Decizia penală nr. 1667/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.1667/R/2013
Ședința publică din 9 decembrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: L. M., judecător JUDECĂTORI: M. Ș.
ANA C.
GREFIER: B. M.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRAISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul G. I. împotriva sentinței penale nr.335 din 19 septembrie 2013 a Judecătoriei Z., pronunțată în dosarul nr._, inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 al.2 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă apărătorul ales al inculpatului G. I., av.P. Cosmin Iustin, din cadrul Baroului C., cu delegația la dosar și partea civilă G. G. L., lipsă fiind inculpatul G. I.
, părțile civile C. F. și S. J. de U. Z., partea vătămată C. I.
A. și partea responsabilă civilmente U. A. SA. Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, se constată că la dosar au fost depuse motivele privind recursul declarat de inculpatul G. I. și practică judiciară care solicită a fi avute în vedere la soluționarea cauzei.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților.
Apărătorul ales al inculpatului G. I., av.P. Cosmin Iustin, solicită admiterea recursului declarat de inculpat, casarea hotărârii atacate și, rejudecând cauza a se dispune achitarea inculpatului în temeiul art.11 pct.2 lit.a rap.la art.10 al.1 lit.d C.pr.pen., întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii.
În susținerea recursului arată că din expertizele efectuate în cauză, declarațiile inculpatului și ale martorilor oculari rezultă că accidentul s-a produs prin acțiunea bruscă a victimei, care a pătruns pe partea carosabilă, blocând accesul și poziționând autoturismul perpendicular pe axul drumului.
Solicită a se avea în vedere că declarațiile inculpatului și ale martorilor se coroborează cu procesul verbal de cercetare la fața locului și concluziile expertizei tehnice care la pct.5 evidențiază că inculpatul G. I. putea să evite accidentul prin frânarea și oprirea autoturismului numai dacă viteza sa de deplasare era mai mică de 30 km/h. Ori, pe acest sector de drum, viteza legală era de 70 km/h. În continuarea acestei concluzii, se evidențiază că inculpatul putea evita producerea accidentului numai dacă exista acel timp disponibil pentru a frâna.
De asemenea, din procesul verbal de cercetare la fața locului, reiese că nu rezultă urme de frânare, existând doar urme de frecare și târâre a celor două autoturisme.
Cu privire la expertizele criminalistice efectuate în cauză, susține că cea de a doua expertiză amplifică incertitudinea creată prin efectuarea primei expertize criminalistice și printr-o aproximare încearcă să ofere deslușirea acestei situații.
Apreciază că în speță este aplicabil principiul in dubio pro reo, motiv pentru care solicită a se înlătura expertizele criminalistice efectuate în cauză și reținând procesul verbal de cercetare la fața locului, declarația inculpatului și declarațiile martorilor care au participat la desfășurarea acestui eveniment, a se dispune achitarea inculpatului.
Partea vătămată G. G., față de recursul declarat de inculpat, arată că lasă soluția la aprecierea instanței.
Reprezentanta M. ui P. solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii atacate ca fiind temeinică și legală.
În susținerea poziției procesuale arată că apărarea se bazează pe interpretarea favorabilă din perspectiva prezumției de nevinovăție a uneia dintre probele pe care instanța le-a înlăturat datorită neconcludenței acesteia și raportat la concluziile date, respectiv această expertiză tehnică auto realizată.
Consideră că întreg materialul probator a fost coroborat corect, s-a avut în vedere pe de o parte că aceste concluzii ale expertizei criminalistice au fost confirmate în urma reverificărilor de către o comisie formată din trei experți pe baza datelor obiective din dosarul cauzei și ținând-se cont de elemente care țin de opinia experților verificate științific și necontestate.
Pe de altă parte, expertiza tehnică la care se face referire a fost înlăturată de instanță și proba refăcută datorită faptului că nu s-a putut preciza de către expertul auto viteza autovehiculului condus de inculpat deși există posibilități științifice pentru a se proceda în acest fel, ceea ce s-a și realizat prin celelalte două expertize depuse la dosarul cauzei.
Aceste concluzii sunt coroborate corect cu celelalte elemente rezultate din materialul probator, respectiv rezultatul din cercetarea locului faptei, declarațiile inculpatului și a celorlalte persoane audiate, cu analiza pertinentă realizată de către instanță atât a elementelor legate de culpa presupusă în cauză pentru care s-a și formulat învinuirea adusă inculpatului cât și din perspectiva înlăturării acestei culpe din prisma apărării formulate de inculpat.
Consideră că apărarea ar fi fost fundamentată în situația în care s-ar fi putut dovedi că într-adevăr deși inculpatul a făcut toate diligențele necesare, inclusiv respectând limita de viteză legală, accidentul nu s-ar fi produs.
Din verificările efectuate rezultă în mod corect că inculpatul în condițiile date nu a avut o conduită care i-ar fi permis să înlăture urmările produse în final, care ar fi putut fi înlăturate doar dacă ar fi respectat viteza legală.
