Decizia penală nr. 322/2013. Ultraj
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR. 322/R/2013
Ședința publică din data de 08 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. C.
JUDECĂTORI: I. A C. M.
: M. R. GREFIER: A. B. H.
S-a luat spre examinare cauza penală având ca obiect contestația în anulare formulată de către condamnatul P. M. G. raportat decizia penală nr. 1396/R/2012 din data de 11 octombrie 2012 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul nr._, în care inculpatul a fost trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj și favorizarea infractorului, prevăzute de art.321 alin.1 Cod penal, art.239 alin.1 și 2 Cod penal, art.239 alin.1 și 2 Cod penal, art.264 Cod penal, cu aplicarea art.33 lit. a și b Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză, la prima strigare, se prezintă inculpatul P. M. G. asistat de apărător ales - avocat Chertes Dan S.
, lipsă fiind inculpații D. I. F., Ț. C. și partea vătămată I. Ș.
D. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că s-a atașat dosarul penal nr._ * a Judecătoriei Târgu L., privind pe P. M. G., D.
I. F. și Ț. C. .
Apărătorul inculpatului P. M. G. arată că inculpatul D. I. F. a fost citat la adresa de domiciliu, însă acesta este încarcerat în Penitenciarul Baia Mare.
Curtea constată că în cauză s-a formulat o cerere de abținere de către doamna judecător DP, astfel că lasă cauza la a doua strigare, după soluționarea abținerii în camera de consiliu.
La apelul nominal făcut în cauză, la a doua strigare, se prezintă inculpatul P. M. G. asistat de apărător ales - avocat Chertes Dan S.
, lipsă fiind inculpații D. I. F., Ț. C. și partea vătămată I. Ș.
D. .
Se constată că s-a admis abținerea formulată de către doamna judecător
DP, completul de recurs fiind format din judecătorii V. C., I.
M. și M. R., soluție care nu este supusă niciunei căi de atac.
S-a identificat inculpatul P. M. G. posesor al permisului de conducere M00259140M, născut la data de_ în Târgu L., CNP 1.
.
Apărătorul inculpatului P. M. G. sesizează faptul că inculpatul
I. F., în prezent este încarcerat în Penitenciarul Baia Mare, unde execută pedeapsa privativă de libertate aplicată prin hotărârea recurată. Drept urmare, solicită citarea acestuia de la locul de deținere, întrucât chiar dacă ar dori să se prezinte la acest termen, este în imposibilitate de a se prezenta, fiind în stare legală de deținere.
Reprezentantul M. ui P., având în vedere obiectul contestației în anulare, apreciază că nu se impune prezența inculpatului aflat în stare de deținere, la dosarul de fond fiind depuse înscrisuri cu privire la starea civilă a părților în cauză, acte care fac dovada cazului de contestație în anulare
invocat de către inculpatul P. M. G. .
Curtea constată că deși inculpatul D. I. F. a fost citat de la domiciliu, având în vedere motivul contestației în anulare, acesta nu este parte interesată în cadrul contestației. Prin urmare, apreciază îndeplinită procedura de citare pentru acest termen. Nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea contestației în anulare.
Apărătorul inculpatului P. M. G. apreciază contestația în anulare ca fiind temeinică deoarece prin decizia penală nr. 1396/R/2012 a Curții de Apel Cluj, asupra discuțiilor privind infracțiunea de favorizarea infractorului și cauza de nepedepsire în legătură cu această faptă, Curtea s-a pronunțat în sensul că dispozițiile legale referitoare la cauza de nepedepsire nu sunt incidente în cauză. Cu toate că din dosar rezultă existența cauzei de nepedepsire, nici instanța de fond și nici instanța de recurs nu a reținut față de inculpatul P. M. G. existența cauzei de nepedepsire.
