Decizia penală nr. 842/2013. Ultrajul contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii publice
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
DECIZIA PENALĂ NR.842/R/2013
Ședința publică din 11 iunie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. V. A.
JUDECĂTORI: L. H.
: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. - reprezentat prin PROCUROR - SEBASTIAN DOBRESCU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpatul P. I. M., împotriva sentinței penale nr.147/_, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei Zalău, inculpatul fiind trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din dosar nr. 2237/P/2011, pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și violare de domiciliu distrugere și sfidarea organelor judiciare prev. de art. 180 alin.1 C.pen., art. 321 alin.1 C.pen. și art. 192 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul desmenat din oficiu pentru inculpat, av.Abrudean Viviana, din cadrul Baroului C., cu delegație avocațială depusă la dosar, lipsă fiind inculpatul P. I. M. .
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentantul Parchetului, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, să se dispună condamnarea inculpatului și pentru săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu. Astfel, prima instanță în mod eronat a considerat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni cu toate că la dosar există suficiente probe în acest sens. Învinuitul T. Teodor și partea vătămată T. L. declară că inculpatul s-a aflat în curtea acestora între gard și geam și a refuzat să o părăsească. Mai mult, martorul Varga N. a declarat că nu poate preciza cu certitudine de ce parte a gardului se afla inculpatul. Un mijloc de probă obiectiv îl reprezintă procesul verbal de cercetare la fața locului în care se consemnează că sub geamul căruia a fost văzut inculpatul se află urme de încălțăminte imprimată în vegetația uscată. Susținerea instanței care apreciază că urma de noroi nu a fost suprinsă prin forografiere este irelevantă sub aspect probator în condițiile în care consemnările dintr-un proces verbal sunt considerate că exprimă adevărul. Este exclus ca urmele de încălțăminte să fi fost create de alte persoane dat fiind intervalul redus de la producerea incidentului până la efectuarea cercetării la fața locului.
Apărătorul inculpatului, solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe, apreciind că nu există probe clare și certe de vinovăție. Declarațiile martorilor sunt ambigue și nu confirmă pătrunderea inculpatului în curtea părții vătămate astfel că în mod corect s-a apreciat de către prima instanță că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu. Cu onorar din FMJ.
C U R T E A
Prin sentința penală nr. 147 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Zalău, pronunțată în dosarul nr._, în baza art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. c și art. 76 alin.1 lit. d C.pen., a fost condamnat inculpatul P. I. -M., porecla Niușca, fiul lui
I. și M., născut la data de_ în localitatea Huedin, jud. C., domiciliat în com. Almașu, sat M., nr. 201, jud. Sălaj, CNP 1., cetățean român, 10 clase, necăsătorit, agricultor, fără antecedente penale, la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art.71 alin.1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen.
În baza art. 321 alin. 1 C.pen. cu aplicarea art. 74 alin.1 lit. c și art. 76 alin.1 lit. d C.pen., a fost condamnat inculpatul P. I. -M. la pedeapsa de 8 (opt) luni închisoare pentru comiterea infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea ordinii și liniștii publice.
În baza art.71 alin.1 C.pen., s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen..
S-a luat act de retragerea plângerii prealabile de către partea vătămată N. D.
A. cu privire la săvârșirea de către inculpat a infracțiunii de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin.1 C.pen.
În baza art.11 pct.2 lit. b) raportat la art.10 alin.1 lit. h) C.proc.pen. și art. 180 alin.3 C.pen., instanța a încetat procesul penal față de inculpatul P. I. -M. pentru comiterea infracțiunii de lovire și alte violențe prevăzută de art. 180 alin.1 C.pen..
În baza art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. d C.proc.pen. a fost achitat inculpatul P. I. -M. cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 C.pen..
În baza art.33 lit.a) C.pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b) C.pen., s-au contopit pedepsele la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință și aplică inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
În baza art.71 alin.1 C.pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 lit.a) teza a II-a și lit.b) C.pen. pe durata executării pedepsei rezultante a închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei sentințe și până la data executării sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.
În baza art.861alin.1 și 2 C.pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicate inculpatului pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 C.pen..
desemnat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru supravegherea inculpatului pe durata termenului de încercare.
În baza art.863alin.1 C.pen., pe durata termenului de încercare, obligă inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prevăzute la art. 863alin.1 lit. b, c și d C.pen. s-a comunicat Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C.pen..
În baza art.359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864C.pen. privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni în cursul termenului de încercare sau neîndeplinirea cu rea credință a măsurilor de supraveghere.
În baza art. 346 alin.4 C.proc.pen. a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă N. D. A. .
În baza art. 189 alin.1 C.proc.pen. s-a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu, av. P. Mircea.
