Decizia penală nr. 329/2013. Ultraj

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.329/R/2013

Ședința publică din 11 martie 2013 Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: ANA C., judecător JUDECĂTORI: L. M.

M. Ș.

GREFIER: M. B.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin procuror V. T.

S-au luat spre examinare recursurile declarate de către MINISTERUL PUBLIC - PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU și inculpatul

M. Ș. împotriva sentinței penale nr.428 din 21 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, privind pe inculpații M. Ș. trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. și ped. de art.239 al.1 și 5 C.pen. și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 al.1 C.pen., cu aplic.art.33 lit.b și art.37 lit.b C.pen. și inculpata H. E., trimisă în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj prev. de art.239 al.1 și 5 C.pen., ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. de art.321 al.1 C.pen., lovire sau alte violențe prev. de art.180 al.1 C.pen., totul cu aplic.art.33 lit.b C.pen.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul M. Ș. asistat de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Ianoliu M. și inculpata

H. E., asistată de către apărătorul desemnat din oficiu, av. Leahu M.

, ambii avocați din cadrul Baroului C., cu delegații la dosar, lipsă fiind părțile civile S. P. și C. F. C. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței, inculpații

M. Ș. și H. E., arată că nu au reușit să își angajeze un apărător ales și că sunt de acord să fie asistați de către apărătorii desemnați din oficiu.

La întrebarea instanței, inculpații M. Ș. și H. E. arată că își mențin declarațiile date în fața instanței de fond și nu au de făcut completări sau precizări la acestea, nedorind să mai dea declarații în fața instanței de recurs.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților pentru dezbaterea recursurilor.

Reprezentantul M. ui P. solicită admiterea recursului declarat de procuror, casarea în parte a hotărârii atacate, doar în ceea ce privește aplicarea dispozițiilor de achitare a inculpaților în baza art.10 lit.b/1

  1. pr.pen rap. la art.18/1 C.pen., referitoare la comiterea de către inculpați a infracțiunii prev. de art.321 al.1 C.pen., pentru inculpatul M. Ș. cu reținerea stării de recidivă, reținerea cauzei spre rejudecare și, în consecință, a se aprecia că și aceste fapte prezintă pericolul social concret al unei infracțiuni, a se dispune condamnarea inculpaților și pentru această infracțiune în condițiile individualizării făcute deja de prima instanță, respectiv, pentru inculpata H. E. cu reținerea circumstanței atenuante, refacerea concursului de infracțiuni și menținerea modalității de executare a pedepselor, stabilită de prima instanță.

    În susținerea recursului arată că, în mod corect prima instanță a stabilit starea de fapt pe baza unei cercetări judecătorești minuțioase, raportat și la poziția de nerecunoaștere a inculpaților, s-au stabilit corect împrejurările în care inculpații au comis faptele pentru care au fost trimiși în judecată, fiecare în modalitatea și cu acțiunile ilicit corespunzătoare, cu forma infracțională stabilită în final și de către instanță, însă, în opinia sa, prima instanță a scos din context o parte din activitatea infracțională comisă de inculpați

    Apreciază că activitatea infracțională a inculpaților a implicat, în mod natural, și comiterea infracțiunii prev. de art.321 C.pen., pentru care, circumstanțele de comitere a faptei și împrejurările legate de persoana inculpaților sunt identice cu cele specifice cu caracter penal reținute pentru celelalte infracțiuni. Fapta a fost comisă în contextul mai larg al derulării unei acțiuni de lovire și de ultraj împotriva unei persoane fizice și a organului de poliție prezent la locul faptei, s-a produs urmarea de pericol pe care instanța de altfel o și constată.

    Consideră că pericolul concret pentru ordinea publică a fost specific infracțional pentru că s-a realizat tulburarea liniștii publice în forma prevăzută de legiuitor.

    Pe de altă parte, în același context, inculpații au desfășurat acțiuni de ultraj și lovire, pentru care instanța a considerat că trăsătura specifică infracțională subzistă.

    Raportat la toate aceste împrejurări, apreciază că și această parte din activitatea infracțională prezintă trăsătura prevăzută de codul penal și se impune a fi sancționată.

    În consecință, solicită a se dispune conform celor solicitate.

    Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpatul M. Ș. , solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea în parte a sentinței penale atacate și, rejudecând cauza, a se dispune achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 lit.a C.pr.pen. și pentru infracțiunea de ultraj prev. de art.239 al.1 și 5 C.pen.

    În susținerea recursului arată că în mod nejustificat instanța de fond a reținut că au fost dovedite faptele consemnate în rechizitoriu și a condamnat inculpatul, deși din probele administrate, respectiv audierea martorilor și vizionarea casetelor video de la fața locului, rezultă o altă stare de fapt, respectiv că partea vătămată l-a lovit pe inculpat, cauzându-i acestuia leziuni vindecabile în 28 zile de îngrijiri medicale, potrivit raportului de constatare medico-legală aflat la f.76 dosar.

    Apreciază că instanța de fond în mod greșit a avut în vedere la pronunțarea hotărârii doar declarațiile a doi martori, declarații care nu se

    coroborează cu declarațiile martorilor Grec Emanuel, Șerban A., A. G. și S. G., care arată că inculpatul M. Ș. a intervenit doar din dorința de a-și proteja concubina, împingând partea vătămată, moment în care aceasta l-a lovit cu pumnii și picioarele pe inculpat.

    Mai mult, solicită a se avea în vedere că înregistrarea video de la camera care surprinde întreaga scenă s-a deteriorat, astfel că în cauză este aplicabil principiul in dubio pro reo, întrucât probele nu sunt certe și există îndoieli cu privire la vinovăția inculpatului.

    În subsidiar, în măsura în care se consideră că inculpatul se face vinovat de faptele imputate, solicită reducerea pedepsei aplicate având în vedere, atât circumstanțele reale în care s-a comis fapta, împrejurarea că inculpatul nu a exercitat în mod direct loviri asupra părții vătămate, precum și sub aspectul circumstanțelor personale ale inculpatului - care are un loc de muncă, este apreciat în societate și are în întreținere doi copii minori.

    Cât privește recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală, apreciind că în mod corect, prima instanță a dispus achitarea inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburare a ordinii și liniștii publice, aplicând o amendă cu caracter administrativ, fapta fiind lipsită de pericolul social al unei infracțiuni.

    Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

    Apărătorul desemnat din oficiu pentru inculpata H. E. , în ce privește recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia și menținerea în întregime a sentinței atacate, susținând că în mod corect prima instanță a apreciat gradul de pericol social al faptei, pentru care a dispus achitarea, prin raportare la modul și mijloacele de săvârșire a faptei, scopul urmărit și împrejurarea că fapta a fost comisă pe fondul consumului de alcool, urmările nesemnificative care s-au produs și faptul că nu s-au produs distrugeri. De asemenea, instanța a reținut în mod corect că inculpata se află la prima confruntare cu legea penală și are în întreținere doi copii minori.

    Apreciind că faptele comise nu prezintă gradul de pericol social al unei

    infracțiuni, susține că în mod corect instanța de fond a dispus achitarea inculpatei, iar în temeiul art.18/1 C.pen. a aplicat acesteia o amendă administrativă.

    Solicită acordarea onorariului avocațial avansat din FMJ.

    Reprezentantul M. ui P. referitor la recursul declarat de inculpatul M. Ș., solicită respingerea acestuia ca nefondat.

    În susținerea poziției procesuale arată că, sub aspectul stării de fapt, din perspectiva materialității tuturor actelor reținute în sarcina inculpaților, acestea au fost corect stabilite de instanță, nefiind incidente în speță dispozițiile art.10 lit.a C.pr.pen.