Astfel, potrivit dispozițiilor legale sunt rude apropiate inclusiv verii între ei pentru că sunt copiii fraților sau surorilor, aspect pe care instanța trebuia să-l constate în măsura în care nu se putea pronunța achitarea persoanei în cauză pe temeiurile prevăzute de art.10 lit. a-e C.pr.pen., condiții în care trebuia să constate incidența cauzei de nepedepsire și să dispună încetarea procesului penal în temeiul art.10 al.1 lit. i1C.pr.pen.
Simplul fapt că instanța de recurs a apreciat că nu este incidentă cauza de nepedepsire, fără a verifica acest aspect tocmai având în vedere celelalte infracțiuni reținute în cauză, respectiv ultraj asupra unor polițiști care au oprit în trafic o persoană care ar fi consumat băuturi alcoolice, a pronunțat o hotărâre de dat ca exemplu. Neintrând în fond și neanalizând dacă tragerea de haină a unor polițiști poate constitui sau nu infracțiunea de ultraj sub aspectul infracțiunii de lovire care intră în componența infracțiunii complexe de ultraj, s-a ignorat faptul că inculpații P. M. G. și Ț. C. sunt veri primari, situație în care exista cauza de nepedepsire prevăzută de art.264 al.3 C.pen.
Prin urmare, este o lipsă de motivare și se circumscrie temeiului de contestație în anulare invocat, simpla afirmație că această cauză de nepedepsire nu este aplicabilă în speță neconstituind o motivare în sens material, ci una formală. Pentru motivele arătate mai sus, solicită a se admite contestația în anulare ca fiind întemeiată și a se înlătura pe acest temei de încetare a procesului penal condamnarea inculpatului pentru infracțiunea de favorizarea infractorului.
Reprezentantul M. ui P. arată că în susținerea contestației în anulare apărătorul inculpatului trebuia să facă referire la dovezile care pot arăta existența cazului de contestație.
Asupra contestației, în temeiul art.392 al.1 și art.386 al.1 lit. c C.pr.pen. solicită a se admite contestația în anulare formulată de către condamnatul P.
M. G. împotriva deciziei penale nr. 1396/R/_ a Curții de Apel Cluj, desființarea în parte a deciziei penale amintită în ceea ce privește pe inculpatul P. M. G. și numai în ceea ce privește omisiunea pronunțării asupra cauzei de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art.264 al.1 C.pen., pentru care contestatorul a fost condamnat la pedeapsa de 6 luni închisoare.
De asemenea, solicită a se proceda la rejudecarea în parte a recursului declarat de către condamnatul P. M. G. și astfel, în temeiul art.385 ind.15 pct.2 lit. d C.pr.pen. și art.389 ind.9 pct.17 ind.2 C.pr.pen. a se admite în parte recursul inculpatului P. M. G., urmând a se desființa în parte sentința penală nr.37 din_ a Judecătoriei Târgu L. numai în ceea ce privește pe inculpatul P. M. G. și numai în ceea ce privește omisiunea pronunțării asupra cauzei de încetare a procesului penal pentru infracțiunea de favorizarea infractorului prev. de art.264 al. 1 C.pr.pen. Astfel, în baza art.11 pct. 2 lit. b rap. la art.10 lit. i ind.1 C.pr.pen. solicită a se dispune încetarea procesului penal față de inculpatul P. M. G. pentru
infracțiunea prev. de art.264 al. 1 C.pen., faptă comisă de către acesta în legătură cu infracțiunea prev. de art.87 al.5 din O.U.G. nr.195/2002 pentru care inculpatul Ț. C. a fost achitat prin sentința penală nr.23_ a Judecătoriei Șomcuta M. .
De asemenea, cheltuielile judiciare în recurs urmează a rămâne în sarcina statului, menținându-se totodată restul dispozițiilor deciziei penale contestate, iar cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea contestației în anulare rămânând tot în sarcina statului.