În baza art.191 alin.1, art. 192 alin. 1 pct.2 lit. c și art. 192 alin.3 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul P. I. M. la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 350 lei (din care suma de 100 lei - onorariu avansat pentru apărătorul din oficiu), pe partea vătămată N. D. A. la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 150 lei, iar restul cheltuielilor avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr. 2237/P/2011, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului P. I. M. pentru săvârșirea infracțiunilor de lovire sau alte violențe, ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice și violare de domiciliu distrugere și sfidarea organelor judiciare prev. de art. 180 alin.1 C.pen., art. 321 alin.1 C.pen. și art. 192 alin.1 și 2 C.pen., cu aplicarea art. 33 lit. a C.pen.. Prin același rechizitoriu s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului T. Teodor Aurel pentru săvârșirea infracțiunii de portul fără drept în locuri publice a unui obiect confecționat pentru tăiere, prevăzută de art. 2 punctul 1 din Legea nr.61/1991 rep., cu aplicarea art. 37 lit. a C.pen., întrucât fapta nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Zalău la data de_ sub nr. _
.
În cuprinsul actului de sesizare a instanței s-a reținut, în esență că învinuitul P.
I. -M. în data de_ a aplicat lovituri părții vătămate N. D. -A., provocându-i suferințe fizice. În aceeași dată, la intervale de timp diferite, în timp ce s-a aflat în localurile publice situate în loc. M., aparținând A.F. N. și I.I. Bene, a proferat cuvinte și expresii injurioase la adresa persoanelor prezente, a întrebuințat acte violență la adresa părții vătămate N. D. -A., a învinuitului T. Teodor și martorul Bene Gelu, producând astfel tulburarea liniștii publice și scandal public. S-a mai reținut că în noaptea de_ învinuitul P. I. M. a pătruns fără drept în curtea locuinței părții vătămate
T. L., ce este un loc împrejmuit, după care la solicitarea acesteia de a părăsi curtea a refuzat.
Pentru dovedirea situației de fapt expusă în rechizitoriu au fost menționate următoarele mijloace de probă: plângerea părții vătămate N. D. -A. (f.6), plângerea părții vătămate T. L. (f.7), declarațiile învinuitului P. I. -Amrian (f.18-19, 21-23), declarațiile învinuitului T. Teodor (f.26-27, 29-30, 78-79), declarațiile părții vătămate N.
D. -A. (f. 11-14), declarațiile părții vătămate T. L. (f. 15-17), declarațiile martorului Varga N. (f.40-44), declarațiile martorului M. caș C. (f.45-47), declarațiile martorului Boca Ionel-Ghiță (f. 48-50), declarațiile martorei M. A. -Cornel (f.51-52), declarațiile martorei Neag E. -V. (f.53-54), declarațiile martorului Lingurar S. (f.55-59), declarațiile martorului Varga Sorin-T. (f.60), proces verbale de cercetare la fața locului (f.32-33), planșă foto ce conține un număr de 6 fotografii ce surprinde aspecte de la fața locului, realizate la locuința părții vătămate T. L. (f.34-36), planșă foto ce
conține o fotografie ce surprind leziunile suferite de partea vătămată N. D. -A. (f.34), fișă cazier judiciar învinuit (f.18-19)
În faza de urmărire penală, prin declarația din_, partea vătămată N. D. -A. arată că se constituie parte civilă în procesul penal cu suma de 5000 lei (f. 6), iar la termenul de judecată din data de_ partea vătămată N. D. A. a declarat în fața instanței că își menține constituirea de parte civilă la valoarea de 5000 lei.
La termenul de judecată din data de_ partea vătămată N. D. A. a declarat că își retrage plângerea prealabilă formulată față de inculpatul P. I. -M. pentru săvârșirea în dauna sa a infracțiunii de lovire sau alte violențe (f. 98). La același termen de judecată inculpatului i-au fost aduse la cunoștință prevederile legii privind judecata în procedură simplificată prev. de art. 3201C.p.p. și consecințele alegerii unei asemenea proceduri, inculpatul solicitând ca judecarea cauzei să se facă conform
procedurii simplificate. Audiat fiind sub aspectul recunoașterii faptelor reținute în actul de sesizare al instanței, inculpatul a declarat că recunoaște faptele reținute le pct. 1-3 din actul de sesizare dar nu recunoaște fapta reținută la pct. 4, arătând că nu a intrat în curtea părții vătămate T. L. (f. 97). Instanța a respins cererea inculpatului de judecare a cauzei potrivit procedurii simplificate motivat pe faptul că acesta nu a recunoscut în totalitate faptele așa cum au fost reținute în actul de sesizare a instanței, dispunând ca judecarea cauzei să se facă potrivit procedurii obișnuite.
