Decizia penală nr. 732/2013. Revocare masura preventiva

Comentarii

0

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a2

DECIZIA PENALĂ NR.732/R/2013

Ședința publică din 27 mai 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.

M. B.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Î. Curte de casație și

Justiție D. N. Anticorupție Serviciul Teritorial C., reprezentat prin PROCUROR - ANEM. CIREAP

S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Î. Curte de casație și Justiție D. N. Anticorupție Biroul teritorial B. M., împotriva încheierii penale f.n., din data de_ a Tribunalului Sălaj, privind pe inculpatul G. C. D., având ca obiect revocarea măsurii preventive

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. C. D., asistat de către apărătorul desemnat din oficiu av.Ilea I. M., din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul G. C. D., arată că este de acord să fie asistat de către apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursului.

Reprezentantul M. ui P. , în temeiul art.385/15 pct.2 lit.d C.pr.pen., solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, casarea

încheierii atacate și, rejudecând cauza, a se respinge cererea de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara prev.de art.145/1 C.pr.pen., luată anterior față de inculpat.

În susținerea recursului arată că încheierea atacată este netemeinică iar argumentele cuprinse în considerentele încheierii nu sunt aplicabile în prezenta speță.

A constatat că în principal hotărârea are drept motivare faptul că s-a atins o durată ridicată a perioadei măsurii preventive restrictive de libertate și că în această perioadă de timp s-a estompat extrem de mult pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezenta inculpatul, astfel încât măsura obligării de a nu părăsi țara nu se mai impune.

Din punctul său de vedere, această analiză este greșită potrivit art.145 al.1 C.pr.pen., cu raportare la art.145 C.pr.pen. Pentru luarea unei măsuri a obligării de a nu părăsi țara sau localitatea, se au în vedere condițiile art.143 al.1 C.pr.pen., respectiv necesitatea de a exista date sau indicii temeinice cu

privire la faptul că inculpatul cercetat pentru săvârșirea unei infracțiuni a săvârșit acea infracțiune. Ori, această condiție în mod indiscutabil în speță este prezentă și este analizată de nenumărate ori de instanțele de fond și în căile de atac. De altfel, probele administrate până la acest moment, reluată parțial în cercetarea judecătorească confirmată și în hotărârea parțială de condamnare a coinculpaților care au ales procedura simplificată, este îndeplinită în mod evident.

Pe de altă parte, singura analiză care trebuie efectuată în prezenta cauză este dacă măsura preventivă restrictivă de libertate este necesară din punct de vedere al art.136 C.pr.pen., respectiv pentru scopurile pentru care se ia această măsură, buna desfășurare a procesului penal, împiedicarea inculpatului de a se sustrage de la executarea pedepsei, judecată sau de la eventuala aplicare a pedepsei de către instanța de judecată. Ori, acest scop a măsurii preventive este în continuare prezent în cauză iar împrejurările că inculpatul nu are antecedente penale, are o familie legal constituită și are studii superioare, apreciază că nu sunt de natură a afecta în vreun mod legalitatea și temeinicia măsurii preventive. Măsura preventivă a fost luată față de un inculpat care a săvârșit un număr impresionant de infracțiuni pe o perioadă îndelungată de timp, cu formarea unui grup constituit în vederea săvârșirii de infracțiuni, cu lezarea importantă a bugetului de stat prin contribuția pe care a avut-o alături de ceilalți coinculpați la producerea unui prejudiciu de circa 15.000.000 lei, relevă gravitatea deosebită a infracțiunilor săvârșite de către acesta alături de ceilalți inculpați.

De altfel, instanța reține și are în vedere această gravitate sporită, arătând că în condițiile în care în actuala legislație nu există o altă modalitate de control judiciar decât prin măsurile preventive prevăzute de textele legale, se impune revocarea măsurii obligării de a nu părăsi țara. Dar, această măsură în fapt exact acest scop îl are de a exista și institui un control judiciar asupra inculpatului pentru a asigura buna desfășurare a procesului penal și al împiedica pe inculpat să se sustragă de la judecată și de la executarea eventualei pedepsei. Nu se indică de altfel nici de către

inculpat și nici de către instanța de judecată, care este impactul și care sunt interesele lezate ale inculpatului prin luarea acestei măsuri preventive și nu se arată că această măsură ar putea fi privită ca fiind disproporționată raportat la interesul general care trebuie să fie ocrotit prin luarea măsurilor preventive.

