Decizia penală nr. 80/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

Dosar nr._ /a3

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ PENAL

DECIZIA PENALĂ NR. 80

Ședința publică de la 18 septembrie 2013 Completul compus din:

Președinte: T. C., președ. secție penală

: Ț. D. B., judecător

: H. I., judecător

: B. M., grefier

D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial Sălaj este reprezentat de B. ușan D., procuror șef.

S-au luat în examinare recursurile declarate de inculpații K. E., K. I. și B. I. -G., contra încheierii penale din_ a Judecătoriei Z., dosar nr._, având ca obiect cerere de liberare provizorie sub control judiciar.

La apelul nominal făcut în cauză au răspuns inculpații recurenți K. E. și K. I., în stare de arest, asistați de apărător ales av. P. Mircea (delegație f.24) și inculpatul recurent B. I. -G., în stare de arest, asistat de apărător ales av. Sas Garofița.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care;

Întrebați fiind, toți inculpații recurenți arată că își mențin recursurile declarate împotriva încheierii de menținere a măsurii arestării preventive.

Nemaifiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă părților cuvântul în dezbaterea recursurilor.

Apărătorul inculpaților recurenți K. E. și K. I., av. P. Mircea, susține oral recursul inculpaților așa cum acesta a fost formulat și în scris, pe larg (f.25-30), solicitând admiterea acestuia, desființarea încheierii instanței de fond și rejudecând admiterea cererilor de liberare provizorie sub control judiciar.

Apărătoarea inculpatului recurent B. I. G., av. Sas Garofița, solicită admiterea recursului inculpatului, modificarea hotărârii instanței de fond în sensul admiterii cererii de liberare provizorie sub control judiciar. Cu stabilirea unor obligații în sarcina inculpatului. Consideră că la dosarul cauzei nu există probe care să conducă la ideea că odată pus în libertate inculpatul ar săvârși noi fapte penale sau că ar încerca să zădărnicească sau să împiedice în vreun fel bunul mers al procesului penal. De asemenea, nu este real faptul că inculpatul s-ar fi sustras de la cercetarea penală, inculpatul a fost înștiințat de familia sa că este căutat de organele de poliție și de bună-voie acesta s-a prezentat la poliție. Arată că la percheziția domiciliară nu s-au găsit nici bani nici procură notarială și nici din înregistrări nu rezultă vinovăția inculpatului. De asemenea, arată că din nicio probă a dosarului nu rezultă că inculpatul ar fi exercitat personal sau prin rudele sale presiuni asupra martorilor și părților vătămate pentru a-și schimba declarațiile.

Solicită instanței a avea în vedere că inculpatul nu are antecedente penale fiind la prima confruntare cu legea penală. Consideră că perioada petrecută de inculpat în arest este suficientă pentru estomparea rezonanței negative vis-a-vis de faptele inculpaților și pentru ca inculpatul să-și dea seama de consecințele faptelor. Apreciază că în dosarul cauzei nu există probe în sensul că lăsarea în libertate a inculpatului ar prezenta pericol concret pentru ordinea publică. Consideră că în acest moment buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și cu inculpatul în stare de libertate. Apreciază că durata rezonabilă privind arestarea preventivă a inculpatului a trecut în prezent nemaifiind necesară menținerea stării de arest.

Reprezentantul parchetului solicită respingerea recursului inculpaților și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. Arată că inculpații sunt membri ai aceleiași familii fiind rude sau afini, săvârșit împreună fapte penale pe o perioadă îndelungată de timp pe raza localității J. . Arată că există indicii că inculpații odată puși în libertate vor încerca să zădărnicească buna desfășurare a procesului penal rezultând din declarațiile martorilor și părților vătămate că inculpații au încercat înțelegeri frauduloase prin intermediul rudelor lor cu martorii și părțile vătămate pentru a-și schimba declarațiile. Apreciază că 6 luni de arest preventiv pentru inculpați nu este o perioadă îndelungată având în vedere complexitatea cauzei, numărul mare de persoane implicate, numărul mare de acte materiale. Consideră că punerea în libertate a inculpaților ar periclita buna desfășurare a procesului penal.

Inculpatul recurent K. I., având cuvântul, declară că nu este vinovat ci doar a vândut bunuri din barul său pe datorie. Solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.

Inculpata recurentă K. E., având cuvântul, solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate luându-și totodată angajamentul că se va prezenta în fața instanței ori de câte ori va fi chemată și nu va lua legătura cu părțile vătămate și martorii din proces. Arată că are probleme de sănătate și dorește să fie judecată în stare de libertate.

Inculpatul recurent B. I. G., având cuvântul, declară că nu este vinovat deși se află în arest de circa 6 luni. Declară că nu a amenințat pe nimeni și solicită admiterea recursului și judecarea sa în stare de libertate.

T R I B U N A L U L,

Prin încheierea din_ pronunțată în dosar penal nr._, Judecătoria Zalău, în temeiul art.1608aalin.1 și alin.6 raportat la art.1602alin.1 și alin.2 Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. I. G. , fiul lui I. și M., născut la data de_ în localitatea J., jud.Sălaj, domiciliat în localitatea J., str. S., nr.63, jud. Sălaj, CNP 1., cetățean român, fără studii, fără loc de muncă, căsătorit, stagiul militar neîndeplinit, fără antecedente penale.