După citirea actului de sesizare potrivit art. 322 C.p.p., întrebat fiind inculpatul arată că nu dorește să mai dea alte declarații în cauză, pe parcursul cercetării judecătorești fiind audiați ulterior următorii martori: Lingurar S. (f. 104), Varga N. (f. 115), T. Teodor (f. 125), M. caș C. (f. 126), Boca Ionel Ghiță (f. 127).
La solicitarea instanței a fost întocmit de Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj și depus la dosarul cauzei (f. 90-92) referatul de evaluare a inculpatului P.
I. M. .
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea stare de fapt:
În data de_, în jurul orelor 2200-2300, inculpatul P. I. M. se afla în localul public aparținând de A.F. Neag E. din loc. M., com. Almașu, însoțit de martorii Varga Sorin-T., Varga N., M. caș C., Lingurar S. și partea vătămată
N. D. -A. și consumau bere dintr-o ladă în care se aflau mai multe sticle cumpărată de partea vătămată N. D. -A., servirea în local fiind făcută de martorul Neag E., fiul proprietarei localului. La un moment dat, între inculpat și partea vătămată a avut loc un conflict spontan sens în care între aceștia a avut loc un schimb de replici, aducându-și acuzații reciproce pe fondul stării de ebrietate în care se aflau. În aceste condiții, inculpatul
P. M. i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feței părții vătămate N. D. care a căzut jos, iar întrucât inculpatul intenționa să o mai lovească pe partea vătămată au intervenit martorii M. caș C. și Neag E. care l-au împiedicat pe inculpat să continue acțiunea de lovire. Pentru a aplana conflictul martorul Neag E. a chemat-o pe mama martora Neag E., proprietara localului, care a închis local și pentru a o proteja pe partea vătămată a condus-o la locuința acesteia. La momentul scandalului provocat de inculpat în local, la altă masă, se aflau martorii M. A. și Petrilă Iosif-I., care văzând scandalul produs de inculpat, fiindu-le frică, s-au ridicat și au plecat la locuințele lor. În urma acțiunii de lovire partea vătămată a suferit o leziuni la nivelul arcadei ochiului, fără a se putea stabili numărul de zile de îngrijiri medicale deoarece aceasta nu s-a prezentat la Serviciul de Medicină Legală pentru a fi examinat și a se elibera certificat medico-legal.
De la acest local, inculpatul P. M., însoțit de martorii Varga Sorin-T., M. caș C. și Lingurar S. s-a deplasat la localul public aparținând de I.I. Bene Aurel, situat în loc. M., unde au ajuns în jurul orelor 2300. În local se aflau învinuitul T. Teodor și martorii Bene Gelu și Bene B. -fii proprietarului localului, martorii Varga N., și Boca Ionel-G. . La scurt timp de la sosire, inculpatul P. M. i-a provocat pe toți
cei prezenți la o luptă masă, sport cunoscut sub denumirea de skandenberg. Inculpatul P.
, nemulțumit fiind de faptul că a fost înfrânt de către învinuitul T. Teodor a început să fie recalcitrant iar la un moment dat a aplicat o lovitură în zona feței învinuitului T. Teodor care a căzut jos, după care inculpatul a luat o sticlă de bere de pe o masă pe care a aruncat-o în direcția învinuitului T. Teodor, însă sticla a căzut lângă Învinuitul T. Teodor fără a-l lovi. Pentru a nu degenera starea de fapt în ceva mult mai grav, a intervenit martorul Bene Gelu, care i-a cerut să înceteze, încercând totodată să-l liniștească, însă inculpatul P. M. nu numai că nu a încetat dar i-a aplicat și acestuia o lovitură cu pumnul în zona feței proiectându-l pe dușumea. În tot acest timp persoanele aflate în local au intrat în panică și speriați s-au ridicat de la mese și au părăsit localul. Inculpatul P. M. a fost scos afară din local de către martorul Bene B. . După ce a fost lovit învinuitul T. Teodor a ieșit din local și din tractorul proprietatea sa, ce se afla staționat în fața localului public, a luat o secure pe care a ridicat-o deasupra capului agitând-o și s-a îndreptat cu intenția de a-l lovi spre inculpatul P. M. . Martorul Varga
l-a văzut pe învinuit cu securea și intuind că acesta intenționează să-l lovească pe inculpatul P. M. s-a apropiat și la deposedat de secure. În momentul în care inculpatul P. M. l-a văzut pe învinuitul T. Teodor îndreptându-se cu securea spre acesta, a fugit pe stradă, însoțit fiind de martorii Lingurar S. și Varga Teodor-Aurel. Învinuitul Traiaca Teodor s-a urcat în tractor însoțit de martorul Varga N. și s-a deplasat la locuința acestuia unde a pătruns în bucătăria de vară ce este o anexă a locuinței, situată în loc. M., nr. 130, com. Almașu, unde locuiește mama acestuia partea vătămată T. L. . Învinuitul T. Teodor în timp ce se deplasa cu tractorul spre casă a trecut pe lângă inculpatul P. I. M., cei doi având un schimb de replici în care reciproc au proferat injurii și amenințări.
