Decizia penală nr. 949/2013. Revocare masura preventiva

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._ /a3

DECIZIA PENALĂ NR. 949/R/2013

Ședința publică din data de 03 iulie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: C.	I.
JUDECĂTORI: V.	V.	A.
: M.	Ș.
G.: G.	I.	-B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C., reprezentat prin PROCUROR - AURELIA SLABU

S-a luat spre examinare recursul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale din data de 25 iunie 2013 a T. ui M. inculpatul V. I. V. fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș nr.238/P/2012 pentru comiterea infracțiunilor prev. de art. 197 alin.1, alin.2 lit.b¹și alin.3 C.pen, art. 203 C.pen și art. 20 C.pen, raportat la art. 174 alin.1 și 2 C.penl, art. 175 alin.1 lit. c, d și i C.pen, cu aplicarea art. 33 lit. b C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul V. I. V., în stare de arest, asistat de către apărător ales av. M. R., din cadrul Baroului M., cu delegație la dosarul cauzei.

Procedura de citare este legal îndeplinită. S-a făcut referatul cauzei după care

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Reprezentanta M. ui P., arată că, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș a declarat recurs împotriva sentinței penale din data de_ a T. ui M. privind pe inculpatul V. I. V., iar hotărârea instanței este criticată pentru nelegalitate și netemeinicie, întrucât instanța a aplicat în mod greșit dispozițiile legale în cauza, respectiv disp. art. 160balin.2 C.pr.pen, raportat la art. 3002C.pr.pen.

Inculpatul a fost trimis în judecată pentru comiterea a trei infracțiuni concurente, și anume, tentativă al omor calificat, incest și viol, în forma calificată .

Faptele au fost reținute ca fiind comise în data de 02 mai 2012, când inculpatul a întreținut un raport sexual cu fiica minoră, profitând de vârsta acesteia și imposibilitatea de a se apăra și ași exprima voința. Minora a fost găsită de mama sa, cu urme de sânge în zona genitală, a fost transportată de urgență la spital unde a fost supusă unei intervenții chirurgicale și au fost emise o serie de acte medico- legale.

Arată că, în motivele de recurs au fost indicate toate actele medico-legale, motiv pentru care nu va intra în toate detaliile acestor acte medico-legale, urmând ca acestea să fie expuse și detaliate atunci când se va dezbate fondul cauzei.

A apreciat ca fiind important în cauză actul depus la fila 72 dos.up., care se referă la raportul de analiză medicală fiind important faptul că imediat minora a fost dusa la UPU unde i-au fost recoltate probe biologice, respectiv secreție vaginală, iar în acest buletin de analiza medicală se menționează fără nici un dubiu prezența spermatozoizilor.

Deși ultimul act medico-legal de la Comisia din cadrul INML București a stat la baza luării hotărârii de revocare a măsuri arestului preventiv nu se referă în nici un fel la acest prim buletin de analiză care de altfel nici nu a fost contestat.

În ceea ce privește revocarea măsurii arestării preventive, în cuprinsul încheierii se menționează că, " în raport de noile concluzii formulate de INML Mina Minovici, instanța constată că, temeiurile care au impus arestarea preventivă a

inculpatului și care au avansat la suspiciunea rezonabilă că s-a comis fapta penală au suferit modificări";. Se poate observa confuzia în motivarea instanței de judecată pentru că dispozițiile art. 160balin.2 C.pr.pen. se refera la două situații care sunt distincte, pe de o parte textul vorbește de nelegalitatea arestării, și pe de altă parte vorbește de încetarea temeiurilor de arestate.

Din punctul său de vedere actul de la Comisia din cadrul INML București ține de probațiune, ori dacă instanța de judecată a constatat că nu mai sunt probe, atunci trebuia să constate că este vorba de o arestare nelegală, și că, nu mai sunt îndeplinite condițiile art. 143 C.pr.pen, sau putea să constate că temeiurile au

încetat, trebuia să motiveze strict pe dispozițiile art. 148 lit. f C.pr.pen.

În opinia sa, acest act de la Comisia din cadrul INML București are legătură cu probațiunea și nicidecum cu temeiurile arestării.