În temeiul art. 1608aalin. 1 și alin.6 raportat la art.1602Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control

judiciar formulată de inculpatul K. I. poreclit "P. u";, fiul lui I. si R., născut la data de_ în localitatea J., jud.Sălaj, domiciliat în localitatea J., str.S. ,

nr.52, jud.Sălaj, CNP 1., cetățean român, studii primare, asociat la AF I. F.

, căsătorit, stagiul militar îndeplinit, fără antecedente penale.

În temeiul art. 1608aalin. 1 și alin. 6 raportat la art.1602Cod procedură penală, s-a respins ca neîntemeiată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpata K. E. poreclită "Erji";, fiica lui T. si Carolina, născută la data de_ în oraș J., jud.Sălaj, domiciliată în localitatea

J., str.S., nr.52, jud.Sălaj, CNP 2., cetățean român, studii primare, casnică, căsătorită, fără antecedente penale.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată în prezentul dosar la data de_ inculpatul B. I. G. a solicitat liberarea provizorie sub control judiciar, arătând că măsura arestării preventive nu se mai impune în momentul de față, nu are antecedente penale și se angajează ca pe perioada liberării provizorii să respecte obligațiile care îi vor fi impuse. Buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și cu inculpatul în stare de libertate, cu atât mai mult cu cât în momentul de față urmărirea penală este finalizată.

În susținerea cererii prin apărător ales, av. Sas Garofița, inculpatul a arătat că s-au reținut doar 4 acte materiale față de acesta care nu prezintă o gravitate care să justifice măsura arestării preventive, în plus există dubii în ce privește caracterul penal al faptelor reținute în sarcina acestuia întrucât acesta nu are venituri din care să fi acordat împrumuturile la care se face referire în actul de sesizare al instanței și nu au fost găsite procuri notariale primite de inculpat în vedere ridicării ajutoarelor sociale ale părților civile. În cauză ar fi suficientă una din măsurile preventive neprivative de libertate. Indignarea opiniei publice nu justifică menținerea stării de arest având în vedere și faptul că părțile civile, respectiv părțile vătămate și-au exprimat la acest termen dorința ca inculpații să fie judecați în stare de libertate. Inculpatul a fost privat de libertate mai mult de 100 de zile, ceea ce este suficient pentru atingerea scopului educativ și în plus, din actele medicale de la dosar reiese faptul că acesta are probleme de sănătate, afecțiuni neuropsihice iar stare de arest duce la accentuarea gravă a acestor probleme.

Cu ocazia ultimului cuvânt acordat inculpatului acesta a arătat faptul că se obligă să respecte toate obligațiile impuse de instanță iar prezența sa în mediul familial se impune cu necesitate deoarece soția sa nu obține nici un venit pentru întreținere celor doi minori și pregătirea lor pentru începerea anului școlar, existând riscul imposibilității acestora de a se frecventa școala din cauza lipsurilor materiale.

Analizând actele dosarului instanța a reținut :

În dosarul de urmărire penală 11/D/P/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj inculpatul B. I.

G. este cercetat pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.8 din Legea nr.39/2003 rap. la art. 323 alin. 1 C.p. respectiv inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv cămătărie în formă continuată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la

6 luni la 5 ani și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., respectiv șantaj în formă continuată și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

În esență, s-a reținut în ce îl privește pe inculpatul B. I. G. că acesta a împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate G. M., G. R., G.

R., V. E., L. P., iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-a obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali.

Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj din data de_ din dosar nr.11D/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpatului pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

Inculpatul B. I. G. a fost reținut la data de_ ora 02.20 până la data de_ ora 02.20, iar ulterior arestat preventiv pe o perioadă de 29 zile, în baza încheierii nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z. . Prin încheierile penale nr. 23/A din data de_, nr. 28/A din data de_ și 36/A din data de_, s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpatului până la data de_ . Prin Încheierile penale din_ și din 19 august 2013 pronunțate în dosarul nr._ în urma verificării legalității și temeiniciei arestării preventive în baza art.300 ind.1 și art.300 ind.2 C.proc.pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpatului B. I. G. .

Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii, respectiv prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de 148 lit. b, e și f Cod procedură penală. Instanța a reținut că încercarea de influențare a părților vătămate și martorilor de către inculpatul B. I. G., alături de ceilalți inculpați arestați preventiv în cauză, rezultă din cuprinsul declarațiilor părților vătămate și a martorilor audiați până la acel moment, declarații în care se arată în mod expres că s-au exercitat presiuni sau amenințări asupra lor și asupra membrilor familiilor lor de către toți inculpații. De asemenea instanța a apreciat că din probele administrate rezultă presupunerea rezonabilă privind exercitarea de către inculpați de presiuni asupra părților vătămate sau încercarea realizării unor înțelegeri frauduloase cu acestea, a faptului că odată puși în libertate, inculpații vor încerca să determine părțile vătămate să își schimbe declarațiile, în vederea împiedicării aflării adevărului în cauză, profitând în continuare de lipsa de pregătire intelectuală a acestora, de starea de nevoie în care ele se află și de starea de temere pe care chiar prezența inculpaților o creează în rândul părților vătămate. Instanța a apreciat de asemenea că există în cauză suficiente probe care să dovedească pericolul social concret determinat de lăsarea în libertate a fiecăruia din cei opt inculpați.

Prin Încheierea din data de 19.0. s-a reținut că se mai menține doar temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen. arătându-se faptul că în cauză s-a procedat la o nouă audiere a părților vătămate în faza de urmărire penală și prin urmare nu mai sunt îndeplinite cerințele legale menționate anterior, instanța având posibilitatea în urma analizării întregului material

probatoriu să poată corobora aceste declarații cu alte mijloace de probă existente și care urmează a fi administrate, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice asupra fondului cauzei.

