Decizia penală nr. 114/2013. Ucidere din culpă

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._

DECIZIA PENALĂ NR. 114/R/2013

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2013 Instanța constituită din :

PREȘEDINTE: C.	I.
JUDECĂTORI: V.	C.
	: I. C.	M.
GREFIER: A.	B. H.

Ministerul Public, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, reprezentat prin PROCUROR - V. GĂZDAC

S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul H. S. împotriva sentinței penale nr.129 din 19 octombrie 2012, pronunțată în dosar nr._ al Judecătoriei J., inculpatul fiind trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de ucidere din culpă, vătămare corporală din culpă și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere, fapte prevăzute și pedepsite de art.178 alin.2 Cod penal, cu aplic. art.37 lit. a Cod penal, art.184 alin.1, 2, 3 și 4 Cod penal cu aplic. art.37 lit. a Cod penal și art.33 lit. b Cod penal, art.86 alin.1 OUG 195/2002 cu aplic. art.37 lit. a Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit. a Cod penal.

La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul H. S. asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Kocsis Csilla A., din cadrul Baroului Cluj, lipsă fiind apărătorul asigurătorului VHV Allgemeine Versicherung AG - prin mandatar SC Avus Internațional SRL București - avocat Zsido Lorant, din cadrul Baroului Satu Mare, cu delegația la dosar, părțile civile S. J. de U. Z., S. de A. J. S., Fondul pentru protecția victimelor străzii și asigurătorul Biroul Asigurătorilor de autovehicule din România.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei după care se constată că apărătorul asiguratorului - avocat Zsido Lorant a depus la dosar, prin fax, cerere de judecare a cauzei în lipsă, deoarece prezența sa este necesară la alte instanțe din țară.

Inculpatul H. S. este de acord cu apărătorul desemnat din oficiu.

Nefiind alte cereri de formulat, instanța acordă cuvântul în susținerea recursului.

Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului formulat și reducerea cuantumului pedepselor stabilite pentru infracțiunile pentru care inculpatul H.