Referitor la motivele invocate și pentru care se impune admiterea contestației în anulare, arată că inculpatul P. M. G. a fost trimis în
judecată pentru comiterea a patru infracțiuni printre care infracțiunea de favorizarea infractorului pentru care s-a aplicat pedeapsa de 6 luni închisoare, faptă comisă în legătură cu infracțiunea prev. de art.87 al.5 din OUG nr.195/2002 reținută în sarcina inculpatului Ț. C. care a fost trimis în judecată și achitat pentru această faptă prin hotărârea Judecătoriei Șomcuta
M. .
S-a invocat de către inculpat faptul că este verișor cu inculpatul Ț. C.
, la dosarul de fond existând dovezi care atestă calitatea acestora de verișori primari. Astfel, în dosarul penal nr._ al Judecătoriei Târgu L. și evident și al Curții de Apel Cluj, la filele 128 - 134 există copii ale actelor de stare civilă care atestă relația de rudenie dintre cei doi inculpați, în concret mamele lor - P. V. și Ț. M. - fiind surori.
În concluzie, solicită admiterea contestației în anulare având în vedere că potrivit dispozițiilor art.149 C.pen. cei doi inculpați sunt rude apropiate, astfel că inculpatul P. M. G. trebuia să beneficieze de dispozițiile art.264 al.3 C.pen.
Curtea având în vedere că la termenul anterior cauza a fost strigată în ședință publică deși era în faza admiterii în principiu, dispune din oficiu îndreptarea erorii materiale din antetul încheierii din data de 15 februarie 2013, când cauza a fost strigată în ședință publică.
Inculpatul P. M. G., având ultimul cuvânt, susține că a fost acuzat pe nedrept și că s-au omis multe probe.
C U R T E A
Prin decizia penală nr.1396 din_ pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr._, au fost respinse ca nefondate recursurile declarate de inculpații D. I. F., P. M. G., Ț. C., împotriva sentinței penale nr. 37 din 3 mai 2012 a Judecătoriei Târgu L. .
S-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 75 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, av. Sârb si Sabo si 300 lei pentru av. Torok Pali.
Au fost obligați recurenții să plătească în favoarea statului suma de câte 600 lei cheltuieli judiciare, din care câte 75 lei reprezentând onorar avocațial, pentru inculpatul P. și D. si 300 lei pentru inculpatul Ț. .
Pentru a pronunța această soluție Curtea a reținut următoarele:
Pe baza probelor administrate în cauză s-a reținut că prin rechizitoriul nr. 303/P/_ al Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului Ț.
C., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și ultraj (două fapte), prevăzute de art. 321 alin. 1 C.pen. și art. 239 alin. 1 C.pen., a inculpatului D. I. F., pentru săvârșirea
infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2 C.pen., art. 321 alin. 1 C.pen. și art. 264 C.pen. și a inculpatului P. M. G.
, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, ultraj (două fapte) și favorizarea infractorului, prevăzută de art. 239 alin. 1 și 2, art. 321 alin. 1 C.pen. și art. 264 C.pen.
Sub aspectul stării de fapt s-a reținut că în noaptea de 11/_, inculpatul Ț. C. a consumat băuturi alcoolice în localul Diesel din comuna
S. de Sus, apoi a urcat la volanul autoturismului Dacia Logan, înmatriculat sub nr._, pe care l-a condus pe D.J. 171.
Autoturismul condus de inculpat a fost oprit pentru control de agenții de poliție I. Ș. D. și B. L., însă inculpatul Ț. C. a refuzat să prezinte actele, solicitând explicații cu privire la motivul opririi sale în trafic, apoi a plecat cu autoturismul fără acceptul agenților de poliție. Autoturismul a fost urmărit în trafic și oprit din nou la ieșirea din localitatea S. de Jos spre Târgu
L., iar la fața locului a ajuns și o altă mașină a poliției în care se aflau agenții de poliție P. V., Pitiritean G. și Hereș F. .
La solicitarea agentului de poliție P. V. de a prezenta actele, inculpatul Ț. C. a refuzat categoric, a început să facă gălăgie, manifestând o atitudine huliganică față de organele de poliție și a solicitat sprijinul inculpaților D. I.