Pentru aceste considerente, apreciază că soluția este legală și temeinică iar motivarea instanței de fond este substanțială, motiv pentru care solicită respingerea recursului ca nefondat.
C U R T E A :
Prin sentința penală nr. 335 din 19 septembrie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei Z., în baza art.178 alin.2 Cod penal, cu aplicarea art.74 alin.1 lit.b) și c) și art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, a fost condamnat inculpatul G. I., fiul lui T. și Ana, născut la data de_ în localitatea Crasna, jud.Sălaj, cetățean român, studii superioare, stagiul militar îndeplinit, căsătorit, administrator la S.C.Euro Card 2000 S.R.L., fără antecedente penale, domiciliat în municipiul Z., str.A. Mureșanu nr.32,
jud.Sălaj, CNP 1., la pedeapsa de 1 (un) an și 6 (șase) luni închisoare
pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art.81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani și 6 luni, care constituie termen de încercare pentru inculpat, stabilit în condițiile art.82 Cod penal.
În baza art.359 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal privind cazurile de revocare a beneficiului suspendării condiționate în cazul săvârșirii de noi infracțiuni.
În baza art.71 alin.1 Cod penal, au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal pe durata executării pedepsei principale, iar în baza art.71 alin.5 Cod penal, pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei închisorii s-a suspendat și executarea pedepselor accesorii prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și lit.b) Cod penal.
S-a luat act că numitele C. F., G. G. -L. și C. I. -A. nu au formulat pretenții civile față de inculpat, fiind despăgubite de către acesta, conform declarației-chitanță autentificată sub nr.8685/_ a Biroului Notarilor P. i Asociați Crecan.
S-a respins ca inadmisibilă acțiunea civilă formulată de către S. J. de U. Z. .
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, a fost obligat inculpatul G.
I. la plata sumei de 4.067 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin Rechizitoriul din data de_ al Parchetului de pe lângă Judecătoria Zalău, din Dosar nr.2388/P/2008, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului G. I. pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Z. la data de_ sub nr._ .
În cuprinsul actului de sesizare a instanței, s-a reținut, în esență, că inculpatul G. I., la data de_, în timp ce conducea autoturismul marca Mercedes Benz pe bd.M. Viteazu din municipiul Z. cu o viteză superioară celei legal admise pe porțiunea respectivă de drum, a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Golf condus de victima C. I., în urma accidentul rezultând decesul victimei.
Situația de fapt expusă în rechizitoriu a fost reținută pe baza următoarelor mijloace de probă: declarațiile învinuitului G. I. - f.23-26, declarațiile părții vătămate C. F. - f.31-33, declarațiile părții vătămate Pripon I. - f.28-40, declarațiile martorului Doban D. G. - f.41, rapoarte de constatare medico-legală asupra victimei C. I. și părții vătămate Pripon I.
- f.43-44, 47, fișa de cazier judiciar a învinuitului - f.21, proces verbal de cercetare la fața locului cu planșa foto aferentă - f.7-19, raport de expertiză tehnică auto din data de_ - f.65-76, raport de expertiză criminalistică din_ efectuat de L.I.E.C. C. - f.82-100, raport de expertiză criminalistică din data de_ efectuat de I.N.E.C. B. - f.107-114, declarație notarială de renunțare la constituire de parte civilă și încheiere de autentificare - f.34-35.
Prin declarația de la fila 34-35 depusă în cursul urmăririi penale, C. F.
, C. I. A. și G. G. L., în calitate de soție și respectiv fiice ale victimei C. I., au precizat că nu se constituie ca părți civile în cauză, neavând nici o pretenție civilă de la învinuit, fiind despăgubite de către acesta.
Prin adresa nr.3855/_ aflată la filele 177-192 din dosar, S. J. de U. Z. a arătat că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 820,65 lei pentru îngrijirile medicale acordate numitului Pripon I. .
La termenul de judecată din data de_, inculpatul a solicitat ca judecata să fie făcută potrivit procedurii obișnuite, cu administrare de probe.
Pe parcursul cercetării judecătorești, după citirea actului de sesizare, conform art.322 Cod procedură penală, în baza art.323 raportat la art.70 Cod procedură penală, la termenul de judecată din data de_, instanța a procedat la audierea inculpatului(f.200), care a relatat modul de producere al accidentului. La același termen de judecată, inculpatul, prin avocat a solicitat în probațiune încuviințarea efectuării unei expertize tehnice auto, cerere ce a fost respinsă de instanță ca inutilă, apreciindu-se că în cuprinsul expertizelor criminalistice efectuate în cauză în faza de urmărire penală de către Laboratorul Interjudețean de Expertize Criminalistice C. -Napoca și de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, sunt descrise și analizate pe larg toate urmele materiale care au fost create în urma accidentului, iar raportat la aceste urme, sunt explicate circumstanțele în care aceste urme au fost create, neexistând îndoieli cu privire la exactitatea acestor concluzii, instanța constatând că expertizele efectuate au răspuns la toate obiectivele solicitate, iar modul în care s-a răspuns nu este de natură să ridice îndoieli cu privire la exactitatea concluziilor.
