Încheierea penală nr. 365/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR._
ÎNCHEIERE PENALĂ NR. 365/R/2013
Ședința publică din data de 15 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE: V. V. A. JUDECĂTORI: M. B.
: L. H. GREFIER: A. B. H.
Ministerul Public, P. de pe lângă Curtea de A. C., reprezentat prin PROCUROR - V. TRĂISTARU
S-a luat spre examinare recursul declarat de către inculpatul S. B. E. împotriva încheierii penale nr.9/C din 13 martie 2013 pronunțată în dosar nr._ al T. ui S. privind prelungirea măsurii arestării preventive, inculpatul fiind cercetat în dosarul penal nr.87/P/2013 al P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor prev. de art.20 raportat la art.174 alin.1 C.pen., cu aplicarea art. 99 alin.3 C.pen..
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul S. B. E., în stare de arest preventiv, asistat de apărătorul desemnat din oficiu - avocat Ploscar L. din cadrul Baroului C., cu delegație la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind alte cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul în susținerea recursului.
Apărătorul inculpatului solicită admiterea recursului promovat de către inculpat, casarea încheierii recurate și rejudecând cauza, a se dispune revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpatului.
De asemenea, solicită înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Consideră cererea formulată ca fiind temeinică și legală având în vedere că inculpatul a recunoscut fapta, confirmând astfel indiciile care atestă că acesta a săvârșit fapta pentru care este cercetat. Raportat la această poziție procesuală a inculpatului, apreciază că pericolul social concret prezentat de inculpat și avut în vedere la luarea măsurii arestului preventiv, nu subzistă. Prin poziția de recunoaștere, inculpatul își asumă fapta și conștientizează gravitatea ei, iar perioada de 20 zile petrecută în stare de arest preventiv este de natură să îl determine să nu mai comită alte fapte.
Apreciază că prin luarea măsurii arestului preventiv s-a diminuat și rezonanța socială a faptei, având în vedere că autoritățile judiciare au reacționat prompt în cauză, în sensul luării măsurii arestării preventive.
Prin recunoașterea faptei, inculpatul nu are interesul să împiedice buna desfășurare a procesului penal, nici nu există probe sau date în acest sens dacă ar fi lăsat în libertate, și nici nu ar intenționa să se sustragă de la urmărirea penală, să altereze probele sau să influențeze martorii în cauză.
Învederează persoana inculpatului care este infractor primar, precum și faptul că din dosar nu rezultă date că acesta, lăsat în libertate, ar săvârși noi infracțiuni. Nefinalizarea urmăririi penale pentru lipsa raportului medico-legal nu este imputabilă inculpatului, care nu are posibilitatea de a influența concluziile științifice ale acestei probe.
De asemenea, solicită a se avea în vedere circumstanțele personale ale inculpatului care este minor, este infractor primar, nu are antecedente penale, a comis fapta accidental, până în prezent acesta câștigându-și existența în mod cinstit, ca cioban.
Pentru motivele ce preced, apreciază că nu subzistă temeiurile pentru prelungirea măsurii arestului preventiv, astfel că solicită admiterea recursului și acordarea onorariului din fondul M. ui Justiției.
Reprezentanta M. ui P. solicită a se respinge recursul promovat de către inculpat ca fiind nefondat din considerente identice cu cele arătate de către instanță în cuprinsul motivării încheierii recurate, soluția atacată fiind temeinică și legală.
Referitor la motivarea instanței, aceasta pe lângă reluarea fidelă a circumstanțelor din dosarul cauzei și a premiselor procurorului, precizează motivele pentru care cererea
P. ui este întemeiată. Opinează că pe de o parte, elementele și circumstanțele reținute de instanță cu ocazia luării măsurii arestării preventive subzistă în continuare, nu s-au modificat nici acestea și nici pericolul pentru ordinea publică și impactul asupra ordinii publice.
Referitor la imposibilitatea finalizării urmăririi penale, condiție esențială pentru prelungirea măsurii arestării preventive, instanța a avut în vedere întocmirea unei probe, care este o necesitate a acestei urmăriri, respectiv efectuarea constatării medico legale cu privire la victima infracțiunii.