F. și P. M. G., care au sosit la scurt timp la fața locului, pentru a împiedica organele de poliție să îl introducă în autoturismul de poliție.
Întrucât inculpatul Ț. C. a început să se manifeste violent, a fost încătușat și introdus în autoturismul P. i, inculpații D. I. F. și P. M.
încercând să le împiedice pe părțile vătămate I. Ș. D. și B. L., trăgându-i de haine pe polițiști și proferând amenințări la adresa acestora.
Îmbarcat în mașina P. i, inculpatul Ț. C. a refuzat în continuare să se legitimeze, să își decline identitatea și să se supună probelor biologice, fiind condus la sediul P. i Târgu L. pentru identificare.
Starea de fapt reținută în cauză a rezultat din probele testimoniale ce au fost administrate, respectiv, din depozițiile părților vătămate și a martorilor Both Remus Mihai, Roman Raluca V. a, Perța Iustina, P. V., Hereș F. și Pitiritean G. .
În cauză, în mod corect a fost reținută vinovăția inculpatului Ț. C., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de ultraj prevăzute de art. 239 alin. 1 C.pen., infracțiuni săvârșite asupra părților vătămate I. Ș. D. și B. L.
, respectiv ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice, prevăzute de art. 321 alin. 1 C.pen., astfel că solicitarea acestui inculpat de a se dispune achitarea sa întrucât la dosarul cauzei nu există suficiente dovezi pentru reținerea vinovăției, este neîntemeiată.
În ceea ce privește motivele de recurs formulate de inculpatul D. I. F.
, care a solicitat achitarea sa fundamentată pe dispozițiile art. 10 lit. a C.pr.pen., pentru infracțiunile prevăzute de art. 239 alin. 1 și 2, respectiv art. 321 alin. 1
C.pen., respectiv încetarea procesului penal potrivit art. 10 lit. i1C.pr.pen., pentru infracțiunea prevăzută de art. 264 C.pen., instanța reține următoarele:
Probele administrate în cauză au dovedit fără putință de dubiu vinovăția inculpatului, sub aspectul comiterii infracțiunilor prevăzute de art. 321 alin. 1 C.pen., art. 239 alin. 1 și 2 C.pen., respectiv art. 264 alin. 1 C.pen.
Solicitarea inculpatului de a fi aplicate prevederile art. 10 lit. i1C.pr.pen., ca urmare a reținerii dispozițiilor art. 264 alin. 3 C.pen., este neîntemeiată. Astfel, dispozițiile art. 264 alin. 3 C.pen. prevăd că favorizarea săvârșită de soți sau de o rudă apropiată nu se pedepsește.
În ceea ce privește noțiunea de "rude apropiate";, prevăzută de art. 149 C.pen., prin "rude apropiate"; se înțeleg ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție astfel de rude. Ori existența unui grad de rudenie între inculpați, nu este de natură să atragă aplicarea dispozițiilor art. 149 C.pen., între inculpați neexistând relații de rudenie care să atragă incidența dispozițiilor art. 264 alin. 3 C.pen.
În ceea ce privește aspectele de nelegalitate invocate de inculpatul D. I.
F., instanța reține că în cauză în mod corect s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 37 lit. b C.pen., rap. la condamnarea inculpatului, prin sentința penală nr. 4228/1999 a Tribunalului Penal de Primă Instanță Viena, sentință ce a fost recunoscută prin sentința penală nr. 1174/2000 a Judecătoriei Baia M. .
Celelalte aspecte de nelegalitate invocate de inculpat, respectiv hotărârile de condamnare de care instanța de fond nu a ținut seama, nu pot atrage după sine, astfel cum a susținut inculpatul, casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât în lipsa unei căi de atac promovate de Parchet, acestea aspecte nu pot fi avute în vedere de instanță nici chiar în ipoteza unei casări cu trimitere întrucât hotărârea atacată se casează în întregime, dar limitată fiind de dispozițiile art. 3856respectiv, art. 3857C.pr.pen.