Față de cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulata de inculpat, instanța a constatat potrivit art. 1608Cod procedură penală că aceasta este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin.1 C.p.p., art. 1606alin.2 și art. 1607C.p.p.

Pentru a stabili dacă cererea de liberare provizorie este întemeiată, instanța trebuie pentru început să verifice dacă este îndeplinită atât condiția pozitivă prevăzută la art. 1602alin.1 C.p.p. cât și cele două condiții negative înscrise în alin. 2 al aceluiași articol. Însă instanța în analiza ce urmează a fi făcută va avea în vedere și faptul că din coroborarea celor două texte menționate anterior dar și prev. art. 1608aalin.6 C.p.p., rezultă caracterul facultativ al acordării liberării provizorii sub control judiciar, chiar și în ipoteza în care inculpatul nu s-ar afla în cele două cazuri de împiedicare prevăzute de art.1602alin.2 C.p.p., întrucât se impune a analiza și temeinicia acordări liberării provizorii sub control judiciar într- un context mai larg. Conform deciziei date în Recursul în Interesul Legii nr. 17/2011 instanța de judecată, în cadrul examinării temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în cazul în care constată că temeiurile care au determinat arestarea preventivă subzistă, verifică în ce măsură buna desfășurare a procesului penal este ori nu împiedicată de punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului.

Liberarea provizorie sub control judiciar presupune, chiar prin ipoteză, menținerea temeiurilor arestării preventive însă poate fi dispusă dacă se apreciază că privarea de libertate nu mai este necesară pentru a fi atinse scopurile măsurii arestării preventive, prevăzute de art.136 alin.1 C.proc.civ., respectiv asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și împiedicarea sustragerii inculpatului de la urmărirea penală, de la judecată sau de la executarea pedepsei, aceste scopuri putând fi realizate și prin liberarea provizorie sub control judiciar.

În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare provizorie sub control judiciar, practica judiciară a considerat că acestea trebuie să se raporteze atât la elemente care țin de circumstanțele concrete ale cauzei, cât, mai ales, la datele care circumstanțiază persoana inculpatului.

În ce privește temeiurile avute în vedere de instanță la luarea, prelungirea și ulterior la menținerea măsurii arestării preventive a inculpatului B. I. G., instanța constată că nu au intervenit împrejurări noi care să ducă la modificarea acestor temeiuri care subzistă în continuare.

Vor fi analizate în continuare succint toate condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar:

Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum

și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Având în vedere infracțiunile pentru care a fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpatul B. I. G. și limitele de pedeapsă prevăzute pentru acestea, așa cum s-a arătat anterior, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.

Conform alin. 2 al aceluiași articol, liberarea provizorie sub control judiciar nu se poate acorda în cazul în care există date din care rezultă necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte.

De asemenea trebuie reținută și condiția ca prin liberarea provizorie să fie asigurată realizarea scopurilor măsurilor preventive: a asigura buna desfășurare a procesului penal și a împiedica sustragerea inculpatului de la urmărire penală, judecată sau executarea pedepsei.

Având în vedere considerentele de mai sus, pentru soluționarea cererii de liberare provizorie trebuie avute în vedere nu numai natura și gravitatea faptelor, cuantumul prejudiciului, ci în primul rând persoana petentului și, în ansamblu, încrederea pe care o conferă circumstanțele petentului, încât punerea în libertate provizorie să nu aducă atingere bunei desfășurări a procesului penal, să nu reprezinte un pericol concret pentru ordinea publică și să nu existe riscul săvârșirii altor infracțiuni sau riscul ca acesta să zădărnicească aflarea adevărului.

În analiza circumstanțelor personale ale inculpatului instanța nu poate face abstracție de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și modul de săvârșire a acestora: activitatea infracțională reținută in sarcina inculpatului este una complexă, care s-a desfășurat pe o perioadă mare de timp. Așa cum s-a reținut și cu prilejul luării și prelungirii măsurii arestării preventive, din perseverența infracțională, contribuția concretă a inculpatului în activitatea infracțională a grupului, circumstanțele personale ale acestuia, atitudinea sa indiferentă față de situația victimelor, rezultă periculozitatea sa, iar instanța nu poate valorifica lipsa antecedentelor penale ca fiind suficiente pentru a considera că lăsarea în libertate a acestuia nu prezintă pericolul social pentru ordinea publică.

Din actele dosarului de urmărire penală, așa cum s-a reținut și cu prilejul luării și prelungirii măsurii arestării preventive, rezultă date suficiente care să creeze o suspiciune rezonabilă că odată pus în libertate inculpatul va încerca să intimideze părțile vătămate și martorii, să exercite presiuni asupra acestora pentru a-și schimba declarațiile, existând riscul de a recurge inclusiv la violențe, precum și la înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate. Declarațiile părților vătămate audiate, ale martorilor dar și ale învinuitei Ș. V. sunt în sensul că inculpatul împreună cu ceilalți inculpați în cauză, o lungă perioadă de timp a exercitat presiuni, amenințări și chiar violențe asupra părților vătămate.

