Încheierea penală nr. 7/2013. Prelungirea arestului preventiv

Decizii și sentințe penale - Curtea de Apel Cluj (2013)

R O M Â N I A TRIBUNALUL SĂLAJ SECȚIA PENALĂ

Dosar nr. _

Date cu caracter personal Nr. operator: 2516

ÎNCHEIEREA PENALĂ NR. 7/R

Ședința publică de la 25 Februarie 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: S. M.

Judecător: B. D. Ț. Judecător: C. T. Grefier: M. J. D.

Ministerul Public este reprezentat prin procuror D. B. ușan din cadrul DIICOT Biroul Teritorial S.

S-a luat în examinare recursul declarat de Ministerul Public DIICOT Biroul Teritorial S. împotriva încheierii penale nr. 9/A din_, pronunțată de Judecătoria Zalău în dosar nr._ .

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă inculpatul R. L.

M., în stare de arest preventiv, asistat de apărător ales av. P. Mircea, din cadrul Baroului S. .

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

La solicitarea instanței, nemaifiind alte cereri sau excepții de formulat, instanța acordă cuvântul în dezbateri asupra recursului declarat.

Reprezentantul Ministerului Public, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate - Organizată și Terorism- Biroul Teritorial S., procuror D. B. ușan, învederează instanței de judecată că în dosarul nr. 63D/P/2012 inculpatul minor R. L.

M., este cercetat, alături de inculpații Pucean D. F., Dumitru Mădălin Ionel și Tudor Radu M., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de: art. 8 din Legea 39/2003 cu aplicarea art. 99 și următ. C.p., respectiv inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, fapta fiind comisă în timpul minorității, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1,5 la 7,5 ani; art. 215, alin 1 și 2 C.P. cu aplic. art. 41 alin. 2 C.p. și art. 99 și următ. C.p., respectiv inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul a unui folos material injust, înșelăciunea fiind comisă prin folosirea de mijloace frauduloase în formă continuată și în perioada minorității, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1,5 la 7,5 ani; art. 49 alin. 1 din Legea nr. 161/2003 cu aplic. art. 41 alin.2 C.p. și art. 99 și următ. C.p., respectiv cauzarea unui prejudiciu patrimonial unei persoane prin introducerea și modificarea de date informatice ori prin

împiedicarea în orice mod a funcționării unui sistem informatic, în scopul de a obține un beneficiu material pentru sine sau pentru altul, fapta fiind comisă în formă continuată și în perioada minorității, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de la 1,5 la 6 ani și interzicerea unor drepturi, totul cu aplicarea art. 33 lit.a C.p. . În propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive a fost arătată starea de fapt și modul de săvârșire al faptelor. În esență, s-a reținut că inculpații Pucean D. F., R. L. M. si Tudor Radu M. au creat mai multe conturi pe site-ul www.okazii.ro prin care expuneau spre vânzare mai multe telefoane mobile, pe care nu le dețineau în realitate și pe care le vindeau cu sume cuprinse între 1000 și 2000 lei. Astfel, inculpații, folosindu-se de date false, creau conturi fictive pe site-ul www.okazii.ro folosind date de identificare ale unor persoane fictive. Pe aceste conturi, inculpații postau anunțuri de valorificare a telefoanelor mobile menționate anterior, cu precizarea că acestea trebuiau plătite in avans. Ulterior, inculpații erau contactați de către potențialii clienți, iar in urma acestor contacte, prin intermediul canalului de comunicare yahoo messenger, stabileau detalii cu privire la modalitatea de plată.

Prin încheierea nr. 5/A din_, Judecătoria Zalău a dispus măsura arestării preventive a inculpatului, iar ulterior, prin încheierea nr. 9/A din_ a Judecătoriei Z., s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive a inculpatului minor R. L. cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.

Motivele pentru care s-a formulat propunerea de prelungire a arestării preventive are la bază o serie de aspecte: sunt necesare efectuarea unor acte de urmărire penală, respectiv efectuarea unei percheziții informatice asupra mijloacelor de stocare a datelor informatice aparținând inculpatului minor R. L.