a fost trimis în judecată, cu precădere pentru infracțiunea de ucidere din culpă și menținerea liberării condiționate.
Din cuprinsul raportului de expertiză întocmit în cauză rezultă că uciderea din culpă a avut drept cauză principală reintrarea autovehiculului condus de către inculpatul C. S. pe sensul de circulație, fără a se asigura în prealabil. Fără această acroșare a autoturismului condus de către C. S., acel accident de circulație nu ar fi avut loc, celelalte circumstanțe reținute în raportul de expertiză având un rol secundar, care nu ar fi dus la producerea accidentului.
Referitor la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 OUG 195/2002, arată că inculpatul deținea permis provizoriu eliberat de autoritățile din Marea Britanie și urma cursurile pentru obținerea permisului de conducere. Ori, dacă autoritățile din Marea Britanie au considerat că inculpatul are cunoștințele necesare pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice de acolo, inculpatul, dacă nu ar fi fost acroșat, avea cunoștințele necesare pentru a putea conduce un autovehicul pe drumurile publice și din România, aspect care poate fi reținut ca și circumstanță atenuantă.
În susținerea solicitării de reducere a pedepsei, învederează faptul că în urma acestui accident, inculpatul a suferit pierderea soției, care în sine reprezintă o traumă ce nu poate fi reparată, are în întreținere doi copii minori care vor fi privați de prezența mamei, cât și a tatălui, situație în care aceștia vor fi lăsați în grija bunicii.
Învederează poziția de regret a inculpatului cu privire la comiterea faptelor și apreciază că acesta, prin pierderea suferită, a primit o oarecare pedeapsă, iar pe parcursul procesului a avut o conduită bună.
Față de toate aspectele menționate mai sus, solicită aplicarea unei pedepse mai ușoare, cu menținerea liberării condiționate, a cărei revocare nu este obligatorie.
Nu contestă latura civilă a cauzei.
1. ul Parchetului solicită respingerea recursului inculpatului ca fiind nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare față de stat ocazionate de procedura recursului.
  Recursul formulat de către inculpat viza modul greșit de individualizare a pedepselor aplicate pentru faptele reținute în sarcină, pedeapsa rezultantă și revocarea liberării condiționate deoarece, în fața primei instanțe, inculpatul a arătat că nu se consideră vinovat de comiterea faptelor reținute în sarcină.
  Apreciază că este legală sub toate aspectele hotărârea pronunțată în cauză, respectiv atât sub aspectul cuantumului pedepselor, a revocării liberării condiționate dintr-o pedeapsă aplicată anterior pentru o infracțiune de tâlhărie, cât și în ceea ce privește pedeapsa de 1257 zile, care urmează a fi executată prin privare de libertate.
  În sarcina inculpatului s-au reținut trei infracțiuni, respectiv ucidere din culpă prev. de art.178 C.p., victima fiind soția sa, pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 3 ani închisoare, limitele de pedeapsă fiind cuprinse de la 2 la 7 ani închisoare; vătămare corporală din culpă prev. de art.184 al.2 și 4 C.p., parte vătămată fiind fiica sa H. A., pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, limitele de pedeapsă fiind cuprinse de la 6 luni la 3 ani închisoare și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. de art.86 al.1 din O.U.G. nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit. a C.p., pentru care i s-a aplicat pedeapsa de 1 an închisoare, limitele de pedeapsă fiind cuprinse de la 1 la 5 ani închisoare. Deci, pedepsele aplicate inculpatului sunt la limita minimă sau spre limita minimă prevăzută de lege, iar inculpatul nu a solicitat judecarea cauzei în procedura simplificată prevăzută de art.320 ind.1 C.p.p.
  Un prim element de culpă reținut în producerea accidentului de circulație a constat în faptul că inculpatul a condus autovehiculul fără permis de conducere, permisul obținut în Marea Britanie nefiind valabil în România.
  Un al doilea element de culpă a constat în faptul că inculpatul a condus autovehiculul având în sânge o alcoolemie de 0,70 - 0,50 g/l alcool pur în aer expirat, deci aproape de limita admisă pentru existența unei infracțiuni distincte.
  Un al treilea aspect reținut în ceea ce privește culpa inculpatului a constat în faptul că acesta a condus cu viteză mare, respectiv 103 km/h, iar cel de-al patrulea aspect a constat în faptul că roata din spate dreapta a autovehiculului condus de către inculpat era de dimensiuni mai mici decât dimensiunile corespunzătoare autovehiculului pe care îl conducea.
  În aceste condiții, în momentul reintrării inculpatului C. S. pe banda de mers, a avut loc coliziunea celor două autovehicule.
  Prin urmare, dacă inculpatul nu conducea autovehiculul având în sânge îmbibația alcoolică arătată, dacă acesta conducea cu viteză redusă și având roata de dimensiuni corespunzătoare autovehiculului pe care îl conducea, ar fi fost posibilă acționarea sistemului de frânare și astfel evitarea evenimentului rutier soldat cu pierderea soției și vătămarea fiicei inculpatului. Chiar dacă în urma accidentului inculpatul a suferit pierderea soției și vătămarea fiicei sale, pedeapsa aplicată acestuia de către instanța de fond corespunde prevederilor art.72 C.p.
  În concluzie, solicită respingerea recursului promovat de către inculpat.
  Apărătorul inculpatului, în completare, arată că din buletinul de examinare clinică întocmit cu ocazia prelevării probelor biologice de la inculpat rezultă că acesta era coerent, avea echilibru și nu i-au fost afectate simțurile.
  De asemenea, viteza legală admisă pe acel tronson de drum era de 90 km/h, iar inculpatul a condus cu o viteză de 103 km/h, adică cu 10 km peste limita admisă, ceea ce nu constituie nici contravenție.
  Apreciază că toate aceste aspecte nu pot duce la îngreunarea situației inculpatului.
  Inculpatul H. S., având ultimul cuvânt, lasă la aprecierea instanței soluționarea cauzei.
  C U R T E A :
  Prin sentința penală nr.129 din 19 octombrie 2012 pronunțată de Judecătoria Jibou în dosarul nr._, a fost condamnat inculpatul H. S.
  , la pedeapsa închisorii de 3 ani pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1, 2 Cod penal.
  A fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2,4 Cod penal, cu aplicarea art.13 Cod penal.
  A fost condamnat inculpatul H. S. la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii prevăzute de art.86 alin.1 din OUG 195/2002, rep, cu aplicarea prevederilor art.37 lit.a Cod penal.
  În baza art.61 Cod penal s-a revocat restul de pedeapsă neexecutată de 1257 zile, rămas ca urmare a liberării condiționate a inculpatului din executarea unei pedepse anterioare de 8 ani și 6 luni și îl contopeste cu pedeapsa de 1 an închisoare aplicată prin prezenta, rezultând în final 1257 zile.
  Au fost contopite pedepsele de 1257 zile cu cele de 3 ani și 1 an aplicate prin prezenta, rezultând in final 1257 zile de inchisoare.
  Pedeapsa de 1257 zile se va executa cu privare de libertate cu aplicarea art.71 raportat la art.64 lit.a, teza II, b Cod penal.
  A fost Condamnat inculpatul C. S., la pedeapsa închisorii de 2 ani pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art.178 alin.1,2 Cod penal.
  A fost condamnat același inculpat la pedeapsa închisorii de 1 an pentru comiterea infracțiunii de vătămare corpărală din culpă, prevăzută de art. 184 alin.2, 4 Cod penal.
  În temeiul prevederilor art.85 Cod penal s-a anulat suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 1 an închisoare aplicată
  inculpatului prin sentința penală nr.10/_ a Judecătoriei J., definitivă la_ .
  A fost descontopită pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare aplicată prin sentința penală nr.10/2012, repune pedepsele componente în individualitatea lor, 1 an, 1 an și le contopește cu prezentele de 2 ani și 1 an, rezultând în final 2 ani închisoare.
  În baza art.85 alin.3 Cod penal s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei rezultante de 2 ani închisoare, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, calculat din data de_, atrăgând atenția inculpatului asupra prevederilor art.83 Cod penal.
  În baza art.14 raportat la art.346 Cod procedură penală și art.313 din OG.72/2006 a fost admisă acțiunea părții civile S. de A. S. și în parte acțiunea părții civile S. J. de U. Z. . Stabilind o culpă de 70% H.
2. și 30% C. S., au fost obligați aceștia să plătească despăgubiri părților civile, după cum urmează: către S. J. de A. S. 2391 lei, H. S. și 1025 lei C. S. iar către S. J. de U. Z., 3006 lei H. S. și 1288 C. S., pentru persoana vătămată H. A. Dafinia.