Măsura arestării a fost luată raportat la gradul de pericol social deosebit de mare al acestor infracțiuni, la modul în care a fost comisă infracțiunea, la consecințele pe care le-a avut și pe care le va avea în continuare asupra părții vătămate. Trebuie avut în vedere modul în care opinia publică percepe punerea în

libertate a unei persoane, mai ales în sânul familiei în condițiile în care există pericolul comiterii unor infracțiuni de acest gen.

Apreciază hotărârea instanței de fond ca fiind confuză și contradictorie, fără să stabilească în mod exact dacă este vorba de o arestare nelegală sau dimpotrivă este vorba de încetarea temeiului de arestare.

Raportat la cele expuse solicită admiterea recursului formulat, casarea hotărârii și menținea acesteia ca fiind legală și temeinică.

Apărătorul ales al inculpatului, solicită instanței respingerea recursului formulat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș ca nefondat, menținerea ca temeinică și legală a încheierii penale din data de 25 iunie 2013 prin care s-a dispus revocarea arestării preventive și cercetarea judecătorească a inculpatului în stare de libertate.

Arată că, s-a făcut referite la expertizele anterioare acestui ultim act medico- legal întocmit de către Comisia din cadrul INML București, ori, studiind dosarul se poate observa faptul că prima expertiză efectuată la B. M. s-a făcut cu încălcarea unor drepturi, fără a fi efectuate minime verificări. Precizează că acest ultim act face referire la faptul că, nu se poate retine fapta de viol, având în vedere că acele lamele pe care se susține că au fost recoltate secreții din vaginul minorei, nu există, iar ulterior în cadrul expertizei se constată că nu există urme de spermă. Arată că, după un an de zile se preconizează modalitatea și mecanismul în care s-ar fi produs fapta de natură penală, respectiv acest ultim act semnat de 12 specialiști, în

unanimitate hotărăsc că singura modalitate în care s-ar fi putut produce aceste leziuni sunt prin tasarea corpului părții vătămate între roata tractorului și sol.

Inculpatul nu prezintă un pericol concret nici pentru societate, nici pentru familie, cu atât mai mult cu cât modalitatea de comitere și mecanismul de producere a incidentului a fost cel descris de actul emis de Comisia din cadrul INML București. Arată că, inculpatul are trei fetițe minore în îngrijire și el reprezentă singura sursă de venit a familiei.

Solicită respingerea recursului formulat de parchet, cu consecința mențineri ca temeinică și legală a încheierii penale din data de 25 iunie 2013.

În replică, reprezentanta Ministrului P., arată că nu a analizat în detaliu actele medico-legale, ci doar s-a referit la o expertiză care nu poate fi contestată sub nicio formă. Precizează că, minorei i-au fost recoltate două probe biologice, prima probă este recoltată înainte de intervenția chirurgicală, iar rezultatele sunt în acest buletin de analiză, iar cea de a doua probă este cea care a fost analizată și de către Comisia din cadrul INML București.

Învederează faptul că, pe cea de a doua probă nu au fost găsite urmele respective, ci numai pe prima probă, iar Comisia din cadrul INML București nu face referire la prima probă biologică, ci numai la cea de a doua.

Inculpatul V. I. V., având ultimul cuvânt, susține concluziile formulate de către apărătorul său ales.

C U R T E A,

Deliberând reține că,

Prin încheierea penală din 25 iunie 2013, în temeiul art. 160balin.2 Cod procedură penală și art.3002Cod procedură penală s-a revocat măsura arestării preventive luată față de inculpatul V. I. V. (CNP 1., fiul lui A. și I., născut la data de_ în Copalnic Mănăștur, județul M., arestat preventiv, aflat în Penitenciarul Gherla) prin încheierea penală nr. 256 din 09 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ .

S-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului V. I. V. de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr.24/U din_ emis de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, dacă nu este arestat în altă cauză.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut în fapt următoarele:

Prin rechizitoriul din 26 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 238/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul V.

