Decizia penală nr. 830/2013. Ultraj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.830/R/2013
Ședința publică din 10 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.
Ș.
GREFIER: M. B.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-au luat spre examinare recursurile declarate de către Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău și inculpatul F. V. N. împotriva sentinței penale nr.133 din 3 aprilie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._ ,
inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev.și ped.de art.239 al.2 și 5 C.pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art.321 al.1 C.pen., cu aplic.art.33 lit.b C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. V. N. asistat de apărător ales av.N. V. din cadrul Baroului București, fără delegație la dosar, lipsă fiind partea civilă S. J. de urgență Z. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, întrebat fiind de către instanță, inculpatul F. V. N. arată că își menține recursul declarat.
Față de soluția de achitare a inculpatului pentru una dintre infracțiuni, la întrebarea instanței, inculpatul F. V. N., arată că dorește să dea declarație în fața instanței de recurs.
Instanța procedează la audierea inculpatului F. V. N., depoziția sa fiind consemnată în procesul verbal aflat la dosar fila 38.
Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.
Reprezentanta M. ui P. susține recursul așa cum a fost formulat și pentru motivele arătate în memoriul depus la dosar, solicitând admiterea acestuia, casarea în parte a sentinței atacate sub aspectul dispozițiilor de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.321 al.1 C.pen., și, rejudecând cauza, a se constata că subzistă elementele constitutive ale aceste infracțiuni așa cum a fost dispusă și trimiterea în judecată a inculpatului, probațiunea din dosar nesuferind modificări sub nici un aspect în faza de cercetare judecătorească, a se aplica inculpatului o sancțiune înscrisă în limitele speciale ale textului de lege arătat și a se doza pedeapsa astfel încât în urma
efectuării operațiunilor juridice în ce privește concursul de infracțiuni, a se menține în continuare prev.art.81 C.pen., pe care-l apreciază ca fiind întemeiat.
Critică soluția instanței de fond sub aspectul greșitei rețineri a stării de fapt, deoarece instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite elementele constitutive ale acestei infracțiuni sub aspectul acțiunilor ce au generat reținerea faptei de către procuror, limitând-se a considera că această faptă a constat în ambalarea autoturismelor o perioadă scurtă de timp. Fapta pentru care inculpatul a fost
trimis în judecată constă într-un ansamblu de acțiuni ale inculpatului ce au generat tulburarea la care se referă textul de lege. Așa cum rezultă într-un mod evident din declarațiile martorilor oculari audiați și de către instanță, inculpatul a generat acest conflict care a putut fi perceput de terțe persoane, aspect care este dovedit sub toate împrejurările începând cu schimbul de replici neprincipial cu partea vătămată și terminând cu această acțiune prin care în final s-a realizat și vătămarea părții vătămate aflată în exercițiul atribuțiilor de serviciu, în contextul pe care instanța l-a reținut ca dovedit.
Prin urmare, instanța trebuia să constate ca fiind întrunite și elementele constitutive ale acestei infracțiuni și să o rețină ca atare în ansamblul activităților infracționale comise de inculpat.
Apărătorul ales al inculpatului F. V. N. , solicită respingerea recursului promovat de parchet, apreciind că hotărârea recurată este temeinică și legală.
Apreciază că prima instanță a reținut în mod corect că nu a existat infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri. Într-adevăr așa cum s-a precizat și în hotărârea atacată, nu putem vorbi de realizarea unui ultraj împotriva bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, care în fapt se reduce la cei trei martori audiați, dintre care doi nu au fost audiați în mod direct și nemijlocit de către instanță. Al treilea martor pe care se bazează acuzarea este elevul militar care recunoaște că polițistul era tutore. Mai mult, la audieri acesta a arătat că se afla la un metru jumate de locul accidentului și a văzut cum a intrat piciorul victimei sub mașină, aspect care nu corespunde realității.
Pentru aceste considerente și cele arătate pe larg în memoriu depus la dosar, solicită admiterea recursului inculpatului și în consecință achitarea acestuia pentru infracțiunea de ultraj, prev.de art.239 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Solicită a se respinge recursul declarat de parchet, pentru considerentele arătate în recursul formulat de inculpat.
Reprezentantul M. ui P. , solicită respingerea recursului declarat de inculpat ca fiind nefondat, pentru motivele arătate în cuprinsul sentinței atacate.
În opinia sa, ansamblul probator administrat în cauză confirmă acțiunile specifice infracțiunii de ultraj, apărarea inculpatului nefiind confirmată de nici o probă administrată în cauză și fiind infirmată în mod cert de raportul de expertiză medico-legală care este dincolo de dubiu, ale cărui concluzii referitoare la mecanismul de producere a leziunilor părții vătămate întregesc constatările făcute cu ocazia stabilirii elementelor materiale rezultate la locul faptei și care au fost verificate printr-o expertiză tehnică în care se relevă aceleași elemente care nu conduc la concluzia pe care apărarea a reliefat-o ca esență a poziției procesuale a inculpatului.
