Încheierea penală nr. 1111/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR.1111/R/2013
Ședința publică din 10 septembrie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. V. A. JUDECĂTORI: L. H.
: I. M.
GREFIER: L. C.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR - VIOLETA TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul P. F. A., împotriva încheierii penale nr.88/C/_, pronunțată în dosar nr._ al Tribunalului Cluj, prin care s-a prelungit măsura arestării preventive a inculpatului, cercetat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, pentru săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, în formă continuată și agravată, prev. de art. 9 al.1, lit.b și al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 13 C.pen. și delapidare calificată care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev de art. 215 ind.1 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen., totul cu aplicarea art.33, lit.a Cod penal.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul P. F. A. aflat în stare de arrest, asistat de apărător ales, av.Anatol Pânzaru, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părțilro în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpatului, solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate și rejudecând cauza, să se dispună respingerea propunerii parchetului de prelungire a măsurii arestului preventiv. Astfel, apreciază că nu se impune prelungirea măsurii arestării la acest moment. Solicită a se observa că în acest dosar, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a efectuat acte premergătoare cercetării penale prin audierea mai multor persoane, astfel că în decursul unei singure zile au fost audiați învinuiții, dată la care a și fost pusă în mișcare acțiunea penală față de inculpați. De la acea dată până înainte cu două zile de formularea cererii de prelungire a duratei măsurii preventive, nu au fost efectuate nici un fel de acte de cercetare penală. S-a rezumat parchetul la a audia patru persoane în calitate de martori. Instanța de judecată, la momentul la care a fost sesizată, urma să analizeze activitatea desfășurată de organul de urmărie penală. Dacă ar fi să se raporteze la acele patru declarații, s-ar constata că suspiciunile inculpatului raportat la acuzațiile aduse sunt justificate, fiind vorba despre persoane care au relatat modalitatea în care au ajuns să cumpere autoturisme ce au fost aduse din străinătate și nici unul din cele patru persoane nu au implicat în această activitate pe inculpat. Din declarațiile respective rezultă că inculpatul nu a remis nici o împuternicire pentru vreunul din acești cumpărători, nu a discutat cu nici unul din vânzători, nu s-a deplasat în Germania, nu a negociat prețul autoturismelor, nu s-a ocupat de obținerea certificatelor fiscale și nu a depus deconturi de TVA la administrația fiscală. De toate aceste activități s-a ocupat administratorul de drept a societății, cel care negocia plata pentru facturile întocmite pentru alt inculpat. Consideră că cercetarea penală este dusă într-o singură direcția și anume de a discredita pe inculpat care a fost cercetat și judecat într-o cauză penală. În această activitate infracțională sunt implicate mult mai multe persoane care au declinat atribuțiile pe care le desfășoară și
anume că unul vorbește în Germania, altul vorbește cu cumpărătorii, un altul întocmește facturiile și altul se ocupă de contabilitatea societății dar nici unul din aceste posturi nu a fost efectuat de inculpatul P. . Referitor la art.148 lit.d C.pr.pen., acesta nu subzistă pentru că este un temei care trebuie să fie luat în considerare la momentul la care se discută pentru prima dată luarea acestei măsuri pentru că în alte condiții ar însemna ca niciodată să nu existe posibilitatea să răstoarne părerea parchetului că inculpatul ar fi săvârșit din nou o infracțiune. În condițiile în care se regăsesc sau nu temeiurile prev.de teza a 2-a a art.148 lit.f C.pr.pen., arată că se poate vorbi într-adevăr despre un termen scurt de arest însă se poate specula pasivitatea organelor de urmărire penală de a clarifica contribuția fiecărui inculpat la activitatea infracțională. Nu se poate susține că inculpatul a adus peste 500 de autoturisme în România în decurs de șase luni fiind imposibil acest lucru din punct de vedere fizic și material cu atât mai mult cu cât societatea comercială nu a avut niciodată lichidități. Apreciază că inculpatul poate fi cercetat în stare de libertate și datorită faptului că și ceilalți inculpați din dosar beneficiază de acest regim. Nu există indicii că inculpatul va încerca să influențeze părțile din dosar sau să zădărnicească aflarea adevărului în cauză. Pentru aceste motive, solicită respingerea propunerii de prelungire cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara.