M., descoperite cu ocazia percheziției domiciliare efectuate la locuința acestuia; identificarea și audierea unui număr de aproximativ 200 de părți vătămate; solicitarea de la administratorului site-ului de profil "Mercador.ro"; a conturilor create de inculpatul minor pentru vânzarea fictivă a telefoanelor mobile și identificarea și audierea părților vătămate fraudate prin intermediul acestui site; extinderea cercetărilor penale față de învinuitul R. C. V. și a învinuitului

R. Ș. an Gabriel, respectiv tatăl și fratele inculpatului minor R. L. M.

, cu privire la complicitatea acestora la comiterea infracțiunii de înșelăciune, aspecte care rezultă din declarațiile inculpaților Pucean D. și Dumitru Mădălin Ionel, de menționat fiind că sumele de bani erau împărțite în mod egal cu fratele si tatăl inculpatului si cu ceilalți inculpați; audierea învinuitului minor Zamfir Ionuț folosit de către inculpatul minor R. L. M. pentru ridicarea sumelor de bani trimise de către părțile vătămate; identificarea și audierea persoanei necunoscute care i-a valorificat inculpatului minor un număr de două laptop-uri descoperite cu ocazia perchezitiei domiciliare la locuința acestuia, aceste bunuri făcând obiectul unei plângeri depuse de partea vătămată P. Gabriel cu privire la sustragerea mai multor laptop-uri din magazinul deținut de către acesta din municipiul București.

Este necesară, arată reprezentantul Ministerului Public, efectuarea unei confruntări între inculpatul minor R. L. și inculpatul Pucean D., cu privire la identificarea părților vătămate fraudate de către fiecare inculpat.

Din probele administrate în cauză rezultă că temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive a inculpatului minor R. L. M. subzistă în continuare, apreciază reprezentantul Ministerului Public, impunându-se în continuare menținerea stării de arest.

Astfel, pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 4 ani, iar pericolul concret pentru ordinea publică se apreciază atât în raport de datele referitoare la persoana inculpatului, cât și la datele referitoare la fapte, respectiv natura și gravitatea infracțiunilor comise și rezonanța negativă produsă în comunitate ca urmare a săvârșirii acesteia.

Solicită, așadar, admiterea recursului formulat și să se dispună prelungirea arestării preventive pentru o durată de 20 de zile. Este adevărat că inculpatul este minor și acesta a recunoscut săvârșirea faptelor, însă numărul părților vătămate induse în eroare este foarte mare. Și alte instanțe din țară au dispus în astfel de spețe luarea măsurii arestării preventive, apreciindu-se că faptele sunt foarte grave. Consideră că faptele acestuia prezintă un caracter deosebit de grav al pericolului social.

Raportat la condiția că lăsarea în libertate a inculpatului să prezinte un pericol pentru ordine publică, conform art. 148, lit. f) Cod procedură penală, reprezentantul Ministerului Public, procuror D. B. ușan arată că existența pericolului public rezultă din însuși pericolul social al infracțiunilor de care este învinuit inculpatul de-a lungul lungii activități infracționale. Apreciază existența unui pericol concret pentru ordine publică, motiv pentru care solicită instanței admiterea recursului și prelungirea arestării preventive a inculpatului minor R.

