Decizia penală nr. 958/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar
| Comentarii |
|
R O M Â N I A CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR. 958/R/2013
Ședința publică din 10 iulie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE | : V. V. | A. | , judecător | |
JUDECĂTORI | : ANA C. | |||
: DP | ||||
GREFIER | : L. A. | S. |
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul Teritorial C. reprezentant prin Doru Dobocan, procuror
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. I. ATTILA împotriva sentinței penale nr. 63 din data de 02 iulie 2013 pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.
La apelul nominal efectuat în ședință publică se prezintă inculpatul G.
I. A., în stare de arest, asistat de apărător ales, avocat Opriș Anastasia, din cadrul Baroului Sălaj, cu delegație la dosar ( f. 9 ).
Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei, după care,
Inculpatul G. I. Attila arată că își menține recursul declarat.
Apărătorul ales al inculpatului G. I. Attila, depune la dosar înscrisuri în circumstanțiere.
Reprezentantul M. ui P. depune la dosar înscrisuri privind elemente
noi.
Inculpatul G. I. Attila, întrebat fiind dacă dorește să facă declarații în
recurs, arată că nu are de făcut mențiuni suplimentare față de cele arătate până la acest moment, respectiv că nu dorește să dea o altă declarație.
Nefiind cereri prealabile de formulat și excepții de invocat, instanța acordă cuvântul în dezbaterea recursului.
Apărătorul ales al inculpatului G. I. Attila, solicită admiterea recursului, casarea sentinței penale nr. 63 din 2 iulie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj și, rejudecând, să se dispună admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului G. I. Attila, apreciind că sunt întrunite toate condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 1602alin. 1 și 2 Cod procedură penală.
Astfel, referitor la prima condiție, arată că legea prevede pentru infracțiunea pentru care inculpatul este cercetat pedeapsa închisorii între 3 și 15 ani, fiind îndeplinite condițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală.
Cu privire la condițiile prevăzute de alin. 2 al art. 1602Cod procedură penală evidențiază faptul că la momentul actual, respectiv al judecării prezentului recurs, urmărirea penală este finalizată. Astfel, la data de 1 iulie 2013 i-a fost prezentat inculpatului materialul de urmărire penală, acesta fiind ulterior trimis în judecată în stare de arest preventiv. Totodată, la momentul
judecării prezentului recurs, conform actelor depuse azi la dosar susține că au intervenit modificări importante în starea de fapt. În acest sens, arată că inculpatul, la data de 4 iulie 2013 a predat de bună-voie organelor judiciare cantitatea de 350 de grame de cannabis, cu privire la care se presupunea că există la domiciliu său. Astfel, susține că în prezent situația de fapt este următoarea: au fost deja audiați în cauză toți martorii importanți, au fost efectuate percheziții domiciliare, percheziții informatice și au fost ridicate toate mijloacele materiale de probă, iar inculpatul a predat și cantitatea pe care o mai deținea, respectiv aceea de 350 de grame. În acest context, raportat la decizia inculpatului de a preda cantitatea evocată doar după momentul prezentării materialului de urmărire penală și nu de la începutul cercetărilor, arată că motivul hotărârii a fost modul în care acesta a fost anchetat încă de la începutul urmăririi penale. În acest sens, cu toate că nimic din trecutul inculpatului nu a sugerat o predispoziție a acestuia spre traficul de droguri, susține că aceasta a fost tratat pe tot parcursul urmăririi penale ca fiind o persoană deosebit de abilă în săvârșirea unor astfel de fapte, lucru pledat chiar în rechizitoriu. Raportat la acest aspect, fără a antama fondul cauzei, învederează faptul că, anterior datei de 17 mai 2013, inculpatul G. I. Attila nu a comercializat niciodată droguri și nu a avut de a face niciodată cu acest gen de infracțiuni.
De asemenea, conform actelor de la dosar, urmărirea penală împotriva inculpatului a fost începută în data de 22 mai 2013, iar învinuirea i-a fost adusă la cunoștință doar în data de 23 mai 2013, cu precizarea că în intervalul de 24 de ore, sau de câteva ore, s-a procedat la audierea celor mai importanți martori din dosar, respectiv anterior aducerii la cunoștința inculpatului a învinuirii, precum și a dreptului de a avea un apărător, motiv care l-a determinat oarecum pe inculpat să nu colaboreze și să nu predea acea cantitate de la începutul cercetărilor.