La termenul de judecată din data de 8 mai 2013, au fost audiați martorii Pripon I. și Doban D. G. (f.211-212).
La filele 172-176 a fost depus referatul de evaluare psiho-socială a inculpatului întocmit de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Sălaj, care a concluzionat că infracțiunea a fost comisă de către inculpat dintr- o evaluare greșită a situației în care se afla și a vitezei superioare celei admise în acea zonă, însă acesta nu va prezenta dificultăți în procesul de reintegrare socială, ținând seama de preocupările și planurile de viitor, caracteristicile personale predominant pozitive, motivația crescută pentru evitarea unor neplăceri similare și susținerea de care beneficiază din partea familiei.
Analizând materialul probator administrat în cauză pe parcursul urmăririi penale și al cercetării judecătorești, instanța a reținut următoarea situație de fapt:
La data de_, în jurul orei 08.30, inculpatul G. I. se deplasa la volanul autoturismului marca Mercedes Benz cu numărul de înmatriculare _
, proprietatea B.C.R.Leasing IFN S.A. B., pe bd.M. Viteazu din municipiul
Z., în direcția localității Hereclean. La intersecția cu calea de acces către sediul Registrului Auto Român Sălaj, autoturismul condus de inculpat a intrat în coliziune cu autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare _
, condus de victima C. I., care, nerespectând semnificația indicatorului
"cedează trecerea";, a pătruns intempestiv pe drumul public. Victima a efectuat manevra în condițiile în care, fiind staționat pe marginea drumului, a intenționat să întoarcă autoturismul pentru a se deplasa spre direcția Z. . Pe sectorul de drum respectiv viteza legală maxim admisă este de 70 km/h.
În urma accidentului victima C. I. a decedat, iar pasagerul de pe locul din dreapta față a autovehiculului, partea vătămată Pripon I., a fost rănit ușor, necesitând un număr de 6-7 zile de îngrijiri medicale, conform raportului de constatare medico-legală din data de_ (f.47).
De asemenea, prin raportul de constatare medico-legală din data de _
, întocmit în urma efectuării autopsiei asupra victimei C. I. s-a stabilit că moartea acestuia a fost violentă și că s-a datorat hemoragiei interne, consecință a rupturilor multiple de organe toracice și abdominale în cadrul unui politraumatism, leziunile traumatice putându-se produce în urma unui accident rutier (f.43-44).
Pentru elucidarea cauzelor și condițiilor în care s-a produs accidentul, s- a dispus efectuarea unei expertize tehnice auto de către un expert din cadrul I.P.J.Sălaj - Serviciul Poliției Rutiere, Ș. an V., prin care s-a concluzionat că
"în condițiile menționate accidentul nu putea fi evitat de conducătorul auto G.
I., care nu putea lua nicio altă măsură de evitare. În condițiile în care s-a produs, accidentul putea fi evitat numai de către conducătorul auto C. I., dacă acesta nu schimba direcția de mers prin virare spre stânga, fără a se asigura în mod corespunzător";. De asemenea, prin același raport de expertiză s-a stabilit că viteza de deplasare a autoturismului condus de victimă în momentul producerii accidentului era de 8 km/h (ținând cont că acesta efectua o manevră de întoarcere pornind de pe loc) și că acesta a parcurs aproximativ 7 m din momentul apariției stării de pericol - declanșată de începerea efectuării virajului - până în momentul producerii impactului. În timpul disponibil de 2,65 secunde, din momentul apariției stării de pericol, până în momentul impactului, conducătorul auto G. I. putea să evite accidentul prin frânare și oprirea autoturismului numai dacă viteza sa de deplasare ar fi fost mai mică de
30 km/h. În raport s-a precizat și că viteza cu care circula autoturismul Mercedes Benz nu s-a putut determina prin calcul din lipsa elementelor necesare (f.65-76).
Față de aspectele rămase nelămurite prin raportul de expertiză tehnică auto și față de cererea părții vătămate C. F., soția victimei, care a declarat că nu este de acord cu concluziile raportului de expertiză tehnică auto, în cauză s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice de către L.I.E.C. C. .
Conform raportului de expertiză criminalistică din_ (f.82-100),
"accidentul s-a produs atât din cauza neacordării priorității de trecere de către numitul C. I., la intrarea pe drumul prioritar, cât și deplasării, cu o viteză superioară celei limită admisă, a autoturismului condus de către G. I. . Vitezele probabile ale autovehiculelor, din momentul impactului au fost de cca
100 km/h pentru autoturismul Mercedes Benz și de cca 0-5 km/h pentru autoturismul Volkswagen Golf. Nu se pot stabili vitezele inițiale de deplasare ale acestora."; Raportul stabilește că distanța de care a dispus numitul G. I. pentru luarea măsurilor de evitare a accidentului din momentul declanșării stării de pericol a fost de 72 m, cea necesară pentru oprirea în timp util pentru evitarea accidentului de la viteza respectivă fiind de 87 m. Viteza care ar fi permis oprirea autoturismului Mercedes Benz până la locul impactului era de 89 km/h, deci superioară celei limită admise pe sectorul respectiv de drum (70 km/h).