În ceea ce privește criticile formulate de inculpatul P. M. G., care a solicitat, în principal, trimiterea cauzei la procuror în vederea refacerii urmăririi penale, iar în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe ori achitarea inculpatului pentru infracțiunile reținute în sarcină, instanța reține că și aceste critici sunt neîntemeiate.
Astfel, este de reținut că în cauză prin decizia penală nr. 403/_ a fost admis recursul declarat de petentul Corpul Național al Polițiștilor iar cauza a fost trimisă la Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș pentru redeschiderea urmăririi penale pentru infracțiunea de ultraj față de inculpații pașca M. G. și D. I. . S-a susținut că, deși încadrarea juridică inițială era cea prevăzută. de art11pct. 4 din Legea 61/1991, după trimiterea cauzei la parchet nu s-a procedat la o schimbare a încadrării juridice a faptei ci s-a dispus reînceperea urmăririi penale față de P. M. G. pentru comiterea infracțiunilor de ultraj, ultraj contra bunelor moravuri și favorizarea infractorului . S-a invocat astfel împrejurarea că parchetul nu s-a conformat dispozițiilor instanței de a continua cercetările sub aspectul comiterii infracțiunii de ultraj întreaga urmărire penală fiind astfel lovită de nulitate.
Este evident că, în procedura reglementată de dispozițiile art. 2781C.p.p. ca urmare a admiterii plângerii, a desființării rezoluției ori ordonanței și a trimiterii cauzei în vederea redeschiderii ori începerii urmăririi penale, organul de urmărire penală este obligat să se conformeze dispozițiilor instanței. Aceasta nu poate insă restrânge dreptul procurorului de a efectua acte de urmărire complete în cauză astfel că solicitarea formulată în cauză de a se constata nulitatea actelor de urmărire penală nu poate fi primită.
În cauză, nu poate fi reținută nici critica ce vizează insuficienta motivare a instanței de fond, întrucât instanța a analizat în întregime ansamblul probelor ce
au fost administrate în cauză, soluția pronunțată fiind motivată și fundamentată în fapt și în drept.
Sub aspectul soluției subsidiare de achitare a inculpatului, pentru comiterea infracțiunilor ce i-au fost reținute în sarcină, probele administrate în cauză au confirmat fără putință de tăgadă vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunilor pentru care a fost trimis în judecată.
Inculpatul a susținut că în ceea ce privește infracțiunea prevăzută de art. 264 C.pen., singura infracțiune posibilă față de care s-ar putea reține o posibilă favorizare, ar fi fost infracțiunea prevăzută de art. 87 alin. 5 din O.U.G. nr. 195/2002.
Practica judiciară a statuat în mod constant că pentru reținerea infracțiunii prevăzute de art. 264 C.pen. este indiferent dacă în momentul prestării ajutorului se începuse sau nu urmărirea penală, fiind suficient ca prin activitatea sa cu rea- credință inculpatul să fi ajutat un infractor chiar înainte de a se începe urmărirea penală.
Sub acest aspect este irelevant că inculpatul Ț. C. a fost achitat pentru comiterea infracțiunilor de refuz de recoltare a probelor biologice și conducere a unui autovehicul având permisul de conducere suspendat.
De asemenea, practica judiciară a statuat că faptele favorizatorului constituie infracțiune dacă sunt îndeplinite condițiile legale în raport cu situația personală a acestuia iar nu cu aceea a autorului.
Neîntemeiată este și critica ce vizează subzistența cauzei de nepedepsire prevăzută. de art. 264 alin. 3 C.p.p, dispozițiile legale menționate nefiind incidente în cauză.