Raportat la momentul prezent, consideră că scopul legii, respectiv estomparea și limitarea consumului, este atins, inculpatul predând și ultima cantitate pe care o deținea asupra sa.
Cu privire la sentința recurată, în cadrul analizării condițiilor de admisibilitate, Tribunalul Sălaj a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar cu motivarea că din ultimele probe administrate în cauză s-a reținut că inculpatul ar deține la locuința sa 350 de grame de canabis, existând astfel pericolul ca el să le pună în vânzare în ipoteza admiterii cererii. De asemenea, pentru aceleași considerente s-a respins și prima cerere de liberare provizorie sub control judiciar și, respectiv s-a menținut și măsura arestului preventiv. Așadar, susținând că singurul motiv pentru care s-au respins în fond cererile de liberare provizorie sub control judiciar este tocmai faptul că lăsat în libertate exista suspiciunea că inculpatul ar vinde cele 350 de grame de canabis, cantitate care a fost predată în cursul săptămânii anterioare, respectiv în data de 4 iulie 2013, de bună-voie, de către acesta, astfel că în prezent nu mai subzistă acest premis.
Sub aspectul temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar solicită a se avea în vedere și dispozițiile art. 136 alin. 2 Cod procedură penală, conform căruia scopul măsurilor preventive poate fi atins și prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Precizează că natura și gravitatea faptei pentru care este cercetat inculpatul nu pot constitui criterii care să îl excludă de plano pe acesta de la beneficiul liberării provizorii, pentru că dacă s-a privi doar din perspectiva naturii și a gravității infracțiunii pentru care inculpatul este cercetat ar semnifica golirea de conținut a instituției și inaplicabilitatea ei în speță. Ori, și în practica Curții Europene a Drepturilor Omului, o mare pondere în aprecierea temeiniciei o au și
circumstanțele personale ale inculpatului. În acest sens, învederează că inculpatul G. I. Attila se află în continuarea studiilor în prezent, aspect care
reiese și din adeverința depusă la dosarul cauzei, acesta fiind elev în clasa a XIII - a la seral, la Liceul Tehnologic nr. 1 din Sărmășag și, fiind în stare de arest preventiv, nu s-a putut prezenta pentru a susține bacalaureatul în cursul lunii iulie, dorind să fie cercetat în stare de libertate sub control judiciar pentru a se putea pregăti pentru următoarea sesiune care se apropie din cursul lunii august. Totodată, din fișa de caracterizare psihopedagogică înaintată instanței reiese că acesta are o atitudine pozitivă față de muncă cât și față de ceilalți membrii ai societății, respectiv de susținere și de terminare a studiilor. De asemenea, precizează și faptul că inculpatul are un copil minor în întreținere, care are nevoie de prezența și de afecțiunea paternă, precum și că provine dintr-o familie stabilă, cu valori morale bine închegate și ai cărei membrii nu au avut niciodată contact cu legea penală, iar în anturajul de prieteni, inculpatul este cunoscut ca fiind o persoană deosebit de calmă și de liniștită, aspect care reiese și din caracterizările depuse astăzi la dosarul cauzei.
Apreciază că, din moment ce măsura liberării provizorii sub control judiciar prezintă anumite caractere de constrângere a persoanei, respectiv de restrângere a drepturilor și libertăților persoanei cercetate, scopul procesului penal și buna desfășurarea a acestuia pot fi atinse și prin punerea inculpatului în libertate, sub control judiciar. Astfel, susține că instanța are posibilitatea ca, pe lângă obligațiile prevăzute de lege, să impună în sarcina inculpatului și anumite obligații specifice de natură să asigure scopul evocat, motiv pentru care solicită admiterea recursului inculpatului și, rejudecând, admiterea cererii de liberare provizorie sub control judiciar.
Reprezentantul M. ui P. solicită, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b Cod procedură penală, respingerea ca nefondat a recursului formulat de către inculpat împotriva sentinței penale prin care Tribunalul Sălaj a respins cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către acesta.