Apreciază că faptele au fost comise de inculpat, în circumstanțele arătate în actul de sesizare și confirmate de cercetarea judecătorească, astfel că se impune menținerea dispozițiile legate de condamnarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj în dauna părții vătămate și a se dispune admiterea solicitărilor din recursul parchetului.
Apărătorul ales al inculpatului F. V. N. , în replică, legat de certificatul medica arată că și-a exprimat rezervele și în fața instanței de fond cu privire la acest certificat medico legal.
Din analiza certificatului, rezultă în prealabil că victima a fost consultată de doi medici specialiști, care nu au reținut existența vreunei traume și nu au recomandat vreo zi de îngrijire medicală.
Inculpatul F. V. N. , având ultimul cuvânt, solicită admiterea recursului său și respingerea recursului declarat de parchet.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 133 din 3 aprilie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z. În baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. d din C.p.p. achită pe inculpatul F. V. -N., fiul lui N. și R., născut la data de_ în Z., jud. Sălaj, cetățean român, CNP 1., domiciliat în Z.
, str. I. Nichita nr. 3, bl. F8/A, ap. 12, jud. Sălaj, în ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.p., deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunuii.
În baza art. 239 alin. 2 și 5 C.pen. condamnă pe inculpatul F. V. -N.
, fiul lui N. și R., născut la data de_ în Z., jud. Sălaj, cetățean român, CNP 1., domiciliat în Z., str. I. Nichita nr. 3, bl. F8/A, ap. 12, jud. Sălaj, la 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C.pen.
În baza art. 71 alin. 1 și 2 C.p. aplică inculpatului, pe durata executării pedepsei principale, pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.
64 lit. a teza a II-a și b C.p. (interzicerea dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice; interzicerea dreptului de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat).
În baza art. 81, 82 C.pen. dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 3 ani.
În baza art. 71 alin. 5 C.pen. suspendă executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
În baza art. 359 C.proc.pen. atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. ia act că partea vătămată L.
V. domiciliată în Z., str. General I. D., nr. 7, bl. D26, ap. 2, jud. Sălaj, nu se constituie parte civilă în cauză.
În baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. cu aplicarea art. 103 din Legea 71/2011 cu aplicarea art._, 1392 C.civ. admite acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S. J. de U. Z. cu sediul în Z., str. Simion B. nr. 67, jud. Sălaj și obligă inculpatul la plata sumei de 103,73 lei către partea civilă cu titlu de daune materiale plus dobânda legală aferentă de la data de_ până la data plății.
În art. 191 al. 1 din C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 1.500 lei reprezentând cheltuieli de judecată. Onorariul avocatului din oficiu, H. A.
, în cunatum de 50 lei se va avansa din fondurile M. ui Justiției
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău emis în dosarul cu nr. 335/P/2012 din data de_, s-a pus în mișcare acțiunea penală și s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatului F. V. -N. fiul lui N. și R., născut la data de_ în Z., jud. Sălaj, cetățean român, CNP 1., domiciliat în Z., str. I. Nichita nr. 3, bl. F8/A, ap. 12, jud. Sălaj, pentru săvârșirea infracțiunilor concurente de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.p., și pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C.pen. cu aplicarea art. 33 lit. b C.p.
În actul de sesizare al instanțe se reține pe scurt că inculpatul F. V. -
, în data de_ a exercitat acte de violență cu autoturismul asupra părții vătămate L. V., agent de poliție aflat în exercitarea sarcinilor de serviciu,
cunoscând că are această calitate și faptul că se află în exercitarea atribuțiilor de serviciu, aceasta fiind îmbrăcată în uniformă de polițist, cauzându-i în acest fel leziuni ce au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale, aceeași faptă provocând în același timp tulburarea liniștii publice și scandal public.
Situația de fapt reținută prin actul de sesizare a instanței rezultă din următoarele mijloace de probă, administrate în cursul urmăririi penale: proces verbal de sesizare din oficiu (f.4); declarațiile învinuitului F. V. -N. (f.41- 45); declarațiile părții vătămate L. V. (f.46-51); declarațiile martorului Toth Bela (f.54-58); declarațiile martorului Moroșan Ciprian-Alin (f.59-62); declarațiile martorului Iancu B. -C. (f.63-66); declarațiile martorei Rad C. -S. (f.67- 68); declarațiile martorului P. Ciprian (f.69-70); proces verbal de constatare încheiat de procuror în data de_ (f.6); planșa foto ce conține un nr. de 14 fotografii ce surprind aspecte de la fața locului (f.7-15, 92-95); adresa nr. 91.401 din_ emisă de P. mun.Z., care atestă că partea vătămată L. V. are calitatea de agent de poliție, iar în data săvârșirii faptei se afla în exercitarea sarcinilor de serviciu în schimbul 2 (f.26); fișa postului părții vătămate la care sunt atașate 2 anexe (f.27-31); legitimația de polițist a părții vătămate; raport de activitate întocmit de partea vătămată în data de_ (f.32-33); raport de constatare medico-legală nr. 171/II/a/5 din_ întocmit de Serviciul J. de Medicină Legală Z., privind pe partea vătămată (f.22); scrisoare medicală privind partea vătămată (f.23); adeverință medicală privind pe partea vătămată (f.24); raportul de constatare tehnico-judiciară auto și de circulație întocmit de expertul Pădurean Gregoriu (f.75-85); plicul conținând 1 buc C.D. ce surprinde imagini de la fața locului (f.73); proces verbal de constatare a efectuării unor acte premergătoare (f.35).