Reprezentantul Parchetului, solicită respingerea recursului inculpatului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a încheierii instanței de fond. Criticiile aduse soluției se bazează pe sublinierea și reiterarea apărării formulate de inculpat la instanța de fond și mai puțin pe analiza condițiilor care a generat prelungirea arestării. Aceste condiții, raportat la art.155 C.pr.pen., sunt îndeplinite în cauză. În esență, temeiurile arestării sub aspectul art.148 C.pr.pen., au fost determinate cu autoritate de lucru judecat, de hotărârea arestare a inculpatului. Pentru a discuta elemente legate de vinovăția sau nevinovăția inculpatului în condițiile în care instanța deja a stabilit cu caracter definitiv că există indicii substanțiale de vinovăție este superflu deoarece nu se invocă elemente noi de natură a răsturna probațiunea administrată, ori, asemenea argumente nu există. Prin urmare, instanța a procedat corect pe de o parte, analizând împrejurările legate de subzistența temeiurilor iar pe de altă parte pe ideea de posibilitate obiectivă de finalizare a urmăririi penale. Cercetările care se efectuează în cauză au fost continuate cu bună credință de organul judiciar și solicitările legate de colectarea de date nu s-au finalizat, fiind necesare efectuarea unor verificări prin interogarea unei instituții statale, astfel că raportat la complexitatea cauzei se impune prelungirea acestei măsuri. Cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Inculpatul P. F. A., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea lui în stare de libertate achiesând concluziilor puse de apărătorul său.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 88/C din 5 septembrie 2013 a Tribunalului Cluj, pronunțată în dosarul nr._, a fost admisă propunerea formulată de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - și în consecință:
În baza art. 155 și urm. C.pr.pen., s-a dispus prelungirea duratei măsurii arestării preventive luată față de inculpatul P. F. - A. fiul lui A. și C., născut la dat de_ în loc. Cluj Napoca, cetățean român, studii medii, asistent social, domiciliat în com. Feleacu, sat Vâlcele, nr. 114, jud. Cluj, CNP 169 1213120701, posesor al CI seria KX, nr.7., fără antecedente penale, aflat în prezent în Arestul IPJ Cluj, pe o perioadă de 30 de zile, cu începere din data de 11 septembrie 2013 și până la data de 30 octombrie 2013 inclusiv.
În baza art. 192 al. 3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin sesizarea cu nr.215 /p/2013 a Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj, înregistrată pe rolul acestei instanțe cu sub nr. _ s-a solicitat prelungirea măsurii arestului preventiv luată față de inculpatul P. F. A., cercetat pentru săvârșirea infracțiunii de de evaziune fiscală, în formă continuată și agravată, prev. de art. 9 al.1, lit.b și al.2 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 13 C.pen. și delapidare calificată care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev de art. 215 ind.1 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen., totul cu aplicarea art.33, lit.a Cod penal.
În motivare s-a arătat în esență că în cauză se impune efectuarea și a altor acte de urmărire penală respectiv obținerea documentelor financiar contabile, identificarea a numeroase alte persoane, beneficiarii din țară a autoturismelor importate, necesare atât pentru stabilirea corectă și completă a stării de fapt cât și de drept; prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea actului de sesizare al instanței. Examinând propunerea de prelungire a măsurii arestului preventiv pe baza actelor din dosarul cauzei precum și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul a
reținut următoarele:
Prin Ordonanța cu nr.215/P/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj a fost începută urmărirea penală, alături de alte persoane, și față de numitul P. F. A. sub aspectul infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1, lit.b și al.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 13 C.pen. și delapidare calificată care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev de art. 215 ind.1 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 33 lit. a C. pen.
Prin Ordonanța cu nr. 215/p/2013 din data de_ a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale față de învinuitul P.
F. A. pentru săvârșirea infracțiunilor de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1, lit.b și al.2 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 13 C.pen. și delapidare calificată care a produs consecințe deosebit de grave în formă continuată, prev de art. 215 ind.1 al.1 și 2 C.pen. cu aplicarea art. 41 al.2 C.pen. și art. 33 lit. a C. pen. .
Totodată, s-a dispus reținerea învinuitului pe o perioadă de 24 de ore, cu începere din data de_ ora 17,50 și până la data de_ ora 16,00, măsură preventivă ce expirase până la momentul sesizării instanței de judecată cu judecarea prezentei propuneri de arestare preventivă.