În timp ce învinuitul T. Teodor se afla în bucătăria de vară a locuinței acestuia împreună cu mama sa partea vătămată T. L. și martorul Varga N., aceștia au văzut la geamul locuinței pe inculpatul P. I. care profera injurii și amenințări la adresa învinuitului T. Teodor cerându-i acestuia să iasă afară pentru a se bate cu acesta. Partea vătămată T. L., speriată fiind de atitudinea inculpatului P. M. i-a cerut acestuia să plece, însă cum acesta a continuat să rămână la geam și să amenințe partea vătămată a anunțat organele de poliție prin intermediul apelului de urgență 112, motiv pentru care în cele din urmă inculpatul a plecat.
Partea vătămată T. Lucrețuia și fiul acesteia învinuitul T. Teodor, care locuiesc împreună, au declarat că inculpatul P. I. M. a sărit gardul, a intrat în curtea acestora și mergând prin spatele casei a ajuns la geamul bucătăriei de vară. În toate declarațiile date în cursul procesului penal inculpatul a susținut că nu a pătruns în curtea părții vătămate T. Lucrețuia și a învinuitului T. Teodor, ci că acesta se afla dincolo de gardul împrejmuitor al curții, fiind în grădina numitului Urs Teodor aflată în vecinătatea locuinței părții vătămate .
Potrivit art. 69 C.p.p. și art. 75 C.p.p. declarațiile inculpatului și ale părții vătămate pot servi la aflarea adevărului în cauză numai în măsura în care sunt coroborate cu fapte sau împrejurări ce rezultă din ansamblul probator administrat în cauză. Analizând probele administrate în cauză raportat la pătrunderea inculpatului în curtea părții vătămate T. L. instanța a reținut că: din declarațiile martorului Varga N. date atât în cursul urmăririi penale (f. 43-44) cât și în fața instanței ( f. 115) rezultă doar că martorul l-a văzut pe inculpat la geamul locuinței părții vătămate, martorul nu susține că inculpatul era în curte sau că l-ar fi văzut sărind gardul împrejmuitor, mai mult în fața instanței martorul declară expres că "nu pot să precizez însă dacă inculpatul era lângă geam dincoace de gard în curtea lui T. sau în grădina vecinului Urs Teodor dincolo de gard, gardul aflându-se față de geam la o distanță de jumătate de metru";, "l-am văzut pe P. doar atunci la geam, nu l-am văzut în altă împrejurare în curte sau pe proprietatea familiei T. ";. Din procesul verbal de cercetare la fața locului din data de_ (f. 32-33) rezultă că distanța dintre
gard și geamul bucătăriei de vară este de 1.20 m, că în dreptul geamului se observă solul acoperit cu vegetație uscată și călcată de încălțăminte, iar pe partea superioară a gardului din beton aflat pe latura paralelă cu drumul principal s-a identificat o urmă de noroi creată de încălțăminte fără a prezenta suficiente elemente de identificare, fixare și ridicare. Analizând și fotografiile efectuate cu ocazia cercetării la fața locului instanța observă că vegetația din dreptul geamului este uscată și săracă nefiind evidente urme de călcare (f. 44), iar în ce privește urma de încălțăminte de pe gardul de beton aceasta nu a fost fixată de organele de cercetare prin fotografiere. Cu toate acestea nu se poate stabili când au fost făcute și mai ales de către cine urmele de încălțăminte de pe vegetație și de pe gard. Nici un alt martor nu declară că l-ar fi văzut pe inculpat în curtea părții vătămate, în plus nici partea vătămată T. L. și nici învinuitul T. Teodor nu declară că l-ar fi văzut pe inculpat sărind gardul împrejmuitor și nici pătrunzând în curte într-un alt mod. Având în vedere distanța foarte mică dintre gard și geam și probele administrate în cauză instanța apreciază că nu este dovedit dincolo de orice dubiu faptul că inculpatul P. I. M. se afla în curtea părții vătămate atunci când a proferat amenințări și injurii în dreptul geamului locuinței părții vătămate, singurele probe în acest sens sunt declarațiile părții vătămate și ale fiului acestuia, persoane interesate care locuiesc în imobilul respectiv. Având în vedere prezumția de nevinovăție de care beneficiază inculpatul în procesul penal, probele administrate în cauză nu sunt în măsură să răstoarne această prezumție și să dovedească dincolo de orice îndoială vinovăția inculpatului cu privire la pătrunderea fătă drept în curtea părții vătămate, acest dubiu putând profita doar inculpatului potrivit principiului de drept in dubio pro reo.
