Decizia penală nr. 897/2013. Ucidere din culpă
| Comentarii |
|
R. IA
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
DECIZIA PENALĂ NR.897/R/2013
Ședința publică din 19 iunie 2013 Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: S. | S. | , judecător |
JUDECĂTORI: V. | G. | |
D. | P. | |
GREFIER: D. | S. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin procuror:
DANILA SUCIU
S-au luat spre examinare - pentru pronunțare - recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. N. , inculpatul P. C. I., partea civilă Ș. A. și asiguratorul SC Carpatica Asig SA împotriva sentinței penale nr.379 din 26 martie 2013 a Judecătoriei C. N., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art. 178 alin. 1, 2 și 3 C.pen.
La apelul nominal făcut în cauză se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că mersul dezbaterilor și susținerile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 05 iunie 2013, încheiere ce face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față,
Prin sentința penală nr. 379 din 26 martie 2013 pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., în baza art. 178 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și art. 74 al. 1 lit. b și 74 al. 2 și 76 din C.pen. a fost condamnat inculpatul P. C. -I., fiul lui I. și M., născut la data de_ în C. -N., cu domiciliul în mun. C. -N., str. A. V., nr. 19, ap. 23, jud. C., posesor C.I. seria KX nr. 2., CNP 1. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute la art. 64 al. 1 lit a teza a II-a din C.pen. pe perioada prevăzută de art. 71 al. 2 din C.pen.
În baza art. 88 al. 1 din C.pen. s-a dedus perioada reținerii și arestării preventive din data de 10 iunie 2012 până la data de 11 iulie 2012.
S-a constatat că pentru autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul P. C. -I. la data de 9 iunie 2012 a fost încheiată polița de asigurare seria RO/17/_ nr. 03192491 la data de 23 februarie 2012 și valabilă începând cu data de 24 februarie 2012 până la data de 23 august 2012 emisă de către asiguratorul S.C. CARPATICA ASIG S.A. cu sediul în
Sibiu, str. Autogării, nr. 1, jud. Sibiu care va răspunde în calitate de asigurator în condițiile legii și în limita plafonulului legal.
În temeiul art. 14 și la art. 346 din C.p.p rap. la art. 1357 al. 1 și 1372 al. 1 C.civ. s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de către partea civilă Ș. A. -D. domiciliată în C. -N., str. F., nr. 125A, ap. 58, jud. C. și a fost obligat inculpat la plata sumei de 200.000 de lei reprezentând daune morale.
S-a constatat că inculpatul a acoperit prejudiciul material.
S-a menținut măsura liberării sub control judiciar luată împotriva inculpatului prin sentința penală nr. 848/3 iulie 2012 pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, definitivă prin decizia penală nr. 284/11 iulie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj.
În baza art. 191 al. 1 din C.p.p. a fost obligat inculpatul P. C. -I. la plata sumei de 4.000 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de stat.
În baza art. 193 al. 6 din C.p.p. rap. la art. 274 din C.p.c. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 3.100 de lei către partea civilă reprezentând cheltuieli de judecată, respective onorariul avocatului ales.
În baza art. 189 al. 1 din C.p.p. onorariile avocaților desemnați din oficiu, d- na B. M. de 400 de lei și d-nul PAȘCA TUȘA DUMITRU de 100 de lei au fost avansate din fondurile M. ui Justiției.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca a fost trimis în judecată inculpatul
P. C. -I. pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1, 2 și 3 din C.pen, constând în aceea că la data de 9 iunie 2012, în jurul orei 22.50 a condus autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe str. F. din C. -N., după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, având o alcoolemie superioară limitei de 0,80 g/l, ocazie cu care a produs un accident rutier soldat cu decesul victimei Ș. O. .
La termenul de judecată din data de 8 ianuarie 2013, înainte de citirea actului de sesizare, inculpatul a declarat că recunoaște săvârșirea faptei pentru care a fost trimis în judecată și a solicitat aplicarea disp. art. 320^1 din C.p.p.
Instanța a admis cererea inculpatului, a audiat partea civilă și a administrat proba testimonială și cea cu înscrisuri pentru latura civilă.
Analizând probele din dosar instanța a reținut următoarele:
Urmărirea penală a început împotriva inculpatului prin rezoluția din data de 10 iunie 2012, confirmată de către procuror la aceeași dată.
Urmare a sesizării unui accident de circulație petrecut la data de 9 iunie 2012, în jurul orei 23.05, s-a efectuat o cercetare la fața locului și în prezența martorilor asistenți Balcău Florin A. și Hodiș G. I. s-au reținut următoarele:
Împotriva inculpatului a fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art.178 al. 1, 2 și 3 din C.pen., reținându-se că la data de 9 iunie 2012, după ce a consumat băuturi alcoolice, având o îmbibație alcoolică de peste 0,80 g%o în sânge a condus autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ pe str. F. dinspre str.A. V. și pe fondul deplasării cu o viteză superioară celei legale și a neasigurării corespunzătoare la schimbarea direcției de mers a acroșat autovehiculul marca Seat Toledo cu nr. 5105 DKG condus pe același sens de deplasare de victima Ș. O., pe care l-a proiectat în afara părții carosabile în mai multe autovehicule și apoi într-un stâlp de iluminat public, iar în urma coliziunii a rezultat decesul victimei.
Incidentul s-a petrecut în pe str. F. din C. -N. în fața magazinului Kaufland.
Circulația se desfășura în dublu sens, lățimea părții carosabile fiind de 14,10 m, cu parcări amenajate pe ambele sensuri, de 2 și 4,10 m și cu trotuare de 5,30 m. ambele autovehicule implicate în accident, respectiv autovehiculul marca Opel cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpat și autovehiculul marca Seat Toledo cu nr. 5105DKG condus pe același sens de deplasare de victima Ș. O. au fost găsite proiectate pe trotuarul din sensul opus de deplasare a autovehiculelor. Conform raportului de constatare medico-legală nr. 4003/III/276/21 iunie
2012 decesul victimei Ș. O. a fost violent, s-a datorat zdrobirii craniului și a conținutului în cadrul unui traumatism cranio-maxilo-facial complex produs prin lovire cu corpuri dure în cadrul unui accident rutier ce poate data din 9 iunie 2012. Totodată s-a stabilit că victima avea o alcoolemie de 1,30 g%o.
Inculpatului i-au fost recoltate probe biologice, astfel: din prima probă de sânge recoltată la ora 23.45, alcoolemia a fost de 0,95 gr%o alcool pur în sânge, iar la a doua probă prelevată la ora 24.45 a rezultat o alcoolemie de 0,85 gr%o.
Instanța a reținut că inculpatul, șofer profesionist, era însoțit de martora Iuhasz P. C. iar în sensul giratoriu din P-ța Mărăști a observat autovehiculul condus de către victima Ș. O., prieten de-al său, care era însoțit de soția sa Ș.
