Decizia penală nr. 849/2013. Ucidere din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI

DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR.849/R/2013

Ședința publică din 12 iunie 2013 Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: V. G., judecător JUDECĂTORI: DP

GREFIER: DS

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj reprezentat prin procuror: DANILA SUCIU

S-au luat spre examinare recursurile declarate de părțile civile LS

T., K. M. F. și B. M. M. și de asiguratorul SC ALLIANZ ȚIRIAC SA Suc.Cluj împotriva sentinței penale nr.1529 din 28 decembrie 2012 a Judecătoriei Cluj Napoca, pronunțată în dosarul nr._, privind pe inculpatul S. A., trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1,2 C.penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul, asistat de apărător ales, av.Cerneștean Florin, din Baroul Maramureș, apărătorul ales al părții civile

  1. S. T., av.D. Contra, din Baroul Maramureș, apărătorul ales al părților civile K. M. și B. M., av.Baltaga Zinon M., din Baroul Cluj și apărătorul ales al asiguratorului, av.Cristian Bortoș, din Baroul Cluj, toți avocați cu delegații la dosar, lipsă fiind părțile civile LS T., K. M. F., B.

  2. , asiguratorul Allianz Țiriac Asigurări SA și partea resp.civilmente SC L.

C. S. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul pentru susținerea recursurilor.

Apărătorul părții civile LS T. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se rețină culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație și să se admită în întregime constituirea de parte civilă, în sensul de a fi obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 70.000 euro daune morale.

Susține că potrivit art. 317 C.pr.pen., judecata se mărginește la fapta si la persoana arătată în actul de sesizare a instanței. Inculpatul S. A. a fost judecat conform procedurii simplificate, respectiv conform art. 320/1 C.Pr.Pen., fapt care a determinat soluționarea laturii penale a cauzei conform celor reținute în actul de sesizare a instanței si în baza probelor administrate în faza de urmărire penala. Din analiza Rechizitoriului prin care a fost trimis în judecată inculpatul pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, precum și din atitudinea adoptată de inculpat, atât pe parcursul derulării urmăririi penale, cât și în fața instanței de judecată, rezultă fără echivoc asumarea întregii responsabilități, fără a evidenția existenței unei culpe din partea victimei.

Stabilirea culpei comune este greșită si din perspectiva analizei sumare făcută de prima instanță cu privire la lanțul cauzal, neputându-se retine cu temei faptul că presupusa încălcare de către victimă a obligației de a nu se odihni în

timpul mersului pe patul din cabină ar avea vreo legătură de cauzalitate cu producerea accidentului de circulație care s-a soldat cu decesul său.

Lipsa raportului de cauzalitate între producerea accidentului si comportamentul victimei, face ca această presupusă încălcare a obligațiilor de către aceasta să nu poată fi reținută în mod just si echitabil ca o cauză concurentă la săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă. In consecință, culpa comună trebuie înlăturată din latura penală a cauzei, cu consecința evidentă asupra laturii civile.

Referitor la daunele morale, arată că instanța de fond a acordat, cu titlu de daune morale, o sumă inechitabilă și disproporționată în raport de prejudiciul moral suferit ca urmare a decesului victimei. Solicită obligarea inculpatului la plata sumei de 70.000 euro cu acest titlu, având în vedere suferința enormă cauzată de pierderea fiului, precum si de perioada îndelungată (două luni) în care

LS T. a asistat neputincios la suferința fiului, aflat în stare de paralizie totală si la intervențiile chirurgicale efectuate urmare a traumatismului vertebral mielic.

In raport de aceste considerente, daunele morale acordate de instanța de fond nu sunt suficiente pentru a acoperi prejudiciul moral și emoțional suferit prin comiterea faptei reținute în sarcina inculpatului, faptă ale cărei efecte negative se resimt și în prezent și care urmează să-și producă efectele și pe termen lung, persoana pierdută lipsind în continuare din viața tatălui.

Apărătorul părților civile K. M. și B. M. solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând cauza, pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să se stabilească o culpă exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație, să se admită în totalitate constituirea de parte civilă formulată, în sensul obligării inculpatului în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200.000 euro către K. M. și a sumei de 100.000 euro către B. M., cu titlu de daune morale.

