Încheierea penală nr. 61/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 61/R/2013
Ședința publică din data de 19 ianuarie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: V. G. JUDECĂTORI: L. H.
C. I.
G.: T. G.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel C. reprezentat prin PROCUROR :
DANILA SUCIU
S-a luat spre examinare recursul declarat de inculpații R. D., R.
R. și V. G. împotriva încheierii penale nr. 32 din_ pronunțată în dosar nr._ al T. ui M., cauza având ca obiect prelungirea măsurii arestului preventiv a celor trei inculpați.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpații R. D., R.
R. și V. G., toți aflați în stare de arest preventiv, asistați de apărători aleși, av. Toth Sonia Ilona și G. W., ambii din Baroul Maramureș, cu delegații avocațiale la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care, se prezintă apărătorii desemnați din oficiu ai inculpaților R. D., R. R. și V. G., respectiv av. Paven E.
, av. Ploscar L. și av. P. lău Diana G., care solicită a se constata încetate mandatele de asistență juridică ale apărătorilor din oficiu și acordarea onorariilor avocațiale parțiale.
Inculpații R. D., R. R. și V. G., întrebați fiind de către instanță, arată că își însușesc calea de atac promovată de către apărătorul ales.
Nefiind cereri de formulat sau excepții de ridicat, Curtea acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Apărătorul inculpaților R. D., R. R. și V. G., av. G. W.
, în temeiul art. 385/15 pct. 2 lit. b C.pr.pen. solicită admiterea recursului, casarea încheierii atacate, cu consecința punerii inculpaților în stare de libertate. Apreciază că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal conform art. 136 C.pr.pen. nu este necesară menținerea inculpaților în stare de arest, mai ales că nu există vreun risc ca aceștia să se sustragă, ci au tot interesul să participe mai activ la cercetări, întrucât la rândul lor au depus plângeri penale împotriva celor două părți vătămate din dosar, pentru comiterea mai multor infracțiuni decât cele pentru care sunt ei cercetați.
Constată că motivele pentru care se solicită prelungirea stării de arest a clienților săi sunt necomunicarea rezultatului raportului de expertiză solicitat cu privire la părțile vătămate și necomunicarea rezultatului testului poligraf. Cu privire la acest din urmă motiv se arată că în data de 16 ianuarie 2013 cei trei inculpați au fost duși la testarea cu poligraful, însă învederează faptul că acest motiv nu este real și nu există, deoarece clienții săi nu au fost testați la poligraf. În susținerea poziției sale solicită a se reține că apărarea a solicitat ca în faza de urmărire penală, în cazul efectuării oricăror acte de urmărire penală, să fie anunțată, astfel că, chiar dacă ar fi fost testați cu poligraful, fiind arestați
preventiv se impunea ca inculpații să fie asistați de apărător, astfel că dacă ar fi reală testarea la poligraf aceasta ar fi lovită de nulitate. Față de cele învederate solicită a se constata că motivele invocate în susținerea propunerii e prelungire a stării de arest nu sunt justificate.
La analizarea pericolului pentru ordinea publică solicită a se avea în vedere comunitatea din care provin cei trei inculpați și nu ordinea publică la nivel național, precum și un comportament viitor al inculpaților ce ar putea periclita ordinea publică dacă ar fi cercetați în stare de libertate. De asemenea, arată că doi din cei trei inculpați nu au antecedente penale și niciunul din cei trei nu sunt cunoscuți ca persoane agresive, au familii, copii și nu au ridicat probleme. În aceste condiții solicită a se constata că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu mai subzistă, nu au apărut temeiuri noi, ce să impună prelungirea stării de arest a acestora, iar buna desfășurare a procesului penal poate fi asigurată și dacă ar fi cercetați în stare de libertate, chiar cu luarea unei măsuri neprivative de libertate și impunerea obligațiilor prev. de art. 145 C.pr.pen. Apreciază că măsura arestului preventiv nu se mai justifică în acest moment, astfel că solicită revocarea și, eventual, dacă se consideră necesar, înlocuirea acesteia.