    Astfel, dispoziția acestui text de lege este greu de acceptat în condițiile în care, chiar și martorii audiați în favoarea inculpaților din perspectiva dreptului la apărare, confirmă producerea unui incident violent între organele de poliție, partea vătămată persoană fizică și inculpați.

    Pe de altă parte, așa cum reține și instanța, martorii oculari au confirmat pe deplin toate activitățile infracționale ale inculpaților, pornind de la incidentul relativ minor inițial, între inculpații aflați în stare de ebrietate și

    terminând cu intervenția forțelor de poliție, lovirea acestora și a barmanei din localul respectiv și poziția subiectivă reținută de către instanță pentru persoanele, ce au asistat la acest incident.

    Prin urmare, consideră că nu există elemente din care să se deducă că starea de fapt descrisă în actul de sesizare și apoi verificată de instanță pe parcursul judecății, nu este conformă cu realitatea din perspectiva adevărului juridic constatat de instanță.

    În consecință, apreciază că recursul inculpatului este nefondat și solicită a fi respins, constatând justețea celor stabilite de instanță din perspectiva materialității faptelor, confirmate pe deplin de probațiunea administrată.

    Inculpatul M. Ș. , având ultimul cuvânt, solicită achitarea sa pentru ultraj la polițist, întrucât nu se face vinovat de comiterea infracțiunii imputate. Susține că a intervenit doar pentru a aplana conflictul ivit între organele de poliție și soția sa.

    În ce privește recursul declarat de parchet, solicită respingerea acestuia, întrucât nu a tulburat liniștea publică.

    Inculpata H. E. , având ultimul cuvânt, solicită respingerea recursului declarat de parchet, întrucât nu a săvârșit fapta imputată - nu a tulburat liniștea publică.

    C U R T E A

    Prin sentința penală nr.428 din 21 noiembrie 2012 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, s-a dispus:

    1. - în baza art.239 alin. 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b Cod penal și art. 39 alin.4 Cod penal condamnarea inculpatului M. Ș., fiul lui natural și A., născut la data de_ în loc. Huedin, jud.

      C., domiciliat în mun. Z., str. K. K., bl. C-19, ap.23, jud. Sălaj, cetățean român, cu antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare cu privare de libertate pentru comiterea infracțiunii de ultraj.

      În baza art.71 Cod penal s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

      În baza art. 88 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de_ la data de_ inclusiv.

      - în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. b1Cod procedură penală și art. 181alin.3 rap. la art. 91 Cod penal achitarea inculpatului M. Ș. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 37 alin. 1 lit. b Cod penal și aplicarea sancțiunii administrative a amenzii de 800 lei.

    2. - în baza art.239 alin. 2 și 5 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a și c Cod penal și a art. 76 alin.1 lit. e teza I Cod penal condamnarea inculpatei H. E. fiica lui M. -I. și Ana, născută la data de _

în loc. Cîmpia Turzii, jud. C., domiciliată în mun. Z., str. Dumbrava, nr. 48, bl. C-3, ap. 7, jud. Sălaj, CNP 2., cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj.

În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii

- în baza art.180 alin.1 Cod penal cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. a și c Cod penal și a art. 76 alin.1 lit. f Cod penal condamnarea iculpatei H.

E. la pedeapsa de 500 lei amendă penală pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe.

În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 alin.1 lit. d Cod penal s- au contopit pedepsele aplicate inculpatei prin prezenta sentință penală, de 4 luni închisoare și 500 lei amendă penală, și s-a aplicat inculpatei pedeapsa de 4 luni închisoare.

În baza art.71 Cod penal, s-au interzis inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 88 alin.1 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de la data de_ la data de_ .

În baza art. 81 alin.1 și 2 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii pe o durată de 2 ani și 4 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpată, stabilit în condițiile art.82 alin.1 Cod penal.

În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

- în baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. b1Cod procedură penală și art. 181alin.3 rap. la art. 91 Cod penal achitarea inculpatei H.

E. pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal și aplică inculpatei sancțiunea administrativă a amenzii de 1000 lei.

În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și art. 998 cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă S.

P. și a fost obligat inculpatul M. Ș. la plata sumei de 500 lei și

inculpata H. E. la plata sumei de 250 lei, către partea civilă cu titlu de daune morale.

În baza art. 14 rap. la art.346 alin.1 Cod procedură penală și a art. 998 Cod civil s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă

C. F. -C. și a fost obligată inculpata H. E. la plata sumei de 500 lei către partea civilă cu titlu de daune morale.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei H.

E. asupra prevederilor art.83 și art. 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

În baza art. 189 alin. Cod procedură penală dispune avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 1600 lei, reprezentând onorariul apărătorilor desemnați din oficiu care au asigurat asistența juridică a inculpaților, astfel: 1400 lei av. Chende Ciprian (din

care 1200 lei pentru asistența juridică asigurată inculpaților în faza de urmărire penală și 200 lei pentru asistența juridică asigurată inculpatului

M. Ș. în faza de judecată) și 200 lei av. Gavriș I. Darie (pentru asistența juridică asigurată inculpatei H. E. în faza de judecată).

În baza art.191 alin.1 și 2 Cod procedură penală, au fost obligați inculpații la plata de cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.2233/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpaților M. Ș. și

H. E., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj, prev. de art. 239 alin.2 și alin.5 Cod penal și ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, respectiv lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 alin.1 C.p., pentru inculpată, cu aplicarea art. 33 lit. b C.p. și art. 37 lit. b Cod penal, pentru inculpat.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .

În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență că în data de_, inculpatul M. Ș. și învinuita H. E. au aplicat

lovituri cu pumnii și picioarele, respectiv cu genata părții vătămate S. P.

, cauzându-i leziuni ce i-au produs suferințe fizice, exercitând acte de violență împotriva acesteia, știind că are calitatea de jandarm și era în exercitarea atribuțiilor de serviciu, provocând în același timp tulburarea

liniștii publice și scandal public. În plus învinuita H. E. a aplicat o lovitură în zona feței părții vătămate C. F., cauzându-i leziuni ce i-au produs suferințe fizice.

Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: declarațiile inculpatului M. Ș. (f. 32-36); declarațiile învinuitei H. E. (f.39-41), declarațiile părții vătămate S. P. (f. 47-49); declarațiile părții vătămate C. F. (f. 50- 53); declarațiile martorului Echim Dumitru-Teodor (f.5-6,54-55); declarațiile martorului Șerban A. (f.56-58); declarațiile martorului C. Romeo-N. (f.59-62); declarațiile martorului S. G. (f.63-66); proces verbal de cercetare la fața locului, ce conține planșe fotografice și imagini video (f.7- 16); adeverința nr. 2048745 din_ emisă de Inspectoratului de Jandarmi ";Menumorut Gelu"; Sălaj, care atestă că partea vătămată S. P. are gradul de plutonier iar în data de_ se afla în exercitarea sarcinilor de serviciu (f.46), adeverință medicală (f.68,70), raport de constatare medico- legală nr. 1016/II/a/32 din_ (f.69), proces verbal de constatare acte premergătoare (f.79), fișă cazier judiciar inculpat M. Ș. (f.37-38), fișa cazier judiciar a învinuitei H. E. (f.42-43);

Prin declarațiile date în faza de urmărire penală partea vătămată S.

P. s-a constituit parte civilă în cauză față de cei doi inculpați cu suma de

10.000 lei daune morale și 200 lei daune materiale reprezentând contravaloarea costumului de intervenție(f. 48), iar partea vătămată C. F.

C. s-a constituit parte civilă față de inculpata H. E. cu suma de 2000 de lei daune morale (f.51).

La termenul de judecată din data de_ inculpații au solicitat ca

judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii obișnuite cu administrare de probe. După citirea actului de sesizare al instanței, pe parcursul cercetării judecătorești au fost audiați inculpații (f. 143, 144), partea vătămată C. F.