Astfel, solicită respingerea recursului pentru următoarele motive:
Apreciază că sentința penală recurată de către inculpat este legală, temeinică și corect motivată. În conformitate cu dispozițiile art. 1602alin. 1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul săvârșirii infracțiunilor din culpă sau a infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede o pedeapsă ce nu depășește 18 ani închisoare. Astfel, dacă această condiție formală a limitelor de pedeapsă este îndeplinită în cauză, solicită a se avea în vedere că din redactarea textului expres privind liberarea provizorie rezultă că nu este un drept absolut, nici măcar formal, al inculpatului, ci o posibilitate lăsată instanței investită cu soluționarea cererii, să decidă în urma unei analize de temeinicie și oportunitate raportat la circumstanțele reale și personale ale fiecărei cauze. Totodată, legea nu indică care sunt criteriile analizei de temeinicie și de oportunitate, acesta fiind prevăzute de practica judiciară și, respectiv practica constată a Înaltei Curți de C. și Justiție.
Astfel, pentru a analiza temeinicia cererii de liberare provizorie sub control judiciar se impune raportarea la o stare de arest, cu precizarea că Tribunalul Sălaj a judecat în aceeași zi și menținerea măsurii arestării preventive, constatând că temeiurile care au determinat luarea și prelungirea acesteia, subzistă în continuare. Ca atare, din perspectiva expusă, o cerere de liberare provizorie sub control judiciar nu apare ca întemeiată.
Sub aspectul oportunității, raportat și la elementele noi intervenite, invocate și de către apărare, susține că nu este oportună liberarea provizorie a inculpatului. Astfel, din toate încheierile aflate la dosarul cauzei atât în fața instanței de fond, cât și în fața curții de apel, care a judecat recursurile formulate
cu privire la luarea, prelungirea măsurii și la cererea de liberare provizorie sub control judiciar anterioară, inculpatul a avut o atitudine de negare continuă a faptului că ar mai deține cantități de droguri și că ar avea intenția să desfășoare astfel de activități. Ulterior administrării la dosarul cauzei a unor probe serioase și certe, respectiv interceptări și identificarea persoanei căreia inculpatul i-a oferit spre vânzare alte cantități de droguri decât cele care au fost avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive inculpatul "a înțeles"; să predea acea cantitate destul de mare de rezină de canabis, pe care o mai avea.
În condițiile redate, având în vedere atât circumstanțe reale ale cauzei, cât și atitudinea inculpatului, apreciază că nu este oportună admiterea unei cereri de liberare provizorie sub control judiciar.
Mai mult, raportat la disp. art. 1602alin. 2 Cod procedură penală, fiind dovedită reaua-credință a inculpatului pe parcursul urmăririi penale și până după trimiterea în judecată, apreciază că există riscul ca acesta să comită și alte infracțiuni. Astfel, în contextul evidențiat susține că are serioase îndoieli cu privire la cantitățile de droguri pe care le deține sau le-a deținut inculpatul.
Ca urmare, pentru motivele expuse, solicită respingerea recursului.
Inculpatul G. I. Attila, având ultimul cuvânt, achiesează susținerilor expuse de către apărătorul său ales și arată că regretă comiterea faptei. Totodată, regretă suferința și rușinea provocată familiei sale, precum și faptul că nu a recunoscut în fața instanței, la momentul potrivit, acuzațiile imputate.
C U R T E A
Asupra recursului de față,
Prin încheierea penală nr. 63 din 2 iulie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Sălaj s-a respins ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. I. Attila.
A fost obligat inculpatul la 400 lei cheltuieli judiciare către stat din care suma de 80 lei onorariu avocațial parțial pentru apărătorul din oficiu ce a fost avansată din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați Sălaj.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că, inculpatul este cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri, prev.și ped. de art. 2 al.1 din Legea nr.143/2000 rep.,cu aplic. art. 41 al.2 C.p, retinindu-se in fapt ca deține rezină de cannabis în scopul de a o pune în circulație prin intermediul altor persoane (o astfel de propunere fiindu-i făcută martorului C. E. n Paul ), iar în data de_ în jurul orelor 21,00, investigatorul acoperit cu nume de cod "P. B. ";, prin intermediul colaboratorului acoperit cu nume de cod "P. A. ";, a cumpărat de la G. I. -A., cantitatea de aproximativ 2 grame rezină de cannabis, tăiată dintr-o bucată mai mare de formă ovoidală și înfoliată în nailon de culoare transparentă, pentru suma de 100 lei .