Critică soluția instanței de fond sub aspectul reținerii unei culpe din partea victimei în producerea accidentului. Din întregul material probator administrat în cauză nu a reieșit faptul că victima ar fi dormit pe bancheta din spate în timpul transportului. Aceste concluzii sunt bazate pe niște supoziții neexistând nici o dovadă că exact la momentul impactului cu solul, care este de altfel momentul în care leziunile cauzatoare de moarte s-au produs, victima dormea. Mai mult decât atât, inculpatul cu ocazia audierilor în faza de urmărire penală și ulterior în fața instanței de judecată și-a asumat în întregime culpa în producerea accidentului, nemenționând niciun moment o culpă din partea victimei.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, arată că sumele de bani stabilite cu titlu de daune morale reparatorii sunt inechitabile, acestea nefiind în măsură să acopere prejudiciul moral ridicat survenit ca urmare a decesului victimei după o lungă suferință. Chiar dacă nicio sumă de bani nu va putea repara în totalitate prejudiciul material suferit de către părțile civile, consideră că solicitările acestora sunt pe deplin justificate, ținând cont de faptul că au pierdut un fiu, respectiv un frate, o persoană tânără care avea tot viitorul în față, care avea planuri, vise. Trauma prin care au trecut nu poate fi descrisă în cuvinte, stresul psihic la care au fost supuse în cele două luni de spitalizare în care au sperat în fiecare clipă că doctorii îl vor salva, nopțile nedormite în toată această perioadă, cât și după deces, le-au creat un dezechilibru emoțional, care probabil nu va fi niciodată remediat în întregime.

Apărătorul asiguratorului solicită admiterea recursului, casarea sentinței atacate și rejudecând, să se dispună diminuarea cuantumului despăgubirilor acordate părților civile din dosar, raportat la dispozițiile art. 1371 din Noul Cod Civil, având în vedere culpa concurenta a victimei în producerea accidentului de

circulație, înlăturarea obligației de plată a dobânzii legale asupra sumelor reprezentând despăgubiri pentru daune morale acordate părților civile până la data plății integrale.

Susține că la stabilirea cuantumului daunelor materiale si morale la care a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabila civilmente, instanța de fond nu a ținut cont de dispozițiile art. 1371 alin.1 din noul cod civil, care prevăd că în cazul în care victima a contribuit cu intenție sau din culpă la cauzarea ori la mărirea prejudiciului sau nu le-a evitat, în tot sau în parte, deși putea să o facă, cel chemat să răspundă va fi ținut numai pentru partea de prejudiciu pe care a pricinuit-o.

De asemenea, potrivit dispozițiile art. 28 din Ordinul CSA nr. 8/2008, în situația în care persoana prejudiciată a contribuit din culpă la producerea accidentului sau la mărirea prejudiciului, cel chemat să răspundă va fi ținut răspunzător numai pentru partea din prejudiciu care îi este imputabilă - culpa comună. în astfel de situații întinderea răspunderii fiecărei persoane va fi cea constatată prin orice mijloc de probă. În situația în care nu se poate stabili întinderea răspunderii fiecărei persoane, aceasta se va stabili în cote egale, în raport cu numărul părților implicate în accident, fiecare parte având dreptul la despăgubire în proporția în care nu s-a făcut răspunzătoare de producerea accidentului.

In speță, instanța de fond a reținut si culpa victimei in producerea accidentului, constând în aceea că a adormit pe bancheta din spate a autotrenului în timpul transportului, încălcând normele circulației rutiere, fapt consemnat și în Rechizitoriu, unde se arată că dacă victima nu s-ar fi aflat în acel loc, decesul acesteia nu s-ar fi produs.

Instanța de fond avea obligația să stabilească sumele la care ar fi fost îndreptățite părțile civile cu titlu de despăgubiri pentru daune materiale si morale, pe care ulterior să le diminueze cu procentul de vinovăție atribuit victimei.

Susține că, criteriul culpei concurente a victimei a fost reținut pur formal de către instanța de judecată cu atât mai mult cu cât daunele materiale dovedite de partea civila LS T., în sumă de 6185 lei au fost admise în totalitate, deși ar fi trebuit reduse proporțional, cu gradul de culpă al victimei si acordate numai in suma de 3.092 lei.

Situația este similară și în cazul cheltuielilor de judecata făcute de părțile civile, la care inculpatul a fost obligat în totalitate.

Solicită de asemenea, înlăturarea obligației de plată a dobânzii legale, întrucât, pe de-o parte, dobânzile legale nu au fost solicitate de părțile civile prin cererile de constituire de parte civila, instanța de fond acordând mai mult decât s-a solicitat, iar pe de altă parte potrivit dispozițiilor incidente privind răspunderea asigurătorului, acesta poate fi ținut la penalități de întârziere numai din a 16 zi ulterioară rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, în măsura în care nu și-a îndeplinit voluntar obligațiile de plată.