Prin Încheierea nr. 81/C/2013 din_ a Tribunalului Cluj s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului P. F. A. pe o perioadă de 29 de zile, începând cu data de 13 august 2013 și până la 10 septembrie 2013.
Potrivit art. 149 C. pr. pen durata arestării preventive a inculpatului în cursul urmăririi penale nu poate depăși 30 de zile afară de cazul când aceasta este prelungită în condițiile legii. Potrivit art. 155 C.pr.pen. arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită motivat, în cursul urmăririi penale, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
Or, în cauza de față, în raport de dispozițiile art. 143 al. 1 C.pr.pen., s-a constatat că temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu s-au modificat, având in vedere că din materialul probator administrat până în prezent rezultă suficiente indicii, în sensul art. 68 ind.1 C.pr.pen. și în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, care justifică presupunerea, cel puțin până în acest moment procesual, că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat și că lăsarea acestuia în libertate prezintă un pericol social concret pentru ordinea publică.
Astfel, față de actele de urmărire penală efectuate până la această data, respectiv procesul - verbal de sesizare din oficiu, sesizarea emisă de către Garda Financiară Secția Cluj, Raportul de inspecție fiscală încheiat la data de_ de către DGFP Cluj, Decizia de impunere emisă de către DGFP Cluj, Procesul Verbal încheiat de către Garda Financiară Secția Cluj, Raportul privind informațiile primite prin sistemul VIES
referitoare la livrările intracomunitare declarate de către toți contribuabilii din țările membre către SC HERBAL WHOLESALE SRL, informațiile furnizate de către ORC de pe lângă Tribunalul Cluj, actele contabile anexă, declarațiile martorilor Nazarie Vladimir, Mocanu Aurelian, Georgiu Minodora, C. R., Salanță A., Albert Jozsef, N. Tabita, Fodor Mihali, Hegyi Zoltan, Iorga Petre, Svitacovski L., V. V., Pârjol Călin, Racolța I. el, Mureșan P. A., Măcicășan S., Maluțan Mihai O., Mureșan Sabin, declarațiile învinuitului Deaș A. R., declarațiile inculpatului P. F. Aurelian și a coinculpatului Zubașcu Cornel, instanța a constatat că față de inculpat există indicii temeinice în sensul art.143 C.pr.pen respectiv suspiciuni în măsură să convingă un observator obiectiv și imparțial, în sensul art. 5 parag.1 lit.c din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, din care rezultă presupunerea rezonabilă că este posibil ca acesta să fi săvârșit infracțiunile de comiterea cărora este acuzat, astfel cum anterior au fost expuse. Astfel, din actele de la dosarul cauzei, mai sus expuse, rezultă indicii temeinice și chiar probe de comitere de către inculpat a faptelor reținute în sarcina sa, conturându-se sub aspectul stării de fapt că la începutul anului 2012, inculpatul P. F. A. alături de inculpatul Deaș A. R. a hotărât preluarea unei societăți comerciale prin intermediul căreia să realizeze mai multe achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand. În acest scop, în intermediul martorului Nazarie Vladimir, contabil al S.C. Herbal Wholesale S.R.L., învinuitul Deaș A. R. a preluat de la martorul Mocanu Aurelian părțile sociale ale societății comerciale sus indicate, devenind la data de_ asociat unic și administrator. În intervalul martie 2012 - octombrie 2012, S.C. Herbal Wholesale S.R.L. a efectuat un număr de circa 400 de achiziții intracomunitare de autoturisme second-hand ce ulterior au fost revândute în țară către diferite persoane fizice. De achiziționarea efectivă a autoturismelor second-hand s-a ocupat inculpatul P. F. A., care fie personal fie prin intermediul altor persoane- martorii Svitacovici L., V. V., Pârjol Călin - a achiziționat respectivele autoturisme din state membre a U.E., în special Germania, Austria, Olanda, iar apoi le-a revândut către persoane fizice în țară. La momentul achiziționării acestor autoturisme, nu s-a plătit TVA, urmând ca aceste operații comerciale să fie supuse regimului de taxare inversă, respectiv să se stabilească TVA-ul în țara de destinație a achiziției intracomunitare, în cota prevăzute în respectiva legislație națională. Din actele întocmite atât de către D.G.F.P. Cluj cât și Garda Financiară Cluj, având în vedere informațiile primite prin sistemul VIES, cât și din declarațiile martorei Mocanu Minodora, rezultă că în contabilitatea S.C. Herbal Wholesale S.R.L. nu au fost evidențiate în evidența contabilă a societății comerciale toate livrările intracomunitare realizate, respectiv revânzările realizate, rezultând un prejudiciu de circa 647.000 lei TVA neevidențiat și nedeclarat. Totodată, din aceleași mijloace de probă rezultă că o parte din achizițiile intracomunitare realizate respectiv revânzările bunurilor în țară, au fost înregistrate în evidența contabilă, fiind evidențiat și colectat TVA- ul în cote legale, însă acesta nu a fost virat la bugetul de stat. În această modalitate s-a cauzat un prejudiciu de circa 4.560.000 lei, sumă însușită de către inculpatul P. F. A. prin avansuri de trezorerie, motiv pentru care de altfel S.C. Herbal Wholesale S.R.L. a intrat în stare de insolvență.