Ulterior, în data de_ , s-a efectuat o percheziție la domiciliul părinților
inculpatului, unde locuiește în fapt și G. I. - A., iar în urma percheziției s- au găsit în grădina acestei locuințe, sub un cadru metalic cu plasă de sârmă, acoperit cu o bucată de nailon, mai multe ghivece dintre care, în 46 de ghivece erau niște plante de aproximativ 15-20 cm care au fost ridicate ambalate în cutii de carton și sigilate de către organele de poliție .
Prin incheierea penala nr. 19/C/2013 a Tribunalului Salaj s-a luat fata de acesta masura arestarii preventive ,pe o perioada de 29 de zile,in temeiul dispozitiilor art. art.1491, art.146 alin.10 și 11, art.148 lit. f).
La acel moment s-a constatat că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art.148 lit. f) Cod procedură penală. Astfel, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea comisă este închisoare de la 3 ani la 15 ani și interzicerea
unor drepturi, fiind deci mai mare de 4 ani. Totodată, judecătorul a apreciat că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, în sensul că ar genera un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, determinat de starea de libertate a inculpatului, cercetat pentru comiterea unei infracțiuni cu grad ridicat de pericol social, pericol ce rezultă nu numai din limitele mari de pedeapsă stabilite de legiuitor,din atingerea adusă vieții și sănătății celor cărora li se creează dependența, ci și din modalitatea concretă de săvârșire a faptei, astfel cum reținut până în prezent: în mod repetat, în baza aceleiași rezoluții infracționale, prin comercializarea, într-un timp relativ scurt, de cannabis - unor tineri și prin cultivarea unui număr de 46 de plante de cannabis în curtea locuinței părinților.
În analizarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, instanța a reținut că admisibilitatea unei astfel de cereri presupune îndeplinirea anumitor condiții, prevăzute de art. 1602alin. 1 C.p.p. (cu privire la declanșarea procesului penal, să existe un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării, iar infracțiunea pentru care este cercetat, în cazul în care este intenționată, să nu fie sancționată de lege cu o pedeapsă mai mare de 18 ani închisoare).
Totodată se prevăd și condițiile cuprinse în dispozițiile art. 1602 alin. 2
C.p.p. din care rezultă că liberarea nu se acordă în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte. Aceste condiții se verifică succesiv cu ocazia admiterii în principiu a cererii de liberare, cât și cu ocazia analizării pe fond a cererii de liberare provizorie sub control judiciar a inculpatului.
Instanța, analizând întregul probatoriu existent până la această dată, precum și condițiile enumerate mai sus, a apreciat c ă cerere a inculp atulu i es te neîn te me iată
pen tru ur măto arele c ons ideren te
Examinarea cererii de liberare provizorie sub control judiciar presupune menținerea împrejurărilor legale care au stat la baza arestării preventive a
inculpatului, dar în procedura liberării organul judiciar poate aprecia că prelungirea stării de arest nu mai apare necesară, liberarea devenind posibilă sub rezerva respectării anumitor condiții. În sens larg dreptul inculpatului de a fi judecat în libertate chiar și restricționată (habeas corpus) este un drept esențial al său, care poate fi cenzurat numai după o atentă evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei. Instanța reține că, în esență, acordarea liberării provizorii sub control judiciar reprezintă o înlocuire a măsurii privative de libertate, respectiv cea a arestării preventive, cu o măsură neprivativă de libertate, însă păstrând temeiurile care au justificat măsura arestării preventive. Totodată, soluționarea cererii de liberare pe control judiciar implică faptul că rațiunile juridice care au impus luarea sau prelungirea măsurii arestării preventive încă subzistă, de aceea analizarea prezentei cereri nu se va face raportat numai la condițiile formale și substanțiale care impun măsura arestării preventive.
Conform art. 160^2 al. 1 din C.p.p. liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. In speta ,inculpatul a fost trimis in judecata pentru comiterea infractiunii de trafic de droguri, pedeapsa prevazuta de lege fiind mai mare de 4 ani.