Solicită respingerea recursurilor declarate de părțile civile ca nefondate.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursurilor declarate de părțile civile doar sub aspectul majorării daunelor morale la care a fost obligat inculpatul. În mod corect instanța de fond a reținut culpa concurentă a victimei în producerea accidentului de circulație, sub acest aspect recursurile părților civile fiind nefondate. Solicită respingerea recursului declarat de asigurator ca nefondat.

Reprezentantul Parchetului solicită admiterea recursurilor declarate de părțile civile doar sub aspectul majorării daunelor morale la care a fost obligat inculpatul și respingerea recursului declarat de asigurator ca nefondat.

Inculpatul, având ultimul cuvânt, regretă comiterea faptei și arată că lasă la aprecierea instanței soluționarea recursurilor promovate în cauză.

C U R T E A :

Asupra recursurilor de față,

Prin sentința penală nr. 1529 din 28 decembrie 2012 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Cluj-Napoca a condamnat pe inculpatul S. A. - fiul lui G. si M. nascut la data de_ in mun. B. M., jud. Maramures, domiciliat in mun. B. M., P-ta L. nr. 7, jud. Maramures, cetatean roman, studii medii, casatorit, fara antecedente penale, CNP 18206245048, pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1 si 2 C.penal, cu art. 3201C.pr.penala, la o pedeapsa de:

- 1 an si 4 luni inchisoare

In baza art.71 C.pen., s-a dispus privarea inculpatului de exercitarea drepturilor prevazute de art.64 lit.a Cod penal, numai cu privire la dreptul de a fi ales, pe durata prevazuta de art.71 alin.2 C.penal.

In baza art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea conditionata a executarii pedepsei de 1 an si 4 luni închisoare pe durata unui termen de incercare de 3 ani si 4 luni, stabilit in conditiile art.82 Cod penal .

In baza art.71 alin. 5 Cod penal, raportat la art. 64 lit. a C.penal, s-a dispus suspendarea executarii pedepsei accesorii, pe durata suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii.

In temeiul art.359 Cod proc. penala s-a atras atentia inculpatului asupra dispozitiilor prev. de art. 83 si art. 84 Cod penal, a caror nerespectare are ca urmare revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei.

In baza art.14, art.346 Cod pr. penala, art. 998 Cod civil, a fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC L. C. S. cu sediul in mun. B. M., str. R. nr. 13A, ap. 25 jud. Maramures la plata sumei de

20.000 Euro daune morale sau echivalentul in lei la data platii efective, cu dobanda legala pana la data platii integrale, in favoarea partii civile LS T.

, suma de 20.000 Euro daune morale sau echivalentul in lei la data platii efective, cu dobanda legala pana la data platii integrale, in favoarea partii civile K. M.

F. ( fosta L. ) si suma de 10.000 Euro daune morale sau echivalentul in lei la data platii efective, cu dobanda legala pana la data platii integrale, in favoarea partii civile B. M. M. (fosta L. ).

A fost obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC L.

C. S. cu sediul in mun. B. M., str. R. nr. 13A, ap. 25 jud. Maramures la plata sumei de 6185 lei daune materiale in favoarea partii civile LS T. .

S-au respins restul pretentiilor civile reprezentand daune materiale ca fiind nedovedite.

S-a constatat ca SC ALLIANZ TIRIAC ASIGURARI SA - Sucursala Cluj, cu sediul in mun. Cluj Napoca, B-dul 21 Decembrie 1989, nr. 90, jud. Cluj, are calitatea de asigurator de raspundere civila in cauza.

In baza art. 193 C.pr.penala a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecata in favoarea partii civile L. Selegean T. si suma de 3000 lei cheltuieli de judecata in favoarea partii civile K. M. F. .

In baza art.191 Cod pr. penala, a fost obligat inculpatul sa plateasca statului suma de 1000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că inculpatul S. A.

, a fost trimis in judecata prin rechizitoriul Parchetului de pe langa Judecatoria Cluj Napoca din data de_, dosar parchet nr. 5903/P/2008, pentru

savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1,2 C.penal.

Inculpatul a fost cercetat în stare de libertate.