Faptul că unele din părțile vătămate au arătat la acest termen de judecată că își vor retrage acțiunile civile formulate împotriva inculpaților și că solicită judecarea lor în stare de libertate nu poate fi apreciat de către instanță ca reprezentând dovada lipsei pericolului cu privire la exercitarea de presiuni asupra părților vătămate și martorilor pentru a-și schimba declarațiile date în cursul urmăririi penale ci din contră această schimbare radicală a atitudinii unor părți vătămate, manifestată în fața instanței conduce mai degrabă, raportat și la cuprinsul materialului de urmărire penală, la întărirea suspiciunii cu privire la influențarea poziției acestor participanți la procesul penal și chiar la atingere rezultatului urmărit, respectiv schimbarea poziției procesuale a unor părți vătămate, respectiv părți civile.

Obligațiile prevăzute de lege - art. 1602alin.3 și 3¹C.p.p.- la care inculpatul ar putea fi obligat în timpul liberării provizorii sub control judiciar nu sunt apreciate de instanță ca fiind garanții suficiente pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și aflarea adevărului în cauză, astfel că scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 C.p.p. nu poate fi asigurat prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.

Instanța subliniază aici faptul că, impunerea obligației de a nu se apropia de persoana vătămată, familia acesteia sau martori și să nu comunice cu aceștia, nu este suficientă în cauză întrucât verificarea respectării acestei obligații este greu de realizat raportat la existența indiciilor cu privire la faptul că deja s-au exercitat presiuni asupra părților vătămate și astfel se naște bănuiala legitimă că părțile vătămate nu vor aduce la cunoștința organelor însărcinate cu supravegherea faptul că s-a luat legătura cu ele de către inculpați.

Lăsarea în libertate a inculpatului este vădit netemeinică și prin raportare la gravitatea faptelor reținute în sarcina sa, conduita anterioară a acestuia în raport cu părțile vătămate ce fac parte din aceeași comunitate locală cu inculpatul, în rândul căreia comportamentul violent al acestuia a creat o stare de temere. În plus lăsarea în libertate a inculpatului ar reprezenta și o evidentă încurajare în săvârșirea unor fapte similare de către acesta, iar o astfel de măsură a organelor judiciare, similară tolerării unor fenomene antisociale, este de natură a știrbi autoritatea organelor judiciare și de a atrage, mai ales la nivelul percepției comunități, un sentiment de insecuritate.

Instanța a apreciat că în speță este incident un impediment al acordării liberării provizorii a inculpatului, respectiv riscul de a fi adusă atingere bunei desfășurări a procesului penal și zădărnicirea aflării adevărului în cauză, în același timp pericolul reprezentat pentru ordinea publică de lăsarea inculpatului în libertate subzistă și nu poate fi contracarat de măsurile și obligațiile ce însoțesc liberarea provizorie sub control judiciar.

Faptul că la menținerea stării de arest preventiv, prin Încheierea din data de_ s-a înlăturat de către instanță temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 alin.1 lit.b și lit.e C.proc. civ. nu împiedică reținerea incidenței prevederilor art. 1602alin.2 C.proc.pen. în cazul în care la soluționarea cererii de liberare provizorie instanța apreciază că există date că inculpatul va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți sau martori, condițiile negative prevăzute de acest text de lege fiind condiții suplimentare ce se analizează distinct de menținerea temeiurilor arestării preventive iar măsura de înlăturare a

temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 lit.b și lit.e C.proc.pen. de către instanță cu ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive nu are autoritate de lucru judecat cu privire la cererea de liberare provizorie, obiectul fiind unul diferit iar condițiile negative prevăzute de art. 1602alin.2 C.proc.pen. se verifică indiferent dacă cele două aspecte legate de existența datelor privind necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească adevărul în modurile arătate, au fost reținute sau nu ca și temeiuri ale luării și menținerii măsurii arestării preventive.

De altfel, la momentul soluționării prezentei cereri instanța deține date noi din care reiese existența unei suspiciuni rezonabile privind influențarea părților vătămate și martorilor de către rude și apropiați ai inculpaților, date ce se desprind

din schimbarea radicală a poziției părților civile și părților vătămate față de acuzațiile inițiale aduse inculpaților, unii dintre aceștia vociferând în sala de judecată faptul că solicită punerea în libertate a inculpaților și faptul că doresc să-și retragă acțiunile civile, aspect ce nu poate denota decât existența deja a unor presiuni asupra acestora pentru a-și modifica depozițiile, acțiuni de influențare ce se pot amplifica odată cu punerea în libertate a inculpaților arestați.

Mai trebuie arătat, în plus, că deși părțile vătămate au fost audiate în faza de urmărire penală, în faza de judecată există posibilitatea invocării și reținerii unor motive de nulitate absolută a acestor mijloace de probă fapt ce ar impune înlăturarea probei, astfel că, și din acest motiv, ascultarea în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate a părților vătămate în faza cercetării judecătorești este esențială pentru buna desfășurare a procesului și pronunțarea unei hotărâri care să reflecte adevărul obiectiv și astfel, în acest moment procesual, poziționat anterior începerii cercetării judecătorești și în consecință anterior audierii inculpaților și părților vătămate nu este oportună nici pentru buna desfășurare a procesului, punerea în libertate a inculpatului.

Având în vedere considerentele de mai sus instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cele două condiții negative cuprinse în art. 1602alin.2 C.p.p.- există riscul de a fi adusă atingere bunei desfășurări a procesului penal și zădărnicirea aflării adevărului în cauză, și lăsarea în libertate a inculpatului nu asigură, potrivit art. 136 alin.2 C.p.p, scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 C.p.p.

Față de complexitatea cauzei, natura gravă a infracțiunii, rezonanța în opinia publică și nu în ultimul rând persoana inculpatului, instanța a apreciat că inculpatul prezintă în continuare pericol concret pentru ordinea publică iar măsurile prev. de art. 1602alin.3 C.p.p nu sunt în măsură a -l înlătura și nici durata arestului preventiv nu a dus la diluarea acestui pericol.