Apreciază că hotărârea este neîntemeiată și greșit motivată, motiv pentru care solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și, pe fond, respingerea cererii de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara, cu consecința menținerii măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul G. C. D. , solicită respingerea recursului declarat de parchet și menținerea încheierii atacate ca fiind temeinică și legală, cu consecința menținerii soluției primei instanțe. În susținerea poziției procesuale arată că inculpatul este cercetat pentru o infracțiune de corupție din anul 2009, s-a instituit împotriva sa măsura arestării preventive care ulterior în cursul anului 2010 a fost înlocuită cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, înlocuită la rândul

său în 2011 de măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara.

In toate analizele cu privire la aceste solicitări de înlocuire, instanța a avut în vedere faptul că sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de Codul de procedură penal, motiv pentru care, în final, s-a ajuns la măsura preventivă de a nu părăsi țara.

În motivarea încheierii primei instanțe, raportat la disp.art.136 și 139 al.1 și 2 C.pr.pen., precum și a disp.art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, se reține împrejurarea că ținând seama de scopul măsurilor preventive, în situația de față, sunt îndeplinite pentru luarea acestei măsuri.

S-a ținut de asemenea seama de perioada îndelungată în care s-a luat această măsură mai mult de 2 ani de zile și în acest sens s-a justificat admiterea cererii prin prisma caracterului rezonabil menținerii unei măsuri preventive, condiții în care această măsură poate fi menținută indiferent de forma sub care este luată fiind de natură să restrângă libertatea persoanei.

S-a motivat că disp.art.139 al.2 C.pr.pen., care prevăd că în situația în care nu există un temei care să justifice menținerea măsurii preventive aceasta trebuie să fie revocată fie din oficiu fie la cerere.

De asemenea, s-a ținut seama de elementele ce țin de persoana inculpatului, respectiv că acesta a respectat obligațiile stabilite de instanța de judecată, faptul că nu are antecedente penale și are în întreținere un copil minor. Totodată, s-a reținut că o măsură preventivă nu are o funcție pugnitivă în sensul că nu trebuie să echivaleze cu o eventuală condamnare și că scopul pentru care este luată trebuie să se refere la buna desfășurare a procesului penal și la faptul că nu poate fi prejudiciată urmărirea penală sau judecata și nu există motive de sustragere a acestuia de la judecată.

Pentru aceste considerente, solicită respingerea recursului formulat în cauză.

Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

Inculpatul G. C. D. , având ultimul cuvânt, apreciază că decizia atacată este temeinică și legală. În ce privește recursul declarat de parchet, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.

C U R T E A :

Prin încheierea penală din 21 mai 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Tribunalului Sălaj, s-a admis cererea formulată de inculpatul G. C. D. (fiul lui Tiberiu G. și I., născut la data de_ în localitatea B. M., jud. M., CNP 1. ) și, în baza art.139 al. 2 C.p.p., s-a dispus revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, măsură dispusă prin încheierea din data de_ a Tribunalului M., în dosar nr. _

.

Pentru a dispune astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul nr. 46/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D. N. Anticorupție - Serviciul Teritorial C. ,au fost trimiși în judecată, în stare de arest preventiv, inculpații T. O. C.

- pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, luare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la rambursare de TVA, complicitate la infracțiunea de fals în contabilitate, prevăzute de art. 323 Cod penal

raportat la art. 17 lit. b din Legea 78/2000, art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea 78/2000 raportat la art. 248, art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal; G. C. D. - pentru infracțiunile de asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani, prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. h din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; K. R. D. , pentru infracțiunile de luare de mită, prev. de art. 254 C.p. rap. la art. 7 al.1 din Legea nr. 78/2000 (3 fapte),șantaj prev. de art.