Prin urmare, apreciază că temeiurile reținute în cauză subzistă și este îndeplinită și condiția referitoare la imposibilitatea finalizării urmăririi penale care implică analiza instanței asupra duratei rezonabile a măsurii arestului din perspectiva art.5 CEDO, aspect analizat corect de către instanța de judecată, iar soluția dată corespunde tuturor premiselor juridice și de facto pe care instanța ar trebui să le analizeze în astfel de situații circumstanțiate din perspectiva circumstanțelor concrete expuse ca generalități principiale. Prin urmare, soluția de prelungire a măsurii este legală și temeinică, astfel că solicită respingerea recursului ca nefondat.
Inculpatul S. B. E., având ultimul cuvânt, nu are nimic de spus.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr. 9 din 13 martie 2013 a T. ui S., pronunțată în dosarul nr._, în temeiul art.159 C.p.p., raportat la art.155 C.p.p., art. 160 indice h alin. 3 C.p.p., 143 C.p.p., art. 148 lit. f C.p.p. s-a admis propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj și s-a dispus prelungirea duratei arestării preventive în privința inculpatul
S. E. B., fiul lui I. si C., născut la data de_ in loc. Z., jud. S., domiciliat în com./sat Dobrin, f.n., jud. S., cetățenia romana, CNP 1., pe o durată de 20 zile, începând cu data de 16 martie 2013 și până la data de 04 aprilie 2013 inclusiv .
A fost respinsă cererea de luare a unei măsuri restrictive de drepturi față de inculpat.
În temeiul art. 192 al. 3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu S. Raul în sumă de 100 lei s-a avansat din Fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus P. de pe lângă Tribunalul Sălaj a solicitat instanței să dispună prelungirea măsurii arestării preventive fata de inculpatul S. B. E., cercetat pentru săvârșirea tentativei la infracțiunea de omor prevăzută de dispozițiile art. 20 C.pen., raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.pen..
În susținerea sesizării s-a arătat în esență că se mențin temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive față de inculpatul S. B. E., fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, deoarece inculpatul a săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de patru ani,
respectiv tentativă de omor față de partea vătămată Rostaș C. și lăsarea sa în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică. S-a menționat că urmărirea penală nu a fost finalizată până la acest moment, fiind necesară efectuarea constatării medico-legale asupra părții vătămate Rostaș C. care a fost dispusă prin ordonanța din data de 11 martie 2013.
Analizând cererea formulată, în raport cu actele dosarului de cercetare penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța a reținut următoarele:
La data de 26 august 2013, prin încheierea penală nr. 6/C/2013 a T. ui S., s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului S. B. -E., pe o durată de 19 zile. Măsura arestării preventive s-a întemeiat pe dispozițiile art. 149 indice 1 C.p.p. raportat la art. 143 C.p.p, art. 148 lit. f C.p.p., având în vedere ca existau indicii temeinice că inculpatul a săvârșit tentativa la infracțiunea de omor prevăzută de dispozițiile art. 20 C.pen., raportat la art. 174 alin. 1 C.pen., cu aplicarea art. 99 alin. 3 C.pen., pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani si există probe certe ca lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
În privința faptei pentru care este cercetat inculpatul, la momentul luării măsurii arestării preventive s-au reținut următoarele:
Din luna august 2012 inculpatul S. B. E. este îngrijitorul animalelor numitului lui Chende Sabin din loc. Firmininiș, jud. S. . În data de_, acesta a cerut o zi liberă, întrucât intenționa să își viziteze mama în loc Doba, jud. S. . Inculpatul S. B. E. a ajuns în loc. Doba, jud. S., în jurul orelor 12:00- 13:00 și s-a întâlnit cu nașul său, Banciu Aurel care i-a comunicat faptul că mama sa este plecată în loc. Bocșița la sora ei. Inculpatul i-a cerut lui Banciu Aurel să-i împrumute bicicleta pentru a se deplasa la unchiul său Chereji Francisc în loc. Sîncraiul-Silvaniei, jud. S. . După ce a luat bicicleta, inculpatul s-a oprit la barul din loc. Doba, jud. S., unde a consumat două sticle de bere și 200 ml bitter, ulterior continuându-și deplasarea spre loc. Sîncraiu-Silvaniei. În această localitate inculpatul a mai consumat băuturi alcoolice și în jurul orei 18:00 s-a reîntors în loc. Doba, jud. S. . Între localitățile Dobrin și Doba, inculpatul s-a întâlnit cu partea vătămată Rostaș C. pe care-l cunoștea de mai multă vreme și cu martorul Lupan Cosmin, care tăiau tulpini de floarea-soarelui pe un câmp. Între inculpat și cei doi s-a iscat un conflict, ocazie cu care inculpatul a scos din buzunar două cuțite pe care le avea asupra sa, amenințându-i pe cei doi. După aceea, inculpatul și-a continuat deplasarea înspre loc. Doba și înainte de a ajunge în sat a constatat faptul că nu mai are telefonul mobil asupra sa, hotărându-se să se întoarcă în loc. Sîncraiu-Silvaniei pentru a-și recupera telefonul.