A. D. . Inculpatul a declarat că a doua zi toți trebuia să se întâlnească la nunta unui prieten comun, proprietarul mașinii condusă de către inculpat, și în acest context a vrut să vorbească cu victima. A deviat de la direcția sa de deplasare și a condus autovehiculul în spatele celui al victimei schimbând repede faza lungă cu cea scurtă (blitz-uri), încercând astfel să o determine pe victimă să oprească. Au intrat pe str. F. pe banda a doua de lângă axul drumului, iar la un moment dat victima a virat pe banda întâi, moment în care inculpatul a accelerat a ajuns în dreptul autovehiculului condus de către victimă, care s-a uitat la noi (declarația martorei Iuhasz). Pe banda a doua în fața inculpatului era un alt autovehicul care, la următoarea intersecție a încetinit pentru a face un viraj la stânga. Inculpatul a accelerat și a trecut pe banda întâi moment în care Tavi a accelerat (declarația aceleiași martore - fila 67 verso). Astfel cele două autovehicule au intrat în coliziune, fiecare fiind proiectat în alte autovehicule.
Martora Ș. A., pasagerul din mașina victimei a declarat că după ce s-au întâlnit întâmplător cu inculpatul în sensul giratoriu din P-ța Mărăști, și-au continuat deplasarea pe str. F., iar la un moment dat am fost surprinsă să observ că din spate venea cu viteză sporită autoturismul marca Opel Astra condus de către inculpat care ne blițuia în mod repetat … eu nu am știut și nu am înțeles ce intenționa acesta să facă și nici soțul meu nu mi-a spus nimic … dar ne-am continuat deplasarea în mod constant și cu aceeași viteză … la intersecția cu strada B. ești s-a încadrat pe str. F. un taxi pe care soțul meu l-a evitat trecând de pe banda a doua pe banda întâi după care am auzit un zgomot și mi-am pierdut cunoștința (fila 79).
Martora Truță C. C. a declarat că traversa împreună cu șoțul ei str. F. pe trecerea de pietoni din apropierea magazinului Kaufland când am observat că rulau spre noi două autovehicule cu viteză sporită … cu toate că traversam regulamentar niciunul dintre cele două autovehicule nu a încetinit deloc, punându-ne viața în pericol motiv pentru care pentru a nu fi loviți ne-am grăbit să traversăm strada
… iar în momentul în care am ajuns pe sensul opus soțul meu m-a împins pentru a nu fi lovită. Martorul Truță V. confirmă declarația soției sale precizând că cele două autovehicule se deplasau cu viteză sporită, excesivă, două autovehicule în paralel …
din ceea ce am văzut eu la momentul producerii accidentului consider că cei doi conducători auto se întreceau unul pe celălalt, făcând liniuțe, având o conduită imprevizibilă în trafic datorită vitezei excesive cu care se deplasau.
Inculpatul a declarat că a făcut semn victimei cu farurile în mod repetat pentru ca acesta să oprească și fiind convins că va opri a trecut brusc în fața acestuia. Declarația inculpatului nu are nicio legătură cu realitatea ori cu rațiunea, întrucât nu se coroborează cu declarațiile martorelor Iuhasz (în acel moment Tavi a accelerat) și Truță (rulau cu viteză sporită și soțul meu m-a împins pentru a nu fi lovită), iar dacă inculpatul era convins sau credea că victima va opri atunci nu era necesară manevra bruscă de trecere în fața victimei.
Martora Ș. A. a ținut să precizeze că nu a înțeles pentru ce motiv blițuia inculpatul, prieten de-al lor, și nici soțul său nu i-a spus nimic dar și-au continuat liniștit și cu viteză constantă deplasarea. Pe lângă caracterul neverosimil al pasivității emoționale a victimei și a martorei, declarația sa nu se coroborează cu declarațiile martorilor Iuhasz și Truță.
D. mica celor două autovehicule și a accidentului a relevat premisele unei alte variante decât a celei arătate de către inculpat. Este mult mai probabil ca cele două autovehicule să fi fost într-o competiție de viteză, pe un drum public, în linie dreaptă, la acea oră mai puțin circulat. Astfel ar fi explicată viteza sporită a două autovehicule care circulau în paralel (declarația martorei Truță) și graba cu care inculpatul a intrat în fața autovehiculului victimei trecând fără să se asigure eficient de pe banda a doua pe banda întâi în timp ce victima a accelerat în acel moment. Desigur că dacă inculpatul ar fi dorit să-i comunice ceva urgent victimei, cu care de altfel s-a întâlnit întâmplător în sensul giratoriu, avea la îndemână un telefon mobil sau putea să-i facă un semn în acest sens atunci când se deplasau în paralel, dar a preferat să se deplaseze cu viteză sporită în spatele acestuia alternând repede faza lungă cu cea scurtă. Este cert că oricât de detaliat vor prezenta martorele Iuhasz și Ș. dinamica evenimentului nu vor spune niciodată că cele două autovehicule se aflau într-o competiție de viteză din motive lesne de înțeles, însă văzând probele administrate în cursul urmăririi, precum și observațiile din referatul de evaluare întocmit de S. de Probațiune de pe lângă Tribunalul Cluj (tânărul <inculpatul P.
C. > nu apreciază consumul de alcool ca factor favorizant al accidentului, afirmând că, probabil, s-ar fi comportat asemănător și în lipsa acestuia, la momentul respectiv evaluând situația c a pe o oportun itate d e d is tr acț ie/ jo ac ă , fără a anticipa gravitatea urmărilor - fila 38 dos. inst.), s-a concluzionat că inculpatul și victima se aflau într-o competiție de viteză. Pe lângă pasiunea pentru viteză a inculpatului, sesizată și de către consilierul de probațiune, starea euforică dată de consumul de alcool atât pentru inculpat, cât și pentru victimă, au contribuit decisiv la luarea unei decizii rapide de către cei doi de a se întrece unul pe celălalt.
Competiția a captat atenția inculpatului care a observat târziu autovehicul marca Peugeot care circula în fața sa și care inițiase o manevră de virare spre stânga cu reducerea implicită a vitezei de deplasare, până la staționare (declarația martorului Truță V. coroborată cu declarația martorei Iuhasz - nu pot preciza dacă manevra autoturismului Dacia Solenza l-a incomodat în vreun fel pe inculpat, cert este că acesta a sporit viteza de deplasare și a trecut înspre banda întâi).
Fapta inculpatului P. C. -I. care, la data de 9 iunie 2012, în jurul orei
22.50 a condus autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ pe str.
din C. -N., după ce în prealabil a consumat băuturi alcoolice, având o alcoolemie superioară limitei de 0,80 g/l, ocazie cu care a produs un accident rutier
soldat cu decesul victimei Ș. O., întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă prev. de art. 178 al. 1 și 2 din C.pen.
Elementul material al laturii obiective a infracțiunii se realizeaza printr-o activitate de ucidere, care consta intr-o actiune, inculpatul realizand o actiune interzisa de lege si anume conducerea unui autovehicul pe drumurile publice fara a acorda prioritate de trecere pietonilor in locurile special amenajate pentru traversarea drumului.
Urmarea imediată consta in moartea unei persoane, in cauza victima Ș. O.
.
Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată este
dovedita cu certitudine de intreg materialul probator administrat in cauza. Chiar in raportul de expertiza medico-legala se arata ca exista o legatura de cauzalitate directa intre leziunile traumatice cauzate de accidentul rutier și decesul victimei.