13¹din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 288 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,uz de fals, prev. de art. 289 C.p. rap. la art. 17 lit. c din Legea nr. 78/2000, participație improprie, sub forma instigării, la infracțiunea prev. de art. 43 din Legea nr.82/1991 rap. la art. 31 al. 2 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, prev. de art. 323 C.p. rap. la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, furt, prev. de art. 208 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248¹C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., fals material în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C.p. rap. la art. 17 lit c din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., complicitate la dare de mită, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 255 C.p. coroborat cu art.7 al.2 din Legea nr. 78/2000, trafic de influență, prev. de art. 257 C.p.rap. la art. 7 al. 3 din Legea nr. 78/2000, toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p. și A. C. S. pentru infracțiunile de luare de mită, prev. de art. 254 C.p. rap. la art. 7 al.1 din Legea nr. 78/2000 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, prev. de art. 132din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 248, 248¹C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,complicitate la infracțiunea de șantaj prev. de art.26 C.p. rap. la art. 13¹din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 194 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni,

prev. de art. 323 C.p. rap. la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000,complicitate la săvârșirea infracțiunii prev. de art. 8 al. 1și 2 din Legea nr. 241/2005 rap. la art. 26 C.p. cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., toate cu aplic. art. 33 lit. a C.p..

Totodată, prin același rechizitoriu, au fost trimiși în judecată, în stare de libertate, inculpații: D. R. A. - pentru infracțiunile de asociere în vederea săvârșirii de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani, prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. b din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 coroborate cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, art. 23 lit. a și c din Legea nr. 656/2002 raportat art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal; C. D. - pentru infracțiunile de asociere la săvârșirea de infracțiuni, luare de mită, dare de mită, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă continuată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de T.V .A. prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la ari. 17 lit. b din Legea nr.78/2000, art. 254 Cod penal raportat la art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000, art. 255 Cod penal coroborat cu art. 7 alin. 2 din Legea nr. 78/2000, art. l32din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, art. 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal și, respectiv, art. 26 Cod penal, art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal; A. E. S. - pentru infracțiunile de abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de T.V.A. prevăzute de art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248 Cod penal, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹Cod penal și art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; M. D. - pentru infracțiunile de fals în înscrisuri sub semnătură privată, fals contabil și participație improprie la săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală prevăzute de art. 290 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 31 alin. 2 Cod penal raportat la ari. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 și art. 43 din Legea nr. 82/1991 raportat la art. 289 Cod penal, toate cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal; P. G. V. - pentru infracțiunile de rambursare ilegală de T.V.A., evaziune fiscală, fals contabil, spălare de bani prevăzute de art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea

art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 9 lit. c din Legea nr. 241/2005 raportat la art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 23 lit. a și c din Legea nr. 656/2002, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal; B. D. pentru infracțiunile de rambursare ilegală de TVA, evaziune fiscală și fals la Legea contabilității, prev. de art.8 al. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,art. 9 lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p.,art. 43 din Legea nr. 82/1991 cu aplic. art. 41 al. 2 C.p., toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.

Prin sentința penală nr.46/_ a Tribunalului M., s-a dispus condamnarea inculpaților K. R. D., A. C. S. și B. D. ,care au solicitat judecarea în procedură simplificată. Totodată, s-a dispus disjungerea cauzei cu privire la latura civilă și cu privire la inculpații T. O. C., G. C. D. ,D. R. A. ,C. D., A. E. S., M. D. și P. G. V. .

Prin sentința penală nr.39/_ a Curții de A. C., ca urmare a admiterii declarațiilor de abținere de la soluționarea dosarului, declarații formulate de toți judecătorii secției penale a Tribunalului M., cauza a fost trimisă spre judecare Tribunalului Sălaj, fiind înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr._, la data de_ .

La termenul de judecată din data de_, inculpatul G. C. D. a solicitat revocarea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara, întrucât măsura a fost dispusă în urmă cu mai mult de doi ani, inculpatul a respectat până în prezent obligațiile impuse de instanță, nu are antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor, dar are și o situație materială precară, întrucât a contractat mai multe credite pe care nu le-a putut restitui din lipsa veniturilor necesare, scopul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara este realizat în ceea ce îl privește pe inculpat, iar menținerea acestei măsuri nu este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea sa de la

judecată ori de la executarea pedepsei.

Prin încheierea penală din data de_ (dos. nr._ al Tribunalului Sălaj), cererea a fost respinsă.

La termenul de judecată din data de_, G. C. D. a formulat o nouă cerere de revocare a măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara,invocând caracterul rezonabil pe care trebuie să îl aibă o astfel de măsură, care a fost dispusă cu mai mult timp în urmă și având în vedere și perioada în care față de acesta au fost dispuse și alte măsuri preventive (arestare preventivă și măsura obligării de a nu părăsi localitatea).

Prin încheierea penală din data de_ (dos. nr._ al Tribunalului Sălaj), cererea a fost admisă.