Analizand actele si lucrarile dosarului, instanta a reținut urmatoarele:

La data de 23 iulie 2008,în jurul orelor 5,50 organele de poliție au fost anunțate despre producerea unui accident de circulație pe DN 1 E 60 între loc. Gilău și Florești, pe sensul de mers spre mun. Cluj-Napoca, la km. 490 + 700 m. Sosite la fața locului organele de poliție au constatat că în afara părții carosabile, pe partea dreaptă a sensului de pers era răsturnat ansamblul rutier format din autotractor cu nr. de înmatriculare_ și semiremorcă cu nr. de înmatriculare_ . În urma probelor administrate s-a stabilit că la volan s-a găsit inculpatul

S. A. care nu a redus și nu a adaptat viteza la condițiile de trafic, în condițiile unui carosabil umed și în timpul unei precipitații sub formă de ploaie torențială astfel că a pierdut controlul ansamblului de vehicule, părăsind partea carosabilă pe partea dreaptă a direcției de mers și s-a răsturnat în șanț. În zona producerii accidentului carosabilul are îmbrăcăminte asfaltică și există trei benzi de circulație din car e două sunt spre mun. Cluj-Napoca, benzile sunt marcate, în aliniament orizontal, fără denivelări. În momentul răsturnării în cabina camionului se găsea victima L. R. Mirecea care dormea întins pe patul cabinei situat în spatele conducătorului auto. Imediat după accident victima a fost transportată la UPU 1 Cluj unde a fost diagnosticat cu tratament cranio cerebral minor grad zero, parapareză flască, traumatism coloană vertebrală lombaro- dorsală. Starea de sănătate a victimei s-a agravat iar la data de_ a fost transferată la Spitalul Militar din mun. Cluj-Napoca Secția Neurologie iar la data de_ a fost internat la terapie intensivă unde a decedat ca urmare a unei bronhopneumonii survenită în evoluția unui traumatism vertebral mielic operat. Potrivit raportului de constatare medico-legal nr. 6812/III/510/_ decesul victimei s-a datorat unei bronhopneumonii survenite în evoluția unui tratament vertebral mielic operat la care s-a adăugat ca și factor concurențial anemia severă. Potrivit raportului de constatare medico-legal nr. 4555/III/c/12/_ tratamentul medical aplicat victimei a fost la timp și în limitele normale medicale existente cu excepția tratamentului anemiei severe care a avut un rol adjuvant în producerea decesului.

Inculpatul a recunoscut în timpul urmăririi penale învinuirea precizând că în momentul producerii accidentului rula cu o viteză de aproximativ 65 km/h, fiind între localități iar circulația se desfășura în coloană.

Inculpatul a arătat că în timpul deplasării a fost depășit de un autoturism care a efectuat o manevră de depășire strânsă și a creat impresia că intră sub autotren astfel că instinctual a tras volanul spre banda de rezervă provocând balansul și răsturnarea.

Inculpatul și victima erau prieteni.

După producerea accidentului, respectiv în perioada de spitalizare inculpatul s-a aflat deseori lângă victimă.

La data producerii accidentului atât inculpatul cât și victima erau angajați la SC L. C. S. cu sediul in mun. B. M., str. R. nr. 13A, ap. 25 jud. Maramures, în calitate de șoferi, ambii fiind în timpul serviciului.

Fapta inculpatului care la data de_ a circulat cu o viteză de aproximativ 65 km/h pe un carosabil umed, în condiții de ploaie torențială și vizibilitate redusă, încălcând disp. art. 48 din OUG 195/2002 potrivit cărora conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să se adapteze în funcție de condițiile de drum astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță, întrunește elementele constitutive ale

infracțiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1 si 2 C.penal.

Instanța a reținut și culpa victimei în producerea accidentului constând în aceea că a adormit pe bancheta din spate a autotrenului în timpul transportului, încălcând normele circulației rutiere

Inculpatul a fost judecat conform art. 320 ind. 1 C.pr.pen. privind judecarea în cazul recunoașterii vinovăției.

Starea de fapt prezentată este conformă cu probele administrate în timpul urmăririi penale.

Instanța a reținut vinovăția inculpatului și ținând seama de criteriile generale de individualizare a pedepselor prev.de art. 72 C.pen. condamnându-l pe inculpatul S. A. , pentru savarsirea infractiunii de ucidere din culpa, fapta prevazuta si pedepsita de art. 178 alin. 1 si 2 C.penal, cu art. 3201C.pr.penala, la o pedeapsa de 1 an si 4 luni inchisoare

În cauză partea civilă L. Sălăjan T., tatăl victimei a formulat pretenții civile pentru suma de 7685 lei reprezentând daune materiale și 70.000 euro daune morale. Daunele materiale se compuneau din cheltuielile de înmormântare. cumpărare sicriu, cruce, transport de la Cluj-Napoca la B. M., achiziționarea locului de veci și edificarea monumentului funerar.

În cauză pretenții civile au mai formulat K. M. F., fostă L., mama victimei și B. M. M., născută L., sora victimei, pentru 4500 euro daune materiale și 200.000 euro daune morale solicitate de partea civilă K. M. F. și 100.000 euro cu titlu de daune morale solicitate de partea civilă B. M. M.