Latura subiectiva a infractiunii este realizata sub forma culpei cu prevedere reglementate de art. 19 alin. 1 pct. 2 lit. a C. pen., inculpatul prevazand împrejurarea că prin inițierea unei competiții de viteză pe drumul public poate cauza vătămări celorlalți participanți la trafic, dar nu a acceptat un astfel de rezultat bazându-se pe experiența și îndemânarea sa la volan. Inculpatul nu s-a asigurat suficient ori în mod efectiv conducând cu o viteză net superioară limitei maxime de viteză pe acel sector de drum, declanșând astfel starea de pericol pentru ceilalți participanți la trafic care nu au obligația de a presupune încălcarea normelor legale de către ceilalți conducători auto pentru a-și regla conduita în acest sens.
Instanța a reținut și culpa victimei care, după ce a consumat alcool, împreună cu inculpatul a inițiat competiția de viteză contribuind astfel la declanșarea pericolului unui accident. Vom reține în sarcina victimei o culpă de 30%.
Asadar, instanta a constatat ca fapta inculpatului este o fapta tipica, prevazuta de legea penala, care prezinta pericol social si a fost savarsita cu vinovatie, și a condamnat inculpatul la pedeapsa inchisorii.
La individualizarea pedepsei instanța a ținut seama de prev. art. 72 din C.pen., luând în considerare limitele de pedeapsă prevăzute pentru infracțiunea săvârșită de către inculpat cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p., de gradul culpei cu prevedere caracterizată prin neglijență gravă după ce inculpatul a consumat alcool, de conduita anterioară și ulterioară a inculpatului, precum și de vârsta acestuia. În același context instanța a reținut ușurința cu care inculpatul a gândit că poate circula o cu viteză excesivă în condițiile în care a observat alți participanți la trafic cu sau fără autovehicule care îi fac vulnerabili, mai ales pe pietoni chiar și la trecerea unui autovehicul cu viteză ridicată. S-a reținut și faptul că inculpatul este la prima abatere de la normele penale și de culpa victimei, ultima împrejurare făcând incidente disp. art. 74 al. 2 din C.pen.. Totodată, inculpatul a depus eforturi semnificative pentru acoperirea prejudiciului material încercat de către partea vătămată, iar în acest context vom reține incidența art. 74 al. 1 lit. b din C.pen.
În baza art. 178 al. 1, 2 și 3 din C.pen. cu aplicarea art. 320^1 din C.p.p. și art. 74 al. 1 lit. b și 74 al. 2 și 76 din C.pen. a condamnat inculpatul P. C. -I. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă.
În baza art. 71 al. 2 din C.pen. au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 al. 1 lit. a (teza a II-a) C. pen. pe perioada prev. de art. 71 al. 2 din C.pen., ținând seama de gravitatea faptei care crează o incompatibilitate morală și juridică cu calitatea de ales în cadrul autorităților publice sau în funcții elective publice.
Cu privire la individualizarea modalității de executare a pedepsei instanța a reținut că inculpatul, șofer profesionist, a acceptat și inițiat întrecerea cu victima, conducând fiecare un autovehicul pe un drum public dintr-un oraș în general aglomerat și la o oră când se aflau în trafic atât pietoni cât și alte autovehicule. Așadar, cu o nonșalanță explicabilă numai prin pasiunea inculpatului pentru întreceri de viteză cu autovehicule (împrejurare ce rezultă atât din natura meseriei inculpatului începută de tânăr, cât și din referatul de evaluare), inculpatul a pus în pericol imediat și concret atât pasagera din autovehiculul său cât și pe ceilalți participanți la trafic, martorii Truță fiind nevoiți să se împingă unul pe celălalt pentru a nu rămâne în calea autovehiculelor. Cu alte cuvinte inculpatul, aflat sub influența băuturilor alcoolice, creează o stare de pericol iminent, pe care o evaluează cu superficialitate și împreună cu victima produce un accident rutier, care, pe lângă decesul aproape imediat al victimei putea produce și alte consecințe tragice. Or, în condițiile inițierii unei întreceri de autovehicule pe un drum public, în prezența altor participanți la trafic, neacceptarea unui rezultat care viza vătămarea
integrității corporale ale unor persoane se apropie mai mult de indiferență, iar culpa cu prevedere se apropie de o intenție eventuală. În contextul evenimentelor descrise mai sus și în lumina art. 52 din C.pen. instanța apreciază că scopul pedepsei nu poate fi atins decât prin executarea pedepsei de 2 ani închisoare în regim de detenție.
Despre latura civilă:
Dintru început s-a constatat că pentru autovehiculul marca Opel Astra cu nr. de înmatriculare_ condus de către inculpatul P. C. -I. la data de 9 iunie 2012 a fost încheiată polița de asigurare seria RO/17/_ nr. 03192491 la data de 23 februarie 2012 și valabilă începând cu data de 24 februarie 2012 până la data de 23 august 2012 emisă de către asiguratorul S.C. CARPATICA ASIG S.A. cu sediul în Sibiu, str. Autogării, nr. 1, jud. Sibiu care va răspunde în calitate de asigurator în condițiile legii și în limita plafonulului legal.
Fără să privim acțiunea civilă ca o a doua sancțiune, s-a reținut că fapta inculpatului săvârșită din culpă cu prevedere a produs un prejudiciu material părții civile, constând în cheltuielile făcute ca urmare a accidentului din data de 9 iunie 2012, dar care au fost achitate de către inculpat, precum și un prejudiciu moral, constând în pierderea soțului.
Din declarația martorei C. L. s-a reținut că partea civilă și victima aveau o relație de aproximativ 10 ani și s-au căsătorit cu aproximativ un an înaintea evenimentului din data de 9 iunie 2012. Dispariția violentă și intempestivă a soțului, la vârsta de 22 de ani și la un an de la căsătorie a provocat părții vătămate vizibile traume psihice care se vor întinde și în viitor, mai ales datorită împrejurării că a fost aproape de victimă.
În aceste condiții reținerii culpei concurente a victimei instanța a apreciat întemeiată în parte acțiunea civilă formulate de către partea civilă Ș. A. -D. și l-a obligat pe inculpat la plata sumei de 200.000 de lei reprezentând daune morale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs PARCHETUL DE PE LÂNGĂ JUDECĂTORIA CLUJ-NAPOCA, asigurătorul SC CARPATICA ASIGURĂRI SA
SIBIU, partea civilă Ș. A. D. și inculpatul P. I. C. .
Prin motivele scrise și orale Parchetul a solicitat admiterea căii de atac promovate, casarea hotărârii judecătoriei pentru netemeinicie și rejudecând dosarul, a se dispune ca pedeapsa inculpatului să fie situată spre maximul special prevăzut de textul incriminator, cu executare prin privare de libertate, raportat la pericolul
social sporit al infracțiunii și al făptuitorului care, sub influența alcoolului a provocat un accident de circulație soldat cu decesul unei persoane, accidentul fiind produs pe o arteră intens circulată a municipiului și pe timp de noapte.
Asigurătorul prin recursul promovat a solicitat reducerea despăgubirilor ce urmează a fi achitate părții civile raportat la împrejurarea că Judecătoria Cluj- Napoca prin sentința pronunțată a reținut o culpă de 30 % și în sarcina victimei decedate, context care obligă la o reevaluare a cuantumului prejudiciului statuat în speță, impunându-se astfel diminuarea daunelor morale.