Când a trecut pe lângă locuința părții vătămate Rostaș C. situată în loc. Dobrin, nr. 5, jud. S., inculpatul a observat că în curte se află partea vătămată, tatăl acesteia și martorii Lupan Cosmin și Rostaș Remus. Inculpatul a oprit în dreptul locuinței părții vătămate, a sprijinit bicicleta de un gard și a pătruns în curte. Aici a început să adreseze amenințări celor prezenți și a scos din buzunar cele două cuțite pe care le avea asupra sa, ținând un cuțit în mâna stângă și un cuțit în mâna dreaptă. La un moment dat inculpatul i-a aplicat părții vătămate, Rostaș C., o lovitură cu cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă din lateral, lovind-o pe partea vătămată în partea latero-posterioară a toracelui. În urma loviturii partea vătămată a început să sângereze, iar martorii prezenți l-au imobilizat pe inculpat, l-au deposedat de cuțite și au anunțat ambulanța și poliția.
Din adeverința medicală nr. 5644/_, emisă de Spitalul Județean de Urgență Z. rezultă că partea vătămată Rostaș C. Florin prezintă o plagă înjunghiată toracică stânga penetrantă și hemopenumatorace stâng. Partea vătămată a fost examinată de un medic legist, iar potrivit concluziilor medico-legale provizorii aceasta a prezentat o plagă tăiat-înțepată penetrantă hemitorace stâng complicată cu hemopneumotorace stâng. În legătură cu data și mecanismul de producere a leziunii s-a constat că leziunea s-a putut produce în data de_ prin lovire activă cu un corp tăietor - înțepător. S-a apreciat de către medicul legist că în urma leziunii suferite viața victimei a fost pusă în primejdie. Având în vedere că partea vătămată era internată la data efectuării examinării, numărul
de zile de îngrijiri medicale medicii legiști va fi stabilit după externarea victimei din spital (fila 28).
Cu ocazia audierii în cursul urmăririi penale, inculpatul a recunoscut comiterea faptei, arătând că nu își explică de ce a atacat-o pe partea vătămată cu cuțitul, deși nu a fost atacat de către aceasta, iar în fața instanței a uzat de dreptul la tăcere arătând că nu mai are de făcut alte declarații.
Inculpatul nu a dorit să dea declarație în fața instanței nici la termenul stabilit pentru soluționarea propunerii de prelungire a arestării preventive.
Deoarece au existat indicii temeinice ca inculpatul a săvârșit faptele pentru care era cercetat, așa cum prevăd dispozițiile art. 143 C.p.p. (care au rezultat din proces - verbal de cercetare la fața locului și planșele fotografice aferente, declarațiile inculpatului, declarațiile părții vătămate Rostaș C. Florin - fila 39-40, declarațiile martorilor SA, Rostaș Argentina, Rostaș Remus G., Lupău Cosmin M. - filele 41-46, adeverința eliberată de Serviciul de Medicină Legală în care sunt consemnate concluziile medico-legale provizorii - fila 28) și a fost întrunit temeiul prevăzut de art. 148 lit. f C.p.p, prin încheierea nr. 6/C/26 februarie 2013 pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a dispus luarea măsurii arestării preventive fata de inculpat, pe o durata de 19 zile, durata măsurii arestării preventive urmând a expira în data de 16 martie 2013.