S-a constatat că în cauză asigurator de răspundere civilă este VHS Allgemeine Versicherung AG prin mandatar în Romania SC Avus International Broker de asigurare și Reasigurare, pentru autoturismul condus de inculpatul C.

S. iar pentru autoturismul condus de inculaptul H. S. nu există asigurare, garant fiind Biroul Național de Carte Verde Franța, prin Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România.

S-a constatat lipsa calității procesuale pasive a Fondului pentru Protectia Victimelor Străzii.

În baza prevederilor art.191 au fost obligați inculpații să plătească statului câte 2000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare, urmând ca onorariul avocaților care au asigurat asistența juridică obligatorie a inculpaților, dl. Tărau Cristian și dna Ciortea A. în sumă de 300 lei, respectiv de 150 lei(parțial) să fie avansat din fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .

Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că în data de_, în jurul orelor 2020, inculpatul C. S. conducea autoturismul marca Ford Mondeo, înmatriculat în Germania cu numărul OF D 1139, pe DN 1 H, între localitățile P. eni și J. .In aceste imprejurari, inc s-a angajat in depășirea autoturismului marca Renault Laguna, înmatriculat în Franța cu numărul 609 SP 13, fără să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de autovehiculul depășit și a acroșat autoturismul cu numărul de înmatriculare 609 SP 13, care era condus de inculpatul H. S., fapt in urma caruia acesta a iesit de pe carosabil si s-a rasturnat.

În urma accidentului a decedat numita H. Reghina, care ocupa locul din partea dreaptă față a autoturismului condus de inculpatul H. S., iar părțile vătămate H. A. -Afina, B. A. uța-Lotica, Lingurar Samuil și H. David, pasageri în același autoturism, au suferit vătămări corporale și au fost transportate cu ambulanța la S. J. de U. Z. .

H. Reghina, care a decedat în urma accidentului, a fost soția inculpatului H. S. și mătușa inculpatului C. S., iar părțile vătămate Lingurar Samuil și H. David sunt copii inculpatului H. S. . Partea vătămată H. A. -Afina este fiica părții vătămate B. A. uța-Lotica.

Despre producerea accidentului au fost anunțate organele de poliție care s-au deplasat la locul producerii accidentului și au efectuat cercetarea la fața locului.

Inculpatul C. S. a fost testat cu aparatul alcotest, alcoolemia acestuia în momentul producerii accidentului fiind 0 mg/l alcool pur în aerul expirat, fapt pentru care învinuitului nu i-au fost recoltate probe biologice.

Inculpatul H. S. a fost transportat la spital deoarece a suferit leziuni corporale, acestuia fiindu-i recoltate probe biologice dupa sosisrea la spital. În urma efectuării analizelor toxicologice s-a stabilit că la proba recoltată la orele 2130, inculpatul a avut o alcoolemie de 0,70 g/l alcool pur în sânge, iar la proba recoltată la orele 2230, a avut o alcoolemie de 0,50 g/l alcool pur în sânge.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 705/III/87 din data de_, întocmit de S. J. de Medicină L. ă S., moartea numitei Hotvath Reghina este violentă și a fost cauzata de leziunile meningocerebrale cu facturi craniene multiple, în cadrul unui politraumatism. Leziunile s-au putut produce în cadrul unui accident rutier, iar decesul poate data din data de_ ).

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1372/II/b/174 din data de_, întocmit de S. J. de Medicină L. ă S., partea vătămată H.