Având în vedere contradicțiile dintre cele două expertize efectuate, s-a dispus o a treia expertiză criminalistică la Institutul Național de Expertize Criminalistice B. .
Prin raportul de expertiză criminalistică din data de_ s-a ajuns la aceleași concluzii ca și cele ale raportului efectuat de L.I.E.C. C. privind culpa părților și dinamica producerii accidentului, existând doar diferențe minore în ceea ce privește valorile exacte ale variabilelor (viteze, distanțe relative etc.). Astfel, raportul stabilește că "conducătorul autoturismului Mercedes nu putea evita în condițiile reținute (viteza = 104 km/h) producerea accidentului, distanța de care a dispus (cca 62 m) fiind inferioară celei necesare opririi prin frânare (cca 92 m). Numitul G. I. putea să prevină coliziunea prin adaptarea vitezei de deplasare la condițiile date de drum. Evenimentul rutier putea fi prevenit în primul rând de către numitul C. I., dacă ar fi pătruns cu vehiculul său pe bd.M. Viteazu doar după trecerea autoturismului Mercedes";.
În declarațiile sale din cursul urmăririi penale inculpatul nu a recunoscut săvârșirea infracțiunii, susținând că nu a avut nicio posibilitate de a preveni sau evita accidentul, fiind surprins de manevra intempestivă a victimei, care a efectuat virajul la stânga, intrând pe carosabil, pe sensul de mers Z. - Satu-Mare în momentul în care acesta se afla la o distanță de cca 3-4, maxim 5 metri de autoturismul victimei. Și prin declarația dată în fata instanței la termenul de judecată din data de 19 aprilie 2013, inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de producerea accidentului, arătând modul în care acesta s-a produs și susținând că nu avea nicio posibilitate de evitare a accidentului.
Declarațiile inculpatului se coroborează în parte cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv cu procesul-verbal de cercetare la fața locului, schița locului faptei și fotografiile judiciare, precum și cu declarațiile martorilor audiați, în ceea ce privește apariția intempestivă a victimei în trafic, însă susținerile sale referitoare la viteza cu care a circulat și la lipsa oricărei posibilități de evitare a accidentului, chiar și la o viteză în limitele legale pe porțiunea respectivă de drum sunt contrazise de cele două expertize criminalistice efectuate în cauză, care converg în concluzii aproape în totalitate. În acest sens, este de remarcat că inculpatul în declarațiile sale a susținut că a rulat cu o viteză de 60-70 km/h, în încercarea de a se disculpa total de producerea accidentului și de a invoca o viteză în limitele legale, ori această susținere este contrazisă de cele două rapoarte de expertiză criminalistică, în care s-a stabilit o viteză probabilă a autoturismului condus de inculpat de 100, respectiv 104 km/h în momentul impactului, precizându-se expres că viteza din momentele anterioare putea fi chiar mai mare. Stabilirea acestei viteze s-a făcut pe baza unor calcule și determinări corespunzător argumentate în ambele rapoarte, fiind fără relevanță împrejurarea că expertul tehnic a susținut că nu poate determina această viteză din lipsa elementelor
necesare.
Instanța nu a dat curs solicitării apărării de înlăturare din ansamblul probator a raportului de expertiză criminalistică efectuat de către Institutul Național de Expertize Criminalistice, pe motiv că la pct.4-5, se face referire la o motocicletă, fiind evident că a fost vorba doar despre o eroare materială, calculele și rezultatele acestora fiind aproape identice cu cele ale celeilalte expertize criminalistice, cu atât mai mult cu cât menționarea motocicletei este făcută într-o singură împrejurare, nu se repetă, ceea ce este de natură să întărească instanței convingerea existenței unei erori materiale de redactare. Prin urmare, instanța nu a înlăturat această probă, ci a reținut că ea susține aproape în totalitate și oricum în punctele esențiale, cealaltă expertiză criminalistică efectuată, coroborându-se și cu procesul-verbal de cercetare la fața locului și cu planșele fotografice.
Ambele rapoarte de expertiză criminalistică auto întocmite în cursul urmăririi penale au concluzionat că accidentul de circulație s-a produs atât din cauza pătrunderii intempestive a autoturismului condus de victima C. I. pe partea carosabilă a Bd.M. Viteazul, cât și din cauza circulării de către numitul G. I. cu o viteză peste limita legală, respectarea limitelor de viteză putându-i asigura evitarea impactului.
Cu toate acestea, deși este dovedit că și victima a contribuit prin comportamentul său la producerea rezultatului, răspunderea penală a inculpatului nu este înlăturată.
Instanța nu a putut reține apărarea invocată de inculpat, referitoare la culpa exclusivă a victimei în producerea accidentului, datorită modului
intempestiv în care acesta a apărut pe carosabil. Chiar dacă victima a apărut intempestiv pe carosabil, cât timp accidentul s-a produs într-o zonă cu restricție de viteză, iar autovehiculul condus de inculpat rula cu viteză peste limita legală, acesta putea să intuiască existența posibilității ca autoturismul condus de victimă să pătrundă pe carosabil, cu atât mai mult cu cât a susținut în declarațiile sale că a văzut acest autoturism rulând în afara părții carosabile, neputând fi absolvit total de răspundere penală.