Potrivit art. 155 C.p.p. prelungirea arestării preventive se poate dispune daca temeiurile care au determinat arestarea inițială impun in continuare privarea de libertate.
Instanța a constatat că sunt întrunite în continuare dispozițiile art. 143 C.p.p. referitoare la existența indiciilor că inculpatul a săvârșit faptele pentru care este cercetat. Trebuie menționat faptul că pentru luarea măsurii arestării preventive, respectiv pentru prelungirea acestei măsuri nu este necesară existența unor probe certe de vinovăție (necesare pentru pronunțarea unei hotărâri de condamnare), ci potrivit dispozițiilor art. 68 indice 1 C.p.p. existența unor date din care să rezulte presupunerea rezonabilă că persoana față de care se efectuează cercetări a săvârșit fapta. În același sens sunt și prevederile dispozițiilor art. 5 alin. 1 lit. c CEDO care permit luarea măsurii arestării preventive atunci când există motive verosimile de a bănui că s-a comis o faptă prevăzută de legea penală. Inculpatul a recunoscut comiterea faptei, aspectele declarate de acesta fiind confirmate prin declarațiile martorilor audiați în cauză (atât înainte cât și după luarea măsurii arestării preventive), condiții în care există indicii în sensul prevăzut de art. 68 indice 1 Cod procedură penală că inculpatul a săvârșit infracțiunea pentru care este cercetat.
De asemenea instanța a apreciat că sunt întrunite în continuare condițiile prevăzute de art. 148 lit. f Cod procedură penală, având în vedere că infracțiunea pentru care este cercetat inculpatul este sancționată de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani (închisoare de la 10 la 20 ani, pentru luarea măsurii arestării preventive fiind avută în vedere pedeapsa prevăzută de lege fără luarea în considerare a cauzelor de reducere a pedepsei, cu referire în cauza de față la minoritatea inculpatului) și există probe certe din care rezultă că lăsarea inculpatului în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică. În acest sens instanța are în vedere: natura infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, de gravitate deosebit de ridicată, îndreptată împotriva unei valori fundamentale ocrotite de legea penală, respectiv dreptul la viață; împrejurările concrete de săvârșire faptei, care se desprind până la acest moment al cercetărilor, din care reiese periculozitatea sporită a inculpatului existând indicii că acesta a comis actul de agresiune asupra părții vătămate în curtea locuinței acesteia, în prezența mai multor persoane, printre care și tatăl părții vătămate; din declarațiile inculpatului și ale persoanelor audiate a rezultat de asemenea că inculpatul avea asupra sa cele două cuțite, pe care inițial le-ar fi folosit la amenințarea părții vătămate și a martorului Lupan Cosmin, în timp ce aceștia se aflau la muncă pe câmp, acesta continuând manifestarea agresivă când a ajuns în curtea locuinței părții vătămate. În aprecierea aceluiași pericol pentru ordinea publică instanța a avut în vedere și aspectele care se desprind din săvârșirea faptelor în legătură cu persoana inculpatului, care deși nu este cunoscut cu antecedente penale, a dovedit un
potențial infracțional ridicat, debutând în sfera ilicitului penal prin săvârșirea unei infracțiuni contra vieții.
Este relevantă de asemenea și rezonanța socială a faptei săvârșite de inculpat, cu atât mai mult cu cât incidentul a avut loc într-o localitate mică, în curtea locuinței părții vătămate și în prezența martorilor Rostaș I. -D., Lupan Cosmin, Chereji Francisc, instanța a apreciat că intervenția organelor judiciare trebuie să fie fermă în cazul în care se aduce atingere dreptului la viață, pentru asigurarea climatului de ordine și siguranță publică. Lăsarea în libertate a inculpatului ar putea încuraja alte persoane să comită fapte asemănătoare și ar crea în opinia publică un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează suficient de ferm împotriva unor manifestări infracționale de accentuat pericol social. Chiar și în jurisprudența CEDO s-a statuat că datorită gravității deosebite și a reacției publicului față de acestea, unele infracțiuni pot determina tulburări sociale care pot justifica arestarea și prelungirea arestării preventive, cel puțin o perioadă de timp (cauza Letellier c/a Franței). Chiar dacă inculpatul este minor și luarea măsurii arestării preventive în privința minorilor trebuie să aibă un caracter cu totul excepțional, instanța apreciază că gravitatea faptei justifică la acest moment procesual prelungirea măsurii arestării preventive, cu atât mai mult cu cât nu se poate aprecia că măsura arestării luată în privința inculpatului S. B. E. în data de 26 februarie 2013 a depășit durata rezonabilă în sensul prevăzut de Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența CEDO.