Potrivit art.148 lit.d C.pr.pen., măsura arestării preventive poate fi luată dacă există date că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune. În raport de aceste dispoziții legale, instanța reține față de actele de la dosarul cauzei, respectiv punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului la data de 21 septembrie 2011 pentru comiterea unei alte infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1 lit. b din Legea nr. 241/2005, comisă în perioada ianuarie 2008- februarie 2011, în calitate de asociat și administrator al SC VICENZA DI PIU SRL, că acest temei de arestare preventivă este incident. Nu au putut fi reținute apărările formulate de către inculpat prin apărătorii aleși în sensul că nu a putut fi reținut acest temei de arestare preventivă - prev. de art. 148 lit. d C.pr.pen., având în vedere că în cauza în care s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului P. F. A., sus indicată, deși condamnat în primă instanță de către
Tribunalul Cluj, în apel s-a dispus prin Decizie penală nr. 96/A/_ a Curții de Apel Cluj, achitarea acestuia.
În condițiile în care cauza sus indicată se află pe rolul Înaltei Curți de C. și Justiție în recurs, nefiind pronunțată o hotărâre definitivă față de inculpat, instanța de judecată a apreciat că acest temei de arestare - prev. de art. 148 lit. d C.pr.pen., este perfect aplicabil, acesta putând fi invocat ca și temei de arestare preventivă ori de câte ori există suspiciunea rezonabilă că inculpatul a săvârșit cu intenție o nouă infracțiune (ce stă la baza propunerii de arestare preventivă), după ce anterior fusese începută urmărirea penală împotriva sa pentru săvârșirea unei alte infracțiuni, față de scopul urmărit de legiuitor prin prevederea acestui temei de arestare preventivă - posibilitatea privării de libertate în cazul perseverenței infracționale - nefiind necesar ca pentru infracțiunea pentru care anterior a fost începută urmărirea penală să fi fost pusă în mișcare acțiunea penală și, cu atât mai mult, pronunțată vreo hotărâre de condamnare.
Nu a putut fi reținută apărarea invocată de către inculpat prin apărătorul ales, în sensul că acest temei de arestare preventivă nu se impune a fi reiterat la fiecare propunere de arestare preventivă ci avut în vederea doar la soluționarea propunerii de arestare preventivă, întrucât, pe de o parte, acesta a fost apreciat de către instanța de control judiciar sesizată cu recursul declarat împotriva încheierii penale de arestare preventivă, a fi incident în cauză alături de celălalt temei de arestare preventivă - prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen. - iar cu ocazia soluționării propunerii de prelungire a măsurii preventive se analizează subzistența acestor temeiuri de arestare preventivă și, eventual, incidența altor noi temeiuri. Aceste temei de arestare preventivă, ținând până la urmă de o realitate obiectivă, nu se poate aprecia la soluționarea propunerii de arestare preventivă ca fiind incident în cauză iar ulterior, la formularea propunerii de prelungire a arestării preventive, în sens contrar. Însă, acest temei de arestare preventivă, ca de altfel și celelalte temeiuri de arestare preventivă - se impune a fi supus analizei prin prisma actualității, cu eventualele consecințe prev. de art. 139 C.pr.pen. Or, în această cauză, față de intervalul de timp scurs de la momentul dispunerii măsurii preventive, circa 25 de zile, nu se poate susține cu succes că nu ar mai fi actual .