-Afina, în v ârs tă de 11 an i, a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 70 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ .
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1370/II/b/172 din data de_, întocmit de S. J. de Medicină L. ă S., partea vătămată H. David, în v ârs tă de 7 an i, a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 40 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ (f.106).
Raportul de constatare medico-legală nr. 1371/II/b/173 din data de_, întocmit de S. J. de Medicină L. ă S., a stabilit ca partea vătămată Lingurar Samuil, în v ârs tă de 9 an i, a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 25 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ .
Si in final, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1373/II/b/175 din data de_, întocmit de S. J. de Medicină L. ă S., partea
vătămată B. A. uța-Lotica, în v ârs tă de 37 an i,
a prezentat leziuni traumatice
care au necesitat 15 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ .
În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto, concluziile acesteia fiind în esență următoarele:
1. Autoturismul Renault Laguna, înmatriculat în Franța cu numărul
  609 SP 13, condus de către H. S., care circula pe sensul de mers P. eni-J., paralel cu axul drumului, a fost lovit de autoturismul marca Ford Mondeo, înmatriculat în Germania cu numărul de înmatriculare OF D 1139, condus de C.
  S., care efectua manevra de depășire, în momentul în care a încercat să intre pe sensul său de mers, astfel că numai în acest mod se pot explica urmele de ștergere identificate pe partea dreaptă spate a autoturismul marca Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare OF D 1139 și partea stângă față a autoturismului Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13. În urma impactului, conducătorul autoturismului Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13 a acționat sistemul de frânare a autoturismului, fapt ce a dus la pierderea controlului asupra direcției autoturismului, acesta intrând pe contrasens, parcurgând o distanță cu urme de frânare de circa 87m și oprindu-se lângă calea ferată J. -Z. .
2. Viteza cu care circula autoturismul Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13, înainte de acționarea sistemului de frânare a fost de circa 103, 4 km/h și întrucât autoturismul Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare OF D 1139 s-a aflat în depășirea autoturismului Renault Laguna, viteza acestuia a fost mai mare de 103, 4 km/h.
3. Cauza principală a producerii accidentului a fost reintrarea autoturismului Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare OF D 1139, condus de C. S., pe sensul său de circulație fără să se asigure că această manevră se poate efectua în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit. La producerea accidentului a contribuit și H. S., conducătorul autoturismului Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13, care a circulat cu o viteză peste limita legală, având în vedere că partea dreaptă a autoturismului avea montată roata de rezervă cu dimensiuni mai mici decât celelalte roți.
4. Accidentul de circulație putea fi evitat de către C. S., conducătorul autoturismului Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare OF D 1139, dacă acesta reintra pe banda sa de circulație numai dupa ce se asigura suficient că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit.
  Accidentul de circulație putea fi evitat și de către H. S., conducătorul autoturismului Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13, dacă acesta circula cu o viteză care să-i permită menținerea direcției de mers, în condițiile în care pe partea dreaptă spate, avea montată roata de rezervă cu dimensiuni mai mici decât celelalte roți.
  Leziunile suferite de numita H. Reghina, pasageră în autoturismul Renault Laguna, ar fi fost de mai mică amploare, posibil fără efect letal, în ipoteza în care aceasta ar fi avută fixată centura de siguranță .
  Potrivit adresei nr. 36035 din_ a S. ui P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S., inculpatul H. S., , nu figurează ca posesor permis de conducere în baza de date națională .
  Pe parcursul cercetărilor inculpatul H. S. a declarat că deține permis de conducere valabil pentru categoriile A și B, eliberat de autoritățile engleze din orașul Manchester și a prezentat permisul de conducere respectiv.
  Potrivit adresei nr.3020436/PNF/SDC din data de_ a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R., H. S. este deținătorul permisului de conducere provizoriu seria HORVA702033S99DW 13, emis de autoritățile britanice, care însă nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii.
  Potrivit adresei nr. 3353203/_, înaintată de către Ambasada României la Londra, Biroul Atașatului de Afaceri Interne, către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R., în conformitate cu legislația în vigoare, în Marea Britanie o persoană poate aplica pentru un permis de conducere provizoriu dacă îndeplinește anumite condiții. Conform aceleiași legislații, până la trecerea testului de conducere (care constă în examinarea propriu zisă, teoretică și practică), o persoană poate aplica și deține un permis auto provizoriu care va îndreptăți titularul acestuia să conducă, în vederea acumulării cunoștințele practice necesare, în anumite condiții prevăzute de lege. După trecerea testului de conducere, permisul de conducere provizoriu este predat autorităților britanice care emit un permis de conducere definitiv pentru clasa de vehicul respectivă.
  Potrivit aceleiași adrese, având în vedere condițiile menționate anterior, în accepțiunea autorităților britanice, permisele de conducere provizorii nu fac parte din categoriile de documente recunoscute de Directiva Europeană nr. 2006/126/EEC din_ și ca atare nu pot fi folosite în afara granițelor Marii Britanii .
  În ceea ce privește culpa inculpatului H. S. , din probele administrate în cauză rezultă că acesta a încălcat prevederile art.48, art.50 alin.1, art.86 alin.1 și art. 102 alin.3 lit. a din OUG 195/2002, fapt ce a dus la producerea accidentului.
  Potrivit art.48 din OUG 195/2002 (H.G.1391/2006) "Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.";
  Potrivit art.50 alin.1 din O.U.G. 195/2002 " Viteza maximă admisă în afara localității pentru autovehiculele din categoriile A și B este de 130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele național europene (E) ș i 9 0km/h pe celelalte categorii de drumuri";.
  Potrivit art. 86 alin.1 din O.U.G. 195/2002 " Conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul ori a unui tramvai de către o persoană care nu posedă permis de conducere se pedepsește cu închisoare de la unu la 5 ani";
  Conform art. 102 alin. 3 lit. a din OUG 195/2002 (H.G.1391/2006)
  "Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 zile, c ond ucere a sub inf luența
  b ău tur ilor alcool ice, d ac ă f ap ta nu cons titu ie, po tr iv it leg ii, inf racț iune.";
  Între încălcarea dispozițiilor legale menționate anterior și producerea accidentului există un raport de cauzalitate.
  În ceea ce privește culpa inculpatului C. S. , din probele administrate în cauză rezultă că acesta a încălcat prevederile art.48, art. 50 și art. 118 lit. c și d din H.G.1391/2006, fapt ce a dus la producerea accidentului.
  Potrivit art.48 din OUG 195/2002 (H.G.1391/2006) "Conducătorul de vehicul trebuie să respecte regimul legal de viteză și să o adapteze în funcție de condițiile de drum, astfel încât să poată efectua orice manevră în condiții de siguranță.";
  Potrivit art.50 alin.1 din O.U.G. 195/2002 " Viteza maximă admisă în afara localității pentru autovehiculele din categoriile A și B este de 130 km/h pe autostrăzi, 100 km/h pe drumurile expres sau pe cele național europene (E) ș i 9 0km/h pe celelalte categorii de drumuri";.
  Potrivit art.118 lit. c și d din H.G.1391/2006 (Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002) " Conducătorul de vehicul care efectuează depășirea este obligat să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de vehiculul depășit și să reintre pe banda sau în șirul de circulație inițial după ce a semnalizat și s-a asigurat că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit și pentru ceilalți participanți la trafic";.
  In mod evident între încălcarea dispozițiilor legale menționate anterior de catre inculpatul C. S. și producerea accidentului există un raport de cauzalitate.
  Așadar, în urma analizării probelor, instanța a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor reținute în sarcina inculpaților, inculpatul H. S., prin încălcări mai grave și mai multe ale legislației rutiere, având o culpă de 70% în producerea accidentului, fată de 30%, inculpatul C. S.
  . Pentru motivele de fapt și de drept care preced, inculpații au fost condamnați, după cum urmează :
  I.H. S.
  -3 ani pentru comiterea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al 1,2 Cod penal.
  -1 an pentru comiterea infracțiunii de vătămare corporală din culpă, prevăzută de art. 184 al 2,4 Cod penal( parte vătămată H. A. )
  - 1 an închisoare pentru comiterea infracțiunii prevăzută de art. 86 al 1 din OUG 195/2002, republicată, cu aplicarea art. 37 lit a Cod penal.
  Individualizarea pedepselor s-a făcut cu respectarea criteriilor stabilite de art 72 Cod penal, instanța având în vedere toate circumstanțele concrete în care s-au comis infracțiunile, dar și faptul că victima decedată a accidentului a fost soția inculpatului, ceea ce în sine este deja o « pedeapsa », ce-i drept înafara exigențelor procesului penal, dar poate fi un element de circumstantiere la individualizarea pedepsei, cu atât mai mult cu cât în grija inculpatului se află și copii minori ai săi și ai victimei.
  Analizand extrasul de cazier judiciar al inculpatului s-a constatat că acesta a mai fost condamnat pentru comiterea de infracțiuni cu intentie. Ultima condamnare a inculpatului a fost la pedeapsa de 8 ani și 6 luni, închisoare, pentru infracțiunea de tâlhărie, prin Sentința Penală nr. 79/2003 a T. ui S.
  .
  Din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat în data de_, cu un rest de pedeapsă neexecutată de 1257 zile. Infracțiunile pentru a căror comitere este cercetat inculpatul în prezenta cauză au fost comise în intervalul de timp reprezentând rest de pedeapsă neexecutată, însa primele două infracțiuni comise de inculpat, prevăzute de art. 178 si 184 Cod penal, sub aspectul laturii subiective fiind în modalitatea vinovăției, culpă, nu pot constitui cel de-al doilea termen al recidivei, având în vedere prevederile art. 37 lit a Cod penal. Conform art 37 lit a Cp, când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârșește din nou o infracțiune cu intenție, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracțiune este închisoarea mai mare de un an.
  Infracțiunea prevăzută de art. 86 al 1 din OUG 195/2002, republicată este comisă cu intenție, astfel că în cazul acesteia sunt aplicabile prevederile art. 37 lit a Cod penal, precum și prevederile art. 61 Cod penal. Așadar se va revoca restul de pedeapsă neexecutată de 1257 zile și se va contopi cu pedeapsa de 1 an închisoare, aplicată pentru infracțiunea prevăzută de art. 86 al 1 din OUG 195/2002, rezultând pedeapsa cea mai grea, de 1257 zile.
  Această infracțiune fiind concurentă cu cele prevăzute de art. 178 si 184 Cod penal, în cauză art. 33, 34 lit b Cod penal, pedeapsa de 1257 zile se va contopi cu cele de 3 ani și 1 an aplicate pentru comiterea celor două infracțiuni, rezultând pedeapsa cea mai grea, 1257 zile, care se va executa cu privare de libertate, cu aplicarea prevederilor art. 71 raportat la art. 64 lit a, teza II, Cod penal.
  II. C. S.
  - 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de ucidere din culpă, prevăzută de art. 178 al 1,2 Cod penal
  - 1 an pentru comiterea infraccțiunii de vătămare corporală din culpa, prevăzută de art. 184 al 2, 4 Cod penal ( partea vătămată H. A. ).