În ce privește celelalte fapte reținute în sarcina inculpatului, acesta în mod constant, atât în cursul urmării penale cât și în faza de judecată a recunoscut săvârșirea acestora . Astfel coroborând declarațiile inculpatului ( f. 18-19, 21-23, 97) cu declarațiile părții vătămate N. D. și a martorilor audiați în cauză rezultă fără dubiu faptul că prin atitudinea inculpatului de a profera injurii și a lovi pe partea vătămată N. D. în barul
A.F. Neag E. . Neag și pe învinuitul T. Teodor, respectiv martorul Bene Gelu în barul
I.I. Bene, în prezența mai multor persoane, inculpatul a provocat scandal public ce a creat o stare de tensiune și temere persoanelor prezente și a dus la evacuarea localurilor publice respective și închiderea lor.
În drept, fapta inculpatului P. I. M. care în seara zilei de_ aflându-se în localul public barul A. F. Neag E. din loc. Mesteacăn, jud. Sălaj, în prezența mai multor persoane ce se aflau în local, a adresat injurii și a lovit-o pe partea vătămată N.
D. A., provocând astfel tulburarea liniștii publice și scandal public, a întrunit elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.p.
Fapta inculpatului P. I. M. care în seara zilei de_ aflându-se în localul public barul I.I. Bene din loc. Mesteacăn, jud. Sălaj, în prezența mai multor persoane ce se aflau în local, a adresat injurii, a lovit pe învinuitul T. Teodor și pe martorul Bene Gelu, a aruncat cu o sticlă înspre învinuitul T. Teodor, provocând astfel tulburarea liniștii publice și scandal public, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice, prev. de art. 321 alin. 1 C.p.
Sub aspectul laturii obiective, infracțiunea prev. de art. 321 alin.1 C.p. poate fi săvârșită prin acte, gesturi, cuvinte, expresii sau orice fel de manifestări, esențial fiind ca prin aceste manifestări să se producă una din urmările prevăzute în mod alternativ de către textul incriminator: atingerea bunelor moravuri, scandal public, tulburarea liniștii publice.
Prin actele de violență verbală și fizică ale inculpatului exercitate în localurile publice în cauză, de față cu alte persoane, s-a adus atingere climatului pașnic, bazat pe respect reciproc, securitate personală și încredere în ceilalți, specifice unui comportament normal al persoanelor ce participă la o formă de viată în comun, în public. Acesta aspect
rezultă cu prisosință din reacția persoanelor prezente care, așa cum rezultă din declarațiile martorilor și ale inculpatului, fie au intervenit pentru a aplana conflictul, fie s-au refugiat din local pentru a nu fi implicate în conflict, dar și din faptul că localurile publice, în ambele situații au fost evacuate și închise din cauza scandalului. Climatul pașnic a fost înlocuit cu o stare de agitație și de temere a celorlalte persoane prezente, s-a creat prin faptele inculpatului zarvă, vâlvă ce a ajuns la cunoștința altor persoane și le-a determinat temere si indignare, producându-se astfel scandal public și tulburarea liniștii publice.
Întrucât cele două infracțiuni au fost comise prin acțiuni diferite, la intervale de timp și în împrejurări diferite, în baza unor rezoluții infracționale luate în mod distinct, înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna din ele, instanța a reținut săvârșirea acestora în concurs real potrivit art. 33 lit. a C.pen..
În ce privește infracțiunea de lovire și alte violențe prev. de art. 180 alin.1 C.p. pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, având în vedere prevederile art. 180 alin. 3
și declarația părții vătămate N. D. A. de retragere a plângerii penale prealabile, instanța constată că în temeiul art. 10 alin.1 lit. h) C.p.p există un impediment pentru exercitarea acțiunii penale în continuare față de inculpat și angajarea răspunderii penale a acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de lovire, iar în temeiul art. 11 pct..2 lit. b) C.p.p. s- a dispus încetarea procesului penal.
Așa cum anterior instanța a reținut, din analiza materialului probator nu rezultă fără dubiu că inculpatul P. I. M. a pătruns în curtea părții vătămate T. L. - loc împrejmuit, în consecință în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de violare de domiciliu prev de art. 192 alin.1 și 2 C.p. pentru care inculpatul a fost trimis în judecară,. În aceste condiții având în vedere prev. art. 11 pct.2 lit. a rap. la art. 10 alin.1 lit. d C.proc.pen. s-a dispus achitarea inculpatului P. I. M. cu privire la săvârșirea infracțiunii de violare de domiciliu prevăzută de art. 192 alin.1 și 2 C.pen..