Cererea de liberare provizorie sub control judiciar nu este admisibilă dacă în cauză există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau
distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte; inculpații îndeplinesc și aceste condiții de admisibilitate deoarece nu există date din care reiese necesitatea de a-i împiedica pe inculpați să săvârșească alte asemenea fapte.
In al doilea rand nu se poate face abstracție nici de condițiile referitoare la temeinicia cererii în conformitate cu art 160 indice 8a alin 6 C. proc. penala și care face necesară observarea condițiilor ce se impun a fi întrunite în momentul luării măsurii arestării preventive și prelungirii acesteia, ori în cauză există suficiente indicii și probe care să formeze bănuiala legitimă a unui observator obiectiv și independent că au fost comise fapte prevăzute de legea penală
,existând presupunerea verosimilă că persoanele respective -inculpații- au comis fapte prevăzute de legea penală.
S-a procedat la verificarea cererii sub aspectul condițiilor de admisibilitate prevăzute de art. 160 indice 2 alin. 1 C.p.p., cu privire la formularea acesteia în cadrul unui proces penal declanșat, la persoana care poate fi subiectul unei astfel de cereri, respectiv un inculpat față de care să fie dispusă măsura arestării și cu privire la sancțiunea prevăzută de lege pentru infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul în cazul în care este vorba de o infracțiune intenționată, respectiv pedeapsa închisorii care să nu fie mai mare de 18 ani. Instanța a reținut că sunt îndeplinite aceste condiții, față de inculpați fiind luată măsura arestării preventive pe o perioadă de 29 de zile.
În cadrul condițiilor de admisibilitate au fost analizate și dispozițiile art.
160 indice 2 alin. 2 C.p.p., care prevăd cazurile în care liberarea sub control judiciar nu se poate acorda, instanța constatând că în privința inculpatului nu există date din care să rezulte necesitatea de a-i împiedica pe aceștia să săvârșească alte infracțiuni sau că aceștia vor încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori, experți, alterarea sau distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.
Or,din ultimele probe administrate in cauza, declaratii de martori, procese verbale de redare a convorbirilor telefonice, s-a retinut ca inculpatul ar detine cantitatea de 350 grame rezina de cannabis, pe care nu a predat-o organelor de politie, existand astfel suspiciunea ca pus in libertate va putea comite din nou aceleasi fapte.
Pentru aceste considerente, avand in vedere si deciziei date în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011, potrivit careia instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului, s-a respins ca nefondata cererea de de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G. I. Attila, fiul lui V. și A., născut la_ .
Împotriva soluției instanței de fond a declarat recurs inculpatul G. I. ATTILA care a solicitat admiterea căii de atac promovate și rejudecând dosarul a se dispune liberarea sa sub control judiciar, fiind întrunite cerințele art. 1602și art. 136 aln 2 Cod procedură penală.
Curtea examinând recursul promovat prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:
Din analiza prevederilor art.1602C.pr.penaIă, rezultă că liberarea sub control judiciar se poate acorda de instanță în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani și nu există probe din care să rezulte că inculpatul ar mai putea comite alte infracțiuni sau ar încerca să zădărnicească aflarea adevărului.
Liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură preventivă limitativă de drepturi instituită pentru a înlocui arestarea preventivă cu o constrângere mai puțin gravă, suficientă însă pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal.
Aplicarea dispozițiilor legale care reglementează această instituție se poate justifica în cazul unor infracțiuni mai puțin grave luându-se în considerare și încrederea pe care o poate oferi inculpatul că, lăsat în libertate nu va săvârși și alte infractiuni.
Acordarea liberării sub control judiciar nu este un drept absolut și nici formal al inculpatului, fapt ce rezultă din dispozițiile art.1601alin.1 C.proc.pen., care precizează că aceasta poate fi acordată de către instanță, ceea ce implică dreptul de apreciere al judecătorului asupra cererii în raport cu probele administrate în cauză; în același sens dispozițiile art.1606alin.2 C.proc.pen.fac distincție între condițiile formale prevăzute de lege referitoare la cererea de liberare sub control judiciar, iar, pe de altă parte, temeinicia acesteia. Analiza în cazul cererii de liberare sub control judiciar are în vedere îndeplinirea condițiilor formale prevăzute de disp.art.1602și 160/6 C.proc.pen., ceea ce înseamnă că temeinicia acesteia se referă la alte aspecte, rezultate din probatoriul administrat în cauză, precum și din verificarea îndeplinirii condiției prevăzute de art.136 alin.2 C.proc.pen.