Prin Decizia penală nr.236/R/_, Curtea de A. C. a admis recursul declarat de D.N.A. - BIROUL TERITORIAL M. împotriva încheierii penale pronunțată la 13 februarie 2013 în dosar nr._ al Tribunalului Sălaj pe care a casat-o în întregime și, rejudecând cauza, a respins cererea formulată de inculpatul G. C. D., de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, ca nefondată.

La termenul de judecată din data de_, G. C. D. a formulat o nouă cerere de revocare a măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara, arătând că pe tot parcursul timpului, de la luarea măsurilor preventive până în prezent, a respectat în totalitate obligațiile impuse de autoritățile judiciare naționale, în prezent, după peste 3 ani și 10 luni de zile de la luarea măsurilor preventive, apreciind că se impune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

S-a solicitat a se observa că, în cazul său, s-a depășit cu mult durata rezonabilă a măsurilor preventive, indiferent de categoria măsurilor preventive dispuse, având în vedere că toate măsurile preventive luate (și menținute față de inculpat) îi restrâng libertatea individuală, trebuind a fi analizate, sub aspectul duratei lor, în funcție de întreaga perioadă, la zi, la momentul discutării cererii.

Deosebit de cele ce preced, s-a menționat că, așa cum s-a statuat, prin trecerea timpului, se estompează/diminuează pericolul concret pentru ordinea publică, astfel că nu mai constituie argumente pentru menținerea în continuare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara nici gravitatea presupuselor fapte de care inculpatul este acuzat, nici / existența pericolului pentru ordinea publică, nici rezonanța negativă în mediul social al presupuselor fapte imputate, după cum nici presupusul prejudiciu cauzat de inculpat ori existența unor posibile riscuri de natură a pune în primejdie funcționarea normală a instituțiilor statului, sau menținerea liniștii cetățenilor etc. nu mai pot constitui criterii care să facă posibilă, în prezent, respingerea prezentei cereri. Sub aceste aspecte, s-a solicitat a se observa că inculpatul este suspendat din activitate, că judecata este strămutată de la B.

M. (sediul social al pârtii civile, unde și-am desfășurat activitatea) și că, astfel, nu se mai poate susține cu temei nici motivul rezonantei negative în mediul social.

În aceeași ordine de idei, s-a solicitat a se observa situația personală a inculpatului, în sensul că nu are antecedente penale, este căsătorit, are un copil minor în întreținere, dar și o situație financiară precară, fiind asaltat de bănci pentru restituirea unor credite contractate anterior luării față de el a măsurilor preventive, credite grevate de dobânzi, majorări și penalități etc. credite pe care nu le-a putut restitui din motive obiective, inculpatul și familia sa fiind puși în situația de a nu putea achita ratele lunare, întrucât el nu-și găsește un loc de muncă de la care să poată absenta periodic (ar trebui să lipsească de la serviciu cel puțin 5 zile, lunar) pentru a se putea prezenta la organele de poliție și la tribunal, în respectarea obligațiilor impuse și la termenele de judecată, situație în care, dintr-o activitate de ziler, nu poate realiza venituri care să facă posibilă întreținerea familiei și restituirea împrumuturilor.

Pe de altă parte, în cauza pendinte a fost demarată cercetarea judecătorească, un număr de 4 inculpați au solicitat judecata în condițiile art. 320¹din Codul de procedură penală, ceilalți inculpați s-au prevalat de

dispozițiile art. 70 alin. (2) din Codul penal, au fost audiați un număr de 8 martori (declarația martorului Cziriac Ciprian G. fiind esențială în ceea ce privește netemeinicia acuzației ce i se aduce, de sustragere și distrugere de documente aparținând S.C. Dac Tech S. ) și sunt citate părți pentru termenul din_ .

În ceea ce îl privește pe inculpat, nu există suspiciuni nici cu privire influențarea unor martori, nici riscul zădărnicirii administrării probelor ori riscul comiterii de noi infracțiuni, nici riscul sustragerii de la judecată ori executarea pedepsei, sau riscul tulburării ordinii publice.

Examinând motivele și cauzele privind rezonabilitatea duratei măsurilor preventive, CEDO a statuat că, numai imperativele judecății nu mai justifică privarea de libertate pentru că, în mod normal, riscurile inițiale ale perturbării se atenuează/estompează pe măsura efectuării investigațiilor necesare.