În cursul cercetării judecătorești, instanța a procedat la audierea martorilor Iancu B. C. (fila 141 dosar fond), Rad C. S. (fila 153 dosar fond), P. Ciprian (fila 164 dosar fond). În privința martorilor Moroșan Ciprian-Alin, Toth Bela raportat la împrejurarea că deși au fost citați de mai multe ori cu mandate de aducere aceștia nu au putut fi găsiți, instanța a făcut aplicarea dispozițiilor art.327 alin. 3 C.p.p.
Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:
La data de_, organele de poliție din cadrul Poliției mun. Z., s-au sesizat din oficiu, reținând în esență că în data de_ inculpatul F. V. -
N., a săvârșit infracțiunea de ultraj prin exercitarea unor acte de violență asupra părții vătămate L. V., agent de poliție aflat în exercitarea sarcinilor de serviciu, în cadrul Poliției mun. Z., împrejurare în care s-a tulburat liniștea publică și s-a produs scandal public (f.4).
În data de_, în jurul orelor 1830, partea vătămată L. V., agent de poliție în cadrul Poliției mun. Z., îmbrăcat în uniforma de polițist, în timp ce se afla în exercitarea sarcinilor de serviciu (f.26-31), însoțit de martorul Iancu B., efectua serviciul de patrulare cu autoturismul din dotare, iar când a ajuns pe str. Simion B., în sensul giratoriu care face legătura cu str. C. și aleea de acces ce trece prin fața blocului "Scala"; dinspre Agenția B.R.D. Societe General, l-a văzut pe martorul Moroșan Ciprian-Alin care îi făcea semne cu brațele să oprească, aflând astfel de la acesta că un bărbat este căzut pe aleea din fața blocului "Scala"; și are nevoie de ajutor (f.59). Partea vătămată a pătruns pe alee și a oprit autoturismul în fața florăriei de la parterul blocului "Scala";, unde se face accesul în cinematograful "Scala";, după care s-a îndreptat spre persoana ce se afla întinsă la pământ și a constatat că este în stare de ebrietate, astfel că a întreprins activități specifice pentru a afla identitatea acestuia, timp în care la scurt timp pe alee a pătruns o autoutilitară SMURD, chemată telefonic de o persoană pentru a-i acorda îngrijiri medicale. În timp ce personalul medical de pe
autoutilitară acorda îngrijiri medicale persoanei căzute, la capătul aleii dinspre Agenția B.R.D. Societe General și-a făcut apariția inculpatul F. V. -N. la volanul autoturismului marca BMW, de culoare neagră, nr. de înmatriculare _
, cu care a încercat să pătrundă pe alee pentru a ajunge la capătul celălalt al acesteia, respectiv la localul public Club A al cărui administrator este pentru a-l aproviziona. Acesta a văzut autospeciala, a oprit în capătul aleii și a blocat ieșirea (f.59,54,63,141). Martorul Moroșan Ciprian-Alin, văzând că inculpatul blochează ieșirea autospecialei SMURD i-a cerut acestuia să meargă înapoi pentru a-i face loc autospecialei SMURD să iasă de pe alee. Inculpatul s-a arătat deranjat de solicitarea martorului și pe un ton ironic i-a replicat că nu este de la poliția rutieră pentru dirija circulația, iar în momentul în care a văzut că autospeciala se apropie a dat autoturismul câțiva metri în spate, iar după ce aceasta a trecut a intrat din nou cu autoturismul pe alee și a încercat să înainteze.
Între timp partea vătămată L. V. s-a urcat în autoturismul de patrulare cu intenția de a părăsi aleea, însă în momentul în care a văzut că autoturismul condus de inculpat se apropie de aceasta și îi blochează accesul a coborât din autoturism și s-a îndreptat spre autoturismul condus de inculpat cerându-i acestuia să de-a înapoi pentru a-i permite să iasă de pe alee, însă inculpatul a refuzat afirmând că nu este necesar să de-a înapoi deoarece poate să treacă de autoturismul părții vătămate, spațiul dintre acesta și celălalt autoturism ce se afla staționat lângă gardul verde, paralel cu acesta, este suficient astfel încât îi permite să treacă printre acestea. Partea vătămată, având îndoieli cu privire la posibilitățile de trecere și fiindu-i teamă de riscul avarierii autoturismului din dotare, s-a apropiat de ușa din partea stângă față a autoturismului inculpatului, geamul acesteia fiind coborât și i-a cerut insistent să nu înainteze deoarece manevra ar putea să-i avarieze autoturismul de care este direct răspunzător, timp în care a rămas poziționat în partea din față stânga, aflându-se față în față cu mașina inculpatului.