C. (f. 145) și martorii: Echim Dumitru (f. 159), Șerban A. (f. 160), Pășcuță M. (f.174), A. G. (f. 175,-175, 194), S. G. (f. 193), Grec Emanuel (f. 219), C. Romeo (f. 230). La termenuld e judecată din data de_ a fost vizionat în sala de judecată CD- ul conținând imaginile înregistrate de camerele video din localul Madona la momentul săvârșirii faptelor pentru care inculpații au fost trimiși în judecată.

Au fost depuse la dosarul cauzei referatele de evaluare ale inculpaților

întocmite de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj (f. 133- 135, 136-138).

Prin Încheierea de ședință din data de_ s-a dispus schimbarea încadrări juridice a faptelor reținute în sarcina inculpatei H. E., în sensul reținerii săvârșirii celor trei infracțiuni pentru care a fost trimisă în judecată, ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordini publice și lovire sau alte violențe atât în concurs real cât și ideal, cu aplicarea art. 33 lit. a și b Cod penal.

Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești instanța a reținut următoarea stare de fapt:

În data de_, în jurul orei 0130, inculpatul M. Ș., însoțit de inculpata H. E., s-au deplasat la localul public, cu program non stop

"Madona ";, cunoscut sub denumirea de "Neagra";, situat pe b-dul M. Viteazul din mun. Z., ambii fiind în stare de ebrietate. După ce au pătruns în local, s-au așezat la o masă aflată într-un colț în partea stângă a barului. La scurt timp între inculpată și barmana din acel local, partea vătămată C.

F., a avut loc o altercație verbală, inculpata adresându-i părții vătămate cuvinte jignitoare și injurii. Conflictul verbal dintre cele două degenerând, partea vătămată C. F. pentru a aplana conflictul a ieșit afară din local și s-a dus la un echipaj de poliție ce se afla într-un autovehicul care staționa în apropierea localului, echipaj din care făcea partea vătămată S. P., subofițer în cadrul Inspectoratului de Jandarmi ";Menumorut Gelu"; Sălaj și martorul Echim Dumitru-Teodor, agent de poliție, solicitându-le să intervină. Partea vătămată C. F. a revenit în local însoțită de partea vătămată S. P., îmbrăcată în uniformă, acesta din urmă îndreptându-se către inculpata H. E. și cerându-i să prezinte actul de identitate. Inculpata a refuzat să se legitimeze și a început să-i adreseze părții vătămate

S. P. cuvinte și expresii jignitoare, motiv pentru care partea vătămată a apucat-o pe inculpată de un braț și i-a cerut să o însoțească la sediul Poliției mun. Z. pentru a fi identificată. În acel moment inculpatul M. Ș. s-a ridicat de la masă și a împins-o cu brațele pe partea vătămată S. P., astfel că partea vătămată s-a dezechilibrat și a căzut pe o masă aflată în spatele acesteia. Când partea vătămată S. P. s-a ridicat inculpatul M. Ș. i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței. În aceste condiții partea vătămată S. P. a încercat să îl imobilizeze pe inculpat aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele, inculpatul căzând jos. În acest timp în local a intrat și martorul Echim Dumitru, agent de poliție care împreună cu

partea vătămată S. P. l-au imobilizat pe inculpat și l-au scos afară din localul public. În timpul altercației dintre inculpat și partea vătămată S.

P., inculpata H. E. a aplicat părții vătămate S. P. mai multe

lovituri cu geanta pe care o ținea în mână, în diverse zone ale corpului. În timp ce inculpatul era imobilizat și scos afară din local de către jandarm și agentul de poliție, inculpata H. E. s-a îndreptat spre partea vătămată

C. F. și i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței, reproșându-i faptul că a chemat organele de menținere a ordinii publice.

În timpul desfășurării acestor fapte în localul public se aflau și alte persoane, în număr de 4-5 persoane, care au fost atente la evenimentele derulate, fără ca vreuna dintre acestea să intervină sau să părăsească localul public.

Potrivit adeverinței nr. 2048745/_ emisă de Inspectoratul de Jandarmi Județean Sălaj partea vătămată S. P. este angajat al acestei

instituții, având gradul de plutonier, iar în noaptea de 8/_ între orele 22.00- 06.00 acesta a fost de serviciu împreună cu Poliția mun. Z. . (f. 46). Din adeverința medicală 30757/_ și certificatul medico legal 1016/II/a/32 din_ rezultă că partea vătămată S. P. a suferit un traumatism cranio-facial care s-a putut produce prin lovire cu un corp dur, leziunile nu necesită zile de îngrijiri medicale și pot data din data de_ (f. 68, 69). A fost depus la dosarul cauzei și raportul de constatare medico legală 1119/II/a/33 din_ potrivit căruia inculpatul M. Ș. prezintă leziuni traumatice care s-au putut produce prin lovire cu un corp dur, leziuni ce necesită 26-28 zile de îngrijiri medicale și pot data din data de_ (f. 75).

Inculpatul M. Ș. în declarația dată în cursul urmăririi penale (f. 34-

36) recunoaște că între inculpata H. E. și barmana C. F. a avut loc un conflict verbal, că inculpata i-a adresat injurii barmanei, că jandarmul S. P. i-a cerut inculpatei să se legitimeze și că aceasta a refuzat începând să îl înjure pe jandarm, moment în care inculpatul a intervenit și doar l-a împins pe jandarm acesta din urmă dezechilibrându-se, inculpatul susținând că nu l-a lovit. În declarația dată în fața instanței de judecată inculpatul revine și susține că jandarmul a lovit-o pe inculpată peste picior, iar când inculpatul a vrut să intervină a fost lovit de către jandarm, nerecunoscând că l-a împins sau lovit pe jandarm (f. 143). Din probele administrate în cauză rezultă că declarațiile inculpatului nu sunt întrutotul sincere. Declarațiile părților vătămate S. P. și C. F. sunt concordante cu declarațiile martorilor Echim Dumitru (f. 55, 159), Șerban A. (f. 57, 160), C. Romeo (f. 60, 230), Sabău Gherghe (f. 64) în ce privește faptul că inculpatul l-a împins puternic pe S. P. astfel încât acesta s-a dezechilibrat și a căzut peste o masă aflată în spatele său, iar când partea vătămată s-a ridicat a fost lovit cu pumnii în zona feței de către inculpat (unii martori susțină că l-a lovit și cu picioarele). În susținerea acestui fapt este și certificatul medico legal care confirmă leziunile produse la nivelul feței părții vătămate S. P. ca urmare a unei lovituri cu pumnul. Martorul A. G. în declarația dată în fața instanței (f. 194) susține că a văzut doar cum inculpatul l-a împins pe jandarm dar că după ce jandarmul s-a ridicat l-a văzut pe inculpat că a ridicat pumnii să se apere, fără a vedea dacă l-a și lovit pe jandarm. Inculpata H. E.

declară de asemenea (f. 145) că inculpatul l-a împins pe jandarm. Martorul Sabău G. care a declarat în faza de urmărire penală că a văzut cum inculpatul l-a împins dar l-a si lovit pe jandarm (f. 64-66), în fața instanței își retrage declarația susținând că era întors cu spatele spre perete și nu a văzut nimic (f. 193) aspect contrazis de înregistrările camerelor video din local, din care rezultă că acest martor a fost foarte aproape și a văzut direct întreaga scenă, declarația din fața instanței de judecată urmând a fi înlăturată ca nesinceră.