Și în cazul acestui inculpat individualizarea s-a făcut cu respectarea criteriilor stabilite de art. 72 Cod penal, ținându-se seama în primul rând de "contribuția"; mai redusă a acestuia la producerea accidentului.

Prin Sentința Penală nr. 10/_ a Judecătoriei J., definitivă

la_ inculpatul C. S. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare, infracțiunile care constituie obiectul prezentei cauze fiind concurente cu primele.

În baza art. 85 Cod penal, pedeapsa rezultantă de 1 an închisoare s-a descontopi, repunându-se pedepsele componente în individualitatea lor, 1 an și 1 an, apoi acestea au fost contopite cu prezentele de 2 ani și 1 an, rezultând în final pedeapsa cea mai grea, 2 ani închisoare.

Făcând aplicarea prevederilor art. 85 al 3 Cod penal, pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare s-a suspendat condiționat, pe durata unui termen de încercare de 4 ani, atrăgându-se atenția inculpatului asupra prevederilor art. 83 Cod penal, care reglementează situațiile de revocare a suspendării.

Având în vedere cuantumul pedepsei rezultante, suspendarea executării este legală, instanța apreciind, că scopurile pedepsei, prevenția și reeducarea, stabilite de art. 52 Cod penal, vor putea fi atinse și fără executare în regim de detenție. Aceasta ultimă apreciere se întemeiază pe conduita inculpatului, care a manifestat regret, și chiar dacă nu a dorit aplicarea prevederilor art. 320/1 Cod procedură penală, a recunoscut săvârșirea infracțiunilor.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei s-a constatat că s-au constituit părți civile în cauză doar prestatorii de servicii medicale, care au acordat îngrijiri victimelor accidentului.