I. V. pentru infracțiunile de viol prev. de art.197 alin.1, alin.2 lit.b¹și alin.3 Cod penal, incest prev. de art.203 Cod penal și tentativă la omor calificat prev. de art.20 Cod penal raportat la art.174 alin.1 și 2, art.175 alin.1 lit.c, d și i Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.b Cod penal, în sarcina acestuia reținându-se că la data de _

, într-o pădure de pe raza comunei Copalnic Mănăștur, a întreținut un raport sexual cu fiica sa minoră V. I. E. în vârstă de 2 ani și 3 luni la acea dată, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, context în care i-au fost cauzate leziuni corporale primejdioase pentru viață.

Inculpatul V. I. V. a fost cercetat în stare de arest preventiv. Prin încheierea penală nr. 256 din 09 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ a fost admisă propunerea formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată

de 29 de zile, începând cu data 09 mai 2012 și până la data de 06 iunie 2012, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 24/U din 09 mai 2012, încheiere ce a rămas definitivă prin încheierea penală nr.781/R/2012 din 18 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. prin care a fost respins ca nefondat recursul

declarat de inculpat. Ulterior, măsura arestării preventive a inculpatului a fost prelungită prin încheieri succesive (încheierea penală nr. 289 din 30 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, încheierea penală nr. 337 din 28 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, încheierea penală nr. 381 din 26 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, încheierea penală nr. 419 din 23 august 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ și încheierea penală nr. 461 din 26 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ ).

Pentru a se dispune arestarea preventivă a inculpatului s-a reținut că există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat, respectiv: procesele-verbale de cercetare la fața locului, constatările medico-legale, precum și declarațiile martorilor, iar lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. S-a avut în vedere că potrivit constatărilor preliminarii din_ formulate de S. Medico-Legal J. B. M. - M. "Numita V. I. E. a prezentat la data examinării leziuni traumatice care s-au putut produce prin strivire (comprimare între corp dur și sol) și raport sexual cu deflorare recentă;

leziunile necesită 35-40 zile de îngrijiri medicale dacă nu survin complicații; pot data_ ; examenul secreției vaginale a pus în evidență spermatozoizi, ceea ce confirmă consumarea unui raport sexual recent cu deflorare recentă";.

În raportul de constatare medico-legal nr.408/_ al S. ui de Medicină Legală B. M. s-a concluzionat că "Numita V. I. E. la nivelul regiunii genitale prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce în cursul unul act sexual recent (ce poate data de câteva ore. Leziunile genitale precum și prezența spermatozoizilor în secreția vaginală, recoltată preoperator atestă consumarea unui act sexual recent. Leziunile de la nivel genital necesită 18-19 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare și au pus în primejdie viața susnumitei";.

Ulterior, raportul de expertiză medico-legal nr.935/_ al S. ui de Medicină Legală B. M. a concluzionat că "Leziunile prezentate de minora V. I.

E. nu s-au putut produce prin comprimarea corpului acesteia între roata tractorului și sol. Este exclus acest mecanism de producere a leziunilor";.

Pe parcursul cercetării judecătorești s-a menținut arestarea preventivă a inculpatului, constatându-se că din probațiunea administrată în cauză nu au rezultat date în sensul modificării temeiurilor arestării. Din raportul de nouă expertiză medico-legală nr.803/VI/a/11 din_ efectuat în cursul judecății, la punctul 2 în cadrul concluziilor, reiese că "... Leziunile consemnate la punctul II a-f s-au putut produce mai probabil prin lovire cu sau de corpuri dure, posibil cu muchii/margini ascuțite, fără a se putea exclude producerea acestora în cadrul unui raport sexual incomplet";, iar la punctul 3 "având în vedere topografia și tipul leziunilor este exclusă producerea acestora prin mecanismul de compresiune între roată cu pneu și sol";.

Ulterior, Comisia Superioară Medico-Legală din cadrul Institutului Național de Medicină Legală "Mina Minovici"; prin raportul nr.E_ din_ nu a aprobat actele medico-legale efectuate în cauză, precizând că toate leziunile, inclusiv vulvo- perineale au putut fi produse în condițiile accidentului detractor din data de_ .

Întinderea, natura și topografia leziunilor vulvo-perineale pledează pentru alt mecanism decât cel de contact sexual. Leziunile au pus viața victimei în primejdie.

