prev. de art. 254 al. 1 Cod Penal rap. la art. 6 din L. 78/2000.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reținut, prin încheierea prin care s-a luat această măsură preventivă că în perioada septembrie 2012-aprilie 2013, în calitate de director al Direcției Silvice Cluj, inculpatul a pretins de la numiții Tomoș Voicu, Bîlc Călin și M. V. angajați ai aceleiași instituții în calitate de pădurari, sume cuprinse între 4.000 și 10.000 euro pentru ca în calitatea pe care o deține ca șef al instituției, încălcându-și atribuțiile de serviciu, să le asigure stabilitatea în funcții, avizarea favorabilă a controalelor dispuse în cantoanele în care aceștia își exercită activitatea și neaplicarea măsurilor de sancționare disciplinară în pofida neregulilor constatate de echipele de control. Totodată, în data de_ făptuitorul M. V. s-a deplasat la domiciliul inculpatului M. T. căruia i-a remis, în numele său personal precum și pentru denunțătorii Tomoș Voicu și Bălc Călin, suma de 10.000 lei, pentru ca acesta din urmă, în calitatea sa de director al Direcției Silvice Cluj, în exercitarea atribuțiilor sale de serviciu, să-i asigure lui M. V., angajat ca pădurar în cadrul aceleiași direcții, stabilitate pe funcția deținută și rezultate favorabile la controalele efectuate bianual privind modul de îndeplinire a sarcinilor de serviciu precum și pentru a nu dispune sancționarea celor doi denunțători.
Potrivit art. 1602 al. 1 și 2 Cod Procedură Penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Liberarea provizorie sub control
judiciar nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe învinuit sau inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
În speța de față, s-a constatat că prima condiție este îndeplinită în cauză, având în vedere că inculpatul este cercetat pentru o faptă pedepsită de lege cu închisoare de la 3 la 12 ani, și interzicerea unor drepturi, nesuscitând nici un fel de discuții. De asemenea și cea de a doua condiție este îndeplinită având în vedere că la dosar nu există date concrete în sensul încercării zădărnicirii aflării adevărului, de către inculpat, ori a necesității de a-l împiedica să comită alte infracțiuni.
Practica judiciară a fost cea care a consacrat ideea că pe lângă analizarea condițiilor de legalitate mai sus pomenite, acordarea liberării provizorii sub control judiciar, trebuie să aibă în vedre și aspecte de temeinicie și oportunitate. Pentru uniformizarea jurisprudenței în această materie s-a pronunțat Decizia nr. 17/2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție, dată în recurs în interesul legii, prin care se stabilește că în cadrul examenului de temeinicie al cererii de liberare provizorie, fie sub control judiciar, fie pe cauțiune, în cazurile în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, instanța investită cu o asemenea cerere trebuie să verifice în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este sau nu împiedicată de punerea în libertate provizorie a inculpatului.
Cum în prezenta cauză, temeiurile ce au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, deoarece la dosar există indicii și chiar probe care conturează presupunerea rezonabilă că inculpatul ar fi comis fapta pentru care este cercetat, după cum există și date din care să rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol pentru ordinea publică, este necesar așadar să se stabilească în ce măsura punerea în libertate a inculpatului ar împiedica buna desfășurare a procesului penal. Or, instnața de fond apreciază că, având în vedere impactul social și cel mediatic al unei fapte de acest gen, buna desfășurare a procesului penal ar fi tulburată, prin cercetarea inculpatului în stare de liberare provizorie, opinia publică percepând că în cazurile cercetării așa numitei infracționalități a "gulerelor albe";, organele judiciare sunt mai blânde și mai puțin prompte în aplicarea legii, ceea ce este de natură a atrage perturbații la nivelul disciplinei publice și a respectului față de lege.
Ținând seama de probele de la dosarul de urmărire penală, de gravitatea presupusei faptei de comiterea căreia este bănuit inculpatul, de impactul social al faptei pentru care acesta este cercetat, de limitele de pedeapsă în care s-ar încadra sancțiunea pe care inculpatul o riscă, în situația în care ar fi trimis în
judecată și condamnat, de durata arestului preventiv, care nu a atins încă 30 de zile, de persoana inculpatului, care deși este o persoană educată și fără antecedente penale, s-ar părea că a intrat în sfera ilicitului penal, nepăstrând standardele de conduită ce l-au caracterizat până în acel moment, de vârsta lui, inculpatul fiind în etate de 57 de ani, ca și de starea de sănătate a acestuia, în limite normale pentru vârsta inculpatului, tribunalul a apreciat că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului sub control judiciar a inculpatului.