. Conform constituirii de parte civilă daunele materiale cuprind cheltuielile de spitalizare și cu personalul medical precum și suportarea transportului și a cheltuielilor de masă pentru un număr de 8 persoane din B. M. și pentru un număr de trei persoane din mun. Cluj-Napoca care au făcut donații de sânge la două date diferite. De asemenea cUprinde transportul mamei pe ruta Cluj- Napoca B. M. și retur odată la 2-3 zile.

Asigurator în cauză a fost SC ALLIANZ TIRIAC ASIGURARI SA - Sucursala

Cluj.

Instanța, în baza art.14, art.346 Cod pr. penala, art. 998 Cod civil, a

obligat inculpatul in solidar cu partea responsabila civilmente SC L. C. S., inculpatul efectuând transportul în calitate de angajat al acestei societăți la data producerii accidentului, la plata sumei de 20.000 Euro daune morale sau echivalentul in lei la data platii efective, cu dobanda legala pana la data platii integrale, in favoarea partii civile LS T., suma de 20.000 Euro daune morale sau echivalentul in lei la data platii efective, cu dobanda legala pana la data platii integrale, in favoarea partii civile K. M. F. ( fosta L. ) si suma de 10.000 Euro daune morale sau echivalentul in lei la data platii efective, cu dobanda legala pana la data platii integrale, in favoarea partii civile B. M. M. (fosta L. ).

La stabilirea cuantumului daunelor morale instanța a reținut vârsta tânără a victimei, condițiile socio-economice ale victimei și ale părților civile, gradul de culpă al inculpatului dar și al victimei care nu avea voie să doarmă pe bancheta din spate în timpul transportului, fiind șofer de rezervă, gradul de rudenie și faptul că părțile civile sunt persoane așezate la casele lor, care nu mai stăteau împreună cu defunctul.

Instanța a obligat pe inculpat in solidar cu partea responsabila civilmente SC L. C. S. la plata sumei de 6185 lei daune materiale in favoarea partii civile LS T. .

Instanța a respins restul pretentiilor civile reprezentand daune materiale ca fiind nedovedite. În acest sens pentru stabilirea daunelor materiale instanța

nu a putut lua în considerare decât cheltuielile făcute de aparținători care au strictă legătură cu perioada de îngrijiri medicale și care sunt adecvate unor recomandări medicale. Achiziționarea altor produse farmaceutice, de întreținere sau hrană, în afara recomandărilor medicale și lipsa facturilor sau a bonurilor de casă doveditoare pentru astfel de achiziții excede sferei de acordare a daunelor materiale. De asemenea instanța a avut în vedere doar actele doveditoare care au sat la baza efectuării transportului sau ale achiziționării si edificării monumentului funerar.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs părțile civile K. M.

F. (fostă L. ), B. M. M. (fostă L. ), LS T., și asigurătorul

S. ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A. SUCURSALA CLUJ.

Prin recursul scris și oral părțile civile K. M. F. și B. M. M. au solicitat admiterea căilor de atac promovate, casarea hotărârii judecătoriei și rejudecând dosarul, a se stabili în principal culpa exclusivă a inculpatului S.

A. în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, iar în subsidiar, obligarea acestuia în solidar cu partea responsabilă civilmente la plata sumei de 200.000 euro cu titlu de daune morale către K. M. și 100.000 euro daune morale către B. M. .

Arată că, nici rechizitoriul și nici o probă din faza de urmărire penală nu conduc la concluzia reținerii unei culpe concurente a victimei, alături de cea a inculpatului, în producerea morții rudeniei lor.

Prin urmare, în mod eronat judecătorul fondului a reținut o culpă și în sarcina victimei și pe cale de consecință a redus despăgubirile civile ce li se cuveneau.

Prin motivele scrise și orale recurentul LS T. a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și rejudecând dosarul a se stabili culpa exclusivă a inculpatului în producerea accidentului de circulație, soldat cu moartea victimei, iar pe de altă parte apreciază că, se impune sub aspect civil să i se acorde suma de 70.000 euro daune morale, care să fie suportate în solidar de inculpat și partea responsabilă civilmente, probele dosarului din faza de urmărire penală demonstrând fără echivoc că victima nu a avut nici o culpă care să fi antrenat moartea sa, condiții în care cuantumul despăgubirilor cerute în fața magistratului fondului, au fost diminuate în mod netemeinic.

