Decizia penală nr. 1025/2013. Revocare masura preventiva
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ */a3
DECIZIA PENALĂ NR.1025/R/2013
Ședința publică din data de 7 august 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C. JUDECĂTORI: I. M.
: M. B.
GREFIER: M. B.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Serviciul T.
C. - reprezentat prin PROCUROR - L. TINA C.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul E. C. împotriva încheierii penale f.n., din data de_ a Tribunalului S., având ca obiect revocarea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul E. C. . Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul E. C., arată că își menține recursul declarat.
Reprezentantul M. ui P. invocă excepția inadmisibilității recursului pe disp.art.141 al.1 C.pr.pen., care statuează expres că încheierile prin care se respinge o cerere de revocare a măsurii arestului preventiv nu este supusă nici unei căi de atac.
Curtea, pune în discuție excepția invocată.
Inculpatul E. C. , arată că lasă soluționarea excepției la aprecierea instanței.
C U R T E A :
Prin încheierea penală din data de_ pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr._ s-a respins cererea formulată de inculpatul E. C. S. (fiul lui D. și V. născut la 26 august 1973 în Bobota județul S. ) privind revocarea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara,măsură dispusă prin Decizia penală nr. 113/R/_ a Curții de A. C. .
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin rechizitoriul nr. al D. - B. T. S., a fost trimis în judecată, în stare de arest preventiv, alături de alte persoane, inculpatul E. C.
S. , pentru săvârșirea infr.prev.de: art. 13 alin. 1, 3 din Legea nr.678/2001 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal; art.329 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
S-a reținut, în esență, că începând cu anul 2009, inculpații E. C. S.
, C. M. A., S. O. M., L. L. și C. D. au racolat mai multe tinere majore și minore de pe raza județelor S., Bihor, Satu Mare, Maramureș, Botoșani, Alba, C., care să practice prostituția în localurile de noapte din municipiul Z., cât și în diverse hoteluri și pensiuni din acest oraș, contra unor sume de bani cuprinse între 300 - 1.000 lei.
Inculpații E. C. S. și C. D. au fost arestați preventiv în cursul urmării penale, prin încheierea penală nr. 2/C/_ a Tribunalului S., prin aceeași încheiere respingându-se propunerea formulată de D. - B. T.
S. privind arestarea preventivă a inculpaților C. M. -A., L. L. și S.
O. -M. . Temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive a inculpaților E. C. S. și C. D. au fost cele prevăzute de art. 148 lit. f C.p.p., reținându-se că existau indiciile impuse de art.143 Cod procedură penală că inculpații au comis faptele reținute în sarcina lor, iar infracțiunile pentru care sunt cercetați cei doi inculpați sunt pedepsite de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și, lăsați în libertate, aceștia prezintă pericol ce rezidă din natura infracțiunilor, din modul de săvârșire a lor, din natura valorilor lezate, și nu în ultimul rând din însuși pericolul social al faptei.
Prin Decizia penală nr. 113/R/_ , Curtea de A. C. a admis recursul declarat de inculpatul E. C. S. împotriva încheierii penale f.n. din 12 ianuarie 2011 a Tribunalului S. (prin care,verificându-se, conform art. 3002C.p.p., legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive, s-a menținut măsura arestării preventive față de inculpat). Încheierea a fost casată în întregime și, rejudecând, în temeiul art. 139 Cod procedură penală, art. 1451Cod procedură penală, s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului E. C.
S. cu măsura obligării de a nu părăsi țara.
S-a impus inculpatului să respecte următoarele obligații: a) să se prezinte la organele de urmărire penală și la instanța de judecată ori de câte ori este chemat; b) să se prezinte la Poliția localității de domiciliu, localitatea P. județul
S., conform programului de supraveghere întocmit de aceasta, ori de câte ori este chemat; c) să nu-și schimbe locuința fără încuviințarea instanței de judecată; d) să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nici o categorie de armă; e) să nu se apropie de persoanele vătămate, părțile civile, de martorii I.
M., R. E., CUBLEȘANR. și K. B. B. din prezenta cauză și să nu comunice direct sau indirect cu nici unul dintre aceștia.