Mai arată că nu confirmă starea de fapt reținută, pentru că nu este reală, este doar parțială, însă chiar având în vedere această stare de fapt rezultă că partea vătămată Lazăr V. l-a lovit pe R. D., în ajutorul căruia au intervenit V. G., care l-a prins pe brigadier și au căzut amândoi și R. R.
, pe care pădurarul îl lovește în cap. În aceste condiții apreciază că nu poate fi vorba despre infracțiunea de tentativă la omor asupra pădurarului și că este evident că persoana care l-a agresat pe pădurar nu este arestată.
Referitor la partea vătămată arată că acesta, la nivel local, prezintă o stare de temere, fiind cunoscut drept o persoană agresivă, care a bătut zeci de persoane de etnie rromă.
De asemenea, față de împrejurarea că în data de 22 decembrie 2012 a fost începută urmărirea penală cu încadrarea juridică stabilită, iar în data de 23 decembrie 2012 cei trei inculpați erau deja arestați preventiv, în opinia sa la modul cel mai superficial, pentru că nu se poate pretinde că în acest interval scurt de timp s-a făcut o studiere atentă a cauzei.
Totodată, învederează că Parchetul nu a răspuns la cererile formulate în apărare, că s-au formulat trei plângeri penale împotriva părților vătămate, care deși au solicitat să fie conexate, sunt cercetate separat, cu toate că vizează vătămări produse în aceleași împrejurări, între aceleași persoane, în același loc și în același timp, iar în stare de libertate cei trei inculpați nu se vor sustrage, ci se vor implica cât mai activ în desfășurarea plângerilor formulate de aceștia.
În susținerea recursului depune concluzii scrise.
Apărătorul inculpaților R. D., R. R. și V. G., av. Toth Sonia Ilona, depune concluzii scrise și constată că în încheierea penală atacată s- a reținut că nu există temeiuri care să justifice prelungirea măsurii preventive, dar se mențin temeiurile avute în vedere la luarea acesteia. Apreciază, însă, că reținerea dispozițiilor art. 148 lit. d C.pr.pen. față de inculpatul R. D. este greșită, neputându-se accepta ideea că existența unei hotărâri de condamnare anterioare stă ca temei de arestare, mai ales că a fost condamnat la o pedeapsă cu suspendarea condiționată. De asemenea, conform doctrinei și practicii judiciare, acest temei poate fi reținut dacă săvârșește cu intenție o nouă infracțiune, iar în cauză nu există intenție în acest sens.
Referitor la gradul de pericol concret pe care l-ar reprezenta lăsarea în libertate a inculpaților în comunitate, solicită a se avea în vedere că nu există probe sau indicii temeinice la dosar, din care să rezulte săvârșirea tentative la
infracțiunea de omor calificat, ci acestea converg spre o altă încadrare juridică, mai ales că din certificatele medico-legale rezultă că părțile vătămate au avut nevoie de un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, nefiind pusă în pericol viața acestora. Totodată, consideră că nu poate fi avută în vedere încadrarea juridică stabilită și raportat la zona vizată de loviturile inculpaților, respectiv membrele inferioare și superioare, precum și intensitatea acestora. În aceste condiții, în opinia sa nu se poate aprecia existența intenției de a ucide, ci a celei de a se apăra prin violențe împotriva agresiunilor pădurarului și ale șefului de district, care deși funcționari ai Ocolului Silvic, și-au depășit atribuțiile de serviciu când au lovit inculpații. Pentru aceleași motive consideră că în sarcina inculpaților nu poate fi reținută infracțiunea prev. de art. 175 lit. f C.pr.pen.
O măsură preventivă care poate fi luată în cauză este în opinia sa cea de obligare de a nu părăsi localitatea, cu impunerea unor obligații, aceasta fiind suficientă și ar asigura desfășurarea în bune condiții a cercetărilor, mai ales că inculpații sunt singurii întreținători ai familiilor lor și interesul acestora este de a dovedi plângerile formulate împotriva părților vătămate.