Instanța nu a putut da curs nici solicitării inculpatului de înlăturare din ansamblul probator a celor două expertize criminalistice efectuate și de reținere doar a raportului de expertiză tehnică efectuat de către expertul Ș. an V., pe motiv că cele două rapoarte criminalistice ar fi de natură să ridice îndoieli cu privire la modul de producere a accidentului, apreciind total neîntemeiate aceste susțineri. La întocmirea rapoartelor de expertiză criminalistică și, implicit, la formularea concluziilor acestora s-au avut în vedere atât mențiunile din cuprinsul procesului-verbal de cercetare la fața locului, avariile produse autoturismelor implicate în accident, urmele materiale de la locul accidentului, acesta fiind de fapt însuși rolul unei expertize criminalistice și, raportat la aceste date au fost făcute calculele pe baza cărora s-au stabilit vitezele aproximative de rulare a autoturismelor și posibilitățile reale de evitare a accidentului de către fiecare dintre cei doi conducători auto implicați. Dacă se poate reține existența unor incertitudini legate de producerea accidentului, aceasta ar fi prezentă tocmai în raportul de expertiză tehnică, în care nu s-a răspuns corespunzător obiectivelor formulate și ale cărui concluzii apar subiective prin faptul că se raportează la analizarea doar a variantei prezentată de inculpat și de martorul Pripon I. . De altfel, modul defectuos de întocmire a raportului de expertiză tehnică a și determinat necesitatea efectuării unei expertize criminalistice.
În drept, fapta inculpatului G. I. care, în data de_, a condus pe raza municipiului Z., autoturismul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare_, cu încălcarea normelor rutiere relative la respectarea limitei maxime de viteză în localități, fapta având drept consecință coliziunea cu autoturismul condus de către victima C. I. și cauzarea unor leziuni corporale care au condus la decesul acestuia, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută și pedepsită de art.178 alin.2 Cod penal.
Inculpatul a săvârșit infracțiunea de ucidere din culpă în formă agravată, prevăzută și sancționată de art.178 alin.2 Cod penal. Potrivit alin.2, infracțiunea de ucidere din culpă este mai gravă dacă s-a produs ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale ori a măsurilor de prevedere pentru exercițiul unei profesii sau meserii ori pentru efectuarea unei anume activități. Astfel, inculpatul G. I. a nesocotit prevederile art.48 alin.1 din O.U.G. 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul are obligația de a respecta regimul legal de viteză și de a o adapta în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță. Inculpatul a circulat cu o viteză de cca.100 km/h, depășind viteza maximă admisă pe porțiunea de drum pe care s-a produs accidentul cu aproximativ 30 km/h, socotind fără temei că rezultatul socialmente periculos, constând în decesul victimei nu se va produce, el având posibilitatea de a conștientiza că în cazul nerespectării limitelor de viteză, se poate produce un accident rutier cu toate consecințele acestuia, cu atât mai mult cu cât cele două rapoarte de expertiză criminalistice stabilesc că impactul ar fi putut fi evitat de către inculpat dacă acesta circula
cu o viteză de 81-89 km/h, deci oricum o viteză peste cea maximă admisă în zonă, dar mai apropiată de această limită.
Sub aspectul laturii obiective, elementul material al infracțiunii prevăzute de art.178 alin.2 Cod penal s-a realizat prin acțiunea de ucidere a victimei. Urmarea imediată constă în atingerea adusă vieții victimei, prin producerea decesului acesteia. Legătura de cauzalitate dintre faptă și urmarea imediată este evidentă și rezultă din însăși materialitatea faptei.
Din analiza materialului probator și coroborarea mijloacelor de probă administrate pe parcursul urmăririi penale și pe parcursul cercetării judecătorești cu privire la forma și gradul de vinovăție, instanța reține că inculpatul a acționat cu vinovăție, fapta fiind săvârșită din culpă, în conformitate cu art.19 alin.1 pct.2 lit.b) Cod penal, deoarece inculpatul nu a prevăzut rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă. Culpa inculpatului constă în aceea că, deși în deplasarea sa pe direcția Z. - Hereclean, se afla într-o zonă cu restricție de viteză de 70 km/h și s-a apropiat de o intersecție semnalizată și marcată corespunzător și, mai mult, potrivit propriei declarații, a observat prezența autoturismului condus de victimă, care rula în afara spațiului carosabil, nu și-a luat nicio măsură de prevedere sau de preîntâmpinare a producerii unui accident, continuându-și deplasarea cu aceeași viteză care era superioară atât celei maxime admise în zonă, cu aproximativ 30 km/h mai mare decât cea legală, cât și celei la care s-a stabilit că ar fi putut evita producerea accidentului de circulație, de 81-89 km/h.
Din analiza fișei de cazier judiciar a inculpatului, rezultă că acesta se află la prima confruntare cu legea penală, nesuferind alte condamnări.