În acord cu jurisprudența CEDO se constată că instanța europeană a dezvoltat patru motive acceptabile pentru a se refuza eliberarea sub control judiciar sau pe cauțiune: riscul ca acuzatul să nu se prezinte la proces, posibilitatea ca în cazul eliberării, acesta să încerce să împiedice desfășurarea procesului, să comită alte infracțiuni, ori să tulbure ordinea publică (cauza SBC contra Regatului Unit-19 iunie 2001; cauza Smirnova contra R. iei - 25 iulie 2003; Stogmuler contra Austriei-10 noiembrie 1969; Wemhoff contra Germaniei - 27 iunie 1968; cauza Matznetter contra Austriei-10 nov.1969 și Letellier contra Franței-26 iunie 1991).
În privința temeiniciei cererii formulate, Curtea reține că din coroborarea textului art.1602raportat la art.1606C.proc.pen.reiese caracterul facultativ al acordării liberării sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s- ar afla în vreunul dintre cazurile de împiedicare a acordării liberării. Cu toate acestea, instanța nu ar putea uza în mod discreționar de această facultate, întrucât ar încălca în mod flagrant dispozițiile art.5 alin.5 C.proc.pen., art.23 alin.10 din Constituția României și art.5 paragr.3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, astfel încât, cu ocazia verificării temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar trebuie pornit de la una dintre premisele esențiale ale liberării, respectiv subzistența temeiurilor avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpatului. Într-adevăr, dacă aceste temeiuri s-ar schimba ori ar înceta, instanța ar fi obligată ca, la cerere sau din oficiu, să dispună, după caz, înlocuirea sau revocarea măsurii arestării preventive, nemaipunându-se, prin ipoteză, problema liberării sub control judiciar. Logic, această premisă conduce la concluzia că, pentru a refuza
liberarea pe considerente de netemeinicie, instanța trebuie să constate existența unor temeiuri mai puternice decât cele avute în vedere, îndeobște, la luarea măsurii arestării preventive, care să justifice convingerea că lăsarea inculpatului în libertate, sub control judiciar, nu este totuși oportună. Interpretând sistematic dispozițiile procedurale din materia măsurilor preventive, în corelație și cu exigențele Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și ale jurisprudenței Curții de la Strasbourg, instanța de recurs consideră că astfel de temeiuri pot privi fie aspecte legate de buna desfășurare a procesului penal, respectiv existența unor date, altele decât cele avute în vedere
de art.1602rap.la art.1606C.proc.pen.din care să rezulte temerea că atingerea scopului procesului penal ar putea fi compromisă, fie aspecte legate de pericolul social concret al faptelor pentru care inculpatul este cercetat, respectiv prin modul și mijloacele de săvârșire ori prin urmări, acestea să fi produs o gravă vătămare relațiilor sociale ocrotite, traduse printr-un impact violent asupra conștiinței publicului, astfel încât liberarea inculpatului, chiar sub control judiciar, să fie de natură să creeze o puternică stare de insecuritate socială și de neîncredere în actul de justiție.
O mare pondere în aprecierea temeiniciei unei cereri de liberare sub control judiciar trebuie să o aibă datele care țin de circumstanțierea persoanei inculpatului. În acest sens, s-a pronunțat CEDO (cauza N contra Austriei din 27 iunie 1968), care a statuat că la menținerea unei persoane în detenție, instanțele de judecată nu trebuie să se raporteze numai la gravitatea faptelor, ci și la alte circumstanțe, în special cu privire la caracterul persoanei în cauză, la moralitatea, domiciliul, profesia, resursele sale materiale, legăturile cu familia.
În speță, inculpatul G. I. Attila a fost arestat pentru comiterea infracțiunii de trafic de droguri de risc prev de art 2 alin 1 din Legea nr. 143/2000 cu art 41 alin 2 Cod penal reținându-se că este în vârstă de 32 de ani, are studii medii, este tinichigiu auto, necăsătorit, fără antecedente penale, recunoscând doar că a cultivat plantele de cannabis identificate în grădina părinților, însă această activitate a fost efectuată pentru a avea droguri pentru consumul propriu, negând categoric comercializarea acestora contra unor sume de bani.