În altă ordine de idei, este real că inculpatul se află la vârsta maturității depline, că are un domiciliu stabil, și-a întemeiat o familie, de al cărei sprijin deplin beneficiază, se bucură de o educație care îl poate ajuta să înțeleagă situația juridică în care se află și să analizeze consecințele unei atare stări de lucruri, toate acestea constituind temeiuri ce ne determină să apreciem că
inculpatul este o persoană deplin ancorată în societate, și aptă să respecte normele sociale general acceptate, și care prezintă un risc scăzut de a se sustrage procedurilor ce vor urma să se desfășoare față de el, însă nu mai puțin adevărat este și faptul că toate aceste date ce îl plasau pe inculpat în rândul cetățenilor stimabili și onești ai comunității din care făcea parte, nu au reprezentat factorii inhibitori în adoptarea presupusului comportament infracțional pentru care este cercetat în prezent.
Tribunalul a apreciat că mai este necesar să sublinieze că în acest moment procesual, când încă nu a expirat durata mandatului de arestare preventivă emis în baza încheierii penale nr. 39/C/A/_ a Tribunalului Cluj, și când instanța competentă nu a fost încă sesizată cu soluționarea cauzei, deși există date că rechizitoriul ar fi fost deja emis, i s-a părute cu totul inoportun și ineficient pentru buna desfășurare în continuare a procesului penal, să dispună în sensul admiterii cererii, în condițiile în care varianta de apărare a inculpatului nu este încă foarte clară, astfel încât modul de desfășurare a fazei de judecată și durata acestei faze nu este deocamdată foarte predictibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul M. T. solicitând admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, cu consecința punerii inculpatului în libertate.
În motivarea recursului s-a arătat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, că hotărârea atacată nu face referire la inexistența condițiilor care vizează temeinicia cererii, că argumentele invocate de instanța de fond sunt irelevante considerând cererea inculpatului ca inoportună și că nu există date, probe sau indicii în sensul că inculpatul nu poate fi liberat provizoriu.
Recursul declarat în cauză este nefondat.
În mod legal și temeinic instanța de fond a făcut o corectă apreciere a disp. art. 160/b alin. 3 C.pr.penală, constatând că se mențin în continuare dispozițiile art. 143 și art. 148 lit. f C.pr.penală, avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive și apreciind că buna desfășurare a procesului penal impune cercetarea inculpatului, în continuare, în stare de arest.
Mai mult, examinând temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar, este lesne de observat că temeiurile care au determinat arestarea preventivă a inculpatului subzistă în continuare, iar buna desfășurare a procesului penal ar putea fi împiedicată prin liberarea provizorie a inculpatului. Apoi, la dosarul cauzei există indicii temeinice și probe din care rezultă presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis o fapta pentru care este cercetat, iar lăsarea acestuia în libertate ar prezenta pericol pentru ordinea
publică.
Or, această presupunere rezonabilă privind comiterea unei infracțiuni grave de natură să pericliteze bunul mers al societății civile este un pericol apreciat ca justificativ pentru menținerea măsurii arestului preventiv în aprecierea jurisprudenței C.E.D.O. și a Recomandării nr. R/(80) 11 a Comitetului de Miniștrii a Consiliului Europei.
Pe de altă parte, având în vedere stadiul cercetării penale, măsura arestării preventive este justificată și de asigurarea bunei desfășurări a procesului penal, protejarea libertății individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților neputând stânjeni eforturile de desfășurare a procesului penal în bune condiții.
Așa fiind, în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.pr.penală, Curtea va respinge recursul inculpatului M. T. ca nefondat, obligându-l, potrivit art.
192 alin. 2 C.pr.penală, la 200 lei în favoarea statului, reprezentând cheltuieli judiciare în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. T. împotriva încheierii penale nr. 176/D din 9 mai 2013 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 21 mai 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Red.V.V.A./_
Dact.H.C./3 ex./_ . Jud.fond: L.A.C. .
| ← Decizia penală nr. 303/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 958/2013. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