Reținând vinovăția inculpatului G. I., instanța a dispus condamnarea acestuia pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prevăzută de art.178 alin.2 Cod penal.
La individualizarea pedepsei în conformitate cu prevederile art.72 Cod penal, instanța a avut în în vedere gradul de pericol social concret al faptei săvârșite, apreciat în baza art.181alin.2 Cod penal, persoana și conduita inculpatului, împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală și limitele de pedeapsă stabilite de lege.
Raportat la aceste criterii, în privința gradului de pericol social concret al faptei, având în vedere forma de vinovăție reținută anterior, faptul că a nesocotit reguli privind siguranța circulației pe drumurile publice, urmările grave ale faptei - decesul unei persoane, instanța a apreciat că fapta prezintă un grad ridicat de pericol social.
Totodată, instanța a avut în vedere circumstanțele personale privitoare la persoana și conduita inculpatului, reținând că inculpatul este în vârstă de 48 de ani, este căsătorit, are ocupație și loc de muncă. De asemenea, instanța a avut în vedere faptul că inculpatul nu are antecedente penale, a avut de la început o atitudine relativ sinceră, prezentându-se în fața organelor judiciare, colaborând cu acestea, nerecunoscând însă vinovăția sa în săvârșirea faptei.
Față de aspectele expuse anterior și de împrejurarea că în cursul urmăririi penale inculpatul a făcut demersuri și a despăgubit rudele victimei, soția și fiicele, cu suma totală de 60.000 lei, se vor reține în favoarea inculpatului circumstanțele atenuante prevăzute la art.74 alin.1 lit.b) și c) Cod penal, astfel încât, făcându-se aplicarea prevederilor art.76 alin.1 lit.d) Cod penal, pedeapsa ce i-a fost aplicată inculpatului a fost coborâtă sub minimul special prevăzut de lege.
Față de aceste împrejurări, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea de 1 an și 6 luni a fost de natură să asigure realizarea scopurilor
prevăzute de art.52 Cod penal, fiind deopotrivă un mijloc de constrângere, dar și un mijloc de reeducare și de prevenție eficient.
În ceea ce privește pedeapsa accesorie, instanța a reținut că, așa cum a stabilit Curtea Europeană a Drepturilor Omului (cauza S. și Pîrcălab c.României și Hirst c.Marii Britanii), a cărei jurisprudență este obligatorie, aplicându-se cu preeminență față de dreptul intern, potrivit art.20 alin.2 din Constituție, exercițiul unui drept nu poate fi interzis decât în măsura în care există o nedemnitate.
Instanța a reținut că natura faptei săvârșite, reflectând o atitudine de sfidare de către inculpatul G. I. a unor valori sociale importante, relevă existența unei nedemnități în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art.64 lit.a) teza a II-a și b). Prin urmare, dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice sau de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat va fi interzis inculpatului pe durata executării pedepsei.
În ceea ce privește dreptul de a alege, având în vedere cauza Hirst c. Marii Britanii, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deținuților condamnați la executarea unei pedepse cu închisoarea, deși urmărește un scop legitim, nu respectă principiul proporționalității, reprezentând, astfel, o încălcare a art. 3 Protocolul 1 din Convenție, instanța a apreciat că, în raport de natura infracțiunii săvârșite de inculpat, acesta nu este nedemn să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu îi va interzice exercițiul acestui drept.
Având în vedere faptul că infracțiunea comisă este absolut independentă de aspectele referitoare la exercitarea funcției și profesiei sau legate de exercitarea autorității părintești, instanța a apreciat că nu se impune interzicerea inculpatului a drepturilor prevăzute de art. 64 alin.1 lit. c), d) și e) Cod penal. Instanța a reținut că deși inculpatul a săvârșit fapta ca urmare a nerespectării dispozițiilor legale în materia conducerii pe drumurile publice, nu se impune interzicerea dreptului prevăzut de art.64 alin.1 lit.c) Cod penal, inculpatul nefiind nedemn în exercitarea acestuia.
În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei, instanța a apreciat, în contextul probelor administrate, că scopul educativ și preventiv al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenție, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social și reeducat și fără izolare în regim de detenție.
Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.81 alin.l Cod penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de 1 an și 6 luni închisoare, inculpatul nu are antecedente penale, astfel cum rezultă din fișa de cazier judiciar, iar experiența unui proces penal și riscul revocării suspendării cu consecința executării pedepsei într-un loc de detenție, sunt apreciate de instanță ca fiind suficiente pentru a-l determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect față de regulile de conviețuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat și fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanța a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei, conform art.81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 6 luni, termen stabilit potrivit prevederilor art.82 Cod penal.
Întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exercițiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanța a dispus suspendarea condiționată a
executării pedepsei principale, în baza art.71 alin.5 Cod Penal, instanța a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
În baza art.359 Cod procedură penală, i-a fost atrasă atenția inculpatului asupra dispozițiilor art.83 Cod penal privind revocarea beneficiului suspendării condiționate, în ipoteza săvârșirii unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare.