În ceea ce privește infracțiunea de ultraj prevăzută. de art. 239 alin. 1,2
C.p. reținută în sarcina inculpatului P. ( 2 fapte), de asemenea, pe baza probelor administrate a fost reținută corect vinovăția inculpatului . Susținerea potrivit căreia în speță suntem în prezența unei depășiri a cadrului legal de exercitare a atribuțiilor de serviciu a polițiștilor, dincolo de faptul că excede cadrul procesual instanța nefiind investită cu verificarea corectei îndepliniri a atribuțiilor de serviciu de către părțile vătămate, este neavenită. Împrejurarea că inculpatul Ț.
a refuzat să se supună controlului efectuat de către organele de poliție și mai mult, a plecat fără a avea acceptul agenților de poliție a determinat urmărirea și apoi imobilizarea acestuia, existând cel puțin în acel moment atât indiciile comiterii unei fapte prevăzute de legea penală dar și un comportament față de organele abilitatea cu menținerea ordinii de natură să justifice intervenția acestora. Faptul că inculpatul Ț. a fost ulterior achitat pentru infracțiunile pretins comise și că a beneficiat de despăgubiri nu poate conduce la concluzia că faptele de ultraj comise de acesta nu există.
De asemenea, probele testimoniale administrate în cauză confirmă existența actelor de amenințare și violențe( unele în forma îmbrâncelilor și a a tragerilor de haine astfel cum se susține ), acte ce fac parte din latura obiectivă a faptei incriminate de dispozițiile art. 239 alin. 1,2 C.p.
În cauză subzistă de asemenea, astfel cum în mod corect s-a reținut de către instanța de fond și infracțiunea prevăzută. de art. 321 alin. 1 C.p.
Pentru toate aceste considerente, Curtea a apreciat că soluția pronunțată în cauză de instanța de fond este legală și temeinică sub toate aspectele, astfel că, având în vedere prevederile art. 38515pct. 1 lit. b C.pr.pen., recursul declarat de inculpați a fost respins ca nefondat.
În temeiul art. 189 și art. 192 alin. 2 C.pr.pen., s-a stabilit onorariu avocațial și au fost obligați inculpații la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în recurs.
Împotriva acestei hotărâri s-a formulat în termen legal, de către contestatorul P. M. G. contestație în anulare, solicitându-se desființarea deciziei penale amintite și încetarea procesului penal pornit împotriva contestatorului pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului.
Prin încheierea din_ a Curții de Apel Cluj s-a admis în principiu contestația formulată constatându-se că în cauză sunt îndeplinite cerințele art.391 rap. la art.386 lit.c C.p.p.
În motivarea pe fond a contestației în anulare, s-a învederat faptul că, contestatorul este rudă de gradul patru cu inculpatul Ț. C., fiind verișor primar cu acesta, grad de rudenie dovedit cu actele de stare civilă depuse la dosar, iar instanța de recurs la judecata cauzei a omis să se pronunțe cu privire la acest aspect și să dispună încetarea procesului penal pornit împotriva contestatorului pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 alin.1 C.p., cu toate că rudenia dintre aceștia reprezintă o cauză de nepedepsire conform art.264 alin.3 rap. la art.149 alin.1 C.p. simplul fapt că instanța de recurs a apreciat că nu este incident acest caz de nepedepsire fără însă a verifica actele de stare civilă de la dosar nu echivalează cu o pronunțare asupra unui caz de încetare a procesului penal.
Verificând hotărârea contestată sub aspectul motivelor de contestație arătate mai sus, precum și a dispozițiilor legale în materie și a actelor și lucrărilor dosarului, curtea constată că, contestația în anulare formulată este fondată din următoarele considerente:
Conform art.386 lit.c C.p.p. împotriva hotărârilor definitive se poate face contestație în anulare când instanța de recurs nu s-a pronunțat asupra unei cauze de încetare a procesului penal dintre cele prevăzute de art.10 alin.1 lit.f)-i ind.1) cu privire la care existau probe la dosar.
În speță, la dosarul cauzei există la filele 128-134 acte de stare civilă care atestă relația de rudenie dintre contestator și inculpatul Ț. C., potrivit cărora mamele acestora sunt surori, astfel că inculpații sunt verișori primari, deci rude de gradul patru.