Reținând vinovăția inculpatului pentru săvârșirea a două infracțiuni de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin.1 C.p. și constatând întrunite condițiile prev. de art. 345 alin.2 C.p.p., s-a dispus condamnarea inculpatului P. I. M. pentru aceste infracțiuni reținute în sarcina sa.
La individualizarea pedepselor ce au fost aplicate inculpatului instanța a avut în vedere dispozițiile art.72 alin.1 și art.52 C.pen., respectiv: gradul de pericol social abstract și concret al faptei săvârșite, apreciat raportat la criteriile prevăzute de art.181alin.2 C.pen., persoana inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
În ce privește gradul de pericol concret al faptelor, având în vedere împrejurările în care faptele au fost săvârșite, intervalul scurt de timp dintre acestea, consecințele acestor fapte dar și perseverența inculpatului în încălcarea normelor sociale de conduită și recurgerea la violență și amenințări (așa cum rezultă din fișa de cazier judiciar și referatul de evaluare), instanța apreciază că faptele inculpatului prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni, pericolul social concret nefiind însă unul foarte ridicat.
Instanța a avut în vedere și circumstanțele referitoare la persoana și conduita inculpatului. Acesta este în vârstă de 34 ani, are 10 clase, lucrează în agricultură, nu este căsătorit dar are o relație de concubinaj Potrivit fișei de cazier judiciar inculpatul nu are antecedente penale dar s-a mai confruntat cu legea penală fiindu-i aplicată o sancțiune administrativă pentru infracțiunile de lovire și amenințare. Potrivit concluziilor referatului de evaluare inculpatul a săvârșit faptele ca urmare a impulsivității și rezistenței scăzute la frustrare pe fondul stării de ebrietate, este cunoscut în comunitatea locală pentru repetate abateri de la normele legale violență verbală și fizică, este într-o stare conflictuală cu părinții, motiv pentru care se apreciază că acesta este predispus în continuare la fapte cu violență deoarece nu este motivat în corectarea problemelor comportamentale cauzate de consumul de alcool, iar sprijinul moral al concubinei este ineficient în acest sens.
Pe parcursul procesului penal inculpatul a avut o atitudine sinceră a colaborat cu organele judiciare, a recunoscut faptele reținute în sarcina sa dând declarații detaliate asupra modului de săvârșire, nu a recunoscut pătrunderea fătă drept în curtea părții vătămate T. L., dar probele administrate în acest sens nu au dovedit contrariul, așa cum a reținut instanța mai sus.
Având în vedere atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului atât în faza de urmărire penală cât și în faza de judecată, dar și pericolul social concret al faptelor, instanța a reținut în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prev. de art. 74 alin.1 lit. c C.p., apreciind că raportat la periculozitatea faptei și persoana inculpatului angajarea răspunderii penale a inculpatului poate fi făcută și prin raportare la limite de pedeapsă mai reduse, ca urmare a aplicării art. 76 alin.1lit. d C.p.
Față de circumstanțele reale și personale ale cauzei având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, și prev. art. 76 alin.1 lit. d C.p. instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse de 8 luni închisoare pentru fiecare infracțiune de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii și ordinii publice prev. de art. 321 alin.1 C.p., a fost de natură să asigure realizarea scopurilor prevăzute de art.52 C.pen., fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
Cele două infracțiuni fiind săvârșite în concurs real, în baza art.33 lit.a) C.pen. raportat la art.34 alin.1 lit.b) C.pen. instanța a contopit cele două pedepse de 8 luni închisoare la care inculpatul a fost condamnat prin prezenta sentință și a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 8 luni închisoare.
Cât privește aplicarea pedepsei accesorii, în baza art.71 C.pen., instanța a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art.64 alin.1 lit.a) teza a-II-a C.pen. și lit.b) C.pen., pe durata executării pedepsei închisorii, de la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei aplicate prin aceasta, apreciind că acesta este nedemn a ocupa funcții ce implică încrederea publică și exercițiul autorității de stat. Având în vedere prevederile art.3 din Protocolul 1 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, dar și jurisprudența națională dezvoltată pe marginea acestui articol, instanța a apreciat că instituirea unei interdicții pentru inculpat de a vota ar constitui o măsură disproporționată față de natura infracțiunii săvârșite de inculpat și de persoana inculpatului. Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța apreciază că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) C.pen.. Instanța a avut în vedere la stabilirea pedepselor accesorii decizia nr.74/2007 a Înaltei Curți de C. și Justiție dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 lit. a) teza I-lit. c) nu se va face automat și va fi supusă aprecierii instanței, în funcție de criteriile prevăzute de art.71 alin.3 C.pen..