Învederează și faptul că au formulat cereri în probațiune, așa cum rezultă din fila 121 dosar urmărire penală, care au fost respinse, iar printre acestea se afla și cea de reaudiere a agenților de poliție prezenți la fața locului și ale căror declarații, aflate la filele 45-48 dosar de urmărire penală sunt identice. De asemenea, în probațiune au solicitat audierea a doi martori G. Codruț și Rezmiveș D. junior, care au fost prezenți la locul faptei, dar nu au fost audiați. Au mai solicitat și examinarea scândurilor ce poartă urme de sânge, pentru a se stabili cui aparțin acestea, deoarece acestea au fost doar fotografiate. Referitor la plângerile formulate împotriva celor două părți vătămate, care sunt cercetate separat, arată că într-unul dintre dosare partea vătămată Raț a fost audiată fără a fi încunoștințați apărătorii inculpaților din prezenta cauză. Față de toate cele menționate apreciază că interesul procurorului este de a administra probe în acuza nu și în apărare, încălcându-se astfel în mod flagrant dreptul la apărare al inculpaților.
În ceea ce privește existența intenției de a suprima viața părților vătămate din dosar, solicită a se constat că aceasta nu există; inculpații R. R. și V.
G. au sosit ulterior, după începerea incidentului și nu era înarmați. De asemenea, niciunul dintre inculpați nu are o statură impozantă, șeful de district fiind cel care a declarat că nu se teme de nimeni. Totodată, deși au solicitat în mod repetat, inculpatul V. nu a fost prezentat la IML nici până în prezent și cu toate că personal a fost la procurorul care instrumentează urmărirea penală, pentru a cere lămuriri i s-a comunicat că dosarul de urmărire penală este la C. .
Curtea atrage atenția apărătorului inculpaților să se refere la temeiurile pentru care s-a solicitat prelungirea stării de arest.
Apărătorul inculpaților R. D., R. R. și V. G., Toth Sonia Ilona, consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestului preventiv nu subzistă și nici măcar n-au existat, astfel că solicită respingerea propunerii de prelungire a stării de arest și punerea de îndată în libertate a inculpaților și, eventual, dacă se consideră necesar, înlocuirea măsurii arestului preventiv cu cea a obligării de a nu părăsi localitatea.
Apărătorul inculpaților R. D., R. R. și V. G., av. W. G.
, solicită a se avea în vedere că urmărirea penală este finalizată, în cauză așteptându-se comunicarea rezultatelor IML și a testului poligraf, al căror conținut nu poate fi afectat de cercetarea în stare de libertate a inculpaților. Mai arată și că din concluziile preliminare a rezultat că viața părților vătămate nu a fost pusă în primejdie și, deci, că nu poate fi avut în vedere încadrarea juridică stabilită.
Curtea atrage atenția apărătorul inculpaților R. D., R. R. și V.
G., av. W. G. că și-a expus poziția în mod amănunțit anterior colegei sale.
Reprezentantul Parchetului constată că apărarea încearcă să arunce vina asupra celor două părți vătămate, întrucât acestea nu au permis inculpaților să plece cu materialul lemnos, dar solicită a se avea în vedere că inculpații se fac vinovați de comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat, pedepsită de lege cu pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani. De asemenea, din referatul întocmit de către procuror rezultă se așteaptă depunerea concluziilor raportului de expertiză medico-legală, ce va stabili numărul de zile de îngrijiri medicale și modalitatea producerii leziunilor.
Consideră că încheierea recurată este temeinică și legală, subzistând temeiurile de fapt și de drept ce au impus luarea măsurii preventive, astfel că solicită respingerea ca nefondat a recursului.
Inculpatul R. D., având ultimul cuvânt, solicită cercetarea în stare de libertate până la depunerea actelor, pentru a avea posibilitatea de a fi cu familia sa, deoarece nu este vinovat de comiterea faptei pentru care este cercetat și regretă cele întâmplate.
Inculpatul R. R., având ultimul cuvânt, solicită a se avea în vedere că este nevinovat, personal a fost lovit din spate și are acasă patru copii, care acum mor de foame. Învederează și faptul că în spital a fost lovit cu pumnul în gură când se afla pe targă, fără a se lua vreo măsură împotriva agresorului.