Partea civilă Ș. A. D. prin recursul promovat a apreciat că se impune casarea sentinței judecătoriei atât sub aspect penal cât și civil. Sub aspectul laturii penale cere a se înlătura culpa victimei în producerea accidentului și pe cale de consecință, aplicarea unei pedepse majorate inculpatului, cu executare prin privare de libertate, iar sub aspect civil obligarea asigurătorului la plata sumei de 500.000 lei daune morale.
Inculpatul P. I. C. prin recursul promovat a apreciat că în favoarea sa trebuie reținute circumstanțele atenuante prevăzute în art. 74 alin 1 lit a și c Cod penal având o conduită bună înainte de săvârșirea infracțiunii concretizată prin lipsa antecedentelor penale, prin cooperarea sinceră cu organele judiciare, instanța urmând a ține cont de faptul că și victima a avut o culpă de 30% în producerea evenimentului rutier. Consideră că, reeducarea sa este posibilă și prin suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Cere ca sub aspectul laturii civile a se ține cont de împrejurarea că a achitat părții civile Ș. suma de 3100 lei reprezentând onorariul apărătorului ales, în fața instanței de fond, astfel că în mod eronat judecătorul fondului l-a obligat să mai
achite încă o dată această sumă soției victimei. Pe cale de consecință, cere exonerarea sa de la plata acestei sume.
Învederează că nu a contestat suma solicitată de partea civilă, cu titlu de daune materiale iar pe de altă parte întregul dosar a fost soluționat în condițiile art 3201Cod procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Curtea examinând recursurile promovate, prin prisma motivelor invocate ajunge la următoarele constatări:
Cu privire la recursul Parchetului:
Potrivit art. 72 din Codul penal la stabilirea și aplicarea pedepselor se ține seama de dispozițiile părții generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de persoana infractorului și de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Chiar dacă individualizarea pedepsei este un proces interior, strict personal al judecătorului, ea nu este totuși un proces arbitrar, subiectiv, ci din contră el trebuie să fie rezultatul unui examen obiectiv al întregului material probatoriu, studiat după anumite reguli și criterii precis determinate.
Înscrierea în lege a criteriilor generale de stabilire a pedepsei înseamnă consacrarea explicită a principiului individualizării sancțiunii, așa încât respectarea acestuia este obligatorie pentru instanță.
De altfel, ca să-și poată îndeplini funcțiile care-i sunt atribuite în vederea realizării scopului său și al legii, pedeapsa trebuie să corespundă sub aspectul naturii (privativă sau neprivativă de libertate) și duratei, atât gravității faptei și
potențialului de pericol social pe care îl prezintă, în mod real persoana infractorului, cât și aptitudinii acestuia de a se îndrepta sub influența pedepsei.
Funcțiile de constrângere și de reeducare, precum și scopul preventiv al pedepsei, pot fi realizate numai printr-o justă individualizare a sancțiunii, care să țină seama de persoana căreia îi este destinată, pentru a fi ajutată să se schimbe, în sensul adaptării la condițiile socio-etice impuse de societate.
Sub aspectul individualizării pedepsei în speță, trebuie efectuată o justă adecvare cauzală a criteriilor generale prevăzute de art.72 C.pen., ținându-se cont de gradul de pericol social, în concret ridicat al faptei comise agravat de circumstanțele reale ale săvârșirii ei, dar și de circumstanțele personale ale inculpatului P. C. I., care a avut o atitudine sinceră cu privire la faptele comise, nu posedă antecedente penale, așa cum rezultă din fișa de cazier, a colaborat cu organele judiciare.
Exemplaritatea pedepsei produce efecte atât asupra conduitei infractorului, contribuind la reeducarea sa, cât și asupra altor persoane care, văzând constrângerea la care este supus acesta, sunt puse în situația de a reflecta asupra propriei lor comportări viitoare și de a se abține de la săvârșirea de infracțiuni.
Fermitatea cu care o pedeapsă este aplicată și pusă în executare, intensitatea și generalitatea dezaprobării morale a faptei și făptuitorului, condiționează caracterul preventiv al pedepsei care, totdeauna, prin mărimea privațiunii, trebuie să reflecte gravitatea infracțiunii și gradul de vinovăție a făptuitorului.
Numai o pedeapsă justă și proporțională este de natură să asigure atât exemplaritatea cât și finalitatea acesteia, prevenția specială și generală înscrise și în Codul penal român, art. - 52 alin.l -, potrivit căruia "scopul pedepsei este prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni".
La individualizarea tratamentului penal, instanța de recurs trebuie să efectueze o corectă analiză și evaluare a tuturor datelor concrete ale cazului, cât și a împrejurărilor săvârșirii faptelor, în raport cu criteriile prevăzute de art.72 C.pen.
Pentru determinarea gradului de pericol social se ține cont de două etape. Mai întâi, se apreciază dacă gradul de pericol e suficient de ridicat pentru a fi în prezența unei infracțiuni. Apoi, se valorifică acest grad ținându- se cont de o scară de valori personală a fiecărui judecător.
Orice sancțiune produce efecte diferite asupra fiecărui inculpat în parte, în funcție de caracteristicile biologice, psihologice sau sociologice ale acestuia. Curtea reține că pentru cunoașterea gradului de pericol social al faptei săvârșite, respectiv a infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1, 2, și 3 C.pen., se impun a fi cercetate modul în care s-a realizat acțiunea ce constituie elementul material al acesteia, împrejurările ce o particularizează, caracterul și
importanța obiectului lezat sau pus în pericol, gravitatea urmărilor, forma și gradul de vinovăție al inculpatului.
Din examinarea lucrărilor dosarului și a întregului material probator, rezultă că inculpatul P. C. I., a condus autoturismul având în sânge o îmbibație alcoolică de 0,95 gr0/00, cu o viteză excesivă, la o oră înaintată din noapte, pe o arteră intens circulată din C., str. F. .
La debutul cercetării judecătorești inculpatul a solicitat ca judecarea cauzei să aibă loc în temeiul art. 3201Cod procedură penală, în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Curtea reține că gradul de pericol social generic al infracțiunii depinde în mod firesc și de obiectul juridic al acesteia, respectiv de relațiile sociale pe care le ocrotește legea penală și de valorile ce sunt implicate în acestea. Ori, în cazul
infracțiunii de ucidere din culpă prev.de art.178 alin.1, 2 și 3 C.pen., valorile sociale
protejate vizează existența și apărarea securității fizice a persoanei de amenințările pe care le presupun accidentele rutiere, ce constituie grave atentate pentru viața oamenilor și pentru siguranța relațiilor sociale. În speță, inculpatul a suprimat rapid viața prietenului său, pe fondul consumului de alcool, astfel că în raport cu obiectul juridic special și cel material lezat, fapta acestuia prezintă o periculozitate deosebită. Prin prisma urmărilor faptei, cu referire strictă la infracțiunea prev.de art.178 alin.1,2 și 3 C.pen., trebuie avută în vedere și durerea sufletească pricinuită familiei victimei, dar și prejudiciul material și moral ce a fost cauzat, chiar dacă aceste urmări nu sunt cerute de lege pentru existența infracțiunii sau pentru calificarea
acesteia.