Prin motivele scrise și orale apărătorul asigurătorului SC ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A. SUCURSALA CLUJ a cerut admiterea căii de atac promovate, casarea sentinței judecătoriei și pe cale de consecință diminuarea despăgubirilor acordate recurenților K., B. și LS T., raportat la

împrejurarea că s-a reținut și culpa victimei în producerea evenimentului rutier, iar pe de altă parte înlăturarea obligației de plată a dobânzii legale asupra sumelor reprezentând despăgubiri pentru daune morale, întrucât acestea nu au fost solicitate prin constituirea de parte civilă.

Curtea examinând recursurile declarate, prin prisma motivelor invocate, ajunge la următoarele constatări:

Premisa coerenței și predictibilității sistemului judiciar constă în previzibilitatea interpretării și aplicării normelor de drept.

În operațiunea de interpretare a normelor juridice, magistratul este chemat să deslușească voința legiuitorului în edictarea acestora.

Una din cele mai utilizate metode de interpretare și, de regulă, prima la care apelează magistratul, este cea literală sau gramaticală, deoarece în acest fel se asigură, cu cea mai mare certitudine, condiția previzibilității legii.

În acest sens, în Avizul nr.11 din 2008 al Consiliului consultativ al Judecătorilor Europeni, în atenția C. itetului de Miniștri al Consiliului Europei,

privind calitatea hotărârilor judecătorești se arată că "examinarea chestiunilor în drept trece, într-un mare număr de cazuri, prin interpretarea regulii de drept. Această putere de interpretare nu trebuie să ne facă să uităm că judecătorul trebuie să asigure securitatea juridică, ce garantează previzibilitatea, atât a conținutului regulii de drept, cât și a aplicării sale și contribuie la calitatea sistemului judiciar";.

Existența unor contradicții între probe și mijloacele de probă administrate în cursul procesului penal, sunt inevitabile, cauzele fiind diverse și nu obligatoriu izvorâte din comportamentul rău-voitor sau neconform legii al persoanelor ascultate ori al celor care au strâns și administrat probele. Unele se referă la împrejurări neesențiale, nerelevante pentru aflarea adevărului și corecta stabilire a situației de fapt, dar altele pot afecta judicioasa deslușire a stării de fapt și în mod obligatoriu, trebuie înlăturate de organele judiciare prin coroborarea tuturor mijloacelor de probă.

În unele cazuri, contradicțiile invocate de părți sunt consecința evaluării subiective a probatoriului administrat și constituie o motivare a apelului sau recursului.

Potrivit art.63 alin.2 C.proc.pen., probele nu au o valoare dinainte stabilită, iar aprecierea fiecăreia se face de organul judiciar în urma examinării tuturor probelor administrate, în scopul aflării adevărului.

Lămurirea cauzei sub toate aspectele pe baza probelor și formarea convingerii judecătorului pe baza celor administrate reprezintă două poziții de includere a capacității apreciative a instanței în demersul indispensabil al aflării adevărului, interpretare care ar fi în consens și cu Recomandarea R (94) 12 a C.

itetului de Ministri ai S. lor Membre asupra I. eficacității și rolului judecătorilor, potrivit căreia "judecătorii trebuie să dispună de puteri suficiente și să fie în măsură să le exercite pentru a se achita de funcțiile lor";.

Deși formarea propriei convingeri a judecătorului printr-o muncă de reflecție și de conștiință constituie suportul rațional al demersului judiciar pentru cunoașterea faptelor, drept garanție a unui proces echitabil și în concordanță cu disp.art.6 paragraf 2 din Convenția Europeană și Protocolul nr.7, instanța are obligația de a-și motiva soluția dată cauzei, ceea ce implică justificarea procesului de convingere în mecanismul silogismului judiciar al aprecierii probelor. Această poziție a instanței de recurs, este reliefată și de practica CEDO - cauza Boldea contra României în care se arată că "judecătorul trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticile și mijloacele de apărare invocate de părți";.

Referitor la critica vizând lipsa vreunei culpe a victimei, susținută de către recurenții K., B. și L. :

În mod constant atât în declarația dată de inculpatul S. A. în fața organelor de poliție, cât și în fața procurorului filele 425-432 dosar u.p. cât și în rechizitoriu se arată că, în cauză au fost încălcate prevederile art 22 din Legea nr. 319/2006 cât și normele Acordului European privind regimul de lucru al echipajelor vehiculelor.

Potrivit art 22 din Legea nr. 319/2006 rezultă că " fiecare lucrător trebuie să își desfășoare activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu directivele primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și pe altele care pot fi afectate de acțiunile sau inacțiunile sale în timpul procesului de muncă";.