S-a reținut in fapt ca inculpatul a deținut rezină de cannabis în scopul de a o pune în circulație prin intermediul altor persoane (o astfel de propunere fiindu- i făcută martorului C. E. n Paul ), iar în data de_ în jurul orelor 21,00, investigatorul acoperit cu nume de cod "P. B. ";, prin intermediul colaboratorului acoperit cu nume de cod "P. A. ";, a cumpărat de la G. I. -
A., cantitatea de aproximativ 2 grame rezină de cannabis, tăiată dintr-o bucată mai mare de formă ovoidală și înfoliată în nailon de culoare transparentă, pentru suma de 100 lei .
Ulterior, în data de_ , s-a efectuat o percheziție la domiciliul părinților inculpatului, unde locuiește în fapt și G. I. - Attila, iar în urma acesteia s-au găsit în grădina locuinței, sub un cadru metalic cu plasă de sârmă, acoperit cu o bucată de nailon, mai multe ghivece dintre care, în 46 dintre ele erau niște plante de aproximativ 15-20 cm care au fost ridicate, ambalate în cutii de carton și sigilate de către organele de poliție .
Prin prisma celor relevate mai sus, Curtea reține că în speță există împrejurări care justifică aprecierea că cererea inculpatului este nefondată. Astfel, la acest moment procesual, instanța de recurs constată că punerea în libertate sub control judiciar a inculpatului nu este oportună, buna desfășurare a procesului penal putând fi compromisă prin faptul că instanța a fost sesizată la 1 iulie 2013, urmând a demara cercetarea judecătorească în acest dosar.
În acest sens, Curtea reține atât declarațiile date de către inculpat, în cursul cărora acesta a recunoscut parțial implicarea sa în activitatea infracțională, cât și aspecte legate de pericolul social concret pentru ordinea publică în cazul lăsării în libertate a acestuia, care rezultă din modul și împrejurările în care se presupune că faptele pentru care este cercetat, au fost săvârșite.
Instanța de recurs constată că raportat la natura infracțiunii presupus a fi comisă, (trafic de droguri) la împrejurarea că acesta este tânăr, în vârstă de 32 ani, nu posedă antecedente penale, lăsarea sa în libertate, chiar și sub control judiciar ar constitui o stare de pericol pentru ordinea publică și ar induce o stare
de temere și de neîncredere a cetățenilor, în general, și a celor implicați în cauză, în special, în înfăptuirea corectă a actului de justiție, iar, pe de altă parte, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin posibilitatea de a influența depozițiile unor martori, dosarul aflându-se în faza primelor cercetări.
Prin prisma hotărârii CEDO "N contra Austriei din 27 iunie 1968"; instanța de recurs reține că inculpatul deși nu are antecedente penale, și posedă un domiciliu stabil, nu prezintă suficiente garanții, că liber fiind, nu ar recurge din nou la traficul de droguri de risc pentru a-și asigura o sursă constantă de venituri materiale.
În concluzie, având în vedere pericolul social concret al faptelor presupus a fi comise de inculpatul G. I. Attila, de impactul negativ produs asupra ordinii sociale, curtea apreciază că în această fază a procesului penal, și în pofida poziției parțial sincere avută de inculpat și a împrejurării că formal, cererea acestuia îndeplinește condițiile legale, se impune cercetarea sa, în continuare, în stare de arest.
Atâta timp cât sunt întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art.148 lit.f C.proc.pen. instanța sesizată cu cererea de liberare provizorie nu o poate acorda, întrucât lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol pentru ordinea publică. În acest caz, sunt excluse garanțiile de ordin personal, iar cele prevăzute de textul de lege respectiv art.1602rap.la art.1606C.proc.pen.nu sunt de natură a înlătura pericolul concret pe care l-ar prezenta lăsarea în libertate a celui arestat.