.
Reprezentantul inculpatului, av. P. Mircea, având cuvântul asupra recursului declarat, solicită instanței respingerea recursului formulat, întrucât, arată acesta, temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive nu mai subzistă.
Lucrurile s-au schimbat, arată reprezentantul inculpatului, iar la stabilirea măsurilor ce trebuie luate față de un inculpat minor instanța trebuie să țină seama de faptul că, în perioada de formare și dezvoltare, minorii nu posedă același discernământ ca și majorii și că ei sunt mult mai receptivi la influențele care se exercită asupra lor, de faptul că minorii au o experiență mai redusă de viață, putând cădea mai ușor în greșeli. Totodată, aceasta este vârsta la care minorii pot fi mai ușor reeducați, și aceasta se datorează tocmai perioadei de formare prin care aceștia trec.
O măsură de arestare preventivă pe termen lung, precum și aplicarea unor pedepse cu închisoarea în cazul infractorilor minori nu poate avea decât un efect negativ asupra lor, existând în acest sens anumite studii care arată că rata recidivei în cazul aplicării unor pedepse cu închisoarea în cazul unor inculpați minori este mai ridicată decât în cazul în care se aplică de către instanță o măsură educativă.
Inculpatul minor R. n L. are nevoie de consiliere psihologică, arată reprezentantul acestuia. Măsurile luate de inculpații minori trebuie să fie total diferite de pedepsele și măsurile aplicate majorilor, accentul fiind pus pe necesitatea facilitării reintegrării acestuia în comunitate, astfel conform
prevederilor art. 40, alin. 1 din Convenția pentru promovarea drepturilor copilului, la care România a aderat prin Legea 181/1990. Tot în această convenție este prevăzut faptul că este de preferat ca minorii să nu fie supuși procedurilor juridice standard și instituționalizării, adoptându-se mai degrabă soluții alternative, pentru a se asigura copiilor un tratament în interesul bunăstării lor și proporțional cu situația lor și cu infracțiunea săvârșită.
În cauza Jiga contra României s-a arătat faptul că, deși anumite infracțiuni prezintă un pericol social special pentru ordine publică, acesta scade odată cu trecerea timpului, prin urmare, se impune de fiecare dată reevaluarea condițiilor ce trebuie îndeplinite pentru menținerea arestării preventive.
Reprezentantul inculpatului apreciază că consilierea inculpatului minor pe parcursul desfășurării procesului penal mărește șansele de resocializare ale copilului, fapt ce se impune în cazul minorilor, deoarece aplicarea unor pedepse grave sau luarea unor măsuri restrictive de liberate pe o perioadă lungă de timp pot avea repercursiuni grave asupra dezvoltării minorului.
În art. 37 din Convenția pentru promovarea drepturilor copilului, la care România a aderat prin Legea 181/1990, este prevăzut faptul că arestarea minorului este o măsură extremă și aceasta trebuie să fie dispusă pe o durată cât mai mică.
Prin elementele de probă existente în cauză, se impune concluzia că prelungirea măsurii arestării preventive nu se impune în prezenta cauză, raportat la dispozițiile art. 5, pct. 1 din CEDO, privind cazurile în care de excepție în care o persoană poate fi lipsită de apărare.
Potrivit dispozițiile art. 160 ind. h alin. 3 Cod procedură penală, minorul mai mare de 16 ani poate fi arestat preventiv în cursul urmăririi penale de o durată de cel mult 20 de zile, numai dacă sunt îndeplinite dispozițiile art. 148 Cod procedură penală. Totodată, acest articol mai prevede că arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale nu poate să depășească, în total, un termen rezonabil și nu mai mult de 90 de zile, dar, în prezenta cauză, arată reprezentantul inculpatului minor R. L., acesta arestat preventiv de o perioadă mult mai mare.
Acest minor a recunoscut tot organelor de cercetare, iar lăsarea lui în libertate nu va zădărnici cercetările acestor organe, putând fi audiate persoanele înșelate, se vor putea efectua perchezițiile informatice, se va putea audia minorul Zamfir Ionuț și toate celelalte.
Obligațiile puse în sarcina inculpatului, scopurile prevăzute de legiuitor pot fi asigurate și în condițiile eliberării inculpatului. Inculpatul are 16 ani, perioada petrecută deja în arest este suficientă, nefăcându-se nimic în această perioadă pentru reeducarea lui.
Pentru toate aceste considerente, solicită instanței respingerea recursului formulat.
Având cuvântul asupra recursului, inculpatul R. L. arată instanței că achiesează la concluziile apărătorului său, regretă fapta și solicită judecarea în stare de libertate, învederând că va răspunde sesizărilor organelor de cercetare penală ori de câte ori este nevoie.
Instanța reține cauza în pronunțare.
T R I B U N A L U L,
Prin încheierea penală nr.9/A/_, pronunțată de Judecătoria Zalău,în baza art. 155 și următoarele C.proc.pen.,s-a respins ca neîntemeiată propunerea Parchetului de pe L. Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate - Organizată și Terorism- Biroul Teritorial S. privind prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului R. L. -M. (fiul lui C. V. și R. născut la data de_ în municipiul București sector 2, CNP 1., arestat în baza M.A.P. nr. 2/J/_, emis de Judecătoria Zalău în dosarul nr._ )
În baza art.139 rap la art. 145 alin. 1 C.proc.pen., s-a dispus înlocuirea măsurii arestarii preventive cu măsura obligarii de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Ș. de Jos, jud.Ilfov, fara incuviintarea organelor judiciare pe o perioada de 30 de zile incepand cu data de 02 martie 2013 până la 31 martie 2013 inclusiv, fata de inculpatul minor R. L. -M., fiul lui C. V. și R. născut la data de_ în municipiul București sector 2, cetățean român, studii 8 clase, fără ocupație și loc de muncă, necăsătorit, stagiul militar nesatisfăcut, cu domiciliul în comuna Ș. de Jos, I. F. nr.13 jud Ilfov,
În baza art.145 alin.12 lit.c) C.proc.pen., s-a impus inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu părăsi localitatea să nu se apropie si sa nu comunice direct sau indirect cu partile vatamate si cu martorii.
În baza art.145 alin.3 Cod procedură penală, s-a atras atenția inculpatului că in caz de incalcare cu rea-credinta a masurii aplicate sau a obligatiilor impuse de organul judiciar, se va înlocui măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarele:
În dosarul nr.63/D/P/2012 al D.I.I.C.O.T. - Biroul Teritorial S. se efectuează cercetări față de inculpații Pucean D. F., R. L. M., Dumitru Madalin Ionel, Tudor Radu M., Niculae M. a, Niculae Gheorghe și Zamfir Ionuț pentru comiterea infracțiunilor de inițierea sau constituirea ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui grup în vederea săvârșirii de infracțiuni, prevăzută de art.8 din Legea 39/2003, înșelăciune, prevăzută de art.215 alin.1 și 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și fraudă informatică sau complicitate la fraudă informatică, după caz, prevăzută de art.49 alin.1 din Legea
nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal și, respectiv art.26 Cod penal raportat la art.49 alin.1 din Legea nr.161/2003, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, totul cu aplicarea art.33 lit.a) Cod penal, în cazul inculpatului minor R. L.
cu aplicarea art.99 alin.3 Cod penal pentru fiecare infracțiune.