Față de situația familială pe care inculpatul a relevat-o, dar și starea de sănătate, instanța a reținut că privarea sa de libertate are o influență negativă atât asupra situației personale dar și a celei materiale a familiei, însă aceste împrejurări existau și erau cunoscute de inculpat anterior și cu toate acestea nu l-au împiedicat a se angrena în acte antisociale, în situația dată interesul personal și familial al inculpatului nu poate prima în detrimentul interesului public, respectiv asigurarea ordinii publice și înfăptuirea justiției.

Instanța a apreciat că nu sunt încălcate dispozițiile art. 5 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, referitoare la durata rezonabilă a detenției preventive, având în vedere că măsura arestării preventive a fost luată în data de_, prelungită succesiv și menținută prin încheierile din data de_ și data de_, iar până la acest moment procesual având în vedere și data soluționării cererii anterioare de liberare sub control judiciar au fost administrate mijloace de probă de către organul de urmărire penală, pentru lămurirea stării de fapt, s-a procedat la audierea părților vătămate, martorilor, inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată. Astfel nu se poate aprecia că detenția provizorie dispusă în privința inculpaților s-a prelungit nejustificat dincolo de limite rezonabile, pentru a se impune admiterea cererii și cercetarea lor în stare de libertate.

Față de toate considerentele de mai sus, în temeiul art.1608aalin.6 Cod procedură penală, instanța a respins ca neîntemeiata cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul B. h I. G. .

Asupra cererii de liberare provizorie sub control judiciar formulată de către inculpații K. E. și K. I. s-au constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de_, inculpații

K. E. și K. I., prin apărător ales P. Mircea, cu delegație la dosar, au solicitat liberarea provizorie sub control judiciar.

În motivarea cererii, s-a arătat în esență faptul că în prezent măsura privării de libertate nu se justifică având în vedere că de la momentul luării măsurii și până în prezent a trecut o perioadă considerabilă de timp, respectiv 5 luni și jumătate. În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut faptul că libertatea persoanei este regula iar privarea de libertate înainte de condamnare constituie o derogare de la principiile libertății individuale și de la prezumția de nevinovăție.

Sunt îndeplinite condițiile necesare acordării măsurii librării atât cu privire la limitele pedepsei cât și în ceea ce privește faptul că nu există date că se va încerca zădărnicirea aflării adevărului prin influențarea unor părți sau martori ori prin distrugerea mijloacelor de probă, acest lucru fiind statuat chiar de instanța de judecată, prin încheierea din data de_, apreciind că singurul temei care subzistă în prezent pentru menținerea măsurii arestării preventive este cel prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.p.p.

În susținerea cererii formulate în fața instanței, apărătorul inculpaților a mai arătat în esență faptul că, infracțiunile de care sunt acuzați inculpații nu sunt infracțiuni grave, pedepsele nefiind foarte ridicate, perioada de arest de aproximativ 180 de zile este suficientă pentru atingerea scopului educativ iar menținerea în arest duce la o prezumție de culpabilitate ce vine în contradicție cu prezumția de nevinovăție. Părțile civile solicită și ele punerea în libertate și nu-și manifestă vreo temere față de inculpați. Desfășurarea normală a procesului poate fi asigurată prin impunerea obligațiilor prevăzute de lege în caz de liberare provizorie sub control judiciar.

Inculpații având ultimul cuvânt au arătat că nu se fac vinovați de faptele reținute în sarcina lor iar privarea de libertate îndelungată le afectează în mod grav sănătatea, inculpata K. E. suferind de glaucom și trebuind să se prezinte pentru operație iar inculpatul K. I. suferind de probleme cardiace.

Inculpații K. E. și K. I. sunt cercetați pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art.8 din Legea nr.39/2003 respectiv inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 3 la 15 ani; art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, respectiv cămătărie, fapta fiind comisă în formă continuată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 6 luni la 5 ani și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 C.p., respectiv șantaj, fapta fiind comisă în formă continuată și pedepsită cu închisoare de la 6 luni la 5 ani, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal.

În esență s-a reținut că inculpații K. I. și K. E. au împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate B. I., D. O., D. A., D. L. I.

, D. M., D. R. V., H. h G., G. R., K. I. M., K. K. E.

, L. D., L. M., L. M., L. Olga R., L. L. A., V. E. ,

N. C., R. I., R. Andrea I., V. I., V. M., V. M., V. V.

, L. N., G. A., Korosi Matild, iar ulterior prin folosirea de acte de violență și amenințare le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali S. V. si C. A. -S. .

Prin Ordonanța Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj din data de_ din dosar nr.11D/P/2013 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale împotriva inculpaților pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.8 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal. Inculpații au fost reținuți pentru 24 de ore fiecare, astfel: K. E. de la data de_ ora 20.30 până la data de_ ora 20.30, K. I. de la data de_ ora

21.40 până la data de_ ora 21.40, iar ulterior arestați preventiv pe o perioadă de 29 zile, în baza încheierii nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Z. . Prin încheierea penală nr. 23/A din data de_, nr. 28/A din data de_, nr. 36/A din data de_ s-a dispus prelungirea arestării preventive a inculpaților până la data de_ inclusiv. Prin Încheierile penale din_ și din 19 august 2013 pronunțate în dosarul nr._ în urma verificării legalității și temeiniciei arestării preventive în baza art.300 ind.1 și art.300 ind.2 C.proc.pen. a fost menținută starea de arest preventiv a inculpaților.