Din normele Acordului European privind regimul de lucru al echipajelor vehiculelor reiese că "perioada zilnică de odihnă poate fi petrecută în vehicul, numai în cazul în care acesta este echipat cu cabină de dormit și când este oprit";.

Din declarațiile inculpatului din data de 19 septembrie 2011 din faza de urmărire penală, din cele din 19 iulie 2011 și din 15 februarie 2012 din aceeași fază, probe care au fost coroborate cu declarațiile martorilor Iernuțan Iveta, D. ci

A., Nica R., din concluziile rapoartelor de constatare medico-legală ale victimei, a rezultată fără echivoc că autotractorul marca Volvo pilotat de către acesta, nu era dotat în mod expres cu o cabină de dormit, victima odihnindu-se în patul cabinei din spatele șoferului, în timp ce autovehicul era în deplasare și rula cu o viteză de peste 65 km/h.

Rezultă pe cale de consecință, că victima avea dreptul să doarmă doar dacă autotrenul era dotat în mod expres cu o cabină de dormit, și numai în perioada când staționa.

Din punct de vedere teoretic, chiar dacă autotrenul nu avea acea cabină de dormit și victima se odihnea în patul cabinei din spatele șoferului, relevant însă pentru producerea morții acestuia este faptul că, perioada de relaxare prin somn a avut loc în timp ce autotrenul era în mișcare, ceea ce contravine textelor legale învederate mai sus, respectiv art 22 din Legea nr. 319/2006 și a normelor Acordului European privind regimul de lucru al echipajelor vehiculelor.

Astfel, în mod corect atât procurorul prin rechizitoriu cât și prima instanță prin sentință au reținut judicios și o culpă a victimei în producerea accidentului constând în aceea că, perioada de odihnă prin somn a avut loc într-un spațiu impropriu amenajat și în timp ce autovehiculul se afla în rulare, neaflându-se în staționare, cum impuneau dispozițiile legale.

Mai mult, inculpatul S. A. în declarația dată în fața instanței de fond la fila 237 arată textual "nici eu și nici victima nu aveam voie să dormim și nu i-am atras atenția deoarece consideram că și el cunoștea acest lucru";. Așa fiind, câtă vreme chiar inculpatul personal recunoaște că atât el cât și victima, angajată ca șofer de rezervă pe același autotren cunoșteau dispozițiile legale, dar pe care le-au încălcat cu intenție, în mod judicios prima instanță a reținut un procent de culpă de câte 50 % în sarcina fiecăruia la producerea evenimentului rutier, sens în care au fost diminuate și cuantumul despăgubirilor civile solicitate de părțile civile.

Împrejurarea că victima dormea în momentul accidentului rezultă din conținutul procesului-verbal de cercetare la fața locului din 23 iulie 2008, întocmit de IPJ CLUJ și din declarațiile inculpatului din faza de urmărire penală și din fața instanței.

Pe cale de consecință, primul motiv de recurs nu poate fi primit.

Cât privește solicitarea de acordare a unor daune morale majorate recurenților K., B. și L. :

Astfel, în privința daunelor morale sunt de remarcat următoarele:

Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor, ceea ce rezultă din însăși redactarea art.998 și 999 din Codul civil, care folosesc termenul general de "prejudiciu";, fără a distinge în raport cu caracterul material sau moral al acestuia, ceea ce înseamnă că trebuie reparate

atât prejudiciile materiale cât și cele morale cauzate prin orice fapte ilicite, deci, și a celor cu caracter penal.

Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.

În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de

consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.

Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.

În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victimele indirecte, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana

culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția C. itetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că "în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.

Despăgubirile solicitate în prezentul dosar și care în cuantumul acordat de judecătorie, sunt considerate întemeiate de către instanță, au scopul de a alina suferința pricinuită părinților și surorii B. M., prin moartea victimei, de care erau legați afectiv.

În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că părțile vătămate au suferit o traumă psihică, determinată de fapta săvârșită de inculpat,

- moartea fiului - și fratelui- astfel că daunele morale în cuantum de câte

20.000 euro părinților și 10.000 euro surorii B. M., cu dobânzile legale, vor reprezenta o compensare a prejudiciului cauzat acestora, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială. Prin stabilirea daunelor morale la sumele de mai sus, curtea apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.

CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).

De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza C. ingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).

Așa fiind, Curtea va stabili în echitate, că sumele acordate de către instanța de fond de câte 20.000 euro părinților și 10.000 euro surorii B. M., cu dobânzile legale, vor reprezenta o compensație legală a traumelor suferite în urma decesului rudeniei lor.

La stabilirea cuantumului despăgubirilor nu s-a ținut cont de posibilitățile de plată ale inculpatului deoarece răspunderea civilă delictuală nu este limitată de aceste resurse, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului moral și material cauzat prin fapta săvârșită.