În acest context, inculpatul s-a arătat extrem de iritat de faptul că este nevoit să aștepte, având un schimb de replici cu partea vătămată pe un ton ridicat și după ce a văzut că partea vătămată insistă și refuză să se dea din fața autoturismului, a apăsat pedala accelerației cu forță ambalând motorul la o intensitate mare, creând astfel un zgomot puternic și ușor a lăsat pedala de ambreiaj punând în mișcare autoturismul cu o viteză redusă, apropiindu-se cu bara de protecție de partea laterală a piciorului drept al părții vătămate, care văzând intenția inculpatului a intenționat să se ferească poziționându-se cu profilul spre autoturism, fără a reuși deoarece în urma exercitării actului de violență prin împingere cu autoturismul, partea vătămată a fandat cu piciorul drept spre dreapta, îndoindu-l din articulația genunchiului, căzând în genunchi în fața autoturismului, astfel încât gamba piciorului drept a fost prinsă de roata din partea stângă față presând-o, producând în acest fel răsucirea genunchiului, moment în care partea vătămată a simțit o durere puternică și simțindu-se în pericol a lovit cu palma în capota autoturismului și i-a cerut inculpatului să oprească, acesta conformându-se (f.54,59,63,141). După incident partea vătămată s-a ridicat, inculpatul și-a continuat deplasarea cu autoturismul pe care l-a lăsat staționat la o distanță de cca. 20 m de locul faptei. În momentul impactului dintre roată și gamba piciorului drept pe manșeta pantalonilor au fost imprimate 2 pătrățele care sunt forma geometrică a pneului de la roata autoturismului, fapt ce a fost constat și de expertul care a efectuat un raport de expertiză tehnică judiciară auto în cauză (f.75-85), pantalonii fiind ridicați și se află la dosarul cauzei, ca mijloc material de probă.
În urma exercitării actelor de violență de către inculpat, partea vătămată a suferit leziuni traumatice constând în răsucirea genunchiului drept, ce au necesitat pentru vindecare 5-7 zile de îngrijiri medicale, care s-au putut produce prin comprehensiune între două planuri dure, respectiv roata autoturismului și sol, împrejurare ce rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. 171/II/a/5 din_ întocmit de Serviciul J. de Medicină Legală Z. (f.22).
În conformitate cu dispozițiile art.63 alin.2 C.proc.pen. probele nu au valoare dinainte stabilite, aprecierea fiecărei probe se face de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată în urma tuturor probelor administrate, iar declarațiile inculpatului în conformitate cu art. 69 C.proc.pen. pot servi la aflarea adevărului numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte și împrejurări ce rezultă din ansamblul probelor existente în cauză. Instanța reține că elementele de probă trebuie în principiu să fie produse în fața acuzatului în ședință publică, în vederea unei dezbateri în contradictoriu. Acest principiu are și excepții, dar nu pot fi acceptate decât sub o anume rezervă a dreptului la apărare; ca regulă generală, paragrafele 1 și 3 d) ale articolului 6 CEDO spun să se acorde acuzatului o ocazie potrivită și suficientă de a contesta o mărturie a acuzării și de a pune întrebări autorului acestei mărturii, în momentul depoziției sau mai târziu (Van Mechelen și alții c.Olandei, decizia din 23 aprilie 1997, Culegere de decizii și hotărâri 1997-III, p.711, §51, și Lüdi c.Elveției, decizia din 15 iumie 1992, seria A, nr.238, p.21, §49). În particular, drepturile apărării sunt restrânse într-un mod incompatibil cu garanțiile articolului 6 atunci când o condamnare se bazează, în mod unic sau într-o măsură determinantă pe depozițiile unui martor, care nici în stadiul instrumentării, nici în timpul dezbaterilor, căruia acuzatul nu a avut posibilitatea de a-i pune întrebări sau să-l supună unui interogatoriu (A.M. c.Italiei, 14 decembrie 1999, nr.37019/97, CEDO 1999-IX, § 25 și Saidi c.Franței, decizia din 20 septembrie 1993, seria A, nr.261-C, pp.56-57, §§ 43-44). Prin urmare instanța reține că în cauză nu sunt incidente dispozițiile din Cauza D. contra România ( 8 martie 2007), în condițiile în care martorul Iancu B. a fost audiat în cursul procesului.