Inculpata H. E. în declarația dată în faza de urmărire penală recunoaște că a avut discuții contradictorii cu barmana și că i-a aplicat acesteia o lovitură cu palma peste față (40).În declarația dată în fața instanței de judecată inculpata susține în plus că a fost lovită de jandarmul

S. P. cu piciorul peste picior, moment în care aceasta l-a lovit cu geanta și abia ulterior i s-a cerut să se legitimeze., iar aceasta refuzând jandarmul i-a aplicat o palmă peste față motiv pentru care a intervenit inculpatul M. Ș. și l-a împins pe jandarm. Aceste susțineri ulterioare ale inculpatei nu se coroborează cu declarațiile anterioare ale inculpatei dar nici cu declarațiile inculpatului M. Ș., ale părților vătămate sau ale vreunuia dintre martorii audiați. Astfel din declarațiile inculpatului M. Ș. date în faza de urmărire penală (f. 36), declarațiile părții vătămate C. F. (f. 51), a martorilor Șerban A. (f.57, 160), C. Romeo (f. 60, 230) Sabău G. (f. 65), A. G. (f.194) rezultă în mod concordant faptul că partea vătămată S. P. a intrat în localul public, îmbrăcat în uniformă de jandarm, s-a îndreptat către inculpată și i-a cerut să se legitimeze, inculpata a refuzat adresând în același timp injurii jandarmului, în această situație jandarmul a prins-o de mână pentru a o duce la secția de poliție, din nici una din declarațiile existente la dosarul cauzei nu rezultă aspectul că inculpata a fost agresată de jandarm s-au că acesta din urmă ar fi exercitat vreun abuz în momentul în care a vrut să o legitimeze pe inculpată.

Din declarațiile părților vătămate și declarațiile martorilor Echim Dumitru (f.153), Șerban A. (f.57,160), C. Romeo (f.60) care se coroborează și cu declarațiile de recunoaștere ale inculpatei (f.144) rezultă că inculpata a aplicat părții vătămate S. P. lovituri cu geanta pe care o avea în mână. Toate declarațiile date în cauză sunt concordante în ce privește faptul că inculpata H. E. a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate C. F., acest fapt fiind înregistrat și de camerele video din local (f. 195).

Ansamblul probelor administrate în cauză dovedesc pe deplin starea de fapt reținută de instanță și vinovăția inculpaților pentru faptele reținute în sarcina acestora.

În drept, s-a stabilit că

Fapta inculpatului M. Ș. , care în data de_ a împins și a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate S. P., jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i acestuia leziuni care i-au produs suferințe fizice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin.2 și alin.5 Cod penal cu aplicarea art. 37 alin.1 lit. b Cod.

Potrivit fișei de cazier judiciar (f. 37-38) inculpatul prin sentința penală 941/_ a Judecătoriei Z., definitivă prin decizia penală 323/_ a

Curții de Apel C., a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu privare de libertate, pedeapsă din executarea căreia a fost liberat condiționat la data de_ 8 cu un rest de pedeapsă neexecutat de 470 zile, la data săvârșirii faptei ce face obiectul prezentei cauze pedeapsa se consideră a fi executată. În aceste condiții infracțiunea de ultraj reținută în sarcina inculpatului, pentru care legea prevede închisoare mai mare de 1 an, este săvârșită de inculpat în stare de recidivă postexecutorie fiind aplicabile în cauză prev. art. 37 alin. 1 lit.b) C.p.

Fapta inculpatei H. E. care în data de_ a aplicat mai multe lovituri cu geanta părții vătămate S. P., jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i acestuia suferințe fizice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj prevăzută de art. 239 alin.2 și alin.5 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective inculpații au săvârșit infracțiunea de ultraj prin acțiunea acestora de lovire a părții vătămate (cu pumnul în față, respectiv cu geanta în diferite zone ale corpului) acțiune care a avut ca și consecință producerea de suferințe fizice, fiind astfel reținută forma agravată a infracțiuni prev. de alin.2 al art. 329 C.p., iar raportat la calitatea subiectului pasiv al infracțiunii, aceea de jandarm, sunt întrunite și elementele constitutive formei agravate a infracțiunii prev. de alin.5 al art.

329 C.p. În ce privește calitatea specială a subiectului pasiv, din actele dosarului rezultă că partea vătămată este jandarm, se afla în timpul serviciului și în exercițiul atribuțiilor de serviciu - legitimarea inculpatei H.

E., persoană care a provocat un conflict într-un local public. Așa cum s-a reținut anterior, în îndeplinirea acestor atribuții de serviciu partea vătămată nu și-a depășit competențele și nici nu și-a exercitat în mod abuziv atribuțiile, procedând la legitimarea inculpatei fără a o agresa. Faptul că ulterior exercitării de către cei doi inculpați a actelor de violență împotriva părții vătămate S. P., acesta a exercitat la rândul său acte de violență asupra inculpatului M. Ș., reprezintă o exercitare abuzivă a atribuțiilor de serviciu, dar nu prezintă relevanță în cauză atâta timp cât acest comportament abuziv al părții vătămate a intervenit ulterior consumării

infracțiunilor de ultraj săvârșite de cei doi inculpați.

Sub aspectul laturii subiective, inculpații au săvârșit infracțiunea de ultraj cu intenție directă, în accepțiunea art.19 alin.1 pct.1 lit.a) Cod penal, având reprezentarea faptei lor, prevăzându-i rezultatul și urmărind producerea lui. Astfel, în condițiile în care partea vătămată S. P. a intrat în local îmbrăcat în uniformă, inculpații au cunoscut faptul că acesta a fost solicitat de partea vătămată C. F. pentru a interveni la aplanarea unui conflict intervenit între aceasta și inculpată, inculpații au avut reprezentarea faptului că partea vătămată este jandarm și că acesta își exercită atribuțiile de serviciu în asigurarea ordinii publice.

Fapta inculpatei H. E. care în data de_ a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate C. F. C. cauzându-i acesteia leziuni ce i-au produs suferințe fizice, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.1 Cod penal.

Sub aspectul laturii obiective infracțiunea a fost săvârșită prin acțiunea inculpatei de lovire cu pumnul în zona ochiului stâng al părții

vătămate, urmarea produsă fiind producerea de suferințe fizice. Inculpata a acționat cu intenție directă aspect ce rezultă din intensitatea loviturii și zona în care a lovit, aceasta a prevăzut că prin fapta sa produce suferințe fizice părții vătămate și a urmărit acest lucru, inculpata acționând în scopul de a se răzbuna pentru faptul că partea vătămată a chemat organele de ordine.

Fapta inculpatului M. Ș. care în data de_, aflându-se în localul public Madona din loc. Z., în prezența mai multor persoane ce se aflau în local, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate S. P. provocând astfel tulburarea liniștii publice și scandal public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.p. cu aplicarea art. 37. alin.1 lit. b Cod penal.

Fapta inculpatei H. E. care în data de_, aflându-se în localul public Madona din loc. Z., în prezența mai multor persoane ce se aflau în local, a adresat injurii, cuvinte jignitoare și a exercitat acte de violență față de părțile vătămate S. P. și C. F., provocând astfel tulburarea liniștii publice și scandal public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.p.

Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea prev. de art. 321 alin.1 C.p. poate fi săvârșită prin acte, gesturi, cuvinte, expresii sau orice fel de manifestări, esențial fiind ca prin aceste manifestări să se producă una din urmările prevăzute în mod alternativ de către textul incriminator: atingerea bunelor moravuri, scandal public, tulburarea liniștii publice.

Prin injuriile aduse de către inculpată părților vătămate în localul public, actele de violență exercitate de aceasta atât asupra jandarmului S.