Inculpatul minor R. L. M. a fost racolat de către inculpatul Pucean

F. începând cu luna iunie 2012, pentru comiterea de infracțiuni informatice prin inducerea in eroare a părților vătămate, respectiv prin valorificarea fictiva a unor telefoane mobile pentru sume cuprinse 200-1000 de lei. Activitatea s-a infracțională s-a desfășurat în concret astfel:
1. În vara anului 2012, în urma propunerii făcute de Pucean D. F. inculpatul minor R. L. M. a creat diferite conturi fictive pe site-ul www.okazii.ro folosind date de identificare ale unor persoane fictive si prin postarea unor anunturi de valorificare a telefoanelor mobile mentionate anterior cu precizarea ca, acestea trebuiau platite in avans.
2. Ulterior inculpatul minor R. L. M. era contactat de catre potentialii clienti iar in urma acestor contacte, prin intermediul canalului de comunicare yahoo messenger stabilea detalii cu privire la modalitatea de plata. De asemenea, cu aceasta ocazie inculpatul minor oferea numerele de telefon reale urmand ca detaliile finale sa fie stabilite prin intermediul telefonului mobil. Astfel, la solicitarea inculpatului minor, clientul trebuia să plătească în avans o anumită sumă de bani, de regulă jumătate din valoarea telefonului, care ulterior erau expediate inculpatului Dumitru Madalin Ionel la diferite oficii poștale din municipiul București, sau la diferite agenții a unor bănci din același oraș prin intermediul sistemului Western Union.Acești inculpati se deplasau la oficiile poștale sau la agențiile băncilor mai sus amintite de unde ridicau sumele de bani trimise de către părțile vătămate, iar ulterior aceste sume de bani erau împărțite cu inculpatii Pucean D. F. și Dumitru Mădălin Ionel.
3. Dupa primirea acestor sume de bani cu titlu de avans, inculpatul minor R.
  L. M. ii contacta telefonic pe clienti si le comunica ca s-a produs o eroare in sistemul de expediere a coletului in care se afla presupusul telefon mobil, coletul fiind expediat cu ramburs, clientul urmand sa achite din nou inculpatilor o suma de bani cu titlu de avans cuprinsa intre 200-1000 de lei, iar in caz contrar coletul nu mai era predat.
4. Pentru a castiga increderea clientilor in ceea ce priveste primirea telefoanelor mobile inculpatul minor R. L. M., se prezenta clientilor prin intermediul telefonului mobil ca fiind angajat a unor firme de curierat (Urgent Curier și Fan Courier) si le comunicau acestora ca sunt in posesia coletului ce contine telefonul mobil, dar ca il va preda partii vatamate numai in situatia in care va primi confirmarea achitarii avansului.

In aceasta situatie, pentru ca partile vatamate sa poata intra in posesia telefoanelor mobile comandate erau de acord sa plateasca din nou avans cuprins intre 200-1000 de lei prin intermediul mandatelor postale sau a sistemului Western Union, sumele încasate pe numele lui Dumitru Madalin fiind împărțite între cei trei inculpați respectiv între Pucean D. F. și Dumitru Mădălin Ionel și Dumitru Madalin

Dupa ce partile vatamate livrau din nou aceste sume de bani inculpatul minor R. L. M. se deplasa împreună cu inculpații Dumitru Madalin Ionel și Pucean D. F., la diverse oficii postale sau agentii bancare incasand aceste sume, profitul realizat fiind impartit in mod egal cu aceștia.