Potrivit dispozițiilor art.3002și art.160bCod procedură penală, dacă instanța constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă au încetat sau nu există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, dispune, prin încheiere motivată, revocarea arestării preventive și punerea de îndată în libertate a inculpatului.

Controlul judecătoresc trebuie să vizeze toate condițiile de legalitate a privării de libertate, precum și menținerea temeiurilor de fapt și de drept ce au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive, în vederea evitării menținerii unei măsuri arbitrare sau nejustificate.

Persistența unei suspiciuni rezonabile că persoana arestată a comis o infracțiune reprezintă o condiție esențială pentru legalitatea menținerii stării de arest.

În raport de noile concluzii formulate de INML "Mina Minovici";, instanța a constatat că temeiurile care au impus arestarea preventivă a inculpatului și care au avut la bază suspiciunea și presupunerea rezonabilă că s-a comis fapta penală au suferit modificări.

Pe de altă parte, instanța a apreciat că buna desfășurare a procesului penal se poate realiza și cu inculpatul în stare de libertate.

Pentru considerentele expuse mai sus și reținând că temeiurile avute în vedere pentru menținerea detenției preventive nu mai sunt pertinente și suficiente, că arestarea preventivă nu poate fi menținută dincolo de un termen rezonabil, cu toată complexitatea cauzei, instanța a revocat măsura arestării preventive a inculpatului și a dispus punerea de îndată în libertate a acestuia.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș solicitând casarea acesteia și rejudecând, să se constate legalitatea și temeinicia măsurii arestării preventive a inculpatului V. I. V. și să se dispună menținerea acesteia.

În motivarea recursului, s-a arătat că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât în cauză subzistă în continuare cazul prev.de art.148 lit.f C.pr.pen. Astfel, din probatoriul administrat în ansamblu este confirmată comiterea de către inculpat a faptelor reținute în srarcina sa, iar avizul Comisiei Superioare Medico-Legale din cadrul INML Mina Minovici București nu este suficient și complet motivat și nu se coroborează cu restul probelor administrate.

S-a exclus posibilitatea ca leziunile părții vătămate să se fi putut produce în cadrul unui raport sexual, comisia omițând să se pronunțe cu privire la buletinul de analiză medicală întocmit în urma recoltării de la partea vătămată a unei probe de secreție vaginală, făcând referire doar la a doua probă de secreție vaginală prelevată de la minoră, care nu mai atesta prezența spermatozoizilor. De asemenea, s-a arătat că avizul comisiei superioare medico-legale nu se coroborează cu restul probelor administrate, respectiv cu declarația martorului Nițulescu I. G., medic de gardă, care la data de_, a consultat-o pe partea vătămată, ocazie cu care a constatat leziunile specifice unei agresiuni sexuale; cu declarația martorei P. Flavia

I., asistenta de gardă, care asistând la consultația efectuată de martorul Nițulescu

I. G. asupra părții vătămate, a confirmat aceleași aspecte, mai susmenționate; cu procesul verbal de audiere a numitei V. O. V. (soția inculpatului) din data de_, context în care aceasta a relatat că, la data de_, inculpatul s-a deplasat în pădure doar însoțit de partea vătămată și minora V. I. M., ea

rămânând acasă, pentru a o schimba pe mezina V. Dea M. de scutece; a arătat că la scurt timp a auzit din direcția în care plecase inculpatul și minorele un plânset, context în care s-a deplasat și ea acolo, văzându-1 pe inculpat în timp ce o ridica pe partea vătămată de lângă roata tractorului; a precizat că observând că minora sângerează din zona vaginală a revenit acasă unde a spălat-o pe partea vătămată și i-a schimbat îmbrăcămintea, ulterior aceasta fiind transportată la spital; cu procesul verbal încheiat la data de_ de organele de poliție din cadrul Inspectoratul de Poliție al Județului M. cu participarea medicului legist și a unor specialiști din cadrul R.A.R. M., ocazie cu care s-au stabilit caracteristicile tehnice și fizice constatate și măsurabile ale tractorului artizanal, detaliat prezentate în conținutul procesului verbal; cu procesul verbal de conducere în teren întocmit de organele de poliție la data de_, cu ocazia deplasării la locul faptei a martorei V.