Una din cauzele infracțiunilor rutiere o constituie însăși comportarea neatentă a conducătorului auto precum și imprudența acestuia, ca urmare a nerespectării regulilor de conducere a vehiculului. O altă cauză a producerii acestor infracțiuni, o constituie lipsa de eficiență a represiunii, instanțele pronunțând în majoritatea cazurilor pedepse derizorii - acordând mai multă atenție rezolvării pretențiilor civile, decât laturii penale, respectiv pericolului pe care îl reprezintă asemenea fapte pentru societate, în ansamblul ei.
În vederea realizării scopului preventiv al pedepsei, dar și a preîntâmpinării unor reacții colective negative, ce ar produce perturbații la nivelul disciplinei publice, al respectului față de lege, Curtea opinează că se impunea aplicarea față de inculpatul P. C. I. a unei pedepse substanțiale, care să fie executată prin privare de libertate.
Nu se poate face abstracție de contextul actual și de amploarea pe care au înregistrat-o faptele de ucidere din culpă și vătămare a integrității corporale a persoanelor angajate în traficul rutier, autovehiculele constituind instrumente deosebit de periculoase ce produc urmări de o mare gravitate, acest gen de infracțiuni generând un sentiment de dezaprobare din partea societății civile, care resimte necesitatea unei reacții adecvate împotriva făptuitorilor, pe măsura tulburărilor pe care le produc în mediul social, corespunzător gradului de pericol creat prin săvârșirea lor.
Curtea reține, raportat la materialul probator din dosar, gradul de pericol social deosebit de ridicat al faptei, în raport de modalitatea de comitere a acesteia, - respectiv conducerea autovehiculului cu o viteză excesivă, cu o îmbibație alcoolică în sânge de 0,95 gr0/00, pe o arteră intens circulată a municipiului, deși la o oră târzie, în apropierea miezului nopții, pe str. F., în apropierea magazinului Kaufland.
Curtea va înlătura susținerea judecătorului fondului în sensul că, și victima a avut o culpă de 30 %, la producerea evenimentului rutier, deoarece nu s-a demonstrat că alcoolemia acesteia ar fi stat la baza accidentului, neputându-se stabili nici măcar caracterul de factor favorizant, al consumului de alcool, la comiterea infracțiunii.
O asemenea împrejurare nici nu a fost reținută în rechizitoriu, rezultând însă, că poziția și viteza celor două autoturisme, a inculpatului și a victimei, sugerau existența unei întreceri inițiate de către cei doi conducători auto, astfel cum rezultă din declarațiile martorei Truță C. C. .
De altfel, victimei nu i s-a reținut nicio încălcare a vreunei dispoziții legale referitoare la legislația rutieră, care să fie în legătură directă de cauzalitate cu accidentul rutier produs, împrejurarea că și defunctul ar fi circulat cu o viteză superioară celei legale, neavând relevanță în speță, câtă vreme inculpatul a efectuat o manevră bruscă de schimbare a direcției de mers, fără a se asigura, trecând cu viteză
de pe banda a doua, pe banda întâi, condiții în care s-a produs coliziunea dintre cele două autovehicule, urmată de moartea victimei Ș. O., în vârstă de 22 de ani.
Instanța de recurs apreciază că în cauză, fiind vorba despre ocrotirea relațiilor sociale referitoare la dreptul la viață al persoanei, de plano, consecințele mai grave determinate de moartea victimei, pe fondul consumului de alcool al inculpatului, trebuie să atragă un regim sancționator mai sever.
Infracțiunea cauzează o tulburare în mediul social, o stare de pericol pentru relațiile a căror ocrotire este asigurată prin incriminare și pedeapsă, măsura reparației fiind dată de pericolul social concret. Pe de altă parte, nu se poate omite că pedeapsa, se aplică inculpatului și urmărește reeducarea sa. Aceasta impune, ca la stabilirea sancțiunii să se țină seama și de persoana infractorului și de aptitudinea sa de a fi reeducat.
Instanța de fond când a dispus executarea prin privare de libertate a pedepsei de 2 ani închisoare aplicată inculpatului, a reținut că acesta nu posedă antecedente penale și că a recuperat prejudiciul material al părții civile și că s-a prezentat în mod constant în fața judecătoriei, la soluționarea procesului.
Curtea, din contră, apreciază că lipsa antecedentelor penale cu greu poate fi încadrată în ceea ce legiuitorul a înțeles să reglementeze prin
"conduita bună a infractorului înainte de săvârșirea infracțiunii";, întrucât lipsa cazierului este o stare de normalitate, care trebuie să se regăsească în situația juridică a tuturor destinatarilor legii penale. Pe de altă parte, săvârșind o infracțiune de prejudiciu, era normal și echitabil ca inculpatul să încerce despăgubirea familiei victimei, atitudine pe care însă magistrații o au în vedere la stabilirea și individualizarea sancțiunii aplicate inculpatului pentru fapta dedusă judecății.
Instanța de fond recunoscând circumstanțe atenuante și dispunând față de inculpat executarea unei pedepse de doar 2 ani închisoare, a dat semnificații exagerate unei atitudini firești, pe care trebuie să o aibă orice inculpat care săvârsește o infracțiune și intră în tangență cu legea penală.
În speță, Curtea reține că gradul de pericol social este unul foarte ridicat, fiind determinat, în ceea ce privește latura obiectivă a infracțiunii, de încălcarea gravă a normelor referitoare la - circulația pe drumurile publice - conducerea autovehiculului cu viteză excesivă, pe fondul consumului de alcool, dar și de amploarea urmării produse, constând în moartea unei persoane.
În plus, nu poate fi omis că infracțiunea a avut loc în timpul nopții, când vizibilitatea era redusă, dar și în contextul unui trafic intens, pe un drum circulat din C. -N., pe str. F. în apropierea magazinului Kaufland, ceea ce pune în evidență că inculpatul și-a asumat consecințele nerespectării grave a regulilor de circulație.
Fapta săvârșită de inculpat prezintă un pericol social sporit, fiind comisă după ingerarea unei cantități de 1300 ml bere cu alcool, fără aport alimentar, urmată de rularea și pilotarea autovehiculului cu o viteză de 80 km/h, pe o arteră centrală,
intens circulată a orașului, în apropierea unei treceri pentru pietoni.
Curtea reține că din cazierul auto al inculpatului, care este șofer profesionist rezultă că într-un interval de 5 ani a acumulat un număr de 21 de abateri administrative la regimul circulației rutiere, dintre care 9 pentru depășiri ale vitezei legale cu până la 30 km/h și 3 pentru accidente soldate cu pagube materiale, dintre care unul nedeclarat. Apărarea inculpatului că a parcurs până în prezent peste 1 milion de km, trebuia să demonstreze că manifestă o responsabilitate mai mare și o disciplină riguroasă în trafic, cu atât mai mult cu cât din această activitate își
asigură existența zilnică, trebuind să excludă din conduita sa ignorarea totală a celor mai elementare reguli de circulație pe drumurile publice, cum s-a întâmplat în speța de față.