În privința condițiilor prevăzute de art. 148 lit. f C.pr.pen., ca temei de arestare preventivă a inculpatului, cu privire la cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitor la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile reținute în sarcina inculpatului) aceasta este îndeplinită, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani iar cu privire la cea de-a doua cerință a aceluiași articol referitoare la pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpatului, instanța de judecată constată că acesta este de asemenea incident în cauză, actele de urmărire penală efectuate, inclusiv cele întocmite după dispunerea măsurii preventive, vin să confirme aspectele avute în vedere la aprecierea pericolului social, legate de gravitatea deosebită a faptelor reținute în sarcina acestuia, caracterul continuat al acestora și intervalul relativ îndelungat de timp în care s-a desfășurat activitatea infracțională, interval de timp în care, pe de altă parte, față de inculpat se demarau procedurile legale urmare a trimiterii în judecată a inculpatului prin Rechizitoriul cu nr. 260/p/2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj, respectiv judecata în primă instanță, modalitatea laborioasă de organizare și comitere a faptelor, pe de o parte prin păstrarea " colaboratorilor"; avuți în desfășurarea activității in cadrul SC VICENZA DI PIU SRL, soldată cu trimiterea în judecată, inculpatul continuându-și practic activitatea ilegală, iar pe de altă parte prin atragerea în câmpul infracțional și a altor persoane.
De asemenea în cauză, după dispunerea măsurii arestării au fost efectuate acte de urmărire penală și se mai impune efectuarea și a altora, respectiv obținerea documentelor financiar contabile, identificarea a numeroase alte persoane, beneficiarii din țară a autoturismelor importate, necesare atât pentru stabilirea corectă și completă a stării de fapt cât și de drept; prezentarea materialului de urmărire penală, întocmirea actului de sesizare al instanței.
Concluzionând, pentru toate considerentele mai sus expuse, în baza art.155 rap. la art.159 C.pr.pen. tribunalul a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și a prelungit durata arestării preventive a inculpatului cu 30 de zile. Văzând și dispozițiile art. 192 al. 3 C.pr.pen.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul P. F. A. , criticând solutia atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat pronuntarea unei încheieri prin care să se dispună respingerea propunerii de prelungire a duratei măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii sale de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea acestei măsuri cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara. A mai invocat faptul că ceilalți inculpați din dosar sunt cercetati in stare de libertate si că acelasi regim i se poate aplica si lui deoarece nu există indicii că va încerca să influențeze părțile din dosar sau să zădărnicească aflarea adevărului în cauză.
Procedand la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatorele:
Potrivit art.155 C.proc.pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate.
În motivarea recursului inculpatul a arătat ca nu se justifică prelungirea duratei măsurii arestului preventive deoarece organelle de urmărire penală au dat dovadă de pasivitate în derularea procedurilor, că nu subzistă temeiurile pentru care s-a dispus luarea măsurii preventive si nici probe care să confirme vinovătia sa arătând că nu s-a probat că el este cel care a achizitionat autoturimele si nici că societatea sa ori el a avansat sumele necesare cumpărării acestora.
Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. În acelasi sens este si art. 68 indice 1 C.p.p. care se referă la existența unor date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează cercetări a săvârșit fapta.
Din analiza și coroborarea probelor administrate, Curtea se va rezuma la a reține că, sub aspectul cerințelor art. 143 Cod procedură penală, subzistă în continuare indicii din care rezultă presupunerea rezonabilă în sensul că inculpații ar putea fi autorii faptelor sesizate. Fără a reitera la acest moment ansamblul probelor administrate în faza de urmărire penală (din care se evidențiază cu preponderență înscrisurile si facturile ridicate, precum si actele întocmite de organele financiare), ne vom limita la a evidenția faptul că temeinicia probelor administrate în apărare și în susținerea acuzării vor fi analizate cu ocazia soluționării fondului, probele contradictorii urmând a fi avute în vedere, sau după caz, înlăturate în mod motivat, prin coroborarea întregului material probator. Cert este că probele administrate până în acest moment nu au fost combătute în mod corespunzător, acestea furnizând în sine indicii suficiente în prezenta cauză.