Practic, activitatea infracțională a acestui inculpat minor a început în vara anului 2012, iar din analiza proceselor - verbale de consemnare a convorbirilor telefonice rezultă faptul că, doar în perioada noiembrie 2012 - ianuarie 2013, inculpatul minor R. L. M. împreună cu inculpatul Pucean D. F. a indus în eroare un număr de aproximativ 150 de părți vătămate, identificate până în prezent de către organele de urmărire penală, prejudiciul cauzat fiind în sumă de aproximativ 300 milioane lei vechi.

Inculpatul a fost reținut la data de_ ora 22.30, prin ordonanța Biroului Teritorial S. - D.I.I.C.O.T. pentru 24 de ore, iar ulterior arestat preventiv pe perioadă de 19 zile, în baza încheierii nr.5/_ a Judecătoriei Z. . Prin încheierea nr. 5/R din data de_ a T. ui S. pronunțată în Dosar nr. 649/337/_, s-a casat încheierea Judecătoriei Z. nr. 6/A/_ și s-a dispus prelungirea arestării preventive luate față de inculpatul minor R. L. M. prin Încheierea de ședință nr.5/A din data de_, pentru o durată de 20 de zile începând cu data de_ până la_ .

Pentru luarea măsurii arestării preventive față de inculpat s-au avut în vedere dispozițiile art.148 lit.f) Cod procedură penală, în sensul că există indicii temeinice că inculpatul a săvârșit infracțiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani și există probe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Potrivit art. 155 alin.1 C.proc.pen. în cursul urmăririi penale, arestarea inculpatului dispusă de judecător poate fi prelungită motivat dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Instanța verifică exclusiv dacă temeiurile care au determinat arestarea inițială impun în continuare privarea de libertate sau dacă există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate. Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, atât la luarea, cât și la prelungirea măsurii arestării preventive, este suficient să existe indicii (și nu exclusiv probe indubitabile din care să rezulte vinovăția inculpatului) că inculpatul a săvârșit infracțiunea. În hotărârile Brogan c. Marii Britanii și Murray c. Marii Britanii, Curtea a arătat că art. 5 paragraf. 1 lit. c nu presupune ca autoritățile să dispună de probe suficiente pentru a formula acuzații încă din momentul arestării. Rolul acestei măsuri trebuie să fie acela de a permite clarificarea sau, dimpotrivă, înlăturarea suspiciunilor. Faptele care suscită bănuieli nu au același nivel de certitudine cu cele care permit inculparea și, cu atât mai puțin, cu cele care permit condamnarea. În aplicarea acestor dispoziții, instanța nu statuează asupra temeiniciei acuzațiilor, examinarea temeiniciei acuzațiilor efectuându-se în baza sesizării prin rechizitoriu.

În jurisprudența sa Curtea Europeană a Drepturilor Omului a expus patru motive fundamentale acceptabile pentru arestarea și desigur menținerea acestei măsuri a unui inculpat suspectat că a comis o infracțiune: pericolul ca acuzatul să

fugă (Stogmuller împotriva Austriei Hotărârea din_ ), riscul ca acuzatul, odată pus în libertate, să împiedice aplicarea justiției (Wemhoff împotriva Germaniei, Hotărârea din_ ), riscul să comită noi infracțiuni (Matzenetter împotriva Austriei), sau să tulbure ordinea publică (Letellier împotriva Franței, Hotărârea din_ și Hendriks împotriva Olandei, Hotărârea nr.43701 din _

Infracțiunile de genul celor reținute în sarcina inculpatului au un impact puternic în rândul opiniei publice, motiv pentru care se impune o reacție promptă a autorităților care să conducă la arestarea preventivă a persoanelor bănuite de comiterea unor astfel de infracțiuni, pentru înlăturarea temerii colective, dovedind că împotriva unor fapte periculoase, instituțiile statului acționează în mod eficient, iar legea este aplicată cu hotărâre.

Cu privire la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului instanța a avut în vedere natura și gravitatea faptelor, modalitatea concretă de comitere a acestora, circumstanțele reale ale faptelor, caracterul organizat și extins al activității infracționale, toate acestea în contextul în care, în prezent, fenomenul infracțional atinge cote alarmante iar fapte de natura acelora sub aspectul cărora este cercetat inculpatul cunosc o creștere îngrijorătoare.

Pericolul social pentru ordinea publica este pe deplin dovedit prin modul de săvârșire a faptei si prin conduita inculpatului, însă pericolul concret pentru ordinea publică pe care l-ar reprezenta inculpatul dacă ar fi pus în libertate, se va estompa suficient de mult la momentul expirării prelungirii arestării dispuse prin încheierea nr. 5/R din data de_ a T. ui S. pronunțată în Dosar nr. 649/337/_ ; după parcurgerea a 39 de zile de arest preventiv și 24 de ore de reținere, pentru a nu mai exista în rândul societății acea stare de temere creată de sentimentul lipsei de reacție fermă din partea autorităților judiciare în fața fenomenului infracțional.