O. V. ; Cu acea ocazie, martora a precizat încă o dată referitor la circumstanțele în care s-a produs vătămarea părții vătămate că inculpatul, din poziția în care ședea a coborât-o din tractor mai întâi pe I., apoi pe I. . In acel moment, partea vătămată a căzut cu picioarele spre interiorul tractorului, care s-a pus în mișcare spre spate și "inculpatul a declarat că nu poate opri deoarece nu are frână". A precizat că, în aceste împrejurări, roata dreaptă față a tractorului a trecut peste piciorul stâng al părții vătămate în zona inghinală. Versiunea relatată de martoră, atât în contextul audierii cât și cu ocazia conducerii în teren, nu coincide cu versiunea inculpatului care a susținut că minora a fost călcată cu roata peste abdomen; cu procesul verbal de audiere a minorei V. I. M., în vârstă de 5 ani, activitate care s-a desfășurat în prezența bunicului matern Florian G. și a psihologului Covaciu D. din cadrul Direcției Generale de Asistență Socială și Protecție a Copilului M., la data de_ (cu precizarea că mama minorei se afla internată la acel moment în spital cu partea vătămată); cu raportul de psihodiagnostic și evaluare clinică întocmit de Direcția Generală de Asistență Socială și Protecție a Copilului M. în legătură cu minora V. I. M., din conținutul căruia rezultă că, "Fetița folosește expresii verbale legate de sexualitate, ceea ce poate indica faptul că părinții au folosit asemenea expresii în prezența copiilor, sau poate indica o suspiciune a unei forme de abuz sexual, prin propuneri verbale indecente asupra minorei".

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea reține următoarele:

Prin încheierea penală nr. 256 din 09 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._ s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului pe o durată de 29 de zile, începând cu data 09 mai 2012 și până la data de 06 iunie 2012, inclusiv, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 24/U din 09 mai 2012, încheiere ce a rămas definitivă prin încheierea penală nr.781/R/2012 din 18 mai 2012 pronunțată de Curtea de Apel C. prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpat, reținându-se că la data de_, într-o pădure de pe raza comunei Copalnic Mănăștur, inculpatul a întreținut un raport sexual cu fiica sa minoră V. I. E. în vârstă de 2 ani și 3 luni la acea dată, profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința, context în care i-au fost cauzate leziuni corporale primejdioase pentru viață. Ulterior, măsura arestării preventive a

inculpatului a fost prelungită succesiv.

Arestarea s-a dispus în baza disp.art.143 și art.148 lit.f C.pr.pen., reținându- se că există indicii temeinice că inculpatul a comis infracțiunile de care este acuzat, iar acestea rezultă din: procesele verbale de cercetare la fața locului, constatările

medico-legale și declarațiile martorilor, precum și că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.

Prin rechizitoriul din 26 octombrie 2012 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș dat în dosarul nr. 238/P/2012 a fost trimis în judecată inculpatul V.

Măsura arestării preventive a fost menținută pe parcursul judecății, ultima dată în ședința din 13 iunie 2013, constatându-se că din probațiunea administrată în cauză nu au rezultat date în sensul modificării temeiurilor arestării.

În cauză s-au efectuat mai multe acte medico-legale, dintre care raportul de constatare medico-legală 408 din 09 mai 2012 a S. ui de Medicină Legală B. M.

, precum și raportul de expertiză medico-legală din_ a aceluiași serviciu, care au concluzionat că V. E. prezintă leziuni traumatice la nivelul regiunii genitale care s-au putut produce în cursul unui act sexual recent, că aceste leziuni și prezența spermatozoizilor în secreția vaginală atestă consumarea unui act sexual recent, iar acestea au pus în pericol viața și respectiv că leziunile prezentate de minoră nu s-au putut produce prin comprimarea corpului acesteia între roata tractorului și sol și că este exclus acest mecanism de producere a leziunilor.