Temeiurile avute în vedere la momentul dispunerii, respectiv prelungirii măsurii arestării preventive a inculpatului au fost cele prevăzute de 148 lit. b, e și f Cod procedură penală. Instanța a reținut că încercarea de influențare a părților vătămate și martorilor de către inculpații K. I. și K. E., alături de ceilalți inculpați arestați preventiv în cauză, rezultă din cuprinsul declarațiilor părților vătămate și a martorilor audiați până la acel moment, declarații în care se arată în mod expres că s-au exercitat presiuni sau amenințări asupra lor și asupra membrilor familiilor lor de către toți inculpații. De asemenea instanța a apreciat că din probele administrate rezultă presupunerea rezonabilă privind exercitarea de către inculpați de presiuni asupra părților vătămate sau încercarea realizării unor înțelegeri frauduloase cu acestea, a faptului că odată puși în libertate, inculpații vor încerca să determine părțile vătămate să își schimbe declarațiile, în vederea împiedicării aflării adevărului în cauză, profitând în continuare de lipsa de pregătire intelectuală a acestora, de starea de nevoie în care ele se află și de starea de temere pe care chiar prezența inculpaților o creează în rândul părților vătămate. Instanța a apreciat de asemenea că există în cauză suficiente probe care să dovedească pericolul social concret determinat de lăsarea în libertate a fiecăruia din cei opt inculpați.

Prin Încheierea din data de_ s-a reținut că se mai menține doar temeiul arestării preventive prevăzut de art.148 alin.1 lit.f C.proc.pen. arătându-se faptul că în cauză s-a procedat la o nouă audiere a părților vătămate în faza de urmărire penală și prin urmare nu mai sunt îndeplinite cerințele legale menționate anterior,

instanța având posibilitatea în urma analizării întregului material probatoriu să poată corobora aceste declarații cu alte mijloace de probă existente și care urmează a fi administrate, în vederea pronunțării unei hotărâri legale și temeinice asupra fondului cauzei.

Față de cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpați, instanța a constatat potrivit art. 1608Cod procedură penală că aceasta este admisibilă în principiu, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 1602alin.1 C.p.p., art. 1606alin.2 și art. 1607C.p.p.

În ce privește temeiurile avute în vedere de instanță la luarea, prelungirea și ulterior la menținerea măsurii arestării preventive a inculpaților K. I. și K. E. instanța constată că nu au intervenit împrejurări noi care să ducă la modificarea acestor temeiuri care subzistă în continuare.

Vor fi analizate în continuare succint toate condițiile prevăzute de lege pentru acordarea liberării provizorii sub control judiciar:

Potrivit art.1602alin.1 Cod procedură penală, liberarea provizorie sub control judiciar se poate acorda în cazul infracțiunilor săvârșite din culpă, precum și în cazul infracțiunilor intenționate pentru care legea prevede pedeapsa închisorii ce nu depășește 18 ani. Având în vedere infracțiunile pentru care a fost pusă în

mișcare acțiunea penală față de inculpații K. I. și K. E. și limitele de

pedeapsă prevăzute pentru acestea, așa cum s-a arătat anterior, se constată că în speță sunt îndeplinite cerințele prev. de art.1602alin.1 Cod procedură penală.

În analiza circumstanțelor personale ale inculpaților instanța nu poate face abstracție de gravitatea faptelor pentru care inculpatul este cercetat și modul de săvârșire a acestora: activitatea infracțională reținută in sarcina inculpatului este una complexă, care s-a desfășurat pe o perioadă mare de timp. Așa cum s-a reținut și cu prilejul luării și prelungirii măsurii arestări preventive, din perseverența infracțională, contribuția concretă a inculpaților în activitatea infracțională a grupului, circumstanțele personale ale acestora, atitudinea lor indiferentă față de situația victimelor, rezultă periculozitatea acestora, iar instanța nu poate valorifica lipsa antecedentelor penale ca fiind suficiente pentru a considera că lăsarea în libertate nu prezintă pericolul social pentru ordinea publică.

De asemenea, nu trebuie trecut cu vederea faptul că din cuprinsul materialului de urmărire penală se desprinde concluzia că cei doi inculpați, soț și soți, sunt liderii grupării a cărei activitate infracțională a fost descrisă în actul de sesizare și cu privire la care a fost sesizată instanța de judecată, cu cele mai multe acte materiale săvârșite față de un număr considerabil de părți vătămate, aspecte ce conduc la bănuiala rezonabilă că acești ar putea avea și cea mai mare influență asupra părților vătămate din prezenta cauză pentru a le determina să-și schimbe poziția procesuală.

Din actele dosarului de urmărire penală, așa cum s-a reținut și cu prilejul luării și prelungirii măsurii arestării preventive, rezultă date suficiente care să creeze o suspiciune rezonabilă că odată puși în libertate inculpații vor încerca să intimideze părțile vătămate și martorii, să exercite presiuni asupra acestora pentru a-și schimba declarațiile, existând riscul de a recurge inclusiv la violențe, precum și la înțelegeri frauduloase cu părțile vătămate. Declarațiile părților vătămate audiate, ale martorilor dar și ale învinuitei Ș. V. sunt în sensul că inculpații Kiș I. și Kiș E., împreună cu ceilalți inculpați în cauză, o lungă perioadă de timp a exercitat presiuni, amenințări și chiar violențe asupra părților vătămate.