Fără a antama fondul cauzei, instanța a observat că, în ceea ce privește inculpații minori, regula o reprezintă, în cazul în care aceștia răspund penal pentru faptele lor, luarea unei măsuri educative și excepția este aplicarea unei pedepse (art. 100 C.p.). Prin urmare, legiuitorul a avut în vedere în cazul acestei categorii de inculpați instituirea unui tratament sancționator mai blând, în considerarea vârstei fragede la care aceștia se află, a tentațiilor specifice perioadei de adolescență, a faptului că personalitatea lor este în formare și că pot fi ușor influențați de mediul social în care își petrec timpul. Aceleași rațiuni au fost preluate și consacrate în materia măsurilor preventive (art. 160 ind e și urm C.p.p); art. 160 ind. h C.p.p. stabilind că durata maximă a arestării preventive în cursul urmăririi penale a inculpatului minor cu vârsta mai mare de 16 ani nu poate să depășească, în total, un termen rezonabil și nu mai mult de 90 de zile, iar în mod excepțional când pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață sau închisoarea de, sau mai mare de, 10 ani arestarea preventivă a inculpatului minor în cursul urmăririi penale poate fi prelungită până la 180 de zile.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (CEDO, secția I, hotărârea Al Akidi versus Bulgaria, 31 iulie 2003, 35825/97), reținerea unei

persoane în detenție pe o perioadă lungă de timp trebuie să fie justificată de probe temeinice de vinovăție și de pericolul dispariției inculpatului. Curtea admite faptul că gravitatea acuzațiilor poate justifica arestarea preventivă a unei persoane, însă, de la un moment dat, menținerea acesteia în stare de detenție nu se mai justifică pe simplul motiv al gravității faptelor de care inculpatul este acuzat.

Existența și persistența unor indicii serioase cu privire la vinovăția persoanei acuzate precum și gravitatea infracțiunii săvârșite nu justifică în sine prelungirea duratei arestării preventive (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Tomasi

c. Franței, Hotărârea din 27 august 1992, parag. 85-99)

Prin urmare, persistența unei suspiciuni rezonabile că o persoana arestată a comis o infracțiune reprezintă o condiție sine qua non pentru legalitatea luării măsurii arestării preventive însă după o anumită perioadă de timp această condiție nu mai este și suficientă, fiind necesare motive, "pertinente și suficiente pentru prelungirea detenției precum și analiza modalității de desfășurarea a anchetei pentru a se constata dacă organele de urmărire penală au depus o "diligență specială"; în desfășurarea procedurii, care nu trebuie prelungită cu perioade în care detenția putea fi evitată ( în acest sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Labita c. Italiei, Hotărârea din 6 aprilie 2000, parag. 152 și urm., Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza W. c Elveției, Hotărârea din 26 ianuarie 1993, parag. 30-40, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza Contrada c Italiei, Hotărârea din 24 august 1998, parag. 51-57, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza I.A. c. Franței, Hotărârea din 23 septembrie 1998, parag. 94-112).

Instanța a reținut că motivele pentru care procurorul a solicitat la_ prelungirea măsurii arestării preventive a inculpatului (identificarea și audierea unui număr de aproximativ 200 de părți vătămate fraudate prin metodele descrise pentru a se stabili care dintre părțile vătămate au fost contactate de către acest inculpat minor și care sunt conturile fictive create de acesta; solicitarea de la administratorul site-ului "mercador.ro"; a conturilor create de inculpatul minor R.