De asemenea, instanța a constatat că propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj, a fost întemeiata și cu referire la mijlocul de proba care urmează să fie administrat în dosarul nr. 87/P/2013, pentru completarea urmăririi penale, respectiv efectuarea constatării medico-legale dispusă prin ordonanța procurorului din data de 11 martie 2013.
Față de cele de mai sus, în temeiul art.159 C.p.p. raportat la art. 155 C.p.p., art. 148 lit. f C.p.p. instanța a admis propunerea P. ui de pe lângă Tribunalul Sălaj a dispus prelungirea duratei arestării preventive în privința inculpatului S. E. B., pe o durată de 20 zile, începând cu data de_ și până la data de 4 aprilie 2013 inclusiv.
În temeiul art. 192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
În privința cererii de luare a unei măsuri restrictive de drepturi formulată de apărătorul inculpatului S. B. E., instanța a reținut pe de o parte faptul că se impune în continuare privarea de libertate a inculpatului pentru motivele arătate anterior, iar pe de altă parte apreciază că în cadrul soluționării propunerii de prelungire a arestării preventive, instanța este ținută să se pronunțe exclusiv asupra necesitatea prelungirii arestării (în sensul admiterii sau respingerii propunerii), inculpatul având posibilitatea să formuleze pe cale separată o cerere de înlocuire a măsurii arestării cu altă măsură preventivă. Dispozițiile legale referitoare la prelungirea măsurii arestării preventive nu fac trimitere la dispozițiile art. 146 alin. 11 indice 1 C.p.p., care prevăd doar în cazul respingerii propunerii de arestare preventivă posibilitatea judecătorului de a dispune luarea uneia din măsurile restrictive de drepturi. Din aceste motive, instanța a respins cererea de luare față de inculpat a unei măsuri restrictive de drepturi.
În temeiul art. 189 Cod procedură penală onorariul apărătorului din oficiu S. Raul în sumă de 100 lei s-a avansat din Fondul M. ui Justiției către Baroul de Avocați S. .
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs inculpatul S. B. E., criticând solutia atacată ca fiind nelegală si netemeinică si a solicitat casarea încheierii atacate si pronuntarea unei decizii prin care să se dispună, în principal, revocarea măsurii arestului preventiv, cu consecința punerii de îndată în libertate, iar în subsidiar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
În motivarea recursului inculpatul a arătat, în esentă, că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă si că lăsarea sa în libertate nu mai prezintă pericol concret pentru ordinea publică raportat la pozitia sinceră manifestată, asumarea gravitătii si consecintelor faptei, că este minor si nu a mai comis infractiuni, iar perioada detentiei a contribuit la diminuarea rezonantei sociale a faptei. A mai invocat că
nu există probe sau date în sensul că dacă ar fi lăsat în libertatea ar influenta buna derulare a procesului penal și nici că ar intenționa să se sustragă de la urmărirea penală, să altereze probele sau să influențeze martorii în cauză.
În final, a arătat că nefinalizarea urmăririi penale pentru lipsa raportului medico-legal nu îi este imputabilă și că nu are posibilitatea de a influența concluziile științifice ale acestei probe.
Procedand la solutionarea recursului prin prisma motivelor invocate si pe baza actelor si lucrarilor dosarului, Curtea constata urmatorele:
Prin încheierea penală nr.6 din 26 februarie 2013 a T. ui S., definitivă prin încheierea penală nr. 313/R/_ a Curtii de A. C. față de recurentul minor s-a dispus luarea măsurii arestului preventiv pe o durată de 19 zile, începând cu data de _ ora 1545și până la data de _ ora 1545aspectul comiterii infracțiunii de tentativă la omor, prev. și ped. de art. 20 Cod penal, raportat la art. 174 alin. 1 Cod penal, cu aplicarea art 99 alin 3 Cod penal.