Ambele autoturisme implicate în accident erau înmatriculate în străinătate, și doar cel condus de inculpatul C. S. era asigurat pentru răspunderea civilă, asigurator fiind VHS Allgemeine Versicherung AG prin mandatar în România, SC Avus Internațional SRL. Autoturismul condus de inculpatul H. S. înmatriculat în Franța nu avea încheiat contract de asigurare pentru răspunderea civilă la data producerii accidentului, astfel că în cauză a participat în calitate de garant, Biroul Asiguratorilor de Autovehicule din România, ca mandatar legal al Biroului Național de Carte Verde din Franța. Conform Deciziei nr. 2007/482/EC, ca semnatar al Acordului Multilateral de Garantare, Biroul Național de Carte Verde din Franța, reprezentat legal de BAAR, semnatar la rândul său al acordului, garantează plata despăgubirilor la care au dreptul persoanele prejudiciate prin accidente de autovehicule care au locul obișnuit de staționare în aria lor de competență și care nu sunt asigurate pentru RCA.

Așadar, în cauză participă în calitate de asigurator VHS Allgemeine Versicherung AG prin mandatarul său din România, SC Avus Internațional SRL și Biroul Național de Carte Verde din Franța, prin mandatarul său legal, BAAR, în calitate de garant.

În cauză a fost citat și Fondul de Protecție a victimelor străzii, însă având în vedere cele expuse mai sus cu privire la existența unui asigurator și a unui garant, se constată că această entitate nu are calitatea procesuală pasivă în cauză.

În cauză s-a constituit parte civilă S. de A. S., care s-a deplasat la locul accidentului, a acordat prim ajutor victimelor accidentului și le-a transportat la spital, cu suma totala de 3416 lei. În baza prevederilor art. 313 din OG 72/2006, acțiunea acestei părți civile a fost admisă, urmând ca inculpații, proporțional cu gradul de culpă, să fie obligați la plata sumelor de 2391 lei H.

S., respective 1025 lei C. S. .

S. J. de U. Z. s-a constituit parte civilă solicitând suma de 7327,3 lei. Îngrijirile medicale acordate părții vătămate H. A. au fost în valoare de 4293,67 lei. Acțiunea acestei părți civile a fost admisă în parte, numai în ceea ce privește cheltuielile ocazionate de îngrijirile acordate părții vătămate H.

A., în cazul căreia s-a pus în mișcare și exercitat acțiunea penală pentru infracțiunea prevăzută de art. 184 al 2, 4 Cod penal, în cazul celorlalte persoane vătămate prin accident nefiind pusă în mișcare acțiunea penală deoarece nu s-au formulat plângeri sau numărul de zile de îngrijiri medicale a fost sub limita stabilită pentru a fi infracțiune. Așadar, inculpatul H. S. a fost obligat să plătească S. ui J. de U. Zală suma de 3006 lei, reprezentând 70% din cheltuielile ocazionate de îngrijirile acordate părții vătămate H. A., proporțional gradului de culpă stabilită, și inculpatul C. S. suma de 1288 lei, conform aceluiași calcul.

Cheltuielile părții civile reprezentând îngrijirile acordate celorlalte persoane care au suferit leziuni în accident, vor putea fi recuperate de prestatorul de servicii medicale pe calea unei acțiuni civile separate.

Inculpații fiind condamnați, în baza art. 191 Cod procedură penală au fost obligați și la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat, conform cu dispozitivul. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termenul legal inculpatul H.

S. .

În motivarea recursului inculpatului se arată că din cuprinsul raportului

de expertiză întocmit în cauză rezultă că uciderea din culpă a avut drept cauză principală reintrarea autovehiculului condus de către inculpatul C. S. pe sensul de circulație, fără a se asigura în prealabil. Fără această acroșare a autoturismului condus de către C. S., acel accident de circulație nu ar fi avut loc, celelalte circumstanțe reținute în raportul de expertiză având un rol secundar, care nu ar fi dus la producerea accidentului. Referitor la infracțiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prevăzută de art.86 alin.1 OUG 195/2002, se arată că inculpatul deținea permis provizoriu eliberat de autoritățile din Marea Britanie și urma cursurile pentru obținerea permisului de conducere. Ori, dacă autoritățile din Marea Britanie au considerat că inculpatul are cunoștințele necesare pentru a conduce un autovehicul pe drumurile publice de acolo, inculpatul, dacă nu ar fi fost acroșat, avea cunoștințele necesare pentru a putea conduce un autovehicul pe drumurile publice și din România, aspect care poate fi reținut ca și circumstanță atenuantă.

În susținerea solicitării de reducere a pedepsei, se arată că în urma acestui accident, inculpatul a suferit pierderea soției, care în sine reprezintă o traumă ce nu poate fi reparată, are în întreținere doi copii minori care vor fi privați de prezența mamei, cât și a tatălui, situație în care aceștia vor fi lăsați în grija bunicii, dar să se aibă în vedere și poziția de regret a inculpatului cu privire la comiterea faptelor și apreciază că acesta, prin pierderea suferită, a primit o oarecare pedeapsă, iar pe parcursul procesului a avut o conduită bună.