pentru vânzarea fictivă a telefoanelor mobile și identificarea, audierea părților vătămate fraudate prin intermediul acestui site; extinderea cercetărilor față de învinuitul R. C. V. -tatăl inculpatului, față de învinuitul R. Ș. an Gabriel -fratele inculpatului, cu privire la complicitatea acestora la comiterea infracțiunilor de înșelăciune; audierea învinuitului Zamfir Ionuț; identificarea și audierea persoanei necunoscute care i-a valorificat inculpatului minor un număr de două laptop-uri descoperite cu ocazia perchezitiei domiciliare la locuinta acestuia, aceste bunuri făcând obiectul unei plângeri depuse de partea vătămată P. Gabriel cu privire la sustragerea mai multor laptop-uri din magazinul deținut de către acesta din municipiul București) au fost invocate de procuror, și în prezent; singura deosebire reprezentând-o motivul - efectuarea unei confruntări între inculpatul minor R. L. și inculpatul Pucean D. cu privire la identificarea părților vătămate fraudate de fiecare inculpat.
Deși s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive în vederea bunei desfășurări a urmăririi penale având în vedere și aceste activități investigative, urmărirea penală nu a cunoscut aspecte notabile din acel moment până în prezent.
Instanța a apreciat că nu trebuie pierdut din vedere faptul că un acuzat aflat în stare de detenție are dreptul la tratarea cu prioritate și celeritate a cazului său (în aceelași sens Curtea Europeană a Drepturilor Omului, cauza B. c. Austriei, Hotărârea din 28 martie 1990, parag. 45).
Prin urmare, o nouă solicitare de prelungire a duratei măsurii arestării preventive a inculpatului este neîntemeiată, nefiind proporțională cu scopul urmărit prin dispunerea unei măsuri privative de libertate și nerespectând noțiunea de
"termen rezonabil"; așa cum se desprinde aceasta din accepțiunea art. 160 ind. h alin. 3 C.p.p. și din motivele mai sus expuse.
În acest context, instanța a apreciat că deși există suficiente indicii în sensul că inculpatul a săvârșit faptele care i se impută, chiar inculpatul personal recunoscând comiterea infracțiunilor, totuși, la momentul actual, lăsarea sa în libertate nu prezintă un pericol pentru ordinea publică.
În acest context, instanța a considerat că scopul menținerii măsurii preventive poate fi atins și prin luarea față de inculpatul minor R. M. L. a unei alte masuri, restrictive de drepturi, respectiv obligarea de a nu parasi localitatea.
În conformitate cu prevederile art.139 (care enunță principii generale în materia măsurilor preventive) Cod procedură penală: "Măsura preventivă luată se înlocuiește cu altă măsură preventivă, când s-au schimbat temeiurile care au determinat luarea măsurii; măsura arestării preventive poate fi înlocuită cu una dintre măsurile prevăzute de art. 136 alin. 1 lit. b și c";.
În concluzie, instanța a constatat că propunerea Parchetului este neîntemeiată în ceea ce privește prelungirea arestării preventive a inculpatului minor R. L.
, astfel că o a respins-o și a dispus punerea în libertate a inculpatului la momentul expirării duratei arestării preventive.

Constatând însă că există acele indicii referitoare la existența unei fapte penale ce ar putea fi reținută în sarcina inculpatului, pentru mai buna desfășurare a cercetărilor în cauză, s-a dispus fata de inculpatul R. L. înlocuirea măsurii arestarii preventive cu măsura obligarii de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv comuna Ș. de Jos, jud.Ilfov, pe o perioada de 30 de zile, începând cu data de 02 martie 2013 până la 31 martie 2013 inclusiv.

In baza art.145 alin.11 Cod procedură penală, s-au impus inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să respecte următoarele obligații:

a)să se prezinte la organul judiciar, la procuror sau la instanța de judecată ori de câte ori este chemat;

b)să se prezinte la organul de poliție desemnat cu supravegherea - Poliția comunei Ș. de Jos, jud.Ilfov, conform programului de supraveghere stabilit de acesta sau ori de câte ori este chemat;

c)să nu schimbe locuința fără încuviințarea organului judiciar;

d)să nu dețină, să nu folosească și să nu poarte nicio categorie de arme;

Totodată, pentru buna desfășurare a procesului penal, în temeiul art.145 alin.12 lit.c) Cod procedură penală, instanța va impune inculpatului ca pe durata măsurii obligării de a nu părăsi localitatea să nu se apropie si sa nu comunice direct sau indirect cu partile vatamate si cu martorii.

De asemenea, în baza art.145 alin.3 Cod procedură penală, i s-a atras atenția inculpatului R. L. M. că în caz de încălcare cu rea-credință a măsurii aplicate sau a obligațiilor impuse de organul judiciar, se va înlocui măsura obligării de a nu părăsi localitatea cu măsura arestării preventive.

Pentru verificarea respectării măsurii și a obligațiilor impuse inculpatului instanța a desemnat Poliția comunei Ș. de Jos, jud.Ilfov.

În baza art.145 alin.21 Cod procedură penală, s-a dispus comunicarea încheierii, în copie, la momentul rămânerii definitive, inculpatului, Poliției comunei Ș. de Jos, jud.Ilfov, jandarmeriei, poliției locale și organelor competente să elibereze pașaportul, precum și organelor de frontieră.

Împotriva încheierii penale nr. 9/A/_ a Judecătoriei Z. a declarat recurs DIICOT Biroul Teritorial S., motivându-l cu necesitatea efectuării unor acte de urmărire penală,precum și cu menținerea temeiurilor ce au determinat luarea măsurii arestării preventive față de inculpat.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate,precum și din oficiu,sub toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei, T. constată că recursul declarat este fondat, pentru considerentele considerentele ce se vor arăta în continuare.