Pe de altă parte, având în vedere că măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara, prev. de art. 145¹din Codul de procedură penală, nu este limitată în timp, sub aspectul întinderii ei, iar instanța nu este obligată să verifice, din oficiu, legalitatea și temeinicia măsurii preventive dispuse, ne găsim în prezența arbitrariului, prevederile legale în materie nefiind previzibile și accesibile.

Totodată, întrucât atacarea încheierii de respingerea cererii este posibilă numai odată cu fondul, aceasta face ca mijloacele de apărare, în astfel de condiționări, să fie extrem de limitate, contravenind principiilor constituționale prev. în art. 21 alin. (1) și (2), art. 20, art. 21 alin. (1), (2) și

(3) și art. 23 alin. (1), (5), (6), (7) și (9) din Constituția R. iei, dar și art. 5 paragraful 1 și 4 și art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale.

În altă ordine de idei, s-a solicitat a se observa că și că inculpatul a fost arestat, imputându-i-se comiterea unor infracțiuni cu un grad ridicat de pericol social însă, ulterior, prin rechizitoriu, în temeiul art. 249 rap. la art.

10 lit. d din Codul de procedură penală, s-a dispus scoaterea sa de sub urmărirea penală pentru comiterea infracțiunilor de luare de mită, prev. de art. 254 din Codul penal coroborat cu art. 7 alin. 1 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. 2 din Codul penal, complicitate la luare de mită, prev. de art. 26 rap. la art. 254 din Codul penal coroborat cu art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicare aart. 41 alin. (2) din Codul penal și complicitate la șantaj, prev. de art. 26 rap. la art. 194 din Codul penal, coroborat cu art. 13¹din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) din Codul penal, ceea ce face posibilă concluzia că, ab initio, din moment ce a fost arestat pentru infracțiuni pe care nu le-a comis, măsura arestării preventive luată față de inculpat a fost nelegală.

Cu referire expresă la temeiul arestării preventive prev. de art. 148 lit b din Codul de procedură penală s-a învederat că, astfel cum rezultă din

materialele și lucrările de urmărire penală, personal nu a încercat zădărnicirea aflării adevărului, nu a influențat martori și nici nu a distrus documente, astfel cum se susține în mod eronat de către autoritățile judiciare care s-au pronunțat în cauză cu privire la măsurile preventive luate față de inculpat.

În condițiile date, apreciind temeinicia prezentei cereri de revocare

formulată și prin prisma dispozițiilor art. 136 din Codul de procedură penală, s-a apreciat de către inculpat că se impune concluzia că, în cazul său, în prezent, nu mai este realizat scopul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara și că, menținerea în continuare a măsurii preventive nu mai este necesară pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a împiedica sustragerea sa de la judecată ori de la executarea pedepsei.

Nu se justifică menținerea în continuare a măsurii preventive, neevidențiindu-se indicii concrete care să impună luarea în considerare a unui interes public ce trebuie protejat în mod precumpănitor, în pofida prezumției de nevinovăție, față de regula respectării libertății individuale fixată de Convenția pentru apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților fundamentale. Altfel, inculpatul solicită admiterea prezentei cereri și, pe cale de consecință, să se dispună revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara luată față de acesta, întrucât nu mai există vreun temei și nici nu s-au evidențiat temeiuri noi care să justifice menținerea în continuare a măsurii preventive.

Analizând cererea formulată la termenul din data de_, instanța a reținut următoarele:

În cauză, inculpatul G. C. D. a fost reținut în data de_ și arestat preventiv în data de_ (încheierea penală nr.287/_ a Tribunalului M. ).

În dos. nr._ al Tribunalului M., s-a dispus,în data de _

, înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, fiindu-i impuse inculpatului mai multe obligații, încheierea pronunțată fiind menținută de Curtea de A. C., prin respingerea recursului declarat de DNA Serviciul Teritorial C. . În data de_, Tribunalul Maramureș a dispus, față de G. C. D., înlocuirea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea,cu măsura obligării de a nu părăsi țara, fiindu-i impuse, în continuare, mai multe obligații pe care le-a respectat până în prezent.

Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpatului G. C. D. au fost cele prevăzute de art. 148 lit. b și f C.p.p., reținându-se că inculpatul a încercat să zădărnicească aflarea adevărului, prin influențarea unor persoane ce urmau a fi audiate în cauză și prin distrugerea unor documente, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului fiind închisoarea mai mare de 4 ani și existând probe certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.