Inculpatul nu recunoaște săvârșirea faptei și se apără arătând faptul că autoturismul său nu a avut contact direct cu piciorul părții vătămate, afirmând că aceasta a suferit leziunile prin cădere, alunecând pe zăpada topită transformată în gheață. Această apărare este contrazisă de declarațiile martorilor Iancu B. -C., Toth Bela și Moroșan Ciprian-Alin, raportul de constatare medico-legală, raportul de constatare tehnico-științifică, ce se coroborează cu declarațiile părții vătămate. Instanța nu va avea în vedere nici declarația martorului Rad C. din imaginile surprinse de camera de supraveghere amplasată la sediul Agenției B.R.D. Societe General de la parterul blocului Scala, stocat pe C.D - ul de la fila 73 rezultând că pe porțiunea circulată a aleii nu era zăpadă la data faptei.
Prin urmare, coroborând probele administrate, instanța constată dovedită vinovăția inculpatului F. V. -N. cu privire la săvârșirea infracțiunii de prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C.pen.
În drept, instanța reține următoarele:
Potrivit art. 321 alin. 1 C.p. constituie infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice fapta persoanei care în public, săvârșește acte sau gesturi, proferează cuvinte ori expresii, sau se dedă la orice alte manifestări prin care se aduce atingere bunelor moravuri sau se produce scandal public ori se tulbură în alt mod liniștea publică.
În cauză fapta inculpatului de a apăsa pedala accelerației ambalând motorul, creând astfel un zgomot puternic și ușor apoi a lăsat pedala de ambreiaj punând în mișcare autoturismul cu o viteză redusă, apropiindu-se cu bara de
protecție de partea laterală a piciorului drept al părții vătămate, care văzând intenția inculpatului a intenționat să se ferească poziționându-se cu profilul spre autoturism, fără a reuși deoarece în urma exercitării actului de violență prin împingere cu autoturismul, partea vătămată a fandat cu piciorul drept spre dreapta, îndoindu-l din articulația genunchiului, căzând în genunchi în fața autoturismului, astfel încât gamba piciorului drept a fost prinsă de roata din partea stângă față presând-o, producând în acest fel răsucirea genunchiului, moment în care partea vătămată a simțit o durere puternică și simțindu-se în pericol a lovit cu palma în capota autoturismului și i-a cerut inculpatului să oprească, acesta conformându-se, iar după aceasta partea vătămată s-a ridicat,
iar inculpatul și-a continuat deplasarea cu autoturismul pe care l-a lăsat staționat la o distanță de cca. 20 m de locul faptei; nu constituie infracțiunea prev. de art. 321 C.p. atâta timp cât inculpatul prin conduita sa nu a tulburat liniștea și ordinea publică a comunității respective, ambalarea pentru scurt timp a motorului neputând duce la o concluzie contrară. Totodată conflictul apărut între inculpat și polițist a fost de scurtă durată, fapta a fost percepută de trei martori oculari, nefiind astfel realizată urmarea prevăzută de textul de incriminare -atingerea bunelor moravuri, scandal public, tulburarea liniștii și ordinii publice.
Prin urmare instanța având în vedere prev. art. 345 alin. 3 C.p.p., în baza art. 11 pct. 2 lit. a C.p.p. rap. la art. 10 lit. d din C.p.p. va achita pe inculpatul
F. V. -N. , fiul lui N. și R., născut la data de_ în Z., jud. Sălaj, cetățean român, CNP 1., domiciliat în Z., str. I. Nichita nr. 3, bl. F8/A, ap. 12, jud. Sălaj, în ceea ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art. 321 alin. 1 C.p., deoarece lipsește unul din elementele constitutive ale infracțiunuii.
Fapta inculpatului F. V. -N. constând în aceea că în data de_ în timp ce se afla la volanul autoturismului marca BMW cu număr de înmatriculare_ pe aleea din fața blocului "Scala"; din Z. a păsat pedala accelerației cu forță ambalând motorul și apoi ușor a lăsat pedala de ambreiaj punând în mișcare autoturismul cu o viteză redusă, apropiindu-se cu bara de protecție de partea laterală a piciorului drept al părții vătămate L. V., agent de poliție în cadrul Poliției mun. Z., îmbrăcat în uniforma de polițist, în timp ce se afla în exercitarea sarcinilor de serviciu (f.26-31), care văzând intenția acestuia a intenționat să se ferească poziționându-se cu profilul spre autoturism, fără a reuși deoarece în urma exercitării actului de violență prin împingere cu autoturismul, partea vătămată a fandat cu piciorul drept spre dreapta, îndoindu-l din articulația genunchiului, căzând în genunchi în fața autoturismului, astfel încât gamba piciorului drept a fost prinsă de roata din partea stângă față presând-o, producând în acest fel răsucirea genunchiului, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale (raportul de constatare medico-legală nr. 171/II/a/5 din_ întocmit de Serviciul J. de Medicină Legală Z. f.22) întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C.pen.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii constă în acțiunea inculpatului F. V. -N. de împingere a părții vătămate L. V., agent de poliție în cadrul Poliției mun. Z. care se afla în exercitarea sarcinilor de serviciu, cu autoturismul, împingere ce a determinat partea vătămată a fandat cu piciorul drept spre dreapta, îndoindu-l din articulația genunchiului, căzând în genunchi în fața autoturismului, astfel încât gamba piciorului drept a fost prinsă de roata din partea stângă față presând-o, producând în acest fel răsucirea genunchiului, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale (f.22). Urmarea imediata a faptei este
vătămarea integrității corporale a părții vătămate (leziunile produse au necesitat pentru vindecare un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale), iar legătura de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu este dovedită prin raportul de expertiză medico-legal (care a constatat realitatea traumatismului, mecanismul de producere, data probabilă a traumatismului și gravitatea traumatismului exprimată prin criteriul numărului de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare).