La cuantificarea sumelor cuvenite, instanța de fond a apreciat că și victima a avut o culpă de 50 % în survenirea incidentului, împrejurarea că acesta avea vârsta de 21 de ani, nu se mai gospodărea și nu se mai afla în grija familiei beneficiind de resurse materiale proprii, precum și gradul de rudenie în care se afla cu recurenții din prezenta cauză.

Pe de altă parte, Curtea reține că daunele morale stabilite trebuie să aibă efecte compensatorii și nu să constituie amenzi excesive pentru autorii prejudiciilor și nici venituri nejustificate pentru victimele accidentelor.

Așa cum se arată în literatura de specialitate "sumele de bani acordate cu titlu de daune morale trebuie să poată fi calificate numai ca despăgubiri";.

Părțile civile recurente nu sunt prejudiciate prin faptul că instanța de recurs nu a majorat cuantumul daunelor morale, întrucât la sumele solicitate li s-au acordat și dobânzi iar despăgubirile fiind stabilite în euro, care are un curs ascendent, la momentul plății li se va remite echivalentul acestora în lei.

Față de cele expuse mai sus, recursurile părților civile nu vor putea fi primite, nefiind fondate, respingându-se în baza art 38515pct 1 lit b Cod procedură penală.

Cu privire la recursul asigurătorului:

Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.

Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.

Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.

Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.

Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.

Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe art.998 C.civ. - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată.

Curtea consideră că nu se impune diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părților civile, raportat la dispozițiile art 1371 NCC, având în vedere și culpa concurentă a victimei, deoarece despăgubirile acordate de instanța fondului, prezintă un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă sănătății fizice și psihice a recurenților, reflectând gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse.

Astfel, în urma constatării că la data producerii accidentului rutier autotrenul condus de inculpat, avea încheiată o asigurare de răspundere civilă auto RCA la partea responsabilă civilmente, s-a dispus introducerea în cauză și citarea societății de asigurări.

Potrivit prevederilor legale respectiv art 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul în baza contractului de asigurare răspunde direct față de persoanele păgubite prin accidente produse de asigurat, despăgubirea acordându-se pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli judiciare persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea și distrugerea de bunuri.

Este evident astfel faptul că părțile vătămate și civile constituite ca atare în cadrul procesului penal urmăresc să le fie soluționate interesele legitime, având dreptul la un proces echitabil, inclusiv prin obligarea directă a asigurătorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor civile, manieră prin care se evită o serie de procese civile subsecvente ce ar tinde la prelungirea nefirească și păgubitoare a procesului penal.

În speța de față, a fost obligat inculpatul în solidar cu partea responsabilă civilmente la dezdăunarea părților civile, constatându-se că societatea de asigurări are calitatea de asigurător.

Instanța fondului la stabilirea daunelor morale a avut în vedere vârsta victimei, culpa acesteia în producerea accidentului, precum și gradul de rudenie cu recurenții din prezenta cauză, condiții în care cuantumul daunelor morale fixate este rezonabil și va fi menținut de către Curte.

Cât privește înlăturarea dobânzilor care le-au fost acordate părților civile recurente, aceasta nu poate fi realizată în recursul asigurătorului, raportat la calitatea sa procesuală, deoarece în caz contrar s-ar ajunge la o înrăutățire a situației procesuale a acestora, în propria cale de atac, ceea ce nu este posibil.

Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul asigurătorului în baza art 38515pct 1 lit b Cod procedură penală.

Se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. A., conform art 189 Cod procedură penală.

Recurenții vor fi obligați să plătească în favoarea statului suma de câte

300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial, pentru av. inc. S., conform art 192 alin 2 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de părțile civile K. M.

F., B. M. M., LS T., al asiguratorului S. ALLIANZ ȚIRIAC ASIGURĂRI S.A. SUCURSALA CLUJ împotriva sentintei penale nr. 1529 din 28 decembrie 2012 a Judecătoriei Cluj Napoca.

Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 50 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu, avocat P. A. .

Obligă pe recurenti să plătească în favoarea statului suma de câte 300 lei cheltuieli judiciare, din care 50 lei reprezentând onorariu avocațial, pentru av. inc. S. .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 12 iunie 2013 .

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

V. G. DP, SS

GREFIER

DS

Red.D.P./M.N.

2 ex./_

Jud.fond.-O. C.

← Decizia penală nr. 114/2013. Ucidere din culpă  Decizia penală nr. 1557/2013. Ucidere din culpă →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 849/2013. Ucidere din culpă