În ceea ce privește motivele care au stat la baza înlocuirii măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea, Tribunalul

Maramureș a menționat, alături de întrunirea condițiilor prevăzute de lege în acest sens, faptul că inculpații au fost arestați preventiv aproape un an, la momentul verificării legalității și temeiniciei măsurii constatându-se că nu existau probe care să justifice concluzia că lăsarea în libertate a inculpaților ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică, iar buna desfășurare a judecății se putea realiza și prin luarea, față de inculpați, a măsurilor alternative la detenție, respectiv - măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

În ceea ce privește motivele care au stat la baza înlocuirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura obligării de a nu părăsi țara, Tribunalul Maramureș a menționat, alături de întrunirea condițiilor prevăzute de lege în acest sens, faptul că inculpatul a făcut dovada că a încercat găsirea unui loc de muncă pe raza municipiului B. M., dar nu a reușit, în schimb, avea posibilitatea de a se angaja la o firmă din Șimleu Silvaniei.

Scopul măsurilor preventive, așa cum este definit de art. 136 Cod procedură penală, este acela de asigura buna desfășurare a procesului penal sau de a împiedica sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, după caz. Aceste scopuri pot fi atinse, conform

legiuitorului, prin diferite măsuri preventive, restrictive gradual, dar și avându-se în vedere care este cea mai potrivită pentru atingerea scopului amintit.

Luând în discuție caracterul rezonabil al duratei menținerii unei măsuri preventive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că trebuie să se țină cont de natura infracțiunilor, de motivele care au stat la baza luării măsurii și de modalitatea de desfășurare a procedurilor față de inculpat, având în vedere infracțiunile comise și complexitatea cauzei. Referitor la riscul sustragerii de la procedurile penale, s-a apreciat că acesta nu poate fi măsurat numai prin raportare la severitatea pedepsei pe care o riscă inculpatul în caz de condamnare, ci trebuie analizat din perspectiva unui număr de alți factori relevanți care fie vor confirma existența riscului de sustragere, fie vor releva faptul că acest risc este minor (cauza Letellier c. Franței-_ ).

Potrivit prevederilor art. 139 al. 2 C.p.p.,când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea procedurilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere.

Față de inculpatul G. C. D. măsura preventivă de obligare de a nu părăsi țara a fost dispusă în data de_ (în urmă cu aproximativ 2 ani și 4 luni), ca urmare a înlocuirii măsurii preventive de obligare de a nu părăsi localitatea, dispusă în data de_, iar în perioada_ -_ inculpatul a fost reținut și arestat preventiv.

Este recunoscut faptul că pericolul pentru ordinea publică descrește în mod necesar odată cu trecerea timpului. Având în vedere și elementele ce caracterizează persoana inculpatului, care nu este cunoscut cu antecedente penale, are studii superioare, o familie întemeiată și un copil minor, la creșterea căruia ar trebui să contribuie, tribunalul a apreciat că perioada îndelungată în care față de inculpat s-au luat măsuri preventive determină, la acest moment, considerarea unui risc diminuat inclusiv în ceea ce privește eventualitatea ca acesta să se sustragă ulterior de la judecarea cauzei.

Pe de altă parte, dacă "pericolul concret pentru ordinea publică"; la care se referă art. 148 lit. f Cod procedură penală ar fi apreciat în continuare prin prisma rezonanței sociale a faptelor de care este acuzat inculpatul, făcându-se abstracție de prevederile art. 136 Cod procedură penală, s-ar da măsurii preventive o altă natură juridică, mai exact una punitivă, ori funcționalitatea unei astfel de măsuri constă în a preveni sau înlătura împrejurările care împiedică realizarea în bune condiții a procesului penal.

Într-adevăr, inculpatul este acuzat că a săvârșit, în calitatea sa, de reprezentant al statului, având ca atribuții verificarea, sancționarea și colectarea de la agenții economici de taxe și impozite, infracțiuni de o gravitate deosebită, activități infracționale prin care s-a creat un prejudiciu foarte mare, procesul penal încă nu s-a terminat, cauza este complexă, iar inculpatul G. C. D. este cercetat și în cauza penală înregistrată în dosarul nr. 103/P/2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C., privind săvârșirea unor infracțiuni similare în calitate de angajat al D.G.F.P. M. (cauză disjunsă din prezenta), însă, în egală măsură, inculpatul beneficiază de prezumția de nevinovăție până la stabilirea vinovăției sale printr-o eventuală hotărâre definitive de condamnare, iar pe de altă parte, instanța a apreciat că la acest moment nu mai există temeiuri care să justifice menținerea acestei măsuri.