S-a atras atenția inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credință a obligațiilor stabilite, măsura obligării de a nu părăsi țara va fi înlocuită cu măsura arestării preventive.
S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului dacă nu era arestat în altă cauză.
Prin Decizia penală nr. 12/A/_ a Curții de A. C. , s-au admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism -
B. T. S. și inculpații E. C. S., C. D., S. O. M., L.
ȘI C. M. A. împotriva sentinței penale 13/_ în dosarul nr._ al Tribunalului S., care a fost desființată și s-a trimis cauza spre rejudecare Tribunalului S. .
În rejudecare, pe rolul Tribunalului S. s-a înregistrat dos. nr._ *. În ceea ce privește cererea formulată de inculpatul E. C. S.
privind revocarea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara, s-a reținut că scopul măsurilor preventive, așa cum este definit de art. 136 Cod procedură penală, este acela de asigura buna desfășurare a procesului penal sau de a împiedica sustragerea inculpaților de la urmărirea penală, judecată sau executarea pedepsei, după caz. Aceste scopuri pot fi atinse, conform legiuitorului, prin diferite măsuri preventive, restrictive gradual, dar și avându-se în vedere care este cea mai potrivită pentru atingerea scopului amintit.
Referitor la motivele care au stat la baza înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului E. C. S. cu măsura preventivă a obligării de a
nu părăsi țara, în Decizia penală nr. 113/R/_ Curtea de A. C. a menționat, alături de întrunirea condițiilor prevăzute de lege în acest sens, faptul că inculpatul era arestat în cauză de 1 an și 2 luni, fiind depășit termenul rezonabil al duratei măsurii arestării preventive, că pericolul social concret pentru ordinea publică pe care l-a prezentat inculpatul pentru societate s-a diminuat odată cu trecerea timpului, că temeiuri noi nu au apărut după luarea măsurii arestării preventive, iar durata acestei măsuri nu se poate transforma într-o pedeapsă ce urmează a fi aplicată inculpatului pentru faptele presupus a fi comise de acesta.
Instanța constată că legislația penală română în vigoare nu prevede norme în baza cărora măsura preventivă de obligare de a nu părăsi țara să poată fi înlocuită cu o altă măsură mai permisivă și, eventual, instituirea unui control judiciar care să permită garantarea prezentării inculpatului la proces.
Luând în discuție caracterul rezonabil al duratei menținerii unei măsuri preventive, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că trebuie să se țină cont de natura infracțiunilor, de motivele care au stat la baza luării măsurii și de modalitatea de desfășurare a procedurilor față de inculpat,având în vedere infracțiunile comise și complexitatea cauzei. Referitor la riscul sustragerii de la procedurile penale, s-a apreciat că acesta nu poate fi măsurat numai prin raportare la severitatea pedepsei pe care o riscă inculpatul în caz de condamnare, ci trebuie analizat din perspectiva unui număr de alți factori relevanți care fie vor confirma existența riscului de sustragere, fie vor releva faptul că acest risc este minor (cauza Letellier c. Franței-_ ).
Potrivit prevederilor art. 139 al. 2 C.p.p.,când măsura preventivă a fost luată cu încălcarea procedurilor legale sau nu mai există vreun temei care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. Din analiza textului rezultă că revocarea constituie un act procesual prin care organul judiciar dispune desființarea măsurii preventive, punând în discuție chiar legalitatea acesteia,iar durata rezonabilă a măsurii preventive trebuie apreciată în funcție de temeiurile concrete care au determinat-o, doar schimbarea sau încetarea acestora determinând caracterul ei rezonabil.
Este real că față de inculpatul E. C. S. măsura preventivă de obligare de a nu părăsi țara a fost dispusă în urmă cu mai mult timp (aproximativ 2 ani și 6 luni), însă, în același timp, nu a putut fi ignorat nici faptul că sesizarea instanței cu judecarea cauzei s-a făcut în urmă cu aproximativ 3 ani și 4 luni, iar în rejudecare cauza s-a înregistrat pe rolul Tribunalului S. în luna februarie 2013, primul termen având loc în luna martie 2013 și, până în prezent, deși s-au acordat cinci termene, nu s-a reușit efectuarea vreunui act de cercetare judecătorească, deoarece s-au invocat vicii de procedură ori necesitatea respectării drepturilor procesuale ale inculpaților,aspecte pe care instanța a fost obligată să le aibă în vedere și care au determinat tergiversarea soluționării cauzei.