Sub aspectul laturii subiective, inculpatul a săvârșit infracțiunea cu intenție directă, în accepțiunea art. 19 alin. 1 pct. 1 lit a C.pen., inculpatul prevăzând și urmărind producerea rezultatului faptei sale, această formă a vinovăției rezultând din modalitatea de săvârșire a faptei.
Pe cale de consecință, apreciind că în cauză sunt îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin. 2 C.proc.pen., în sensul că fapta săvârșită de inculpat este prevăzută de legea penală, constituie infracțiune și a fost săvârșită de acesta cu forma de vinovăție prevăzută de lege, instanța va dispune condamnarea inculpatului.
La individualizarea judiciară a pedepsei ce va fi aplicata inculpatului, instanța va avea în vedere criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei prev. de art. 72 C.pen., cele prevăzute de art 320 indice 1 alin 7 Cod procedura penală intodus prin Legea 202/2010, dispozițiile generale ale Codului Penal privind temeiul răspunderii penale, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârșite (aceasta prezentând un grad ridicat de pericol social față de modul de comitere al faptei, urmarea produsă, respectiv vătămarea integrității corporale a părții vătămate, constând în urmările descrise în raportul de constatare medico-legală nr. 171/II/a/5 din_ întocmit de Serviciul J. de Medicină Legală Z. f.22), circumstanțele personale ale inculpatului (referatul de evaluare f.124), precum și atitudinea pe care a avut-o în timpul procesului penal (de a prezenta o cu totul altă variantă a circumstanțelor reale ale săvârșirii faptei, încercand astfel să inducă în eroare organele judiciare).
Astfel, instanța va aplica inculpatului F. V. -N. o pe deapsă de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. 2 și 5 C.pen., pe care o apreciază ca îndeplinind funcția educativă și totodată represivă prevăzută de lege, în raport cu fapta săvârșită.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța va avea în vedere jurisprudența CEDO, respectiv cauza Hirst contra Marii Britanii și cauza S. și Pârcălab contra României, precum și decizia LXXIV din_ a Inaltei Curți de
C. și Justiție. Astfel, sistemul sancționator nu trebuie să conducă la compromiterea drepturilor individului, atunci când o sancțiune apare ca vădit disproporționată față de gravitatea infracțiunii. Instanța reține astfel că, în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea Europeană a apreciat ca orice restricție a drepturilor electorale trebuie sa fie justificată și să urmarească un scop legitim, în special prevenția infracțiunilor și apărarea ordinii publice. Curtea a concluzionat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegerile legislative, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând în aceste condiții o încălcare a art. 3 Protocol 1 din Conventie. Prin ratificarea Convenției Europene a Drepturilor Omului, statele își asumă și obligația prevăzută de art. 3 Protocol 1 de a organiza la intervale rezonabile alegeri libere prin scrutin secret în condiții care să așigure libera exprimare a opiniei cu privire la alegerea corpului legislativ, astfel că acestea trebuie sa asigure deținutului condițiile necesare exercitării efective a acestuia, chiar în condițiile unui regim privativ de libertate.
În consecință, față de natura și gradul de pericol social al faptei, instanța va interzice inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a (teza a II a) și b C.pen, apreciind că interzicerea exercițiul dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice și dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat pe întreaga durată a executării pedepsei închisorii, sunt proporționale cu scopul urmărit și raportat la gravitatea infracțiunii.
De asemenea, prin Hotărârea S. și Pîrcălab contra României, Curtea Europeană a statuat că la aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C.pen., trebuie analizat tipul infracțiunii. Având în vedere că infracțiunea pentru care inculpatul este condamnat este independentă de autoritatea părintească și de modul în care acesta și-ar putea exercita drepturile și îndeplini obligațiile părintești, precum și față de împrejurarea că inculpatul nu s-a folosit de profesia sa pentru comiterea faptei, instanța nu va aplica ca pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. c, d, e C.pen..