Faptul că unele din părțile vătămate au arătat la acest termen de judecată că își vor retrage acțiunile civile formulate împotriva inculpaților și că solicită judecarea lor în stare de libertate nu poate fi apreciat de către instanță ca reprezentând dovada lipsei pericolului cu privire la exercitarea de presiuni asupra părților vătămate și martorilor pentru a-și schimba declarațiile date în cursul urmăririi penale ci din contră această schimbare radicală a atitudinii unor părți vătămate, manifestată în fața instanței conduce mai degrabă, raportat la cuprinsul materialului de urmărire penală, la întărirea suspiciunii cu privire la influențarea poziției acestor participanți la procesul penal și chiar la atingere rezultatului urmărit, respectiv schimbarea poziției procesuale a unor părți vătămate, respectiv părți civile.

Obligațiile prevăzute de lege - art. 1602alin.3 și 3¹C.p.p.- la care inculpatul ar putea fi obligat în timpul liberării provizorii sub control judiciar nu sunt

apreciate de instanță ca fiind garanții suficiente pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului penal și aflarea adevărului în cauză, astfel că scopul măsurilor preventive prev. de art. 136 C.p.p. nu poate fi asigurat prin liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului.

Lăsarea în libertate a inculpaților este vădit netemeinică și prin raportare la gravitatea faptelor reținute în sarcina lor, conduita anterioară a acestora în raport cu părțile vătămate ce fac parte din aceeași comunitate locală cu inculpații. În plus lăsarea în libertate a inculpaților ar reprezenta și o evidentă încurajare în săvârșirea unor fapte similare de către acesta, iar o astfel de măsură a organelor judiciare, similară tolerării unor fenomene antisociale, este de natură a știrbi autoritatea organelor judiciare și de a atrage, mai ales la nivelul percepției comunități, un sentiment de insecuritate.

distinct de menținerea temeiurilor arestării preventive iar măsura de înlăturare a temeiurile prevăzute de art.148 alin.1 lit.b și lit.e C.proc.pen. de către instanță cu

ocazia verificării legalității și temeiniciei arestării preventive nu are autoritate de lucru judecat cu privire la cererea de liberare provizorie, obiectul fiind unul diferit iar condițiile negative prevăzute de art. 1602alin.2 C.proc.pen. se verifică indiferent dacă cele două aspecte legate de existența datelor privind necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să săvârșească alte infracțiuni sau că acesta va încerca să zădărnicească adevărul în modurile arătate, au fost reținute sau nu ca și temeiuri ale luării și menținerii măsurii arestării preventive.

De altfel, la momentul soluționării prezentei cereri instanța deține date noi privind existența unei suspiciuni rezonabile privind influențarea părților vătămate și martorilor de către rude și apropiați ai inculpaților ce se desprind din schimbarea radicală a poziției părților civile și părților vătămate față de acuzațiile inițiale aduse inculpaților unii dintre aceștia vociferând în sala de judecată faptul că solicită punerea în libertate a inculpaților și faptul că doresc să-și retragă acțiunile civile, fapt ce nu poate denota decât existența unei anumite influențe asupra lor cu privire la schimbarea atitudinii procesuale.

Mai trebuie arătat, în plus, că deși părțile vătămate au fost audiate în faza de urmărire penală, în faza de judecată există posibilitatea invocării și reținerii unor motive de nulitate absolută a acestor mijloace de probă fapt ce ar impune înlăturarea probei astfel că., și din acest motiv ascultarea în mod nemijlocit și în condiții de contradictorialitate a părților vătămate în faza cercetării judecătorești este esențială pentru buna desfășurare a procesului și pronunțarea unei hotărâri care să reflecte adevărul obiectiv și astfel, în acest moment procesual, poziționat anterior începerii cercetării judecătorești și în consecință anterior audierii inculpaților și părților vătămate nu este oportună nici pentru buna desfășurare a procesului, punerea în libertate a inculpaților

Având în vedere considerentele de mai sus instanța a apreciat că în cauză nu sunt întrunite cele două condiții negative cuprinse în art. 1602alin.2 C.p.p.- există riscul de a fi adusă atingere bunei desfășurări a procesului penal și zădărnicirea aflării adevărului în cauză, și lăsarea în libertate a inculpaților nu asigură, potrivit art. 136 alin.2 C.p.p, scopul instituit de legiuitor pentru luarea măsurilor preventive prin art. 136 alin. 1 C.p.p.

Față de situația familială pe care inculpații au relevat-o, dar și starea de sănătate, instanța a reținut că privarea de libertate are o influență negativă atât asupra situației personale dar și a celei materiale a familiei, însă aceste împrejurări existau și erau cunoscute de inculpați anterior și cu toate acestea nu i-au împiedicat a se angrena în acte antisociale, în situația dată interesul personal și familial al inculpaților nu poate prima în detrimentul interesului public, respectiv asigurarea ordinii publice și înfăptuirea justiției.

_, prelungită succesiv și menținută prin încheierile din data de_ și data de_, iar până la acest moment procesual având în vedere și data soluționării cererii anterioare de liberare sub control judiciar au fost administrate mijloace de probă de către organul de urmărire penală, pentru lămurirea stării de fapt, s-a procedat la audierea părților vătămate, martorilor, inculpaților, prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată. Astfel nu se poate aprecia că detenția provizorie dispusă în privința inculpaților s-a prelungit nejustificat dincolo de limite rezonabile, pentru a se impune admiterea cererii și cercetarea lor în stare de libertate.

Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpații K. I., K. E. și

B. G., solicitând judecarea în stare de libertate.

În motivele de recurs formulate s-a arătat că din probele existente la dosarul cauzei nu se poate reține că inculpații odată liberați provizoriu ar exista intenția comiterii unei noi infracțiuni de către recurenții inculpați și că în cauză nu se pot reține ca temei al respingerii cererii de liberare provizorie că odată puși în libertate ar încerca să zădărnicească în vreun fel aflarea adevărului prin influențarea martorilor, părți vătămate astfel cum spun prevederile art. 160, ind. 2, alin. 2, Cod procedură penală. De asemenea s-a mai arătat ca pericolul pentru ordinea publică s-a diluat odată cu trecerea timpului,că detenția a depășit durata de rezonabilitate.

Examinând recursurile declarate, tribunalul a reținut că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Inculpații K. E., K. I., K. S. P., K. L. I., K. T., K. R. I., F. N.

A., sunt cercetați în stare de arest preventiv alături de inculpatul, B. G. pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 8 din Legea nr.39/2003, art.3 alin.1 din Legea nr.216/2011 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și art.194 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal în dosarul 11/D/2013 al DIICOT-Biroul Teritorial Sălaj.

În fapt se reține în sarcina acestora că au împrumutat cu diferite sume de bani părțile vătămate H. h G., Grebănar R., V. E., N. C., R. Andrea, L. Iuliu, R. V., R. L., L. P., L. N., A. I. ,

A. R., iar ulterior, prin folosirea de acte de violență și amenințare, le-au obligat pe acestea să plătească sumele de bani împrumutate la o valoare mult mai mare decât cele împrumutate, activitatea de recuperare a sumelor de bani având loc prin intermediul factorilor poștali Ș. V. și C. A. -S. .

Prin încheierea de ședință nr.17/A din data de_, pronunțată în dosar nr._, Judecătoria Zalău a admis propunerea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism - Biroul Teritorial Sălaj și a dispus arestarea preventivă a inculpatei K. E. pe o perioadă de 29 de zile, măsura arestării preventive fiind ulterior prelungită de către Judecătoria Zalău.

Temeiurile de arestare preventivă l-au constituit dispozițiile art.148 lit. b,e,f Cod procedură penală.

În absența unor criterii legale care ar trebui să stea la baza aprecierii organului judiciar asupra temeiniciei cererii de liberare sub control judiciar a inculpaților, instanța trebuie să se raporteze atât elemente ce privesc fapta pentru care este cercetat, cât și la datele care circumstanțiază persoana inculpaților.

Pentru punerea în libertate provizorie trebuie să fie reținute nu numai aspecte referitoare la gravitatea faptei de care este acuzat un inculpat, ci trebuie cercetate toate circumstanțele apte a conduce la concluzia că într-o cauză concretă exista ori nu temeiuri care să justifice o derogare de la regulă judecății în stare de libertate. La menținerea măsurii arestării preventive pe parcursul procesului penal trebuie avute în vedere o categorie de riscuri care ar afecta ordinea publică, fie prin inducerea unui sentiment de insecuritate, fie prin necesitatea bunei desfășurări a procesului penal sau riscul de recidivă, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor.

Analizând temeinicia cererii de liberare provizorie atât prin prisma textelor de lege incidente din dreptul intern, cât și a jurisprudenței instanței europene, judecătorul poate constata că măsură liberării provizorii este suficientă pentru bună desfășurare a procesului penal, fiind o măsură restrictivă de drepturi și libertăți care prin seria de obligații ce pot fi stabilite de către instanță în sarcina inculpatului și prin posibilitatea revocării ei, în cazul comiterii de noi infracțiuni sau a încălcării obligațiilor, asigură garanțiile respectării acestora și a realizării finalității avute în vedere de legiuitor.

În mod corect instanță de fond a analizat situația fiecărui inculpat în parte, pericolul pentru ordinea publică pe care-l prezintă acesta, precum și existența anumitor garanții alternative stării de arest preventiv.

Însă, raportat la circumstanțele comiterii faptei, la poziția inculpaților, la numărul parților vătămate s-a reținut că aceștia nu au oferit aceste garanții.

Situația familială a inculpaților și problemele de ordin familial său medical nu constituie garanții suficiente, așa cum a arătat și instanță de fond aceste probleme existat încă dinainte de arestarea preventivă, și totuși inculpații le-au neglijat și au perseverat în comiterea de fapte antisociale.

Examinând existenta temeiurilor de arestare și a garanțiilor enumerate anterior, în mod corect instanța de fond a reținut că atâta timp cât cu inculpatul K.

I. inculpații din dosar au încercat să influențeze martorii și părțile vătămate, liberarea sub control judiciar nu este oportună. Mai mult inculpații au fost trimiși în judecată, dosarul se afla pe rolul Judecătoriei Z. .

Pentru aceste considerente, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații K. I., K.

E., B. G. .

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII DECIDE:

Respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpații K. I., K. E. și B. G., împotriva încheierii penale din data de_ a Judecătoriei Z. .

Obligă inculpatul la câte 150 lei cheltuieli judiciare către stat fiecare. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței, azi, 18 septembrie 2013. Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

T. C. Ț. D. B. H. I. B. M.

Red.TC/_

Dact.BM/_ Ex.5

Jud. fond/P. D.M.

← Decizia penală nr. 197/3. Cerere de liberare provizorie sub...		Decizia penală nr. 1399/2013. Cerere de liberare provizorie sub... →

Decizia penală nr. 80/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 80/2013. Cerere de liberare provizorie sub control judiciar