În cazul infracțiunii de favorizare a infractorului există o cauză de nepedepsire și anume cea prevăzută de art.264 alin.3 C.p., favorizarea săvârșită de soț sau de rudă apropiată.
Articolul 149 C.p. definește noțiunea de rudă apropiată ca fiind ascendenții și descendenții, frații și surorile, copiii acestora, precum și persoanele devenite prin adopție, potrivit legii astfel de rude.
Coroborând textele de lege mai sus arătate, curtea constată că în cauză este incident cazul de contestație în anulare invocat, instanța de recurs omițând să se pronunțe cu privire la un caz de încetare a procesului penal și anume cel prevăzut de art.10 alin.1 lit.i ind.1 C.p.p.
De asemenea apreciem că, simplul fapt că în considerentele hotărârii contestate se arată că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 254 alin.3 și 149 C.p. fără însă a se face referire exactă la probele de la dosar, la actele de stare civilă menționate, nu echivalează cu o pronunțare efectivă asupra unui caz de încetare așa cum impune art.386 lit.c C.p.p.
Față de cele de mai sus, în baza art.392 C.p.p va admite contestația în anulare formulată împotriva deciziei penale nr. 1396/R/2012 a Curții de Apel Cluj pe care o va desființa în parte doar cu privire la recursul contestatorului și la omiterea aplicării art.10 lit i ind. 1 C.p.p. și trecând la rejudecarea recursului declarat de contestator, în baza art.38515pct.2 lit. d C.p.p. va admite recursul declarat de inculpatul P. M. G. împotriva sentinței penale nr. 37/_ a Judecătoriei Târgu L., pe care o va casa doar cu privire la omisiunea de a
dispune încetarea procesului penal pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 al.1 C.p.
Rejudecând in aceste limite, in baza art.11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. i ind. 1 C.p.p. va înceta procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 al.1 C.p.
Va menține restul pedepselor aplicate acestuia și pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare suspendată condiționat conform art.81 C.p. pe durata termenului de încercare de 3 ani si 2 luni prev. de art.82 C.p.
Va menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
În baza art.392 C.p.p. admite contestația în anulare formulată de către contestatorul P. M. G. (fiul lui V. și V., născut la data de_ în
localitatea Tg.L., jud. Maramureș, CNP 1. ) împotriva deciziei penale nr. 1396/R/2012 a Curții de Apel Cluj pe care o desființează în parte doar cu privire la recursul contestatorului și la omiterea aplicării art.10 lit i ind. 1 C.p.p. și trecând la rejudecarea recursului declarat de contestator, în baza art.38515pct.2 lit. d C.p.p. admite recursul declarat de inculpatul P. M. G. împotriva sentinței penale nr. 37/_ a Judecătoriei Târgu L., pe care o casează doar cu privire la omisiunea de a dispune încetarea procesului penal pentru comiterea infracțiunii de favorizarea infractorului prev. de art.264 al.1 C.p.
Rejudecând in aceste limite, in baza art.11 pct.2 lit. b rap. la art. 10 lit. i ind. 1 C.p.p. încetează procesul penal pornit împotriva inculpatului pentru comiterea infracțiunii de favorizare a infractorului prev. de art.264 al.1 C.p.
Menține restul pedepselor aplicate acestuia și pedeapsa rezultantă de 1 an și 2 luni închisoare suspendată condiționat conform art.81 C.p. pe durata termenului de încercare de 3 ani si 2 luni prev. de art.82 C.p.
Menține restul dispozițiilor hotărârii atacate.
Cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia. Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de_ .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
V.
C. I. A C.
M.
M.
R.
Red.M.R./S.M.D.
2 ex./_
GREFIER
B. H.
| ← Decizia penală nr. 571/2013. Ultraj | Decizia penală nr. 782/2013. Ultraj → |
|---|