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei ce se va aplica inculpatului, în raport de situația de fapt și de criteriile de individualizare anterior menționate, instanța apreciază că scopul acesteia va putea fi atins chiar fără privarea de libertate a inculpatului și chiar dacă faptele reținute în sarcina sunt grave, fiind comise cu violență, este necesară adoptarea suspendării condiționate a executării pedepsei pentru a da posibilitatea efectivă a inculpatului de a-și corija comportamentul antisocial de care a dat dovadă, de a se reintegra în societate, fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 81 C.pen. pentru a se dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei. De asemenea, instanța apreciază faptul că simpla pronunțare a pedepsei este un avertisment suficient pentru inculpat și va stabili în baza art. 82 C.pen. un termen de încercare de 3 ani. În baza art. 71 alin. 5 C.pen. va suspenda executarea pedepsei accesorii pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii.
Totodată instanța reține că în cauză inculpatul a fost reținut în data de_ (f.17). Această durată urmează a fi avută în vedere în eventualitatea unei revocări/anulări a prezentei suspendări și pronunțarea unei pedepse rezultante cu executare, caz în care va fi dedusă din respectiva pedeapsă rezultantă, deoarece dispozițiile art. 82 C.p. prevăd că termenul de încercare se compune din cuantumul pedepsei închisorii aplicate la care se adaugă un interval de 2 ani.
În baza art. 359 C.proc.pen. va atrage atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 83 C.pen. a căror nerespectare are ca urmare revocarea suspendării condiționate a executării pedepselor.
LATURA CIVILĂ
Instanța va constata în baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. că partea vătămată L. V. domiciliată în Z., str. General I. D., nr. 7, bl. D26, ap. 2, jud. Sălaj, nu se constituie parte civilă în cauză
În ceea ce privește acțiunea civilă exercitată de unitatea spitalicească (f.133) în cadrul cărora s-au acordat îngrijiri medicale părții vătămate, instanța apreciază că în cauză sunt îndeplinite în mod cumulativ condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii civile delictuale: fapta ilicită - fapta prevazută de legea penală, prejudiciul - rezultatul negativ suferit de partea civilă ca urmare a cheltuielilor de spitalizare efectuate cu partea vătămată, acesta fiind cert și nereparat încă, astfel cum rezultă din deconturile depuse la dosar, legătura de cauzalitate directă dintre fapta ilicită și prejudiciul produs, vinovăția sub forma intenției directe.
Pe cale de consecință, în baza art. 14 rap. la art. 346 C.proc.pen. cu aplicarea art. 103 din Legea 71/2011 cu aplicarea art._, 1392 C.civ. admite acțiunea civilă formulată în cauză de partea civilă S. J. de U. Z.
cu sediul în Z., str. Simion B. nr. 67, jud. Sălaj și obligă inculpatul la plata sumei de 103,73 lei către partea civilă cu titlu de daune materiale plus dobânda legală aferentă de la data de_ până la data plății.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs în termen legal PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU și inculpatul F. V. N. .
Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței atacate sub aspectul dispozițiilor de achitare a inculpatului pentru infracțiunea prev.de art.321 al.1 Cod penal, și, rejudecând cauza, a se constata că subzistă elementele constitutive ale aceste infracțiuni așa cum a fost dispusă și trimiterea în judecată a inculpatului, probațiunea din dosar
nesuferind modificări sub nici un aspect în faza de cercetare judecătorească, a se aplica inculpatului o sancțiune înscrisă în limitele speciale ale textului de lege arătat și a se doza pedeapsa astfel încât în urma efectuării operațiunilor juridice în ce privește concursul de infracțiuni să se menține în continuare prev.art.81 Cod penal, pe care-l apreciază ca fiind întemeiat.
Inculpatul F. V. N. a solicitat admiterea recursului și achitarea în temeiul art.10 lit.a Cod procedură penală și pentru infracțiunea de ultraj prev.de art.239 alin.2 și 5 Cod penal, întrucât fapta nu există.
Susținerile recurenților din ședința publică din data de 10 iunie 2013 sunt redate integral mai sus, în practicaua hotărârii.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, Curtea constată că recursurile nu sunt fondate și le va respinge, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a stabilit o stare de fapt corectă, susținută de probele administrate în cauză, pronunțând o hotărâre temeinică și legală.
A rezultat din ansamblul probator că în data de_, în timp ce se afla la volanul autoturismului marca BMW cu număr de înmatriculare_, pe aleea din fața blocului "Scala"; din Z., inculpatul recurent F. V. N. a apăsat pedala de accelerație cu forță, ambalând motorul, apoi a pus în mișcare autoturismul cu o viteză redusă, apropiindu-se cu bara de protecție de partea laterală a piciorului drept al părții vătămate L. V., agent de poliție în cadrul Poliției mun. Z., îmbrăcat în uniforma de polițist, aflat în exercitarea sarcinilor de serviciu (f.26-31), care văzând intenția acestuia a intenționat să se ferească poziționându-se cu profilul spre autoturism, fără a reuși deoarece în urma exercitării actului de violență prin împingere cu autoturismul, partea vătămată a fandat cu piciorul drept spre dreapta, îndoindu-l din articulația genunchiului, căzând în genunchi în fața autoturismului, astfel încât gamba piciorului drept a fost prinsă de roata din partea stângă față presând-o, producând în acest fel răsucirea genunchiului, cauzându-i acestuia leziuni ce au necesitat pentru vindecare un număr de 5-7 zile de îngrijiri medicale.