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, în contextul probelor administrate, având în vedere vârsta inculpatului, conduita acestuia anterioară și ulterioară săvârșirii faptei, preocuparea acestuia pentru muncă, instanța apreciază că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, inculpatul poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție. Având în vedere însă concluziile referatului de evaluare privind înclinația inculpatului spre un comportament violent și faptul că acest nu dispune de o motivație internă suficientă a corecta problemele sale de comportament, instanța apreciază că în procesul de reeducare și reintegrare inculpatul are nevoie de sprijinul de specialitate și supravegherea Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
Instanța a constatat că au fost îndeplinite condițiile prevăzute art.861alin. l și alin.2 C.pen. și în consecință, a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei
rezultante a închisorii aplicate inculpatului prin prezenta sentință, pe durata unui termen de încercare de 3 ani, stabilit potrivit dispozițiilor art.862alin.1 C.pen..
În baza art.863alin.1 C.pen., pe durata termenului de încercare, a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj;
să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;
să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă;
să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existență.
Datele prevăzute la art. 863alin.1 lit. b, c și d C.pen. s-au comunica Serviciului de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj.
În baza art.359 C.proc.pen., s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.864C.pen. privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere în cazul săvârșirii de noi infracțiuni pe durata termenului de încercare sau nerespectarea măsurilor de supraveghere impuse de instanță pe perioada supravegherii.
În baza art.71 alin.5 C.pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit. a) teza a II-a și lit.b) C.pen..
Sub aspectul laturii civile, față de acțiunea civilă a părții vătămate N. D. A., în condițiile în care acesta și-a retras plângerea prealabilă, existând astfel un impediment în ce privește exercitarea acțiunii penale și angajarea răspunderii penale a inculpatului sub aspectul săvârșirii infracțiunii de lovire sau alte violențe, instanța nu poate soluționa acțiunea civilă formulată de partea vătămată N. D., acțiunea civilă putând fi exercitată în procesul penal doar alături de acțiunea penală. În consecință având în vedere prev. art. 346 alin.4 C.proc.pen., s-a lăsat nesoluționată acțiunea civilă formulată de partea civilă N.
D. A. .
Asistența juridică obligatorie a inculpatului a fost asigurată în faza de judecată de către apărătorul desemnat din oficiu av. P. Mircea cu delegație la fila 93 din dosar (la două termene de judecată), mandatul apărătorului din oficiu încetând la prezentarea apărătorului ales al inculpatului av. Mateș M. cu delegație la fila 96. În temeiul art. 189 alin. 1 C.proc.pen. s-a dispus avansarea din fondurile M. ui Justiției către Baroul Sălaj a sumei de 100 lei reprezentând onorariu parțial cuvenit apărătorului din oficiu.
În baza art.191 alin.1, art. 192 alin. 1 pct.2 lit. c și art. 192 alin.3 C.proc.pen. a fost obligat inculpatul P. I. M. la plata de cheltuieli judiciare către stat în sumă de 350 lei (din care suma de 100 lei - onorariu avansat pentru apărătorul din oficiu), pe partea vătămată N. D. care și-a retras plângerea prealabilă la plata sumei de 150 lei, iar față de împrejurarea că s-a dispus achitarea inculpatului pentru una din infracțiunile pentru a care a fost cercetat și trimis în judecată, restul cheltuielilor avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău, a criticând hotărârea instanței de fond ca fiind nelegală în ceea ce privește soluția de achitare a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii de violare de domiciliu, solicitând casarea sentinței atacate și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună condamnarea inculpatului și pentru această faptă.
Recursul a fost motivat arătându-se că în cauză s-a probat faptul că inculpatul a comis și acesată infractiune, aspect dovedit cu declarțiile martorului T. Teodor și a părtii vătămate T. L., precum și cu procesul verbal de cercetare la fața locului în care se consemnează că sub geamul căruia a fost văzut inculpatul se află urme de încălțăminte imprimată în vegetația uscată. Referitor la urma de noroi s-a arătat că nu pot fi înlăturate
constatările expuse în proces verbal de cercetare la fata locului deoarece sunt considerate că exprimă adevărul și este exclus ca urmele de încălțăminte să fi fost create de alte persoane dat fiind intervalul redus de la producerea incidentului până la efectuarea cercetării la fața locului.
Procedând la soluționarea recursului prin prisma motivelor invocate și pe baza actelor și lucrărilor dosarului, Curtea constată următoarele:
Instanța de fond a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea și sprijinită pe interpretarea și analiza judicioasă a unui probatoriu complet administrat atât în faza de urmărire penală, cât și în fața primei instanțe, probatoriu pe baza căruia s-a stabilit întemeiat că față de inculpatul P. I. M. nu se poate reține comiterea infractiunii de violare de domiciliu.