Ca atare se solicită admiterea recursului și în urma rejudecării aplicarea unei pedepse mai reduse, cu menținerea liberării condiționate, a cărei revocare nu este obligatorie.

Examinând probele dosarului Curtea va constat că recursul declarat în cauză este nefondat.

Instanța de fond ca urmare a administrării unor probe utile, pertinente și concludente respectiv declarațiile părților vătămate, declarațiile inculpaților, declarațiile martorilor, procesul verbal de cercetare la fața locului, rapoartele de constatare medico-legale, planșe fotografice, rezultatul testului cu alcooltestul, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie nr.710/IX/a/197, 198, raportul de expertiză tehnică auto, adresa BAAR/MGD/11/RO/_ a Biroului Asiguratorilor de Autovehicule din România, adresa nr.3020436/PNF/SDC din data de 23 iunie 2011 a Centrului de Cooperare polițienească Internațională din cadrul IGPR, adresa nr.36035 din 3 august 2009 a S. ui P. Comunitar Regim Permis de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S., fișele de cazier judiciar a reținut o stare de fapt conformă cu realitatea, iar încadrarea juridică a faptelor întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii de ucidere din culpă, prev. și ped. de art.178 alin.2 C.p., vătămare corporală din culpă prev. și ped. de art.184 alin.2 și 4 C.p. și conducere pe drumurile publice a unui autovehicul fără a poseda permis de conducere prev. și ped. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 cu aplicarea art.37 lit.a C.p. pentru inculpatul H. S. .

Astfel, ca stare de fapt s-a reținut că în data de_, în jurul orelor 2020, inculpatul C. S. conducea autoturismul marca Ford Mondeo, înmatriculat în

Germania cu numărul OF D 1139, pe DN 1 H, între localitățile P. eni și J. . In aceste imprejurari, inculpatul s-a angajat in depășirea autoturismului marca Renault Laguna, înmatriculat în Franța cu numărul 609 SP 13, fără să păstreze în timpul depășirii o distanță laterală suficientă față de autovehiculul depășit și a acroșat autoturismul cu numărul de înmatriculare 609 SP 13, care era condus de inculpatul H. S., fapt in urma caruia acesta a iesit de pe carosabil si s-a rasturnat.

Despre producerea accidentului au fost anunțate organele de poliție care s- au deplasat la locul producerii accidentului și au efectuat cercetarea la fața locului.

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1372/II/b/174 din data de_, întocmit de S. J. de Medicină L. ă S., partea vătămată H.

A. -Afina, în v ârs tă de 11 an i, a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 70 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ .

Conform raportului de constatare medico-legală nr. 1370/II/b/172 din data de_, întocmit de S. J. de Medicină L. ă S., partea vătămată

H. David, în v ârs tă de 7 an i, a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 40 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ (f.106).

Raportul de constatare medico-legală nr. 1371/II/b/173 din data de _

, întocmit de S. J. de Medicină L. ă S., a stabilit ca partea vătămată Lingurar Samuil, în v ârs tă de 9 an i, a prezentat leziuni traumatice care au necesitat 25 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ .

Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 1373/II/b/175 din data de_, întocmit de S. J. de Medicină L. ă S., partea vătămată B.

A. uța-Lotica, în v âr s tă de 37 an i, a prezentat leziuni traumatice care au necesitat

15 zile îngrijiri medicale, leziuni care s-au putut produce în condițiile unui accident rutier. Leziunile traumatice suferite nu au pus în primejdie viața victimei și pot data din data de_ .

În cauză s-a efectuat o expertiză tehnică auto, concluziile acesteia fiind în esență următoarele:

2. Autoturismul Renault Laguna, înmatriculat în Franța cu numărul

609 SP 13, condus de către H. S., care circula pe sensul de mers P. eni-J., paralel cu axul drumului, a fost lovit de autoturismul marca Ford Mondeo, înmatriculat în Germania cu numărul de înmatriculare OF D 1139, condus de C.

S., care efectua manevra de depășire, în momentul în care a încercat să intre pe sensul său de mers, astfel că numai în acest mod se pot explica urmele de ștergere identificate pe partea dreaptă spate a autoturismul marca Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare OF D 1139 și partea stângă față a autoturismului Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13. În urma impactului, conducătorul autoturismului Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13 a acționat sistemul de frânare a autoturismului, fapt ce a dus la pierderea controlului asupra direcției autoturismului, acesta intrând pe contrasens, parcurgând o distanță cu urme de frânare de circa 87m și oprindu-se lângă calea ferată J. -Z. .

Viteza cu care circula autoturismul Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13, înainte de acționarea sistemului de frânare a fost de circa 103, 4 km/h și întrucât autoturismul Ford Mondeo cu numărul de înmatriculare OF D 1139 s-a aflat în depășirea autoturismului Renault Laguna, viteza acestuia a fost mai mare de 103, 4 km/h.
Cauza principală a producerii accidentului a fost reintrarea autoturismului Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare OF D 1139, condus de C. S., pe sensul său de circulație fără să se asigure că această manevră se poate efectua în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit. La producerea accidentului a contribuit și H. S., conducătorul autoturismului Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13, care a circulat cu o viteză peste limita legală, având în vedere că partea dreaptă a autoturismului avea montată roata de rezervă cu dimensiuni mai mici decât celelalte roți.
Accidentul de circulație putea fi evitat de către C. S., conducătorul autoturismului Ford Mondeo, cu numărul de înmatriculare OF D 1139, dacă acesta reintra pe banda sa de circulație numai dupa ce se asigura suficient că poate efectua această manevră în condiții de siguranță pentru vehiculul depășit.