Pericolul social al faptei este relevat de faptul că peste o infracțiune comisă din culpă s-a suprapus una intenționată, aceea de conducere a unui autovehicul pe drumurile publice de către o persoană având în sânge o îmbibație alcoolică ce depășește limita legală, ceea ce impunea instanței de fond aplicarea unei pedepse consistente, necesară pentru reeducarea inculpatului.
Corespunde realității că inculpatul a achitat soției victimei despăgubirile materiale cerute, dar această împrejurare nu putea să conducă la reducerea pedepsei până la un cuantum de doar 2 ani închisoare și în condițiile art 3201Cod procedură penală, cu atât mai mult cu cât acest fapt nu a fost de natură să înlăture rezultatul infracțiunii (decesul victimei), ci doar să acopere cheltuielile realizate în astfel de situații.
Sub aspectul urmărilor, trebuie avută în vedere și durerea sufletească ce a fost cauzată familiei victimei, care a decedat, precum și disconfortul psihic generat de incident, deci și prejudiciile materiale și morale produse prin fapta inculpatului, inclusiv avarierea gravă a autoturismelor implicate în evenimentul rutier și perturbarea traficului, chiar dacă aceste rezultate nu sunt cerute de lege, pentru existența infracțiunii sau pentru calificarea acesteia.
Din perspectiva raportului de cauzalitate, se constată că toate aceste urmări sunt rezultatul exclusiv al acțiunilor inculpatului.
Gradul de pericol social nu este diminuat nici de elementele ce corespund laturii subiective a infracțiunii, astfel cum au fost evidențiate prin explicațiile oferite de inculpat, pentru a descrie procesul psihic ce a stat la baza acțiunilor sale (doleanța sa de a lua legătura cu victima, condiții în care putea opta pentru utilizarea telefonului mobil).
Sub aspect subiectiv, în ceea ce privește gradul vinovăției pentru infracțiunea prev.de art.178 alin.1,2 și 3 C.pen., este de observat că inculpatul a acționat în forma culpei cu prevedere, cu o ușurință ieșită din comun, apropiată de
inconștiență, nesupunându-se normelor din regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 și sperând că rezultatele conduitei sale imprudente nu se vor produce, împrejurare ce ridică mari semne de întrebare asupra seriozității, responsabilității și modului în care a înțeles să se conformeze restricțiilor și obligațiilor pe care le presupune activitatea de conducere a unui autovehicul.
Curtea reține că la individualizarea pedepsei trebuie să se țină seama totodată și de datele ce îl caracterizează pe inculpat, căci datorită funcției și scopului astfel cum sunt prevăzute de art.52 C.pen., (măsură de constrângere dar și de reeducare, pentru prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni) adecvarea sancțiunii se realizează nu numai în raport cu fapta săvârșită, ci și cu periculozitatea făptuitorului, cu gradul său de conștiință, de instrucție și moralitate, implicit cu șansele de reeducare pe care le prezintă. Inculpatul P. C. I. este în vârstă de 24 de ani, posedă studii medii, este conducător auto la SC ARABESQUE SRL C., fiind necăsătorit.
Din fișa de cazier judiciar, reiese că nu posedă antecedente penale și s-a prezentat în cursul procesului penal la toate chemările organelor judiciare.
Modalitatea în care inculpatul a acționat, evidențiază o lipsă de maturitate și preocupare pentru eventualele consecințe ce s-au și produs, datorită nerespectării regulilor privind circulația pe drumurile publice și gravitatea acestora.
Apărătorul ales al inculpatului a susținut că sistemul judiciar precum și sancțiunile care se aplică făptuitorilor într-un anumit gen de cauze trebuie să fie
previzibile. În legătură cu această susținere, Curtea învederează că deși previzibilitatea sancțiunii penale poate constitui un deziderat din punct de vedere al politicii statale, datorită caracterului personal al răspunderii penale, dar și particularității faptelor deduse judecății, precum și individualității persoanelor acuzate de comiterea infracțiunilor, procesul de stabilire a pedepsei are un pronunțat caracter de specificitate, așa încât, deși se poate discuta despre o similaritate a spețelor, nu se poate solicita aplicarea unor sancțiuni identice cu cele date în alte cazuri, pentru același tip de infracțiune.
În plus, practica judiciară nu este statică, ci este supusă în timp unui proces de modificare, datorită evoluției relațiilor sociale, dar și schimbării formelor de comitere a infracțiunilor, a frecvenței anumitor tipuri de fapte și a consecințelor sociale ale acestora.
Din aceste motive, în sistemul de drept românesc, care nu atribuie precedentului judiciar valoare de lege și obligativitate, invocarea unei anumite practici judiciare are doar o valoare orientativă.
Pentru motivele ce preced, Curtea apreciază că doar o pedeapsă de 5 ani închisoare, prin privare de libertate va fi de natură să contribuie la resocializarea viitoare pozitivă a inculpatului, pedeapsă fermă care este în deplin acord cu dispozițiile art 1 din Codul penal ce prevăd că "legea penală apără persoana, drepturile și libertățile acesteia, proprietatea precum și întreaga ordine de drept";.
Așa fiind, Curtea apreciază că doar prin executarea pedepsei de 5 ani închisoare prin privare de libertate, aceasta va constitui un avertisment adecvat pentru inculpat, față de reprobabilitatea faptei sale și îi va crea o atitudine potrivită față de ordinea de drept și regulile de conviețuire socială, pe care le-a încălcat cu brutalitate.
Față de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 38515pct. 2 lit d Cod procedură penală, va admite recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N. și al părții civile Ș. A. D. ( care a solicitat de asemenea majorarea pedepsei
inculpatului și executarea prin privare de libertate ) împotriva sentintei penale nr. 379 din 26 martie 2013 a Judecătoriei C. N., pe care o va casa în latura penală si rejudecând in aceste limite:
Va condamna pe inculpatul P. C. I., în baza art. 178 al.1,2,3 Cod penal cu art. 320 ind. 1 Cod proc.penala pentru infractiunea de ucidere din culpă la o pedeapsa de :
-5 (cinci) ani închisoare prin privare de libertate.
Va face aplicarea art. 71 si 64 lit.a, b, c Cod penal pe durata executării pedepsei.
Conform art. 88 Cod penal se va deduce din pedeapsa retinerea si arestul din 10 iunie - 11 iulie 2012.
Se vor menține restul dispozitiilor sentintei.
Se va stabili onorariu apărător oficiu la 50 lei pentru av. C. S. ce se achita Baroului de Avocați C. din FMJ, în baza art. 189 Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, în baza art. 192 pct. 3 alin 3 Cod procedură penală.
Cu privire la recursul asigurătorului:
Drepturile persoanelor prejudiciate prin accidente "se pot exercita și direct împotriva asigurătorului de răspundere civilă, în limitele obligației acestuia, cu citarea obligatorie a celui răspunzător de producerea pagubei";.
Conform art.54 alin.4 din Legea 136/1995 modificată, "în cazul stabilirii despăgubirii prin hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă, asigurații sunt obligați să se apere în proces, iar citarea asiguratorului este obligatorie."; De aici rezultă voința legiuitorului de a limita poziția procesuală a societății de asigurare la calitatea sa de asigurător, care îi oferă suficiente posibilități de apărare atât în nume propriu, cât și prin subrogare în drepturile asiguratului.