Sub aspectul laturii civile, instanța a reținut că în cursul procesului penal urmașii victimei, respectiv soția și fiicele acestuia au arătat că nu mai au niciun fel de pretenții de la inculpat, fiind despăgubite de către acesta, sens în care instanța a luat act de această împrejurare.
De asemenea, instanța a constatat că în faza de urmărire penală, s-a constituit parte civilă și S. J. de U. Z., cu suma de 820,65 lei, reprezentând îngrijiri medicale acordate numitului Pripon I. .
Față de împrejurarea că leziunile numitului Pripon I. au necesitat doar 6-7 zile de îngrijiri medicale, în cauză dispunându-se o soluție de scoatere de sub urmărire penală a inculpatului pentru infracțiunea de vătămare corporală din culpă, fapta nefiind prevăzută de legea penală, pretențiile părții civile S.
J. de U. Sălaj sunt inadmisibile, unitatea sanitară având la dispoziție calea acțiunii la instanța civilă pentru recuperarea cheltuielilor efectuate cu îngrijirile medicale acordate martorului Pripon I. .
În baza art.191 alin.1 Cod procedură penală, instanța a obligat inculpatul la plata sumei totale de 4.067 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli efectuate cu efectuarea procedurii, administrarea și conservarea mijloacelor de probă, potrivit dispozitivului sentinței.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal inculpatul G. I., fără a indica motivele de nelegalitate ori netemeinicie.
În ședința publică din data de 9 decembrie 2013, prin apărător ales, inculpatul a solicitat admiterea recursului și achitarea sa în temeiul art.10 lit.d Cod procedură penală, arătând că lipsesc elementele constitutive ale infracțiuni, accidentul datorându-se culpei exclusive a victimei.
S-a susținut că inculpatul nu putea preveni producerea accidentului, doar victima putând evita impactul, dacă nu efectua manevra de întoarcere poziționând autoturismul perpendicular pe axul drumului.
Declarațiile martorilor Pripon I. și Doban D. Gabrioel, procesul-verbal de cercetare la fața locului confirmă culpa exclusivă a victimei, în timp ce expertizele criminalistice efectuate în cauză nu se coroborează cu celelalte probe din dosar.
Verificând hotărârea atacată, pe baza actelor și lucrărilor din dosarul cauzei, conform prevederilor art.385/14 Cod procedură penală, Curtea de Apel
C. constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins, pentru considerentele care vor fi expuse în continuare.
Astfel, se constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corectă, pronunțând o hotărâre temeinică și legală, susținută de probele administrate în cauză.
A rezultat din ansamblul probator că la data de_ inculpatul G. I. a condus pe raza municipiului Z. autoturismul marca Mercedes-Benz cu numărul de înmatriculare_, cu încălcarea normelor rutiere relative la respectarea limitei maxime de viteză în localitate, fapta având drept consecință coliziunea cu autoturismul condus de către victima C. I. și cauzarea unor leziuni corporale care au condus la decesul acestuia.
10
Vinovăția inculpatului recurent G. I. în comiterea infracțiunii de ucidere din culpă a fost dovedită prin: proces-verbal de cercetare la fața locului și planșa foto (f.7-19 dosar u.p.) raport de constatare medico-legală referitor la victima C. I. și martorul Pripon I. (f.43-44, 47 dosar u.p.) raport de expertiză tehnică auto (f.65-67 dosar u.p.) declarațiile inculpatului (f.23-26 dosar u.p., f.100 fond) declarațiile părții vătămate C. F. (f.31-33 dosar u.p.) declarațiile martorilor Pripon I. (f.28-40 dosar u.p., f.211 fond) Doban D. G. (f.41 dosar u.p., f.212 fond) raport de expertiză criminalistică din_ (f.82- 100 dosar u.p.) raport de expertiză criminalistică din_ (f.107-114 dosar u.p.) referat de evaluare inculpat (f.173-176 fond).
În mod corect a reținut instanța de fond că inculpatul recurent G. I. a încălcat dispozițiile art.48 alin.1 din O.U.G. 195/2002, conform cărora conducătorul de vehicul are obligația de a respecta regimul legal de viteză și de a o adapta în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.
De asemenea în mod corect prima instanță a reținut culpa concurentă a inculpatului și a victimei în producerea accidentului, deoarece nerespectarea prevederilor legale mai sus menționate de către inculpatul G. I. a contribuit în egală măsură la producerea accidentului cu schimbarea de către victimă a direcției de mers prin virare spre stânga, fără a se asigura corespunzător.
Inculpatul G. I. susține că expertizele criminalistice efectuate în cauză nu se coroborează cu celelalte probe, fiind nemulțumit de faptul că aceste expertize au stabilit viteza cu care se deplasa, respectiv o viteză superioară limitei legale.
Viteza de deplasare nu se poate stabili pe baza declarațiilor subiective ale unor martori, așa cum susține inculpatul, existând criterii științifice de determinare, în raport de urmele găsite la fața locului.