În fapt, s-a reținut că în data de_, după ce a consumat băuturi alcoolice, a pătruns în curtea locuinței părții vătămate Rostaș C. situată în loc. Dobrin, nr. 5, jud. S.
, si după ce i-a adresat amenințări acestuia si celor prezenți și a scos din buzunar două cuțite pe care le avea asupra sa, ținându-le pe fiecare în câte o mână, după care, la un moment dat inculpatul i-a aplicat părții vătămate Rostaș C. o lovitură cu cuțitul pe care îl ținea în mâna dreaptă, lovind-o pe partea vătămată în partea latero-posterioară a toracelui.
Conform adeverinței medicale nr. 5644/_, emisă de Spitalul Județean de Urgență Z., partea vătămată Rostaș C. Florin prezintă o plagă înjunghiată toracică stânga penetrantă și hemopenumatorace stâng. Conform concluziilor medico-legale provizorii partea vătămată Rostaș C. - Florin a prezentat o plagă tăiat- înțepată penetrantă hemitorace stâng complicată cu hemopneumotorace stâng. Leziunea s-a putut produce prin lovire activă cu un corp tăietor - înțepător. În urma leziunii suferite viața victimei a fost pusă în primejdie. Asupra numărului de zile de îngrijiri medicale medicii legiști se vor exprima la externarea victimei din spital. Leziunea s-a putut produce în data de_ .
Ca temei al luarii acestei măsuri s-au reținut dispozițiile art. 148 lit. c și f C.proc.pen. Potrivit art.155 C.proc.pen., arestarea inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea initială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice
privarea de libertate.
Din analiza și coroborarea probelor administrate până în prezent rezultă presupunerea rezonabila că inculpatul recurent ar fi săvârșit infracțiunea de a cărei comitere este bănuit.
Fără a recurge la o enumerare punctuală, instanța se va rezuma la a reține că sub aspectul cerințelor art. 143 Cod procedură penală, sunt relevante declarațiile de recunoastere a inculpatului (f. 19 și urm. dos.u.p.), proces verbal de cercetare la fața locului și planșe fotografice (f. 13-15 dos.u.p., f. 49 și urm. dos.u.p.), declarțiile părții vătămate (f. 30-31, f 39-40 dos.u.p.),declaratiile martorilor Rostaș Argentina, Lupan Cosmin M., Rostaș Remus G., S. Auricqa, (f. 41-46 dos.u.p.), precum si concluziile actelor medicale (f. 28 dos.u.p.).
Referitor la temeiurile arestării, Curtea reține că potrivit art.148 lit. f C.proc.pen. măsura arestării poate fi luată dacă pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, este închisoarea mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a recurentului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.
Cerința cuprinsă în teza I a acestui articol (referitoare la limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile pentru care sunt cercetati inculpatii) este îndeplinită.
Referitor la probele certe din care rezultă pericolul social concret pe care l-ar reprezenta pentru ordinea publică lăsarea în libertate a inculpatului, așa cum s-a statuat în mod constant în jurisprudența CEDO, măsura arestării preventive este o măsură
excepțională, astfel că luarea, ca și menținerea ei trebuie dispuse doar în cazuri temeinic justificate. Prezervarea ordinii publice este apreciată însă ca un element pertinent și suficient pentru privarea de libertate a unei persoane, dacă se bazează pe fapte de natură să arate că eliberarea persoanei respective ar tulbura în mod real ordinea publică. Este adevărat că pericolul pentru ordinea publică nu se confundă cu pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii, dar aceasta nu înseamnă că în aprecierea pericolului pentru ordinea publică trebuie făcută abstracție de gravitatea faptei.
Sub acest aspect, Curtea constată că, în speță, existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunii pentru care este cercetat inculpatul, avându-se în vedere reacția publică la comiterea unei astfel de infracțiuni și posibilitatea comiterii unor fapte asemănătoare în lipsa unei reacții ferme față de cei bănuiți ca fiind autori. Prin urmare la stabilirea pericolului public se pot avea în vedere și date privitoare la faptă, date care în speță, sunt de natură a crea un sentiment de insecuritate, credința că justiția nu acționează îndeajuns împotriva infracționalității, în lipsa luării măsurii arestării preventive.