Accidentul de circulație putea fi evitat și de către H. S., conducătorul autoturismului Renault Laguna, cu numărul de înmatriculare 609 SP 13, dacă acesta circula cu o viteză care să-i permită menținerea direcției de mers, în condițiile în care pe partea dreaptă spate, avea montată roata de rezervă cu dimensiuni mai mici decât celelalte roți.

Leziunile suferite de numita H. Reghina, pasageră în autoturismul Renault Laguna, ar fi fost de mai mică amploare, posibil fără efect letal, în ipoteza în care aceasta ar fi avută fixată centura de siguranță .

Potrivit adresei nr. 36035 din_ a S. ui P. Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor S., inculpatul H. S., , nu figurează ca posesor permis de conducere în baza de date națională .

Pe parcursul cercetărilor inculpatul H. S. a declarat că deține permis de conducere valabil pentru categoriile A și B, eliberat de autoritățile engleze din orașul Manchester și a prezentat permisul de conducere respectiv.

Potrivit adresei nr.3020436/PNF/SDC din data de_ a Centrului de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R., H. S. este deținătorul permisului de conducere provizoriu seria HORVA702033S99DW 13,

emis de autoritățile britanice, care însă nu este valabil în afara teritoriului Marii Britanii.

Potrivit adresei nr. 3353203/_, înaintată de către Ambasada României la Londra, Biroul Atașatului de Afaceri Interne, către Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R., în conformitate cu legislația în vigoare, în Marea Britanie o persoană poate aplica pentru un permis de conducere provizoriu dacă îndeplinește anumite condiții. Conform aceleiași legislații, până la trecerea testului de conducere (care constă în examinarea propriu zisă, teoretică și practică), o persoană poate aplica și deține un permis auto provizoriu care va îndreptăți titularul acestuia să conducă, în vederea acumulării cunoștințele practice necesare, în anumite condiții prevăzute de lege. După trecerea testului de conducere, permisul de conducere provizoriu este predat autorităților britanice care emit un permis de conducere definitiv pentru

clasa de vehicul respectivă.

Potrivit aceleiași adrese, având în vedere condițiile menționate anterior, în accepțiunea autorităților britanice, permisele de conducere provizorii nu fac parte din categoriile de documente recunoscute de Directiva Europeană nr. 2006/126/EEC din_ și ca atare nu pot fi folosite în afara granițelor Marii Britanii .

Cu ocazia individualizării pedepselor aplicate inculpatului H. S. au fost avute în vedere criteriile generale de individualizare prev. de art.72 C.p. adică gradul de pericol social al faptelor, modul concret de comitere a acestora precum și persona inculpatului care se află în stare de recidivă postcondamnatorie raportat la faptul că a fost condamnat prin sentința penală nr.79 din 2003 a T. ui S. la pedeapsa de 8 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, iar din executarea acestei pedepse inculpatul a fost liberat condiționat în data de_ cu un rest de pedeapsă de 1257 zile iar infracțiunea prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002 a fost comisă cu intenție în cursul termenului liberării condiționate.

Ca atare în mod corect instanța de fond a procedat la revocarea restului de pedeapsă neexecutată de 1257 de zile și care a fost contopit cu pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.86 alin.1 din OUG nr.195/2002.

De asemenea în mod corect s-au reținut și dispozițiile privind concursul de infracțiuni astfel că raportat și la urmările produse în urma accidentului rutier având în vedere și conduita procesuală a inculpatului precum și perseverența infracțională de care a dat dovadă acesta Curtea va constata că pedepsele aplicate au fost just dozate și nu se impune reducerea acestora.

Reintegrarea socială a inculpatului poate fi realizată numai prin privare de libertate așa cum a apreciat și instanța de fond având în vedere natura și gravitatea faptelor comise precum și antecedența penală a inculpatului H. S. astfel că executarea pedepsei în regim de detenție este oportună.

Latura civilă a cauzei a fost soluționată în concordanță cu probele de la dosar de altfel recursul inculpatul nu a vizat acest aspect.

În contextul celor expuse mai sus Curtea în baza art.385/15 pct.1 lit.b

va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. S., împotriva sentinței penale nr. 129 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei J. .
În baza art.189 C.p.p. se va stabili în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. Kocsis Csilla A. .
În baza art.192 alin.2 C.p.p. va obliga pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul H. S., domiciliat in J., str. T., nr. 32, jud. S., împotriva sentinței penale nr. 129 din 19 octombrie 2012 a Judecătoriei J. .
Stabilește în favoarea Baroului Cluj suma de 200 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu av. Kocsis Csilla A. .
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 600 lei cheltuieli judiciare, din care 200 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 25 ianuarie 2013 .
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
C. I.
V.
C.
I.
C. M.
GREFIER
1. B. H.

Red.I.C.M./S.M.D.

3 ex./_ Jud.fond.M. G

#Uciderea din Culpa. Jurisprudenta

← Decizia penală nr. 675/2013. Ucidere din culpă		Decizia penală nr. 849/2013. Ucidere din culpă →

Decizia penală nr. 114/2013. Ucidere din culpă

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Decizia penală nr. 114/2013. Ucidere din culpă

PREȘEDINTE				JUDECĂTORI
C. I.	V.	C.	I.	C. M.