Inculpatul V. G., având ultimul cuvânt, învederează instanței că nu a mers la locul faptei cu intenția de a se bate și nici înarmat, ci pentru a vedea ce se petrece, pădurarul fiind cel care a lovit primul.
C U R T E A
Prin încheierea penală nr.32 pronunțată la data de 17 ianuarie 2013 de Tribunalul Maramureș în dosarul nr._, în temeiul art. 159 Cod procedură penală, a fost admisă în parte propunerea de prelungire a arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș și în consecință s-a prelungit cu 15 de zile, începând cu data de 21 ianuarie 2013 până la data de 4 februarie 2013
, inclusiv, arestarea preventivă a inculpaților R. D., V. G. .
Conform art. 192 alin. 3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Pentru a pronunța această soluție instanța analizând cererea de prelungire a arestării preventive, a reținut următoarele:
Față de inculpați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Maramureș, în dosarul nr.632/P/2012, prin ordonanța din 23 decembrie 2012 a pus în mișcare acțiunea penală, pentru tentativă la infracțiunile de omor calificat prev. de art.174, 175 alin.1 lit.f și i Cod penal raportat la art.42 din O.U.G.nr.59/2000 cu aplicarea art.33 și art.75 lit.a Cod penal, la aceeași dată fiind emisă și ordonanța de reținere.
Prin încheierea penală nr. 655 din_, Tribunalul Maramureș a dispus arestarea preventivă a inculpaților pe o perioadă de 30 de zile, reținând că, din din actele de urmărire penală efectuate până la momentul luării măsurii arestării preventive a rezultat că există probe și indicii temeinice din care să rezulte presupunerea că inculpații R. D., V. G., R. R., la data de 22 decembrie 2012, ora 15, împreună cu coinculpații Opri Strugurel Mandache și Markocsany Marcu M., au avut un conflict cu angajații Ocolului Silvic
Șomcuta M. - părțile vătămate Raț Călin Feliciu și Lazăr V. I. . Mai precis, la data de 22 decembrie 2012, în jurul amiezii, în timp ce partea vătămată Raț Călin, pădurar în cadrul Ocolului Silvic Șomcuta M. efectua o acțiune de patrulare în pădurea din raza localității Coltău, l-a surprins pe inculpatul R.
D., care era însoțit de doi copii minori, în timp ce tăia fără drept lemne nemarcate cu o secure. Pentru că inculpatul a început să se manifeste violent, partea vătămată a efectuat doar niște fotografii la locul faptei, comunicându-i inculpatului că la ieșire din pădure va fi așteptat de lucrători de poliție, urmând ca aceștia să stabilească măsurile care urmează să fie luate. Față de atitudinea recalcitrantă a inculpatului, partea vătămată a apelat serviciul de urgență 112 dar l-a apelat și pe șeful de district partea vătămată Lazăr V. după care a ieșit din pădure să aștepte forțele de ordine. La scurt timp a apărut inculpatul cu căruța încărcată de lemne. Organele de poliție au purtat o scurtă discuție cu inculpatul însă cum acesta a devenit recalcitrant, gesticulând cu securea pe care o avea în mână, partea vătămată Lazăr V. care în acel moment a ajuns la fața locului, a luat securea din mâna inculpatului, pe care a pus-o în mașina cu care venise, proprietatea sa personală. Angajații ocolului silvic, cele două părți vătămate, i-au cerut inițial inculpatului să descarce lemnele la postul de poliție, însă cum acesta a invocat diverse motive, i-a propus o a doua variantă și anume aceea de a le descărca la locuința președintelui Composesoratului Coltău, care era proprietarul pădurii. Părțile vătămate au stabilit ca pădurarul Raț Călin să meargă în fața căruței, iar șeful de district, partea vătămată Lazăr V. și organele de poliție fiecare cu autoturismul lor pe un alt traseu. Pe drum la un moment dat inculpatul R. D. a oprit susținând atunci când a fost întrebat de ce a făcut-o, că nu poate trece peste șanțul existent. Pe drum șeful de district Lazăr V. făcându-și griji pentru pădurar, nu și-a continuat drumul pe traseul început, întorcându-se după partea vătămată Raț Călin.