În ceea ce privește decizia judecătorului de respingere a propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, T. constată că aceasta este întemeiată,raportat la vârsta inculpatului R. L. M., la instituirea,de către legiuitor, a unui tratament sancționator mai blând în cazul minorilor, la termenul rezonabil al măsurii arestării preventive în cazul acestora,la pericolul concret pentru ordinea publică pe care îl reprezintă punerea în libertate a inculpatului, precum și raportat la împrejurarea că,după o anumită perioadă de timp,nu mai este suficientă doar suspiciunea rezonabilă că o persoană arestată a comis o infracțiune (condiție sine qua non pentru legalitatea luării măsurii), fiind necesare și motive,

"pertinente și suficiente pentru prelungirea detenției precum și analiza modalității de desfășurarea a anchetei pentru a se constata dacă organele de urmărire penală au depus o "diligență specială"; în desfășurarea procedurii, care nu trebuie prelungită cu perioade în care detenția putea fi evitată";. Se constată că instanța a analizat pe larg toate aceste aspecte, hotărând, just, respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive a inculpatului minor R. L. M. .

Pe de altă parte însă, judecătorul sesizat cu o propunere de prelungire a măsurii arestării preventive trebuie să se pronunțe strict asupra necesității sau oportunității prelungirii măsurii, în conformitate cu prevederile art. 155 C.p.p.(putând dispune doar admiterea sau respingerea propunerii de prelungire a arestării preventive), iar nu să dispună asupra altor măsuri preventive ce pot fi luate față de inculpat în cursul urmăririi penale. Aceasta - întrucât, dacă prevederile Codului de procedură penală privind luarea măsurii arestării preventive permit,în cazul respingerii propunerii, luarea altei măsuri restrictive de libertate (art.1491 al. 12 rap. la art. 146 al. 111 C.p.p.), în cazul prelungirii măsurii arestării preventive în cursul urmăririi penale, judecătorul nu poate dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau țara,astfel de dispoziții neregăsindu-se în Codul de procedură penală.

Mai mult, în jurisprudența în materie s-a apreciat că, în situația în care, cu ocazia analizării propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive, se formulează, de către persoana privată de libertate sau de către procuror, o cerere privind dispunerea înlocuirii sau revocării măsurii arestării preventive, cererile astfel formulate se disjung,în vederea repartizării aleatorii.

Astfel fiind, T. constată nelegalitatea în parte a încheierii penale nr. 9/A/_ a Judecătoriei Z., prin care, respingându-se propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive, s-a dispus, din oficiu, obligarea inculpatului să nu părăsească localitatea Ș. de Jos, jud. Ilfov.

Pentru aceste considerente, în baza art.38515 pct.2 lit. d) C.p.p., T. va

admite recursul DIICOT Biroul Teritorial S., va casa în parte încheierea penală nr. 9/A/_ a Judecătoriei Z. și, rejudecând în fond cauza, văzând și prevederile art. 160e C.p.p. rap. la art.155 și urm. C.p.p., va înlătura aplicarea prevederilor art. 139 Cod procedură penală și art. 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală, menținând restul dispozițiilor încheierii penale atacate.

Potrivit dispozițiilor art.192 alin 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, DISPUNE:

Admite recursul declarat de DIICOT Biroul Teritorial S. împotriva încheierii penale nr. 9/A/_ a Judecătoriei Z. .

Casează hotărârea atacată în parte și, rejudecând în fond cauza, înlătură aplicarea prevederilor art. 139 Cod procedură penală și art. 145 alin. 1 ind. 1 Cod procedură penală.

Menține restul dispozițiilor încheierii penale atacate. Cheltuielile judiciare în recurs rămân în sarcina statului. Definitivă.

Pronunțată în ședință publică la sediul instanței azi,_ .

Președinte, Judecător, Judecător, Grefier,

M. S. T. C. Ț. D. B. D. M. J.

Red.-dact.ȚDB/_

Dact.DMJ/_

Jud. fond/BTG

Confidențial. Date cu caracter personal prelucrate în conformitate cu prevederile Legii 677/2001.

← Încheierea penală nr. 965/2013. Prelungirea arestului preventiv		Încheierea penală nr. 74/2013. Prelungirea arestului preventiv →

Încheierea penală nr. 7/2013. Prelungirea arestului preventiv

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre Încheierea penală nr. 7/2013. Prelungirea arestului preventiv