Expertul tehnic Ș. an V. a susținut că nu se poate determina viteza cu care circula autoturismul condus de inculpat, deoarece nu se cunoaște rezistența la deformare a pieselor avariate (f.72 dosar u.p.).
Ori, viteza de deplasare se poate determina pe baza lucrului mecanic efectuat de forțele de rezistență dintre pneuri și calea de rulare, energia disipată depinzând de orientarea axei longitudinale a vehiculului în raport cu direcția de mișcare și de rezistența la rotație pentru fiecare roată.
La stabilirea vitezelor de impact a autovehiculelor se au în vedere deformațiile remanente ale caroseriilor.
La fața locului au fost constate urme imprimate de pneurile autoturismului Volskwagen în cursul deplasării sale postcoliziune și urme de derapare imprimate de pneurile autoturismului Mercedes Benz în lungime de 27,8 metri, precum și urme create prin proiectarea cioburilor de sticlă, urme lichide, iar pozițiile finale ale autoturismelor și a celorlalte mijloace de probă sunt menționate în procesul verbal de cercetare la fața locului, sunt indicate în schița locului faptei și ilustrate de fotografiile judiciar operative.
Nu s-au constatat urme de frânare sau de derapare imprimate anterior locului coliziunii pe sectorul de drum respectiv.
Avariile autoturismelor implicate în accident sunt de asemenea cunoscute.
Expertul tehnic Ș. an V. nu a valorificat datele de mai sus, astfel că în mod corect instanța de fond nu a ținut seama de expertiza tehnică întocmită de acesta.
Pe baza datelor anterior menționate se poate determina viteza de deplasare a autoturismelor din momentul impactului, viteză care, potrivit expertizei realizate în cadrul Institutului Național de Expertize Criminalistice B., a
11
fost de 104 km/h pentru autoturismul condus de inculpat, respectiv de 9 km/h pentru autoturismul condus de victimă.
În absența urmelor de frânare sau de derapare imprimate anterior locului accidentului pe sectorul de drum respectiv, vitezele de mai sus corespund și vitezelor inițiale de deplasare.
La viteza de 104 km/h distanța necesară pentru oprirea prin frânare a autoturismului este de 92 de metri, în timp ce distanța de care a dispus inculpatul din momentul apariției stării de pericol (pătrunderea pe carosabil a autoturismului condus de victimă) a fost de 62 de metri.
Viteza maximă ce permitea oprirea autoturismului condus de inculpat anterior impactului este de 81 km/h.
Este evident așadar că accidentul rutier s-a datorat și depășirii limitei maxime de viteză (70 km/h pe sectorul respectiv de drum), coliziunea putând fi evitată de inculpat prin adaptarea vitezei de deplasare la condițiile de drum, respectiv la deplasarea prin interiorul unei localități.
Potrivit art. 35 alin. 1 din OUG 195/2002 participanții la trafic trebuie să aibă un comportament care să nu afecteze fluența și siguranța circulației, să nu pună în pericol viața sau integritatea corporala a persoanelor și să nu aducă prejudicii proprietății publice ori private.
Conducătorul auto trebuie să circule în așa fel încât, raportat la condițiile de drum, să poată efectua orice manevra în condiții de siguranță.
Analiza obiectivă a probelor administrate relevă justețea soluției pronunțate de instanța de fond sub aspectul existenței faptei și a vinovăției inculpatului recurent în comiterea acesteia, punând în evidență și caracterul adecvat al pedepsei aplicate, atât ca și cuantum, cât și ca modalitate de executare.
Prima instanță a efectuat o corectă individualizare a pedepsei, în măsură să reflecte gradul de pericol social concret al faptei comise și de natură a realiza scopul pedepsei astfel cum este acesta reglementat de art.52 Cod penal, la individualizarea judiciară a pedepselor care a fost aplicată inculpatului fiind respectate criteriile generale de individualizare prev. de art.72 Cod penal, respectiv limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social al faptei, modul concret de săvârșire, persoana inculpatului, conduita acestuia.
Pentru considerentele prezentate, constatând că hotărârea atacată este temeinică și legală, Curtea de Apel C. va respinge în baza art.38515pct.1 lit.b Cod procedură penală ca nefundat recursul declarat de către inculpatul G. I.
, domiciliat in Z., str. A. Mureșanu, nr. 32 împotriva sentintei penale nr. 335 din 19 septembrie 2013 a Judecătoriei Z. .
În baza art.192 alin.2 Cod procedură penală va fi obligat inculpatul recurent să plătească suma de 500 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de către inculpatul G. I., domiciliat in Z., str. A. Mureșanu, nr. 32 împotriva sentinței penale nr. 335 din 19 septembrie 2013 a Judecătoriei Z. .
Obligă pe recurentul inculpat să plătească în favoarea statului suma de 500 lei cheltuieli judiciare.
12
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 9 decembrie 2013.
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | ||
L. M. | M. | Ș. | ANA C. |
GREFIER
M. B.
Red. L.M./M.N.
2 ex./_
Jud.fond: M. C. Ș.
13
| ← Decizia penală nr. 897/2013. Ucidere din culpă | Sentința penală nr. 161/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