Până să ajungă însă în locul unde s-a oprit, inculpatul R. D. a încercat să o anunțe pe soția sa să-i trimită ajutoare, însă cum aceasta nu a răspuns l-a sunat pe fratele său R. R. căruia i-a povestit despre incident. Pe drum, inculpatul R. R. i-a luat cu el și pe ceilalți coinculpați cărora le-a cerut să vină cu el "la colțul pădurii";.
La sosirea și a celorlalți inculpați incidentul a luat amploare, context în care părțile vătămate au fost lovite cu lemnele din căruță în diverse zone ale corpului, până când partea vătămată Raț Călin a căzut într-un șanț fiind plin de sânge.
Scandalul și violențele au încetat doar pentru că a apărut fratele mai mare a inculpaților, numitul R. Ș. și a intervenit și soția părții vătămate Lazăr, martora Lazăr E. .
Arestarea preventivă a inculpaților a fost dispusă în condițiile prevăzute în art. 143 și cu respectarea prevederilor art. 148 lit. f din Codul procedură penală, reținându-se că din datele existente rezultă presupunerea rezonabilă că inculpații au săvârșit o infracțiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică.
Conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură penală, arestarea preventivă a inculpatului dispusă de instanță poate fi prelungită în cursul urmăririi penale, motivat, dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. În cauză, temeiul avut în vedere la arestarea preventivă a fost cel prevăzut de art. 148 lit. f Cod procedură penală (reținându-se că inculpații au săvârșit cu intenție o infracțiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai
mare de 4 ani și există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică).
T. a constatat că dispozițiile legale anterior menționate sunt incidente, având în vedere infracțiunea pentru care sunt cercetați inculpații, modalitatea în care se presupune că ar fi fost comisă, rezonanța socială puternic negativă a acesteia.
Pedepsele prevăzute de lege pentru presupusele fapte sunt mai mari de 4 ani închisoare și lăsarea sa în libertate prezintă și în prezent pericol concret pentru ordinea publică, fiind necesară în continuare privarea sa de libertate (acest pericol este relevat de modalitatea concretă în care a acționat inculpatul, de natura și gravitatea deosebită a faptelor pentru care este cercetat acesta).
T. a constatat că la acest moment al urmăririi penale și al analizării cererii de prelungire a stării de arest a inculpaților nu au fost aduse probe suplimentare care să determine de o manieră convingătoare instanța că indiciile temeinice avute în vedere la momentul luării măsurii arestării preventive cu privire la săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat s-ar fi schimbat. Având în vedere că din probele administrate până la acest moment nu a fost clarificată pe deplin starea de fapt și nici participația și contribuția fiecăruia dintre inculpați la comiterea faptelor, tribunalul a apreciat că în interesul urmăririi penale și pentru o justă soluționare a cauzei se impune prelungirea stării de arest a inculpaților. Instanța a considerat ca fiind deosebit de utilă și concludentă în soluționarea cauzei efectuarea expertizei medico-legale privitoare la leziunile prezentate de părțile vătămate Raț Călin Feliciu și Lazăr V. I. precum și mecanismul de producere al acestora, acte medico-legale care în mod cert vor constitui elemente probatorii care vor lămuri atât starea de fapt cât și
încadrarea juridică a faptelor de care sunt acuzați inculpații.
În raport de complexitatea cauzei, în vederea lămuririi tuturor aspectelor ce vizează atât starea de fapt cât și încadrarea juridică ce a fost dată faptelor, tribunalul a apreciat că la acest moment al urmăririi penale măsura arestării preventive a inculpaților se impune a fi prelungită pe un termen rezonabil de 15 de zile, pentru efectuarea actelor de urmărire penală pe care le-a indicat procurorul în cerere. De asemenea, tribunalul a apreciat că prelungirea măsurii arestării preventive se justifică întrucât temeiurile avute inițial în vedere la luarea acestei măsuri nu s-au modificat iar în raport de situația personală a fiecăruia dintre inculpați, instanța a apreciat că niciunul dintre aceștia nu prezintă garanții suficiente de natură să înlăture riscul sustragerii de la urmărirea penală.