Legislația în vigoare nu conține norme în baza cărora măsura preventivă de obligare de a nu părăsi țara să poată fi înlocuită cu o altă măsură mai permisivă și, eventual, instituirea unui control judiciar care să permită garantarea prezentării inculpatului la proces, însă trebuie avute în vedere natura măsurii luate ( măsură preventivă ) și faptul că, raportat și la perioada arestării preventive și a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea, durata acestor măsuri a fost mare.

În consecință, instanța, având în vedere cele mai sus expuse, precum și celelalte motive invocate de inculpat, a admis cererea formulată de G.

C. D. și a revocat măsura preventivă de obligare de a nu părăsi țara, dispusă prin încheierea penală din data de_ a Tribunalului M. în dosar nr._ .

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs în termen legal Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D. N. Anticorupție Biroul Teritorial B. M. solicitând admiterea acestuia, casarea încheierii atacate și respingerea cererii inculpatului G. C. D. de revocare a măsurii obligării de a nu părăsi țara.

Susținerile reprezentantei M. ui P. din ședința publică din data de 27 mai 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.

Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, curtea constată că recursul este fondat și îl va admite, pentru următoarele considerente.

Astfel, se constată că față de inculpatul G. C. D. măsura preventivă a obligării de a nu părăsi țara a fost dispusă în data de_, ca urmare a înlocuirii măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, dispusă în data de_, iar în perioada_ -_ inculpatul a fost reținut și arestat preventiv.

Potrivit art.136 alin.1 Cod procedură penală, în cauzele privitoare la infracțiuni pedepsite cu închisoarea, pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea învinuitului sau a inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată ori de la executarea pedepsei, se poate lua față de acesta una dintre următoarele măsuri preventive: reținerea, obligarea de a nu părăsi localitatea, obligarea de a nu părăsi țara și arestarea preventivă.

Art.136 alin.8 Cod procedură penală prevede că: "alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ținându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracțiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele și alte situații privind persoana față de care se ia măsura".

Pentru luarea măsurii obligării de a nu părăsi țara instanța a avut în vedere dispozițiile prevăzute de art. 148 lit. b și f Cod procedură penală, respectiv faptul că există date că inculpatul încearcă să zădărnicească în mod direct sau indirect aflarea adevărului prin influențarea unei părți, a unui martor sau expert ori prin distrugerea, alterarea sau sustragerea mijloacelor materiale de probă și faptul că inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa detențiunii pe viață sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

În cauza de față, Curtea consideră că, raportat la natura infracțiunilor presupus săvârșite de către inculpatul G. C. D., la modalitatea de concepere a săvârșirilor, la presupusa implicare în activitatea infracțională desfășurată ca urmare a asocierii cu ceilalți inculpați, precum și la prejudiciul creat statului român, se impune menținerea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara față de inculpat.

Inculpatul G. C. D. se pare că a săvârșit infracțiunile în calitatea sa de reprezentant al statului, având ca atribuții verificarea, sancționarea și colectarea de la agenții economici de taxe și impozite, infracțiuni de o gravitate deosebită, respectiv asociere pentru săvârșirea de infracțiuni, abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, complicitate la infracțiunea de rambursare ilegală de TVA, complicitate la infracțiunea de fals contabil și spălare de bani, prevăzute de art. 323 Cod penal raportat la art. 17 lit. h din Legea nr. 78/2000, art. 132din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 248, 248¹Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 8 alin. 1 și 2 din Legea nr. 241/2005 coroborat cu art. 17 lit. g din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 Cod penal raportat la art. 43 din Legea nr. 82/1991, cu aplicarea art.

41 alin. 2 Cod penal și art. 23 alin. 1 lit. c din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 17 lit. e din Legea nr. 78/2000, toate cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal, pentru care pedepsele cele mai mari sunt de la 3 la 15 ani închisoare.