Din probele administrate în cauză, rezultă că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă un pericol concret pentru ordinea publică determinat de: natura faptei - infracțiunea de tentativă la omor calificat, sfera relațiilor sociale lezate - dreptul la viață al persoanei, circumstanțele concrete în care a fost săvârșite fapta - inculpatul aflat in stare de ebrietate, a acționat deosebit de violent, in curtea victimei și agresând-o într-un mod foarte violent în prezenta mai multor peroane, dovedind temeritate.
În ce privește respectarea dreptului la libertate al inculpatului, este adevărat că detenția preventivă trebuie să aibă un caracter excepțional, starea de libertate fiind starea normală - și ea nefiind admis să se prelungească dincolo de limitele rezonabile - independent de faptul că ea se va computa sau nu din pedeapsă, însă în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului, aprecierea limitelor rezonabile ale unei detenții provizorii se face luându-se în considerare circumstanțele concrete ale fiecărui caz, pentru a vedea în ce măsură "există indicii precise cu privire la un interes public real care, fără a fi adusă atingere prezumției de nevinovăție, are o pondere mai mare decât cea a regulii generale a judecării în stare de libertate";. Prin urmare, instanța este obligată să vegheze la un just echilibru între măsura privării de libertate pe de o parte și interesul public de protecție a cetățenilor împotriva comiterii de infracțiuni grave, dedus din modul de săvârșire al faptelor și din consecințele acesteia. În condițiile speței, la acest moment interesul general prevalează în raport cu interesul inculpatului de a fi cercetat în stare de libertate, prin buna administrare a probelor în faza de urmărire penală.
Prin prisma acestor împrejurări, curtea apreciază că lăsarea inculpatului în libertate în acest moment procesual nu este oportună, tulburând grav liniștea publică, rezonanța faptei neestompându-se și aducând atingere bunei desfășurări a procesului penal.
În același timp, lăsarea în libertate a inculpatului ar crea o stare de neliniște, un sentiment de insecuritate în rândul societății civile, generată de rezonanța socială negativă a faptelor că persoanele asupra cărora planează acuzația comiterii unor infracțiuni grave (în sensul Recomandării R8011 pct. 4 al Comitetului de Miniștri al Consiliului Europei) sunt cercetați în stare de libertate.
Împrejurările în care a fost comisă fapta presupun fără putință de tăgadă o anumită stare de indignare, de dezaprobare publică, o anumită stare de insecuritate socială, fapta purtând o evidentă atitudine de sfidare a autorității publice, menită să vegheze la ordinea și liniștea publică, autoritate pentru care opinia publică manifestă respect și considerație.
Asa fiind, prelungirea măsurii arestării se apreciază ca judicioasă și necesară pentru apărarea unui interes public, în sensul că alte măsuri se dovedesc a fi insuficiente pentru a proteja în mod eficient acest interes, neimpunându-se luarea unei alte masuri preventive, neprivative de libertate.
În final, văzând și faptul că în cauză urmărirea penală nu a fost încă finalizată, impunându-se administrarea altor probe și efectuarea de acte de procedură, Curtea constată că prima instanță temeinic si fondat a dispus prelungirea măsurii arestului preventiv a recurentului, motiv pentru care în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b C.proc.pen. se
va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză, iar încheierea atacată se va menține în totalitate ca fiind legală și temeinică.
Inculpatului i s-a asigurat asistență juridică din oficiu astfel că în temeiul art. 189 C.proc.pen. se va stabili suma de 100 lei onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul M. ui Justiției.
În temeiul art. 192 al. 2 C.proc.pen. se va obliga inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorar avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul S. B. E., aflat în Arestul IPJ S., împotriva încheierii penale nr. 9 din 13 martie 2013 a T. ui S. .
Stabilește în favoarea Baroului C. suma de 100 lei ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorariu pentru apărător din oficiu.
Obligă pe recurentul S. B. E. să plătească în favoarea statului suma de 300 lei cheltuieli judiciare, din care 100 lei reprezentând onorariu avocațial (avocat Ploscar L. ).
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15 martie 2013.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
V. A. M. B. L. H.
GREFIER,
B. H.
Red. H.L. /S..M
3 ex./_ Jud.fond: P. A.
| ← Încheierea penală nr. 22/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 392/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