Astfel după cum a reținut și Înalta Curte de Casație și Justiție, "în conformitate cu art. 139 alin. (2) teza a II-a C. proc. pen., atunci când nu mai există vreun temei legal care să justifice menținerea măsurii preventive, aceasta trebuie revocată din oficiu sau la cerere. În cazul măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, revocarea acesteia se examinează și în raport cu art. 2 din Protocolul nr. 4 adițional la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a
libertăților fundamentale, care prevede, în paragrafele 2 și 3, că orice persoană este liberă să părăsească orice țară, inclusiv pe a sa, iar exercitarea acestui drept nu poate face obiectul altor restrângeri decât acelea care, prevăzute de lege, constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea
națională, siguranța publică, menținerea ordinii publice, prevenirea faptelor penale, protecția sănătății sau a moralei, ori pentru protejarea drepturilor și
libertăților altora. Instanța dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi țara, dacă, în urma acestei examinări, constată că măsura preventivă nu mai poate fi considerată necesară într-o societate democratică și proporțională cu scopul urmărit prin aplicarea acesteia - cum este cazul în care inculpatul a respectat întocmai, pe durata pentru care măsura preventivă a fost luată și menținută, obligațiile dispuse de instanța de judecată, s-a prezentat la fiecare termen de judecată și a fost audiat c u privire la infracți unile reținute prin rechizitoriu";.( I.C.C.J.,dec. nr.1102/2008).
Date fiind natura infracțiunilor reținute prin actul de sesizare, modalitatea de desfășurare a procedurilor față de inculpat, complexitatea cauzei, motivele care au stat la baza luării măsurii preventive, dar și împrejurarea că până în prezent nu s-a reușit efectuarea vreunui act de cercetare judecătorească, inculpatul nefiind audiat pentru motivele mai sus menționate, instanța a apreciat că, în prezenta cauză, în acest moment procesual, revocarea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara dispusă față de E. C. S. nu se impune, întrucât măsura s-a luat cu respectarea prevederilor legale, temeiurile care au stat la baza acesteia nu s-au schimbat, iar scopul prevăzut de art. 136 Cod procedură penală poate fi atins doar prin menținerea acesteia.
În consecință, instanța a respins ca nefondată cererea formulată de inculpatul E. C. S. privind revocarea măsurii preventive de obligare de a nu părăsi țara, măsură dispusă prin Decizia penală nr. 113/R/_ a Curții de
C. .
Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, inculpatul E. C. S.
a declarat recurs.
Inculpatul nu a motivat recursul declarat. Examinând recursul Curtea constată următoarele:
Inculpatul a declarat recurs împotriva încheierii prin care s-a respins cererea de revocare a obligării de a nu părăsi țara.
Potrivit art. 141 alin. 1 teză finală C.pr.pen. încheierea prin care instanța respinge cererea de revocare a măsurii preventive nu este supusă niciunei căi de atac.
Așa fiind, în baza art. 38515 pct. 1 lit. a C.p.p. Curtea va respinge ca inadmisibil recursul declarat.
Văzând și art. 192 alin. 2 C.p.p.,
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul E. C. S. împotriva încheierii penale din 31 iulie 2013 a Tribunalului S. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 7 august 2013.
PREȘEDINTE, | JUDECĂTORI, | ||||
V. | C. | I. | M. | M. | B. |
Plecată în CO semnează președinte complet
GREFIER,
M. B.
Red.V.C./_ .
Dact.H.C./4 ex. Jud.fond: B. D.Ț. .
| ← Decizia penală nr. 412/2013. Revocare masura preventiva | Sentința penală nr. 71/2013. Revocare masura preventiva → |
|---|