P. cât și asupra barmanei C. F., împingerea jandarmului de către inculpat peste mesele la care stăteau alți clienți ai localului, în mod cert

climatul pașnic, bazat pe respect reciproc, securitate personală și încredere în ceilalți, specifice unui comportament normal al persoanelor ce participă la o formă de viață în comun, în public, a fost înlocuit cu o stare de agitație, zarvă, vâlvă, ce a ajuns la cunoștința persoanelor prezente, care deși nu au manifestat o stare evidentă de teamă, frică ce să îi determine să plece, le-au atras în mod cert atenția și le-au produs indignare.

În consecință, instanța a apreciat că prin manifestările inculpaților s-a produs scandal public și a fost tulburată liniștea publică, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal .

Cu toate acestea, având în vedere ora la care s-au produs faptele, numărul redus de persoane din local, reacția concretă a persoanelor din local care nu au intervenit și nu și-au părăsit locurile de la masă, durata foarte scurtă a derulării faptelor, faptul că nu s-a înregistrat deranj în local sau distrugeri ( așa cum rezultă din procesul verbal de cercetare la fața locului-f. 7), instanța a apreciat că prin fapta inculpaților s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală și fapta inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.

În consecință, instanța a dispus achitarea inculpaților M. Ș. și H.

E. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice. Totuși, având în vedere modul de săvârșire a faptei și atitudinea inculpaților de a nu-și asuma vinovăția și

responsabilitatea faptelor săvârșite, în baza art. art. 181alin.3 rap. la art.91 Cod penal instanța a aplicat acestora sancțiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 800 lei pentru inculpatul M. Ș. și 1000 lei pentru inculpata H. E., ținând cont la individualizarea sancțiunii de contribuția efectivă a acestora la săvârșirea faptei.

Reținând vinovăția inculpaților și constatând îndeplinite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p. instanța a dispus condamnarea inculpaților la pedepsele menționate în dispozitiv.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților instanța s-a raportat la dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 Cod penal și a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.

Față de aceste criterii, instanța a reținut că faptele săvârșite de inculpați prezintă un grad ridicat de pericol social abstract și concret, raportat atât la condițiile concrete de săvârșire - la faptul că aceștia au săvârșit faptele într-un local public, au acționat împreună susținându-și reciproc acțiunile, cât și la consecințele produse prin atingerea adusă autorității de stat și integrității corporale a părților vătămate.

Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpaților, respectiv că:

  • inculpatul M. Ș. are 51 de ani, este divorțat, are o relație de concubinaj cu inculpata H. E., potrivit fișei de cazier judiciar (f.37-38) acesta este cunoscut cu antecedente penale, fiind condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea a 3 fapte de furt calificat, 3 fapte de tâlhărie, 1 faptă de violare de domiciliu și 1 faptă de ultraj, pentru această ultime două fapte fiind condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare cu privare de libertate, fiind liberat condiționat în data de_ cu un rest de pedeapsă de 470 zile, la data săvârșirii faptelor ce fac obiectul cauzei, pedeapsa se consideră ca fiind executată atrăgând astfel starea de recidivă postexecutorie. Pe parcursul procesului penal a avut o atitudine oscilantă, recunoscând parțial săvârșirea faptelor, regretând cele petrecute, a colaborat cu organele judiciare, în apărare invocând comportamentul abuziv al părții vătămate S. P. . Potrivit referatului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj inculpatul a adoptat comportamentul infracțional pe fondul consumului de alcool, inculpatul face eforturi pentru a adopta un comportament prosocial, are un loc de muncă unde este apreciat pozitiv, și-a asumat responsabilitatea întreținerii unei familii, are susținere afectivă din partea familiei, însă minimalizarea rolului său în comiterea faptelor anterioare, consumul de alcool, relația defectuoasă cu autoritățile sunt un obstacol în procesul de reinserție socială a inculpatului (f. 138).

  • inculpata H. E. are 33 de ani, este divorțată, are 2 copii minori în întreținere, nu are ocupație, iar potrivit fișei de cazier judiciar (f.42-43), nu are antecedente penale. Pe parcursul procesului penal a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut săvârșirea faptelor, în apărare a invocat comportamentul abuziv al părții vătămate S. P. . Potrivit concluziilor referatului de evaluare inculpata a comis faptele datorită stării

de ebrietate excepționale care a dus la modificări comportamentale, în viitor va putea evita implicarea în comiterea de fapte ilegale.

Având în vedere circumstanțele persoanele ale inculpatei H. E., lipsa antecedentelor penale, comportarea anterioară bună, responsabilitatea asumată de aceasta în creșterea copiilor săi, comportarea bună pe timpul procesului penal, prezența în fața organelor judiciare, recunoașterea și regretul manifestat față de faptele săvârșite, instanța a reținut în beneficul acesteia circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. a și c Cod penal.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei închisorii aplicate inculpatului M., instanța a reținut că anterior inculpatul a fost condamnat în mai multe rânduri la pedeapsa închisorii cu executare în loc de detenție, a fost liberat condiționat cu un rest de pedeapsă neexecutat, infracțiunea ce face obiectul prezentei cauze fiind săvârșită la un interval relativ scurt de timp de când au fost considerate executate pedepsele anterioare. În condițiile în care pedepsele anterioare cu privare de libertate nu și-au atins scopul de prevenție și reeducare, inculpatul persistând în punerea în aplicare a rezoluției infracționale, săvârșind infracțiuni similare, având în vedere și concluziile referatului de evaluare, instanța a apreciat că scopul preventiv și de reeducare al pedepsei poate fi asigurat numai prin executarea pedepsei închisorii aplicate inculpatului cu privare de libertate. În plus, condamnarea anterioară la pedeapsa de 3 ani închisoare pentru săvârșirea de infracțiuni intenționate, pentru care nu s-a împlinit termenul de reabilitare, împiedică suspendarea condiționată sau sub supraveghere a executării pedepsei închisorii.

Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 Cod penal, instanța a interzics inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal, pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta prin prisma nesocotiri valorilor sociale protejate de legea penală, în special nerespectarea autorității de stat, este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite și de persoana acestuia. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 Cod penal.

Instanța a constată că inculpatul a fost reținut pentru 24 de ore din data de 09.10.201 până în data de_, iar prin încheierea penală 40/A

din data de_ a Judecătoriei Z. a fost dispusă arestarea preventivă a acestuia pentru 29 de zile începând cu data de_, inculpatul fiind pus în libertate la data de_ în baza Deciziei penale 89/_ a T. ui Sălaj prin care s-a admis cererea inculpatului de liberare sub control judiciar. În consecință, în baza art. 88 alin.1 Cod penal s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de_ la data de_ inclusiv.

În ce o privește pe inculpata H. E., cu privire la aplicarea pedepsei accesorii, s-au avut în vedere aceleași criterii ca și în cazul inculpatului M., făcându-se aplicare dispoz. art.71 Cod penal rap. la art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a Cod penal și lit.b) Cod penal.

În ce privește modalitatea de executare a pedepsei aplicate inculpatei, în contextul probelor administrate, ținând cont de vârsta inculpatei, conduita anterioară și ulterioară săvârșirii faptelor, atitudinea de recunoaștere și regret, concluziile referatului de evaluare, instanța a apreciaat că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatei, care poate fi reintegrată social și reeducată și fără izolare în regim de detenție. Mai mult executarea în loc de detenție a inculpatei ar putea împiedica integrarea ulterioară în societate, precum și creșterea și educarea copiilor minori ai acesteia.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin. l și 2 Cod Penal, prin urmare a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, pe durata unui termen de încercare de 2 ani și 4 luni, termen calculat potrivit prevederilor art.82 alin.1 Cod penal.

În același timp, având în vedere că pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea unor drepturi pe durata executării pedepsei, în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii, instanța a suspendat și executarea pedepselor accesorii.