Este de observat că din nicio prevedere a legii menționate nu rezultă că societatea de asigurare ar avea o altă calitate procesuală decât aceea de asigurator, așa cum este ea denumită repetat în cuprinsul legii, după cum nici dispozițiile din codul de procedură penală, coroborate cu cele ale codului civil, nu impun să se considere că, în asemenea cazuri, societatea de asigurare ar avea calitatea de parte responsabilă civilmente.
Caracterul limitat, derivat din contract, al obligației asumate de societatea de asigurare exclude asimilarea poziției sale, cu calitatea de parte responsabilă civilmente sau de garant, cât timp nicio prevedere legală nu permite o astfel de interpretare.
Pe de altă parte, nici nu se poate considera că răspunderea civilă a asiguratorului pentru prejudiciul cauzat de asigurat a fost reglementată prin dispoziție specială a legii civile, deoarece prin Legea 136/1995 s-a prevăzut obligativitatea citării societății de asigurare în calitate de "asigurător de răspundere civilă"; fără a se face trimitere la vreo dispoziție care să permită să i se atribuie calitatea de partea responsabilă civilmente sau de garant.
Așadar, din analiza dispozițiilor legale și a principiilor de drept enunțate mai sus, rezultă că, în cazul producerii unui accident de circulație, având ca urmare cauzarea unui prejudiciu, pentru care s-a încheiat contract de asigurare obligatorie de răspundere civilă, coexistă repararea pagubei bazată pe Codul civil - temei delictual - cu cea contractuală a asiguratorului, bazată pe contractul de asigurare încheiat în condițiile reglementate prin Legea 136/1995 modificată.
Curtea consideră că nu se impune diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părții civile, raportat la dispozițiile art 1371 NCC, deoarece despăgubirile acordate de instanța fondului, prezintă un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă sănătății fizice și psihice a recurentei, reflectând gradul de lezare a valorii sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii aduse.
Astfel, în urma constatării că la data producerii accidentului rutier autovehicolul condus de inculpat, avea încheiată o asigurare de răspundere civilă auto RCA la asigurător, s-a dispus introducerea în cauză și citarea societății de asigurări.
Potrivit prevederilor legale respectiv art 49 din Legea nr. 136/1995 asigurătorul în baza contractului de asigurare răspunde direct față de persoanele păgubite prin accidente produse de asigurat, despăgubirea acordându-se pentru sumele pe care asiguratul este obligat să le plătească cu titlu de dezdăunare și cheltuieli judiciare persoanelor păgubite prin vătămare corporală sau deces, precum și prin avarierea și distrugerea de bunuri.
Este evident astfel faptul că părțile vătămate și civile constituite ca atare în cadrul procesului penal urmăresc să le fie soluționate interesele legitime, având dreptul la un proces echitabil, inclusiv prin obligarea directă a asigurătorului de răspundere civilă la plata despăgubirilor civile, manieră prin care se evită o serie de procese civile subsecvente ce ar tinde la prelungirea nefirească și păgubitoare a procesului penal.
În speța de față, a fost obligat inculpatul la dezdăunarea părții civile, constatându-se că societatea de asigurări are calitatea de asigurător.
Instanța fondului la stabilirea daunelor morale a avut în vedere vârsta victimei de doar 22 de ani, faptul că părțile au fost căsătorite o perioadă de 1 an de zile, condiții în care cuantumul daunelor morale fixate este rezonabil și va fi menținut de către Curte.
Dispariția violentă și intempestivă a victimei, a provocat soției acesteia, traume psihice de excepție, ale căror consecințe vor fi vizibile și în viitor, condiții în care solicitarea asigurătorului de a se dispune reducerea cuantumului daunelor morale, nu este fondată.
Așa fiind, se va respinge ca nefondat recursul asigurătorului în baza art 38515pct 1 lit b Cod procedură penală.
Cu privire la recursul părții civile Ș. A. D. :
Astfel, în privința daunelor morale sunt de remarcat următoarele:
Cerințele legii impun ca persoana care a săvârșit o faptă ilicită să repare integral toate prejudiciile ce au rezultat din săvârșirea acesteia, indiferent de caracterul lor.
Dacă în cazul răspunderii civile patrimoniale, stabilirea prejudiciului este relativ ușoară, întrucât acesta este material, evaluabil în bani, iar criteriile de fixare a pagubei materiale sunt tot de natură patrimonială, în cazul răspunderii civile nepatrimoniale pentru daunele morale, dimpotrivă, prejudiciile sunt imateriale, nesusceptibile, prin ele însele de a fi evaluate în bani.
În sistemul de drept românesc nu sunt precizate criterii pentru stabilirea cuantumului daunelor morale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele pe orice plan, suferite de partea vătămată, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală care să compenseze prejudiciul moral cauzat.
Pe de altă parte, această compensație materială trebuie să fie echitabilă și proporțională cu întinderea pagubei suferite.
În prezenta speță este vorba de repararea unui prejudiciu de afecțiune invocat de victima indirectă, prejudiciu care trebuie reparat de către persoana culpabilă, sens în care, s-a dispus și prin Rezoluția Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei nr.75 adoptată la 14 martie 1965 în materia prejudiciului corporal care statuează expres că "în caz de deces, reparația pentru prejudiciul de afecțiune trebuie acordată părinților, soțului și copiilor victimei pentru că doar în aceste cazuri reparația este supusă condiției ca aceste persoane să fi avut legături de afecțiune strânse cu victima, în momentul decesului";.
Despăgubirile solicitate în prezentul dosar și care sunt considerate întemeiate de către Curte, în cuantumul statuat de judecătorie, la 200.000 lei, au scopul de a alina suferința pricinuită soției, prin moartea victimei, de care era legată afectiv.
În prezenta speță, s-a dovedit mai presus de orice dubiu că partea vătămată a suferit o traumă psihică de excepție, determinată de fapta săvârșită de inculpat, - moartea soțului - astfel că daunele morale în cuantum de 200.000 lei vor reprezenta o compensare a prejudiciului afectiv cauzat soției, de care victima era legată printr-o relație afectivă de natură familială. Prin stabilirea daunelor morale la suma de 200.000 lei curtea apreciază că soluția va fi conformă atât cu interpretarea tradițională a jurisprudenței române cât și cu interpretarea constantă a jurisprudenței europene.
CEDO reamintește că o hotărâre prin care se constată o încălcare a drepturilor unei părți, determină statul de a pune capăt acelei încălcări și de a elimina consecințele păgubitoare pentru acea persoană. Dacă dreptul intern pertinent nu permite decât o eliminare imperfectă a consecințelor acestei încălcări, art.41 din Convenția Europeană conferă Curții competența de a acorda o reparație în favoarea părții vătămate. Printre elementele luate în considerare de către Curte, atunci când se pronunță în materie, se numără prejudiciul material, mai precis pierderile efectiv suferite, rezultând direct din pretinsa încălcare, și prejudiciul moral, care reprezintă repararea stării de angoasă, a neplăcerilor și a incertitudinilor rezultând din această încălcare, precum și din alte pagube nemateriale. (cauza Ernestina Zullo din noiembrie 2004).