T. a reținut și că niciunul dintre inculpați nu are un loc de muncă stabil.
În temeiul art. 192 alin.3 C.pr.pen., cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei încheieri au formulat recurs inculpații R. D., R. R. și V. G. prin care au solicitat admiterea recursului, casarea încheierii penale atacate, cu consecința punerii de îndată în libertate a inculpaților.
În motivele de recurs inculpații prin apărătorii aleși ai acestora au arătat că pentru a se asigura buna desfășurare a procesului penal, nu este necesară menținerea acestora în stare de arest preventiv, întrucât nu există riscul ca
inculpații să se sustragă urmăririi penale ci au tot interesul să participe la cercetări, deoarece la rândul acestora au formulat plângeri penale împotriva celor două părți vătămate pentru comiterea mai multor infracțiuni decât cele pentru care sunt cercetați inculpații.
Motivele prelungirii stării de arest a inculpaților sunt necomunicarea rezultatului raportului de expertiză medico-legală privind pe părțile vătămate și necomunicarea rezultatului la testul poligraf. Cu privire la cel din urmă aspect s- a arătat că inculpații în data de 16 ianuarie 2013 au fost duși pentru efectuarea
testului poligraf, însă acest fapt nu este real, întrucât inculpații nu au fost testați cu aparatul poligraf.
Pe de altă parte, inculpații fiind arestați preventiv, chiar dacă ar fi fost testați cu aparatul poligraf, această probă ar fi lovită de nulitate absolută.
Față de cele învederate mai sus inculpații au solicitat să se constate că motivele de prelungire a măsurii arestării preventive nu sunt justificate.
Referitor la pericolul pentru ordinea publică, inculpații au arătat că nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, nu au antecedente penale, nu sunt cunoscuți în comunitatea din care fac parte ca fiind persoane agresive, fac parte din familii organizate, au copii minori în întreținere și nu au ridicat probleme în comunitatea acestora.
Inculpații au mai arătat că părțile vătămate i-au agresat pe aceștia, părțile vătămate fiind cunoscute ca persoane agresive, care au lovit mai multe persoane de etnie rromă.
Totodată inculpații au mai arătat că Parchetul nu a răspuns la cererile formulate în apărare de aceștia, în sensul că au formulat trei plângeri penale împotriva părților vătămate, care au fost solicitate a fi conexate la prezentul dosar, însă s-au constituit trei dosare separate.
Cu privire la inculpatul R. D. s-a reținut greșit ca temei de prelungire a măsurii arestării preventive disp. art.184 lit.d C.p.p. întrucât nu se poate accepta ideea că existența unei hotărâri definitive de condamnare pronunțată anterior, cu suspendare condiționată a executării pedepsei, s-ar încadra în disp. art.148 lit.d C.p.p. deoarece acest temei poate fi reținut doar dacă s-a săvârșit o nouă infracțiune cu intenție, ceea ce nu s-a realizat în prezenta cauză.
Referitor la gradul de pericol social concret pe care l-ar prezenta inculpații lăsați în libertate, s-a arătat că încadrarea juridică a faptei în tentativă la omor calificat, este greșită, întrucât părțile vătămate au suferit leziuni care necesită pentru vindecarea acestora un număr de 8-9 zile de îngrijiri medicale, nefiind pusă în pericol viața acestora, sens în care fapta comisă de inculpați s-ar încadra în infracțiunea de lovire sau alte violențe, limite de pedeapsă care nu permit arestarea, iar inculpații nu prezintă pericol social sub acest aspect.