Vinovăția inculpatului recurent în comiterea infracțiunii de ultraj, prev.de art.239 alin.2, 5 Cod penal, mai sus descrisă, a fost dovedită prin declarațiile martorilor Iancu B. -C. (f.63-66 u.p., f.141 fond), Toth Bela (f.54-58 u.p.) și Moroșan Ciprian-Alin (f.59-62 u.p.), raportul de constatare medico-legală (f.22 u.p.), raportul de constatare tehnico-științifică (f.75-85 u.p.), declarațiile părții vătămate (f.46-51 u.p., f.126 fond).
În mod corect instanța de fond, constatând imposibilitatea audierii martorilor Toth Bela și Moroșan Ciprian-Alin, a dispus a se da citire declarațiilor date de aceștia în faza de urmărire penală (f.165, 190 fond).
La stabilirea stării de fapt se poate lua în considerare și declarația martorei Rad C., greșit înlăturată de instanța de fond în totalitate, întrucât, pe de o
parte, martora a precizat că își menține declarația dată în faza de urmărire penală, iar, pe de altă parte, împrejurarea controversată dacă era sau nu zăpadă pe porțiunea circulată a aleii, nu este esențială în cauză în ce privește infracțiunea reținută în sarcina inculpatului.
În ce privește infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev.de art.321 Cod penal, se constată că în mod corect a reținut instanța de fond că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni, întrucât inculpatul, prin conduita sa, nu a tulburat liniștea și ordinea publică a comunității respective, ambalarea pentru scurt timp a motorului nefiind de natură a realiza latura obiectivă a infracțiunii, iar conflictul apărut între inculpat și polițist a fost de scurtă durată, fapta a fost percepută de trei martori oculari, nefiind astfel realizată urmarea prevăzută de textul de incriminare - atingerea bunelor moravuri, scandal public, tulburarea liniștii și ordinii publice.
Martora Rad C. a declarat în cursul urmăririi penale că a auzit din magazin voci de bărbat care purtau discuții pe un ton ridicat, că a ieșit din magazin și i-a văzut pe inculpat și pe partea vătămată, dar nu a auzit ce anume discutau cei doi.
Martorul Moroșan Ciprian-Alin a declarat că la cererea părții vătămate inculpatul a refuzat să își mute autoturismul, fără a utiliza un limbaj prin care să se aducă atingere bunelor moravuri.
Aceeași aspecte le-a relatat și martorul Iancu B. Cristian, respectiv că inculpatul a refuzat să își mute autoturismul pentru a permite ieșirea de pe strada respectivă a autoturismului poliției, punând în mișcare autoturismul și cauzând leziuni părții vătămate.
Martorul P. Ciprian a declarat că nu a asistat la discuțiile dintre inculpat și polițist.
În actul de inculpare fapta de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev.de art.321 Cod penal este descrisă în același mod cu cea prev.de art.239 alin.2, 5, arătându-se în plus că exercitarea de violențe cu autoturismul asupra părții vătămate L. u V., agent de poliție aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a provocat în același timp tulburarea liniștii publice și scandal public.
Ori, astfel cum s-a arătat mai sus, martorii identificați nu au auzit discuții care să aducă atingere bunelor moravuri, și nefiind auzite astfel de discuții nu s-a putut realiza nici scandalizarea acestora.
Acțiunile inculpatului se circumscriu doar laturii obiective a infracțiunii prev.de art.239 alin.2, 5 Cod penal.
Pentru considerentele prezentate, în baza art.385/15 pct.1 lit.b Cod procedură penală se vor respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău si inculpatul F. V. N. împotriva sentintei penale nr. 133 din 3 aprilie 2012 a Judecătoriei Z. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat recurentul F.
V. N. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, celelalte cheltuieli rămânând în sarcina statului, conform art.192 alin.3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău si inculpatul F. V. N. împotriva sentinței penale nr. 133 din 3 aprilie 2012 a Judecătoriei Z. .
Obligă pe recurentul F. V. N. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, celelalte cheltuieli rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 iunie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
ANA C. | L. | M. | M. Ș. |
GREFIER
M. B.
Red.L.M./M.N.
2 ex./_
Jud.fond: B. T. G.
| ← Decizia penală nr. 329/2013. Ultraj | Sentința penală nr. 44/2013. Abuz în serviciu → |
|---|