În cursul cercetării judecătoresti, s-a efectuat un raport de nouă expertiză medico-legală la 29 martie 2013, în care se concluzionează că leziunile s-au putut produce mai probabil prin lovire cu sau de corpuri dure, posibil cu muchii sau margini ascuțite, fără a se putea exclude prroducerea acestora în cadrul unui raport sexual incomplet, iar la pct.3 menționându-se că este exclusă producerea acestora prin mecanismul de compresiune între roată cu pneu și sol. Ulterior, comisia superioadă medico-legală din cadrul INML Mina Minovici nu aprobă niciun act medico-legal efectuat în cauză, precizând că toate leziunile inclusiv cele vulvo- perineale au putut fi produse în condițiile accidentului de tractor din data de 2 mai 2012, că întinderea, natura și topografia acestuia pledează pentru alt mecanism decât cel de contact sexual.

Este de menționat că inculpatul s-a declarat nevinovat în legătură cu faptele pentru care a fost trimis în judecată, arătând că partea vătămată a căzut cu picioarele sub un tractor artizanal și că în acest mod s-au produs leziunile.

Față de aceste contradicții între actele medico-legale întocmite în cauză, documente științifice care au o forță probantă deosebită în cazul unor infracțiuni privitoare la viața sexuală și de avizul comisiei superioare medico-legale care nu aprobă niciuna dintre expertizele medico-legale efectuate în cauză, excluzând mecanismul de producere a leziunilor prin contact sexual, în mod corect prima instanță a apreciat că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării preventive nu mai subzistă, existând serioase dubii în ceea ce privește modul de producere a

leziunilor suferite de partea vătămată și a încadrării juridice a faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată.

Celelalte probe administrate în cauză au fost apreciate prin coroborare cu actele medico-legale, ce au susținut o altă variantă decât cea a comisiei superioare medico-legale și în parte și a raportului de nouă expertiză medico-legală, iar acestea au fost avute în vedere atunci când s-a apreciat că există indicii temeinice care confirmă presupunerea rezonabilă că inculpatul este autorul faptelor încadrate juridic în disp.art.197 alin.1, alin.2 lit.b/1 și alin.3 C.pen., prev.de art.203 C.pen. și

prev.de art.20 rap.la art.174 alin.1 și 2, art.175 alin.1 lit.c,d,i C.pen., că acesta lăsat fiind în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică și pentru familia sa, din care provine și victima acestor infracțiuni.

În cursul procedurii, instanța este obligată să analizeze dacă persistă motivele plauzibile ce au justificat arestarea preventivă, să reevalueze motivele inițiale și să verifice subzistența acestora, iar în situația în care nu mai sunt aceleași, să analizeze variantele alternative detenției preventive și cercetarea în continuare în stare de libertate.

În raport de situația nou intervenită și văzând disp.art.139 alin.2 C.pr.pen. în mod judicios s-a reținut că acele temeiuri care au stat la baza luării și ulterior a menținerii măsurii arestării preventive, față de perioada de timp scursă de la arestarea inculpatului, nu sunt motive suficiente și pertinente pentru a justifica menținerea arestului preventiv.

Probele invocate în recursul Parchetului urmează a fi analizate de instanța de fond în cadrul deliberării și aprecierii dovezilor, în acest moment procesual fiind în discuție doar temeiurile care au justificat luarea măsurii arestării preventive și persistența acestora, neputându-se face aprecieri asupra vinovăției sau nevinovăției inculpatului.

Față de aceste considerente, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș este nefondat și va fi respins în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen.

Văzând și disp.art.192 alin.3 C.pr.pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș împotriva încheierii penale din 25 iunie 2013 a T. ui M. .

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 03 iulie 2013.

PREȘEDINTE					JUDECĂTORI	G.
C. I. V.	V.	A.	M.	Ș.	G. I. -B.

red.C.I./A.C.

3 ex. - _

jud.fond.S. F.A.

← Sentința penală nr. 71/2013. Revocare masura preventiva		Decizia penală nr. 185/2013. Revocare masura preventiva →

Decizia penală nr. 949/2013. Revocare masura preventiva

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 949/2013. Revocare masura preventiva