Verificând încheierea penală atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de inculpați, precum și a celor care puteau fi puse în discuție din oficiu, Curtea reține următoarele:
Instanța de fond a reținut în mod corect că în cauză sunt întrunite condițiile prevăzute de art.143 și art.148 lit.f C.p.p. deoarece din probele administrate până la această dată rezultă presupunerea că inculpații R. D.
, V. G. și R. Tudor au comis infracțiunea pentru care sunt cercetați, în sensul că la data de 22 decembrie 2012 în timp ce partea vătămată Raț Călin pădurar în cadrul ocolului silvic Șomcuta M. efectua o acțiune de patrulare în pădurea situată în hotarul localității Coltău, l-a surprins pe inculpatul R. D.
, care era însoțit de doi copii minori, în timp ce tăia fără drept arbori nemarcați. Inculpatul fiind violent, partea vătămată a efectuat doar niște fotografii la fața locului, comunicându-i acestuia că la ieșirea din pădure va fi așteptat de organele de poliție.
Partea vătămată a apelat Serviciul de urgență 112 solicitând ajutorul șefului de district partea vătămată Lazăr V., care împreună cu organele de poliție au așteptat pe inculpat la ieșirea din pădure.
Organele de poliție au purtat o scurtă discuție cu inculpatul, care s-a manifestat violent, amenințând cu securea pe partea vătămată Lazăr V., care a luat securea din mâna inculpatului, pe care a pus-o în autoturismul proprietate personală cu care s-a deplasat în acel loc.
Părțile vătămate au solicitat inculpatului să descarce lemnele la postul de poliție, însă acesta a arătat că va duce lemnele la locuința președintelui composesoratului Coltău, care este proprietarul pădurii.
Pe drum înspre locuința președintelui composesoratului, inculpatul R.
D. a apelat pe fratele său R. Tudor, căruia i-a relata despre cele întâmplate, acesta din urmă i-a luat și pe ceilalți coinculpați și au venit în ajutorul inculpatului R. D. .
La sosirea celorlalți inculpați incidentul a luat amploare, context în care părțile vătămate au fost lovite cu lemnele din căruță în diverse zone ale corpului, partea vătămată Raț Călin căzând într-un șanț și sângerând abundent.
Violențele inculpaților au încetat doar în momentul în care la fața locului a ajuns fratele mai mare al inculpaților R. Ș. și soția părții vătămate Lazăr V.
, care au aplanat scandalul .
Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea presupus a fi comisă de inculpați este închisoarea mai mare de 4 ani, iar inculpații prezintă pericol concret pentru ordinea publică prin natura deosebit de gravă a presupusei infracțiuni reținute în sarcina acestora, împrejurările în care s-a comis fapta, modalitatea săvârșirii infracțiunii, precum și urmările acesteia.
Analizând măsura arestării preventive din perspectiva art.5 CEDO considerăm că instanța a apreciat corect că proclamând dreptul la libertate, convenția consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar (AMUUR v. Franța).
Protejarea libertăților individuale împotriva ingerințelor arbitrare ale autorităților nu trebuie să stânjenească însă eforturile instanțelor în administrarea probelor, desfășurarea procesului în bune condiții (Tomasi v.Franța).
Expunerea limitativă a motivelor pentru care o persoană poate fi privată de libertate, se regăsește în dispozițiile art.148 C.pr.pen.
Analizând motivele prelungirii măsurii arestării preventive din perspectiva art.143 și 148 lit. f C.pr.pen., tribunalul a avut în vedere necesitatea pentru ca o măsură de arestare să fie permisă, existența unor motive plauzibile de a se bănui că s-a săvârșit o infracțiune.
Noțiunea de motive plauzibile aparține Curții Europene și își are corespondent în legea română, în cerința de a exista indicii temeinice cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.
Motivele plauzibile depind de circumstanțele particulare ale fiecărui caz.
Organul judiciar este obligat să ofere un minim de fapte și informații care să convingă instanța cu privire la existența indiciilor temeinice că s-a săvârșit o infracțiune.
Acest aspect nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. (Brogan și Murray).
Astfel, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că faptele care implică bănuieli nu prezintă același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea.