De asemenea sunt întrunite în continuare condițiile prevăzute de art.148 lit. d și f C.pr.pen. fată de inculpat, Curtea retinând că acestea se mențin în continuare și justifică starea de arest preventiv a inculpatului.
Referitor la cazul prevăzut de art.148 lit.d C.proc.pen., incidenta acestuia a fost obiectiv stabilită având în vedere că inculpatul a fost anterior trimis în judecată, pentru comiterea unor fapte identice (la data de 21 septembrie 2011 s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată a inculpatului pentru comiterea în
perioada ianuarie 2008- februarie 2011 a unei alte infracțiuni de evaziune fiscală prev. de art. 9 al.1 lit. b din Legea nr. 241/2005).
În ceea ce priveste cazul prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală, Curtea constată ca teza I a acestui text de lege este îndeplinită deoarece infractiunile de a căror comitere este suspicionat inculpatul sunt sanctionate cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.
Totodată, există probe certe din care rezultă că lăsarea sa în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. Starea de pericol pentru ordinea publică presupune o rezonanță socială a unor fapte grave, atât în rândul comunității asupra căreia și-a exercitat influența negativă, dar și la nivelul întregii ordini sociale și rezultă, în egală măsură, atât din gravitatea faptelor pentru care inculpatul a fost trimis în judecată, cât și din activitatea infracțională desfășurată de acesta.
În acest sens Curtea are în vedere: natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, de o gravitate deosebit de ridicată din perspectiva afectării semnificative a bugetului statului si a bunului mers a activitătii societatii comerciale administrate de inculpat, precum si a corectitudinii care trebuie sa caracterizeze mediul de afaceri; împrejurările concrete de săvârșire faptelor, care se desprind până la acest moment al cercetărilor, din care reiese amploarea activitătii infractionale, modul elaborat si coordonat al comiterii; persoana inculpatului care, deși nu este cunoscut cu antecedente penale, este trimis în judecată pentru comiterea de fapte similare, dovedind astfel un potențial infracțional ridicat.
În acest context, sentimentul de revoltă în rândul societății este remarcat de amploarea unor asemenea fapte, ceea ce impune o reacție fermă a autorităților judiciare competente, ca o necesitate stringentă.
Așadar, condiția pericolului public solicitată de lege există si este conturat fără dubiu, iar rezonanța faptelor de genul celor presupus a fi comise de inculpat este actuală și suscită interes cel putin sub aspectul modului de actiune a organelor statului.
Situația recurentului se încadrează în rândul cauzelor complexe datorită numărului mare de persoane implicate, a numărului actelor materiale de a căror comitere este bănuit inculpatul, dar și a volumului de acte procedurale efectuate ori urmează a fi efectuate și a căror necesitate este justificată de aflarea adevărului în cauză, la acestea concurând și numărul însemnat de probe care urmează a fi administrate, natura infracțiunilor pentru care este cercetat inculpatul, severitatea sancțiunilor aplicabile acestor tipuri de infracțiuni toate constituind motive suficiente și pertinente care să determine considerarea că luarea față de inculpat a unei măsuri preventive mai puțin severe nu satisface interesul bunei derulări a procesului penal.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de urmărire penală.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptelor neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor si că persoana asupra căruia planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) este cercetată în stare de libertate.
Împrejurările în care au fost comise faptele presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, faptele purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice menite să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
Asa fiind, prelungirea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte masuri preventive, neprivative de libertate.
În final, văzând și faptul că în cauză urmărirea penală nu a fost încă finalizată, impunându-se administrarea altor probe și efectuarea de acte de procedură, Curtea constată că prima instanță temeinic si fondat a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a recurentului, motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P. F. A. împotriva încheierii penale nr. 88/C din 5 septembrie 2013 a Tribunalului Cluj.
Obligă pe recurent să plătească în favoarea statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare,.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 10 septembrie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. V. A. L. H. I. M.
GREFIER,
L. C.
Dact.L.H./Dact.S.M 4 ex./_
Jud.fond. R. Mornăilă
| ← Încheierea penală nr. 1061/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 30/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