De altfel, în cazul în care diverse elemente constituind prejudiciul nu se pretează la un calcul exact, sau în cazul în care distincția între prejudiciul material și cel moral se realizează mai greu, Curtea le poate examina împreună. (cauza Comingersoll împotriva Portugaliei CEDO 2000).
Se va constata că inculpatul P. C. a reparat integral daunele materiale cauzate soției victimei.
Conform jurisprudenței Curții Europene, partea civilă poate obține rambursarea prejudiciului material și moral în măsura în care s-a stabilit realitatea acestuia precum și caracterul rezonabil al cuantumului. Raportat la vârsta victimei de 22 de ani, la dispariția sa violentă și fulgerătoare de lângă soție, la împrejurarea că avea încheiată căsătoria de abia un an de zile, se justifică acordarea de daune morale, dar nu în cuantum de 500.000 lei.
Așa fiind, instanța de recurs va stabili în echitate, că suma de 200.000 lei cu titlu de daune morale va contribui la justa dezdăunare a părții civile.
Răspunderea civilă delictuală nu este limitată de posibilitățile de plată ale inculpatului, principiul aplicabil fiind cel al reparării integrale a prejudiciului material și moral cauzat prin fapta săvârșită (art.14 C.proc.pen.).
Pentru motivele ce preced, în baza art. 38515pct. 2 lit.d Cod procedură penală se va admite ca fondat recursul părții civile Ș. D. A. împotriva aceleiași sentințe pe care o va casa în latura penală și civilă.
Întrucât partea civilă și-a angajat apărător ales în recurs și acesteia i-au fost admise atât solicitările pe cale penală cât și pe cale civilă, în baza art. 193 Cod procedură penală, inculpatul va trebui să-i plătească contravaloarea onorariului avocațial în sumă de 6.000 lei în recurs.
Cu privire la recursul inculpatului P. C. I. :
Instanța de fond, cu prea multă ușurință a apreciat că poziția sinceră este un criteriu suficient de atenuare a răspunderii penale a inculpatului, făcând abstracție de celelalte date și elemente, pe care le oferea cauza și care ar fi condus la adoptarea unei alte soluții.
Astfel, circumstanțele reale în care s-a comis infracțiunea de ucidere din culpă
- după ce a consumat o cantitate de băuturi alcoolice 1300 ml bere cu alcool, a circulat pe raza orașului C., în timp ce avea o alcoolemie de 0,95 gr/l, cu viteză de 80 km/h, provocând astfel decesul unei persoane în vârstă de 22 de ani - erau de natură să convingă instanța de fond că recurentul a prezentat un adevărat pericol social pentru siguranța circulație pe drumurile publice.
Sub aspectul circumstanțelor personale se constată că judecătoria a omis să evalueze corespunzător datele ce rezultau din cazierul auto al inculpatului care consemnează un număr de 21 de abateri, dintre care 9 pentru depășiri ale vitezei legale cu până la 30 km/h, 3 pentru accidente soldate cu pagube materiale, 6 încălcări ale obligației purtării centurii de siguranță, folosirea telefonului mobil în timpul condusului.
Persistența în încălcarea Codului rutier nu justifică nicidecum reținerea circumstanțelor atenuante în favoarea inculpatului. Acest comportament al recurentului denotă o periculozitate sporită a acestuia și nu a primit o semnificație corespunzătoare, neproducându-și efectul în mecanismul individualizării pedepsei.
În acest context, față de prevederile art 72 din Codul penal pedeapsa ce trebuia stabilită de instanță era necesar a fi fixată cu înlăturarea circumstanțelor atenuante, a căror reținere nu era justificată de nicio probă a dosarului.
Numeroasele abateri de la circulația pe drumurile publice demonstrează faptul că, reeducarea inculpatului nu se poate realiza prin stabilirea unei pedepse blânde.
Consumul unei cantități de alcool, urmat de urcarea la volan și conducerea autoturismului pe drumurile publice cu viteză excesivă prin oraș, cu producerea decesului unei persoane, justifică pe deplin nereținerea circumstanțelor atenuante în această cauză și neacordarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în temeiul art. 861Cod penal, cerere nefondată, formulată de recurent.
Din actele de la dosar rezultă că recurentul a achitat părții civile Ș. A. D. suma de 3100 lei cheltuieli judiciare la 19 februarie 2013, astfel că instanța va înlătura obligarea sa de la plata acesteia.
Sub acest aspect doar, recursul inculpatului este fondat și va fi admis în baza art. 38515pct 2 lit d Cod procedură penală.
Cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului în recursul inculpatului, în baza art. 192 pct 3 alin 3 Cod procedură penală.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul Parchetului de pe lângă Judecătoria C. N. împotriva sentintei penale nr. 379 din 26 martie 2013 a Judecătoriei C. N., pe care o casează în latura penală si rejudecând in aceste limite:
Condamna pe inculpatul P. C. I., fiul lui I. si M., născ.la 30 august 1988 în C., CNP 1., domiciliat în C. N. str. A. V. nr. 19/23.
În baza art. 178 al.1,2,3 Cod penal cu art. 320 ind. 1 Cod proc.penala pentru infractiunea de ucidere din culpă la o pedeapsa de :
-5 (cinci) ani închisoare prin privare de libertate.
Face aplicarea art. 71 si 64 lit.a,b,c Cod penal pe durata executării pedepsei.
Conform art. 88 Cod penal deduce din pedeapsa retinerea si arestul din 10 iunie - 11 iulie 2012.
Mentine restul dispozitiilor sentintei.
Stabilește onorariu apărător oficiu la 50 lei pentru av. C. S. ce se achita Baroului de Avocați C. din FMJ.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Respinge ca nefondat recursul asiguratorului S.C. "CARPATICA ASIGURARI"; S.A. SIBIU cu sediul in Sibiu, str. N.Olahus, nr. 5, turnul A, et 3-6, impotriva aceleiași sentinte.
Obliga recurenta la 400 lei cheltuieli jujdiciare statului.
Admite recursul părții civile Ș. A. D., domiciliată în C. N. str. F., nr. 125/A ap.58 impotriva aceleiași sentinte, pe care o casează în latura penala si civilă si rejudecând in aceste limite:
Obliga inc. P. C. I. domiciliat in C. N. str A.V. nr. 19/23 să achite părții civile suma de 6000 lei cheltuieli judiciare in recurs.
Admite recursul declarat de inc. P. I. C. impotriva aceleiai sentinte, pe care o casează în latură civila si rejudecând in aceasta limită:
Consatată că inculpatul recurent a achitat părții civile Ș. A. D. suma de 3100 lei cheltuieli judiciare, la_, înlăturând obligarea sa de la plata acesteia.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului în recursul inculpatului. Definitivă.
Pronunțată în ședință publică din 19 iunie 2013 .
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
SS V. G., DP
GREFIER
DS
Red.D.P./M.N.
3 ex./_
Jud.fond.- L. M.
| ← Decizia penală nr. 1557/2013. Ucidere din culpă | Decizia penală nr. 1667/2013. Ucidere din culpă → |
|---|