Aplicând aceste principii în prezenta cauză, Curtea constată că sunt întrunite condițiile privind prelungirea măsurii arestării preventive în faza de urmărire penală potrivit art.155 C.p.p., întrucât nu s-a întocmit raportul de expertiză medico-legală solicitat pentru părțile vătămate Raț Călin și Lazăr V., care urmează să stabilească dacă viața părților vătămate a fost sau nu pusă în pericol. De asemenea, urmează să fie întocmite rapoarte privind testarea cu aparatul poligraf al celor trei inculpați.
Susținerile inculpaților prin apărătorii aleși ai acestora referitore la faptul că inculpații ar fi fost testați cu aparatul poligraf la data de 16 ianuarie 2013, nu
este reală, întrucât din dosarul de urmărire penală rezultă că testarea cu paratul poligraf al celor trei inculpați a fost stabilită pentru data de 21 ianuarie 2013.
La fel susținerea inculpaților referitoare la încadrare juridică a faptei, în sensul că aceasta nu ar fi tentativă la omor calificat, ci doar lovire sau alte violențe, nu poate fi verificată în această fază a procesului de recurs la încheierea de prelungire a măsurii arestării preventive în faza de urmărire penală. Încadrarea juridică a faptei urmează să fie făcută la terminarea urmăririi penale prin actul de trimitere în judecată, sau în faza de judecată după finalizarea cercetării penale.
Neîntemeiată este și susținerea apărătorilor inculpatului R. D. referitoare la reținerea disp. art.148 lit.d C.p.p. ca temei al prelungirii măsurii arestării preventive, întrucât acest temei nu a fost reținut de către instanța de fond în motivarea încheierii de prelungire a măsurii arestării preventive, ci doar disp. art.148 lit.f C.p.p.
Nici susținerile apărătorilor aleși ai inculpaților referitoare la modalitatea în care se desfășoară urmărirea penală, respectiv că inculpaților nu le-au fost admise anumite probe solicitate în apărare, nu pot fi verificate în această fază a procesului. Modalitatea în care s-a desfășurat urmărirea penală urmează să fie verificată de către instanța de fond la sesizarea acesteia prin rechizitoriu potrivit art.300 C.p.p.
Având în vedere că temeiurile care au dus la luarea măsurii arestării față de cei trei inculpați subzistă și în prezent, că nu au apărut temeiuri noi care să impună revocarea măsurii arestării preventive, la fel nu se justifică înlocuirea acestei măsuri cu o altă măsură mai puțin restrictivă, cum ar fi cea de a nu părăsi localitatea sau țara, cel puțin la acest moment procesual, că urmărirea penală nu a fost finalizată, pentru motivele care sau arătat în detaliu mai sus, în baza art.385/15 pct.1 lit.b C.p.p. recursul formulat de inculpații R. D., R.
R. și V. G. împotriva încheierii penale nr.32 din 17 ianuarie 2013 a T. ui M. urmează să fie respins, ca nefondat.
În baza art.189 C.p.p. urmează să se stabilească în favoarea Baroului de Avocați C. suma de câte 50 lei (150 lei) reprezentând onorarii provizorii pentru apărătorii din oficiu, care vor fi suportate din FMJ.
Potrivit art.192 alin.2 C.p.p. inculpații urmează să plătească statului suma de câte 350 lei cheltuieli judiciare, din care suma de câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpații R. | D., R. | R. | și |
V. G. împotriva încheierii penale nr. 32 din_ a T. | ui M. | . |
Stabilește în favoarea Baroului C., suma de câte 50 lei, ce se va avansa din fondul M. ui Justiției reprezentând onorarii pentru apărătorii din oficiu.
Obligă pe recurenți să plătească în favoarea statului suma de câte 350 lei cheltuieli judiciare, din care câte 50 lei reprezentând onorariu avocațial.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, azi,_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
V. G. | L. | H. | C. | I. |
G.
T. G.
Red.V.G./S.M.D.
3 ex./_ .
Jud.fond. A. Codruța
| ← Încheierea penală nr. 98/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 9/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