Din probele administrate în faza de urmărire penală și care au stat deja la baza unei hotărâri de condamnare a trei dintre participanții la activitatea infracțională, ar rezulta rolul major al inculpatului G. C. D., alături de inculpații T. O. C. și K. R., în pregătirea, conceperea și derularea activităților infracționale prin care s-a reușit sustragerea de la bugetul consolidat al statului a sumei de 15.000.000 lei

(aproximativ 3.400.000 euro, adică salariile a 100 de profesori cu studii superioare pe o durată de 7 ani).

Pe de altă parte, Curtea apreciază că, în cazul concret, măsura obligării de a nu părăsi țara nu a depășit un termen rezonabil, având în vedere, pe de o parte, complexitatea cauzei, raportat la numărul mare de inculpați și părți vătămate, la atitudinea procesuală a, iar pe de altă parte, aceasta nu este atât de severă sau restrictivă de drepturi precum măsura arestării preventive, neafectând în asemenea măsură viața inculpatului, care se află aproape de familia sa și poate munci pe teritoriul țării pentru a-și întreține familia.

Cererea de revocare a măsurii arestării preventive formulată de inculpat la data de_ (f.771-773 dosar fond) are la bază doar durata nerezonabilă a măsurii, fără a se indica în concret modul în care această măsură îi afectează inculpatului în mod negativ libertatea.

Curtea constată că prin măsurile instituite în sarcina inculpatului, în baza art.145/1 și următ. Cod procedură penală nu se încalcă drepturi fundamentale ale acestuia, cu atât mai mult cu cât are și posibilitatea de a efectua orice deplasare dorește în străinătate, cu încuviințarea instanței, și de asemenea, având în vedere că a avut posibilitatea de a da declarație, uzând de dreptul la tăcere (f.241 dosar fond) și se află în stare de libertate, prezența sa la judecarea cauzei în fața instanței de fond nu este obligatorie, acesta putând lipsi de la termenele de judecată, cu încuviințarea instanței.

Inculpatul G. C. D. este cercetat și în cauza penală înregistrată în dosarul nr. 103/P/2009 al Direcției Naționale Anticorupție - Serviciul Teritorial C., privind săvârșirea unor infracțiuni similare în calitate de angajat al D.G.F.P. M. și că administratorul S.C. Dac Tech S.R.L. de la care ar fi procurat mai multe facturi fiscale pe care le-ar fi introdus în contabilitatea altor firme, este cetățean ucrainean și în prezent fugit din R. ia, în Ucraina.

Pentru considerentele prezentate, în baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D. N. Anticorupție Biroul Teritorial B. M. împotriva încheierii penale fără număr din data de_ a Tribunalului Sălaj, pe care o va casa în întregime.

Rejudecând, în baza art.139 Cod procedură penală va respinge cererea inculpatului G. C. D., fiul lui G. și I., născut la_, de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art.189 Cod procedură penală se va stabili suma de 100 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Ilea I. M., sumă ce se va avansa din FMJ.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

În baza art.385/15 pct.2 lit.d Cod procedură penală admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție D.

N. Anticorupție Biroul Teritorial B. M. împotriva încheierii penale fără număr din data de_ a Tribunalului Sălaj, pe care o casează în întregime.

Rejudecând, în baza art.139 Cod procedură penală respinge cererea inculpatului G. C. D., fiul lui G. și I., născut la_, de revocare a măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara.

În baza art.189 Cod procedură penală stabilește suma de 100 lei ca onorariu pentru apărătorul din oficiu al inculpatului, av.Ilea I. M., sumă ce se va avansa din FMJ.

În baza art.192 alin.3 Cod procedură penală cheltuielile judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 27 mai 2013.

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
L. M.	M.	Ș.	M.	B.

GREFIER

M. B.

Red.L.M./M.N.

2 ex./_

Jud.fond: Ț. D. B.

← Sentința penală nr. 21/2013. Revocare masura preventiva		Decizia penală nr. 412/2013. Revocare masura preventiva →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Încheierea penală nr. 226/2013. Inlocuirea masurii preventive Încheierea penală nr. 16/2013. Revocare masura preventiva Decizia penală nr. 21/1. Revocare masura preventiva Sentința penală nr. 21/2013. Revocare masura preventiva Decizia penală nr. 412/2013. Revocare masura preventiva Decizia penală nr. 1025/2013. Revocare masura preventiva Sentința penală nr. 71/2013. Revocare masura preventiva Decizia penală nr. 949/2013. Revocare masura preventiva