S-a constatat că prin ordonanța de reținere din data de_ (f. 22) inculpata a fost reținută pentru 24 de ore, în baza art. 88 alin.1 Cod penal s- a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de la data de_ la data de_ .

Sub aspectul laturii civile, instanța a constatat că partea vătămată S.

P. s-a constituit parte civilă în cauză față de cei doi inculpați cu suma de

10.000 lei daune morale și 200 lei daune materiale, reprezentând contravaloarea costumului de intervenție.

În ce privește constituirea de parte civilă a părții vătămate S. P. cu suma de 200 lei daune materiale, din probele administrate în cauză, inclusiv fotografiile judiciare de la fila 10-11 din dosar nu rezultă că a fost degradat costumul de intervenție al acestuia, astfel încât să fie în stare de neîntrebuințare și să fie necesară procurarea altui costum, în plus partea civilă nu a făcut dovada achiziționării unui nou costum. De asemenea, așa cum s-a reținut și în starea de fapt, din declarațiile martorilor audiați în cauză nu rezultă cu certitudine că inculpații au distrus costumul părții vătămate în momentul săvârșirii infracțiunii de ultraj - inculpatul l-a împins pe jandarm și i-a aplicat o lovitură cu pumnul în față, iar inculpata l-a lovit

cu geanta - costumul putea fi deteriorat în momentul agresării și imobilizării inculpatului de către partea vătămată S. P. . Pe toate aceste considerente, instanța a constatat că nu sunt îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale a inculpaților în ce privește pretențiile părții civile S. P. de 200 lei daune materiale: prejudiciul nu este cert și dovedit, în plus nu este dovedită legătura de cauzalitate între fapta inculpaților și producerea acestui prejudiciu.

Față de daunele morale solicitate de partea civilă S. P. instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii de ultraj de către cei doi inculpați, părții civile i s-a produs un prejudiciu moral constând pe de o parte, în suferința fizică inerentă loviturilor aplicate și leziunilor produse, pe de altă parte, în suferința psihică cauzată de atingerea adusă imaginii acesteia, prin agresarea sa într-un local public, în prezența mai multor persoane, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu. Între prejudiciul moral suferit de partea civilă și infracțiunile de ultraj reținute în sarcina celor doi inculpați este o legătură directă de cauzalitate fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998 C. civ. Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit și in același timp să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la prejudiciul moral cauzat părții civile, dar având în vedere și atitudinea ulterioară a părții civile, instanța a apreciat că pretențiile părții civile depășesc mult cuantumul sumei, care prin prisma elementelor arătate mai sus, ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându-se la obținerea unor beneficii necuvenite, astfel că suma de 750 lei s-a apreciat ca reprezentând o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile, astfel că în funcție de fapta fiecăruia dintre inculpați și urmările acesteia, i-a obligat pe inculpatul M. Ș. la plata sumei de 500 lei și pe inculpata H. E. la plata sumei de 250 lei, către partea civilă S. P. cu titlu de daune morale.

S-a constituit parte civilă în cauză și partea vătămată C. F. C. față de inculpata H. E. cu suma de 2000 de lei daune morale. Față de daunele morale solicitate de partea civilă, instanța a apreciat că prin săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe de către inculpată, părții civile i s-a produs un prejudiciu moral constând pe de o parte, în suferința fizică

inerentă loviturilor aplicate și leziunilor produse, pe de altă parte, în suferința psihică cauzată de atingerea adusă imaginii acesteia prin producerea de leziuni vizibile la nivelul feței și agresarea acesteia în localul public unde avea locul de muncă, în fața clienților. Între prejudiciul moral suferit de partea vătămată și infracțiunea de lovire sau alte violențe reținută în sarcina inculpatei este o legătură directă de cauzalitate fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale potrivit art. 998 C. Civ. Unul dintre principiile fundamentale de drept este cel al reparării integrale a

prejudiciului suferit, acest lucru presupunând înlăturarea tuturor consecințelor dăunătoare ale unui fapt ilicit și culpabil, fie ele patrimoniale sau nepatrimoniale, în scopul repunerii, pe cât posibil, în situația anterioară a victimei. Criteriul echității exprimă cerința ca indemnizația să reprezinte o justă și integrală dezdăunare a părții vătămate. În temeiul Convenției Europene a Drepturilor Omului, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit și in același timp să nu constituie venituri nejustificate. Raportat la prejudiciul moral cauzat părții vătămate, având în vedere atingerea mai redusă adusă integrității corporale și sănătății părții vătămate (aceasta prezenta o roșeață în zona ochiului stâng, așa cum rezultă din declarațiile martorilor) că fapta a fost săvârșită pe fondul unui conflict intervenit între cele două părți, instanța a apreciat că pretențiile părții civile depășesc cuantumul sumei, care prin prisma elementelor arătate mai sus, ar fi în măsură să compenseze prejudiciului moral efectiv suferit, tinzându- se la obținerea unor beneficii necuvenite, astfel că suma de 500 lei s-a apreciat ca reprezentând o indemnizație compensatorie de natură să atenueze suferințele părții civile, obligând inculpata la plata sumei de 500 lei către partea civilă C. F. C., cu titlu de daune morale.

În baza art.359 Cod procedură penală s-a atras atenția inculpatei H.

E. asupra prevederilor art.83 și art. 84 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA ZALĂU și inculpatul M. Ș. .

Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău a solicitat casarea în parte, a hotărârii atacate, cu privire la greșita achitare a inculpaților pentru

infracțiunea de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art.321 alin.1 Cod penal și, rejudecând, condamnarea inculpaților și pentru această infracțiune, la pedepse în limitele prevăzute de textul incriminator, cu păstrarea modalității de executare stabilite de prima instanță.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond, în mod greșit, a apreciat că faptele inculpaților - așa cum ele, de altfel, corect au fost reținute în starea de fapt stabilită de judecător - au adus o atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege, cu toate că, însăși instanța constată că -

"prin injuriile aduse de către inculpată părților vătămate în localul public, actele de violență exercitate de aceasta, atât asupra jandarmului S. P., cât și asupra barmanei C. F., împingerea jandarmului de către

inculpat peste mesele la care stăteau alți clienți ai localului, în mod cert climatul pașnic, bazat pe respect reciproc, securitate personală și încredere în ceilalți, specifice unui comportament normal al persoanelor ce participă la o formă de viață în comun, în public, a fost înlocuit cu o stare de agitație, zarvă, vâlvă, ce a ajuns la cunoștința persoanelor prezente, care deși nu au manifestat o stare evidentă de teamă, frică ce să îi determine să plece, le-au atras în mod cert atenția și le-au produs indignare";.

Tocmai criteriile care au determinat instanța să aprecieze faptele ca lipsite de gradul de pericol social al unei infracțiuni, sunt cele care atribuie faptelor un caracter grav.

Intervalul orar în care s-a produs scandalul a fost unul, în care majoritatea persoanelor se odihnesc, astfel că, se subînțelege tulburarea liniștii publice, chiar dacă în local nu era prezent un nr. foarte mare de persoane, iar agresarea unui jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a creat o stare de indignare, panică, tulburare în rândul persoanelor, chiar reduse ca număr, aflate în local la ora respectivă.

Inculpatul M. Ș., prin apărător, a solicitat casarea în parte a sentinței atacate și, rejudecând cauza, în principal, a se dispune achitarea sa în baza art.11 pct.2 lit. a rap. la art.10 lit. a C.pr.pen. și pentru infracțiunea de ultraj prev. de art.239 al.1 și 5 C.pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei aplicate de prima instanță pentru această infracțiune.