În schimb, după o anumită durată a arestării, dacă se constată o diluare a pericolului concret pentru ordinea publică și garanțiile oferite de cel arestat sunt suficiente, liberarea poate fi acordată potrivit reglementării prevăzute de Codul de procedură penală, cât și cele din art.5 paragr.3 din Convenția europeană a Drepturilor Omului. Ori, în acest moment procesual, pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă lăsarea în libertate a inculpatului, este prezent și actual, întrucât, odată cu punerea acestuia în libertate s-ar crea falsa impresie că persoane asupra cărora planează suspiciunea de a fi comis infracțiuni de trafic de droguri, ar periclita înfăptuirea actului de justiție, deoarece inculpatul din speță ar putea săvârși noi fapte de natură penală, de același gen, ar putea zădărnici aflarea adevărului prin influențarea martorilor, punând la îndoială capacitatea de ripostă a organelor de urmărire penală și ale instanței de judecată, de a nu fi fermi în reprimarea unor asemenea activități ilicite.
Potrivit dispoz.art.136 alin.2 C.proc.pen. liberarea provizorie poate fi acordată dacă scopul măsurii arestării preventive poate fi realizat și prin admiterea unei astfel de cereri. În cauză, s-a constatat că arestarea preventivă a fost luată invocându-se ca temei disp.art.148 lit.f C.proc.pen., în principal luându-se în discuție aspectul că lăsarea în libertate al acestuia prezintă pericol pentru ordinea publică. Din datele existente până în prezent în dosarul cauzei, a rezultat că inculpatul, anterior suspiciunii și presupunerii rezonabile că ar fi comis infracțiunea de trafic de droguri de risc pentru care este acuzat, a avut o comportare bună, neposedând antecedente penale. Aceste aspecte, nu sunt însă suficiente pentru a ajunge la concluzia că acordarea beneficiului liberării și sub control judiciar ar satisface scopul pentru care s-a luat măsura arestării preventive, respectiv buna desfășurare a procesului penal și protejarea valorilor specifice noțiunii de ordine publică. Dată fiind natura infracțiunii presupus a fi comisă de către inculpat, împrejurările în care aceasta ar fi fost săvârșită, a rezultat că până la acest moment în care se examinează cererea sa, nu sunt suficiente elemente cu caracter probator, potrivit cărora să se constate că liberarea provizorie sub control judiciar este o măsură adecvată scopului pentru
care a fost aplicată inculpatului măsura arestării preventive. În plus, în speță, în această fază a procesului penal, urmează să se administreze și alte probe, audieri de martori, precum și probe științifice. Mai mult, măsura arestării fiind luată nu de multă vreme, nu este oportună pentru buna derulare a cercetării judecătorești, lăsarea în libertate a inculpatului, existând pericolul de a periclita aflarea adevărului, prin influențarea martorilor care ar urma să mai fie audiați de către magistrat.
De asemenea, prin prisma jurisprudenței CEDO, inculpatul având o vârstă tânără, există riscul să părăsească nejustificat teritoriul României și să nu se prezinte la proces, de asemenea așa cum am arătat liber fiind, să încerce să împiedice în acest moment derularea cercetării judecătorești, să comită alte infracțiuni de același gen, ori să tulbure ordinea publică.
Atunci când o persoană este liberată provizoriu, trebuie să nu mai prezinte pericol social pentru ordinea publică. Ori, în cazul reținerii unor indicii temeinice de săvârșire a unor presupuse fapte penale, nu se poate susține că nu s-a produs un impact turbulent în climatul social firesc al relațiilor interumane și asupra stării de siguranță, securitate, de liniște și de respect al drepturilor cetățenilor. Într-o asemenea situație, societatea este interesată ca procesul penal să se desfășoare în condițiile în care să fie asigurată aflarea adevărului.
În raport cu aceste considerente, cererea inculpatului de liberare provizorie sub control judiciar, apare ca nefondată la acest moment procesual, urmând a fi respinsă.
Față de cele ce preced recursul inculpatului este nefondat și se va respinge ca atare, în baza art. 38515pct 1 lit b Cod procedură penală.
Va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare, în baza art 192 alin 2 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul G. I. ATTILA, deținut în Arestul IPJ Sălaj, împotriva încheierii penale nr.63 din 02 iulie 2013 a Tribunalului Sălaj.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 400 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iulie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. ANA C. DP
GREFIER
S. L. A.
Red. D.P./M.N.
3 ex./_
Jud.fond.- C. T.
| ← Decizia penală nr. 698/2013. Cerere de liberare provizorie sub... | Decizia penală nr. 70/21. Cerere de liberare provizorie sub... → |
|---|