Curtea își însușește în întregime argumentația instanței de fond astfel cum această posibilitate este conferită de practica CEDO și potrivit căreia poate constitui o motivare preluarea motivelor instantei inferioare ( Helle impotriva Finlandei ), urmând a fi reținute cu privire la criticile aduse soluției instanței de fond următoarele:
La pronunțarea unei condamnări instanța trebuie să-și întemeieze convingerea vinovăției inculpatului pe bază de probe sigure și certe. Atunci când probele în acuzare nu au caracter cert, nu sunt decisive sau sunt incomplete, lăsând loc unei nesiguranțe în privința vinovăției inculpatului, se impune a da eficiență principiului "in dubio pro reo"; care constituie un complement al prezumției de nevinovăție, un principiu instituțional care reflectă modul în care principiul aflării adevărului, consacrat în art. 3 C.proc.pen., se regăsește în materialul probațiunii.
Înfăptuirea justiției penale cere ca judecătorii să nu se întemeieze în hotărârile pe care le pronunță pe probabilitate, ci pe certitudinea dobândită pe bază de probe decisive, complete, sigure, în măsură să reflecte realitatea obiectivă (fapta supusă judecății). Numai așa se formează convingerea, izvorâtă din dovezile administrate în cauză, că realitatea obiectivă este fără echivoc, cea pe care o înfățișează realitatea reconstituită ideologic cu ajutorul probelor
Coroborând probele administrate în cursul urmăririi penale cu cele administrate nemijlocit în cursul judecății, Curtea reține că în mod corect instanța de fond a constatat că în cauză nu există probe indubitabile, în sensul celor reținute în actul de sesizare a instanței în sarcina inculpatului Lingurar Spermezan sub aspectul comiterii infracțiunii de violare de domiciliu.
Astfel, martorul Varga N. (f. 40-44 dos.u.p., f. 115 dos.fond), persoană prezenta la momentul discutiilor dintre părti derulate la domiciliul părții vătămate, nu a afirmat în niciuna din declaratii că inculpatul s-ar fi aflat în curtea, gradina ori spatiul dintre gardul ce delimitează terenul numitului Urs Teodor de cel al părtii vătămate si casa acestuia din urmă, afirmând în fata instantei că acest aspect nu-l poate preciza. Acelasi martor, desi prezent la momentul arătat, nu a făcut vorbire în niciuna dintre declaratii că martora T.
L. i-ar fi cerut inculpatului să părăsească curtea, ci doar că în momentul în care acesta a început să ameninte partea vătămată cu uciderea, s-a speriat si a sunat la serviciul de urgenta 112. De asemenea, martorul nu a relatat despre faptul că ar fi participat la cercetarea la fata locului si ar fi indicat cu acea ocazie că locul în care l-a vazut pe inculpat era cel situat între gard si casa părtii vătămate. Este adevărat că susnumitul martor este meționat în procesul verbal de cercetare la fața locului ca și martor asistent, însă în continutul acestui act nu se face vorbire despre faptul că martorul a indicat locul unde l-a văzut pe inculpat, deși întocmirea actului s-a impus tocmai ca urmare a sesizării cu comiterea pretinsei fapte de violare de domiciliu (f. 32 dos.u.p.).
Curtea nu poate retine ca având forță probantă, în sensul comiterii infractiunii de violare de domiciliu, procesul verbal de cercetare la fata locului. Este adevărat că se face referire în continutul acestuia despre existenta pe partea superioară a gardului de beton a unei urme de noroi creată de încăltăminte, însă nu s-a probat cine a creat acea urmă si în
ce conditii, mai mult, nu prezenta suficiente elemente de identificare, fixare si ridicare. Curtea consideră că dacă acea urmă ar fi fost creată de inculpat, urme similare s-ar fi identificat si pe distanta de la gardul de beton si până la geamul casei părtii vătămate, inclusiv pe spatiul situat între gardul de sârmă si geam.
Așa fiind, față de lipsa vreunei probe certe si concludente, este corectă concluzia instanței de fond potrivit căreia nu este dovedită comiterea de către inculpat a infracțiunii de violare de domiciliu, motiv pentru care Curtea concluzioneză că recursul parchetului este nefondat, urmând a fi respins ca atare potrivit art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen.
Potrivit art. 189 C.proc.pen. se va stabili în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
În baza art. 192 al. 3 C.proc.pen. cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Zalău împotriva sentinței penale nr. 147 din 12 aprilie 2013 a Judecătoriei Zalău.
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iunie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. D. E. M.
| ← Decizia penală nr. 1109/2013. Ultrajul contra bunelor moravuri... | Decizia penală nr. 178/2013. Ultrajul contra bunelor moravuri... → |
|---|