În motivarea recursului s-a arătat, sub aspectul solicitării principale că, în mod nejustificat instanța de fond a reținut că au fost dovedite faptele consemnate în rechizitoriu și a condamnat inculpatul, pentru că din probele administrate, rezultă o altă stare de fapt, respectiv că partea vătămată l-a lovit pe inculpat, cauzându-i acestuia leziuni vindecabile în 28 zile de îngrijiri medicale.

Instanța de fond în mod greșit a avut în vedere la pronunțarea hotărârii doar declarațiile a doi martori, declarații care nu se coroborează cu declarațiile martorilor Grec Emanuel, Șerban A., A. G. și S. G.

, potrivit cărora inculpatul M. Ș. a intervenit doar din dorința de a-și proteja concubina, împingând partea vătămată, moment în care aceasta l-a lovit cu pumnii și picioarele pe inculpat.

Mai mult, înregistrarea video de la camera care surprinde întreaga scenă s-a deteriorat, astfel că în cauză este aplicabil principiul in dubio pro reo, întrucât probele nu sunt certe și există îndoieli cu privire la vinovăția inculpatului.

În susținerea solicitării subsidiare s-a arătat că, se poate aplica inculpatului o pedeapsă mai mică având în vedere, atât circumstanțele reale în care s-a comis fapta, împrejurarea că inculpatul nu a exercitat în mod direct loviri asupra părții vătămate, cât și circumstanțele personale ale inculpatului - care are un loc de muncă, este apreciat în societate și are în întreținere doi copii minori.

Ver if ic ând ho tăr âre a atac ată, în baza lucrărilor și materialului de la dosarul cauzei, prin prisma motivelor invocate și a reglementărilor în materie, în virtutea dispozițiilor art.385/14 și art.385/6 alin.3 C.pr.pen., Curtea constată fondat în cauză, doar recursul declarat de procuror, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.

Fără a reitera întreaga motivare a instanței de fond, pe care Curtea și- o însușește, fiind întru totul de acord cu aceasta, vom arăta doar motivele pentru care sunt întemeiate criticile parchetului, pe de o parte și, de ce nu pot fi primite apărările inculpatului apelant, pe de altă parte.

Astfel, pe baza probelor administrate în cursul urmăririi penale și în faza de judecată, judicios analizate și interpretate și menționate în cuprinsul hotărârii atacate, judecătorul fondului a reținut o stare de fapt corectă, conformă cu realitatea constând în aceea că, în data de_, aflându-se în localul public "Madona";, cunoscut sub denumirea de "Neagra";, situat pe b- dul M. Viteazul din mun. Z., inculpații, în stare de ebrietate fiind, în prezența mai multor persoane ce se aflau în local, au exercitat acte de

violență asupra părții vătămate S. P., jandarm aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, cauzându-i acestuia leziuni care i-au produs suferințe fizice, iar inculpata H. E. a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței și părții vătămate C. F. C. - barman în acel local, cauzându-i acesteia leziuni ce i-au produs suferințe fizice, prin aceste manifestări provocând tulburarea ordinii și liniștii publice.

Astfel, rezultă din probele dosarului că în data de_, la scurt timp după ce au ajuns în local inculpații, în jurul orei 0130, între inculpata H.

E. și barmana din acel local, partea vătămată C. F., a avut loc o altercație verbală, inculpata adresându-i părții vătămate cuvinte jignitoare și injurii, astfel că aceasta din urmă a solicitat ajutorul unui echipaj de poliție ce se afla în apropierea localului, revenind în local împreună cu partea vătămată S. P., subofițer în cadrul Inspectoratului de Jandarmi Sălaj și martorul Echim Dumitru-Teodor, agent de poliție.

Partea vătămată S. P., îmbrăcată în uniformă, i-a cerut inculpatei

  1. E. să prezinte actul de identitate, însă aceasta a refuzat să se

    legitimeze și a început să-i adreseze părții vătămate S. P. cuvinte și expresii jignitoare, motiv pentru care partea vătămată a apucat-o pe inculpată de un braț și i-a cerut să o însoțească la sediul poliției pentru a fi identificată, moment în care inculpatul M. Ș. s-a ridicat de la masă și a împins-o cu brațele pe partea vătămată S. P., aceasta s-a dezechilibrat și a căzut pe o masă aflată în spatele său. Când partea vătămată S. P. s-a ridicat, inculpatul M. Ș. i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței. În aceste condiții, partea vătămată S. P. a încercat să îl imobilizeze pe inculpat aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele, inculpatul căzând jos. În acest timp, în local a intrat și martorul Echim Dumitru, agent de poliție care împreună cu partea vătămată S. P. l-au imobilizat pe inculpat și l-au scos afară din localul public. În timpul altercației dintre inculpat și partea vătămată S. P., inculpata H. E. a aplicat părții vătămate S. P. mai multe lovituri cu geanta pe care o ținea în mână, în diverse zone ale corpului. În timp ce inculpatul era imobilizat și scos afară din local de către jandarm și agentul de poliție, inculpata H. E. s-a îndreptat spre partea vătămată C. F. și i-a aplicat acesteia o lovitură cu pumnul în zona feței, reproșându-i faptul că a chemat jandarmii.

    Față de starea de fapt, corect reținută de instanță, s-a stabilit că faptele inculpaților, așa cum au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de :

    • ultraj - prev. de art. 239 alin.2 și alin.5 Cod penal - ambii inculpați;

    • lovire sau alte violențe - prev. de art. 180 alin.1 cod penal - inculpata H. E.

    • ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice - prev. de art. 321 alin. 1 C.p. - ambii inculpați.

Cu privire la cea din urmă faptă, instanța însăși a apreciat că prin manifestările inculpaților s-a produs scandal public și a fost tulburată liniștea publică, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal, implicit deci, și pericolul social ca trăsătură specifică oricărei infracțiuni, în sensul legii penale - art.17 C.pen.

Corect a sesizat instanța că prin injuriile aduse de către inculpata H.

  1. părților vătămate în localul public, prin actele de violență exercitate de aceasta, atât asupra jandarmului S. P., cât și asupra barmanei C. F.

    , prin împingerea jandarmului de către inculpatul M. Ș. peste mesele la care stăteau alți clienți ai localului - "în mod cert climatul pașnic, bazat pe respect reciproc, securitate personală și încredere în ceilalți, specifice unui comportament normal al persoanelor ce participă la o formă de viață în comun, în public, a fost înlocuit cu o stare de agitație, zarvă, vâlvă, ce a ajuns la cunoștința persoanelor prezente, care deși nu au manifestat o stare evidentă de teamă, frică ce să îi determine să plece, le-au atras în mod cert atenția și le- au produs indignare";.

    Cu toate acestea, contrar propriei argumentații, instanța a apreciat că prin fapta inculpaților s-a adus o atingere minimă valorilor apărate de legea penală și fapta inculpaților nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, având în vedere: ora la care s-au produs faptele, numărul redus de persoane din local, reacția concretă a persoanelor din local care nu au

    intervenit și nu și-au părăsit locurile de la masă, durata foarte scurtă a derulării faptelor, faptul că nu s-a înregistrat deranj în local sau distrugeri.

    Curtea constată că în mod greșit instanța a ajuns la această concluzie, după ce anterior, judicios argumentat, a arătat că faptele inculpaților întrunesc elementele constitutive și ale infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal.

    Chiar dacă, în local, la ora respectivă din noapte, se afla un nr. redus de persoane, care, asistând la manifestările inculpaților nu au părăsit localul, nu au intervenit, nu au manifestat teamă sau panică, deoarece evenimentele au vizat un funcționar aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a cărui autoritate, în mod evident a fost lezată, cu certitudine, chiar în lipsa scandalului public, a fost tulburată liniștea publică și, raportat la împrejurările în care s-a comis fapta - pe fondul încercării jandarmului de a legitima inculpata, deci, de a-și exercita atribuțiile de serviciu; urmările produse sau care s-ar fi putut produce - evidenta tulburare a ordinii și liniștii publice și lezarea autorității cu care a fost învestit jandarmul; dar și conduita inculpaților - care nu au dovedit că și-ar fi asumat consecințele faptelor sau că ar fi conștientizat caracterul și gravitatea acestora, având o atitudine mai mult sau mai puțin sinceră - raportat, așadar, la toate aceste elemente, nu se poate susține că fapta inculpaților a adus atingere minimă valorilor sociale ocrotite de lege și, prin conținutul său concret ar fi lipsită în mod vădit de importanță, pentru a o putea caracteriza ca neprezentând gradul de pericol social al infracțiunii prev. de art. 321 alin.1 Cod penal.

    În ceea ce privește critica apelantului M. Ș., sub aspectul solicitării subsidiare - de reducere a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de ultraj prev. de art.239 al.1 și 5 C.pen. - se constată că aceasta este neîntemeiată, instanța de fond valorificând corect criteriile prev. de art.72 C.pen., aplicând o pedeapsă în limite legale, apropiată de minimul special, în măsură a asigura scopul prev. de art.52 C.pen. - dacă se are în vedere, atât gradul de pericol social concret al faptei - relativ ridicat, dar și persoana inculpatului - recidivist, cu multiple condamnări anterioare, cu o atitudine oscilantă pe parcursul procesului penal, recunoscând parțial săvârșirea faptelor.

    În consecință, pentru motivele, mai sus arătate, se constată fondat

    recursul declarat în cauză de procuror, urmând a fi admis în temeiul art.385/15 pct.1 lit.d C.pr.pen., sentința atacată va fi casată în parte, cu privire la greșita achitare a celor doi inculpați pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal.

    Rejudecând în aceste limite, se va dispune condamnarea inculpaților:

    - M. Ș. la pedeapsa de1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cod penal.

    În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 alin.1 lit. d Cod penal se va contopi pedeapsa aplicată prin prezenta de 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare, aplicată inculpatului prin hotărârea atacată pentru infracțiunea de ultraj și, se va aplica inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an și 6 luni închisoare.

    În baza art.71 Cod penal se vor interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

    În baza art.385/17 alin.4 rap. la 383 alin. 2 C.pr.pen. și art. 88 alin.1 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de_ la data de_ inclusiv.

    - H. E. la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplic. art.74 alin.1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin.1 lit.d Cod penal

    În baza art. 33 lit.a Cod penal rap. la art.34 alin.1 lit.d Cod penal se va contopi pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta, cu pedepsele aplicate inculpatei prin hotărârea atacată - 4 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj și 500 lei amendă penală pentru infracțiunea de lovire

    - și se va aplica inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare

    În baza art. art.385/17 alin.4 rap. la 383 alin. 2 C.pr.pen. și art.88 alin.1 Cod penal se va deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de la data de_ la data de_ .

    În baza art.71 Cod penal, se vor interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

    În baza art. 81 - 82 Cod penal se va dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.

    În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se va suspenda și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

    Se vor menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

    La individualizarea pedepselor aplicate inculpaților, ca și cuantum și modalitate de executare, s-au avut în vedere criteriile prev. de art.72 C.pen., așa cum au fost valorificate judicios și de prima instanță, prin raportare la gravitatea faptelor reținute în sarcina fiecărui inculpat, conținutul concret al acestora, precum și persoanele inculpaților, cu trecutul lor infracțional și

    împrejurările ce s-au putut reține ca circumstanțe atenuante - în favoarea inculpatei H. E. .

    Pentru considerentele, mai sus expuse, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. Ș. împotriva aceleași sentințe penale.

    În baza art.189 C.pr.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor avansa din FMJ, pentru av. Leahu M. și Ianoliu M. .

    În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. va fi obligat inculpatul recurent M. Ș. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorariu avocațial, iar restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.

    PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE

    1. În baza art.385/15 pct.1 lit.d C.pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr.428 din_ a Judecătoriei Z., pronunțată în dosar nr._, pe care o casează în parte, cu privire la greșita achitare a inculpaților M. Ș. și H.

      E. pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal.

      Rejudecând în aceste limite, condamnă inculpații:

      - M. Ș., fiul lui natural și A., născut la data de_ în loc. Huedin, jud. C., domiciliat în mun. Z., str. K. K., bl. C-19, ap.23, jud. Sălaj, cetățean român, cu antecedente penale, CNP 1., la pedeapsa de:

      1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod penal cu aplic. art. 37 alin.1 lit.b Cod penal.

      În baza art. 33 lit. a Cod penal rap. la art. 34 alin.1 lit. d Cod penal contopește pedeapsa aplicată prin prezenta de 1 an închisoare cu pedeapsa de 1 an și 6 luni închisoare aplicată inculpatului prin hotărârea atacată pentru infracțiunea de ultraj și, aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 1 an ș i 6 lun i înc h iso are.

      În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

      În baza art.385/17 alin.4 rap. la 383 alin. 2 C.pr.pen. și art. 88 alin.1 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și arestării preventive de la data de_ la data de_ inclusiv.

      - H. E. fiica lui M. -I. și Ana, născută la data de_ în loc. Cîmpia Turzii, jud. C., domiciliată în mun. Z., str. Dumbrava, nr. 48, bl. C-3, ap. 7, jud. Sălaj, CNP 2., cetățean român, fără antecedente penale, la pedeapsa de:

      3 luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice prev. de art. 321 alin.1 Cod

      penal cu aplic. art.74 alin.1 lit. a și c Cod penal și art. 76 alin.1 lit.d Cod penal

      În baza art. 33 lit.a Cod penal rap. la art.34 alin.1 lit.d Cod penal contopește pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată prin prezenta cu pedepsele aplicate inculpatei prin hotărârea atacată - 4 luni închisoare pentru infracțiunea de ultraj și 500 lei amendă penală pentru infracțiunea de lovire - și aplică inculpatei pedeapsa cea mai grea de 4 luni închisoare.

      În baza art.71 Cod penal, interzice inculpatei drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale a închisorii, de la data rămânerii definitive a sentinței și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

      În baza art. art.385/17 alin.4 rap. la 383 alin. 2 C.pr.pen. și art.88 alin.1 Cod penal deduce din pedeapsa aplicată inculpatei durata reținerii de la data de_ la data de_ .

      În baza art. 81 - 82 Cod penal dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei închisorii aplicate prin prezenta pe durata termenului de încercare de 2 ani și 4 luni.

      În baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii se suspendă și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.

      Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.

    2. În baza art.385/15 pct.1 lit.b C.pr.pen. respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul M. Ș. împotriva aceleași sentințe penale.

În baza art.189 C.pr.pen. stabilește în favoarea Baroului C. sumele de câte 300 lei, onorarii apărători din oficiu, sume ce se vor avansa din FMJ pentru av. Leahu M. și Ianoliu M. .

În baza art.192 alin.2,3 C.pr.pen. obligă inculpatul recurent M. Ș. să plătească în favoarea statului suma de 600 lei, cheltuieli judiciare, din care 300 lei reprezentând onorariu avocațial; restul cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs rămân în sarcina acestuia.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din_ .

PREȘEDINTE

JUDECĂTORI

ANA C.

L.

M.

M.

Ș.

GREFIER

M. B.

Red.A.C./Tehnred.A.C. 3 ex./_

Jud. fond: M. D.E.

← Decizia penală nr. 1256/2013. Ultraj  Decizia penală nr. 830/2013. Ultraj →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 329/2013. Ultraj