Încheierea penală nr. 88/2013. Prelungirea arestului preventiv
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr. _
Cod operator de date cu caracter personal:3184
ÎNCHEIEREA P. Ă Nr. 88/R/2013
Ședința publică de la 27 August 2013 Completul compus din: PREȘEDINTE: L. F.
Judecător: R. M. Judecător: M. L.
Grefier :M. B.
S-a luat spre examinare recursul declarat de către Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, privind pe inculpatul F. D.
C., împotriva încheierii penale 83/C/A/_ a Judecătoriei C. -N., pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoriei C. -N., prin care s-a dispus respingerea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive și înlocuirea acestei măsuri cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul F. D. C., aflat în stare de arest, asistat de apărătorul ales, av. Demeter Ida, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat prin procuror: D. CRĂCIUNESCU.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, la întrebarea instanței inculpatul arată că își menține declarațiile anterioare și nu dorește să facă declarații în fața instanței de recurs.
Instanța constatând că nu mai sunt cereri ori excepții de formulat, declară închisă faza de cercetare judecătorească, și acordă cuvântul părților în dezbaterea judiciară a recursului.
Reprezentanta M. ului Public, solicită admiterea recursului formulat, rejudecarea cauzei și admiterea propunerii de prelungire a măsurii arestării preventive.
Solicită instanței să aibă în vedere faptul că urmărirea penală nu este finalizată, la dosar existând probe și indicii temeinice cu privire la vinovăția inculpatului, în acest sens fiind și declarațiile de recunoaștere date de inculpat însuși.
Totuși, consideră că se acordă o importanță deosebită faptului că inculpatul s-a predat organelor de urmărire penală, fără a se avea în vedere
faptul că anterior predării s-a efectuat percheziție la domiciliul comun al inculpaților, fiind contactate și rudele acestora, prinderea lor fiind doar o chestiune de ore.
Pe de altă parte, în ceea ce privesc circumstanțele personale ale inculpatului, faptul că acesta este student trebuia să îl facă mai conștient și mai responsabil.
Mai relevă un aspect pe care îl consideră relevant și anume că inculpatul la întrebarea privind motivul pentru care a comis infracțiunea a arătat că nu ducea lipsă acută de bani, fiindcă primea bani de la părinți.
În ceea ce privește prevederile art.148 lit.f C.p.p., temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au existat la momentul luării măsurii și subzistă și în prezent.
Prin încheierea nr.83/C/A/ din_, pronunțată de Judecătoria Cluj- Napoca se arată faptul că nu mai există pericol concret pentru ordinea publică.
Trebuie avut în vedere faptul că prejudiciul cauzat este mare, iar inculpații după săvârșirea faptei și-au schimbat hainele, au schimbat banii și au plecat în orașe diferite, urmărind să se sustragă răspunderii penale.
Consideră că temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive nu au dispărut, pericolul concret pentru ordinea publică există, inculpatul odată lăsat în libertate va comite alte infracțiuni.
Suntem în prezența unei spețe complexe, consideră că trebuie completată urmărirea penală, având în vedere faptul că unele dintre mijloacele de probă s-au găsit ulterior, existând și indicii privind săvârșirea de alte infracțiuni în contextul cauzei, iar disjungerea nu este în interesul administrării justiției.
Este în interesul cauzei privirea faptei per ansamblu, trebuie avut în vedere faptul că urmărirea penală nu poate fi finalizată în 30 de zile, considerând că societatea civilă nu este în siguranță în cazul în care inculpatul este lăsat în libertate, având în vedere modalitatea de comitere, respectiv faptul că inculpații și-au procurat cagule, au închiriat o mașină.
Consideră că urmărirea penală nu este finalizată, doar în data de 19 august 2013 s-au predat ceilalți inculpați, iar la data de 22 august 2013 s-a descoperit unul dintre pistoale, consideră că trebuie efectuată o reconstituire, solicită admiterea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca. Apărătorul inculpatului-recurent, av.Demeter Ida, solicită instanței respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj- Napoca, cu consecința menținerii încheierii pronunțată de Judecătoria Cluj-
Napoca, ca temeinică și legală.
Existența pericolului concret la care face referire Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, nu implică decât repetarea stereotipică a motivelor, ceea ce este contrar practicii CEDO, așa cum reiese din hotărârea dată în cazul Teodorescu contra României.
Instanța de recurs trebuie să aibă în vedere verificarea riscurilor, în cazul în care inculpatul ar fi pus în libertate.
Inculpatul se află în continuarea studiilor la Facultatea de Fizică. Detenția inculpatului nu se poate limita la gravitatea faptelor, chiar dacă sunt întrunite prevederile art.143, 148 lit.f tz. I C.p.p., trebuie avut în vedere faptul dacă inculpatul ar fi lăsat în libertate ar constitui pericol public.
Din seria probelor administrate nu rezultă o periculozitate a clientului său, inculpatul având un caracter ireproșabil.
În viața inculpatului acest incident a avut consecințe deosebit de grave, inculpatul pe perioada detenției și-a data seama de consecința faptelor sale.
Consideră că prelungirea măsurii arestării preventive nu se impune, temeiurile avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive au dispărut, nu există temeiuri noi. Potrivit CEDO trebuie să existe motive plauzibile care să ducă la gândul că inculpatul lăsat în libertate ar fugi, art.5 din Convenția Europeană a Drepturilor omului prevede faptul că nimeni nu poate fi privat de libertate, doar dacă există motive plauzibile, respectiv dacă trebuie adus în fața instanței, ori inculpatul s-a predat organelor de urmărire penală după primirea citației.
Consideră că se impune punerea de îndată în libertate a inculpatului, iar instanța de recurs trebuie să analizeze luarea unei măsuri preventive alternative la detenție, respectiv măsura de a nu părăsi localitatea, solicitând respingerea recursului formulat de Parchetul de pe lângă Judecătoria C. .
Apărătorul inculpatului depune la dosarul cauzei concluzii scrise.
Reprezentantul Parchetului, în replică, arată faptul că o infracțiune de tâlhărie nu are cum să fie doar un incident în viața inculpatului.
Inculpatul F. D. C., având ultimul cuvânt, învederează instanței faptul că dorește să fie cercetat în stare de libertate.
T R I B U N A L U L
Deliberând asupra recursului penal de față reține că prin încheierea penală nr. 83/C/A/2013 din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, în temeiul art. 159 alin. 7 CPP a fost respinsă propunerea de prelungire a măsurii arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Judecatoria C.
-N. fata de inculpatul F. D. C., fiul lui V. și Carolina, născut la data de_ în localitatea Reghin, jud. Mureș, domiciliat în com. Hodac, sat Hodac nr. 8, județ Mureș si fara forme legale in mun. C. -N., str. Calea Manastur nr. 70 sc. II ap. 36 jud. C., CNP 1., fără antecedente penale, cercetat sub aspectul comiterii infractiunii de talharie in forma agravata prev. si ped. de art. 211 alin. 1, alin. 2 lit. a, b, c, alin. 2/1 lit. a și b CP, iar în temeiul art. 139 alin.1 CPP rap la art. 143 si art.145 CPP s-a dispus înlocuirea masurii arestului preventiv luata fata de inculpatul
F. D. C., fiul lui V. și Carolina, născut la data de_ în localitatea Reghin, jud. Mureș, domiciliat în com. Hodac, sat Hodac nr. 8, județ Mureș si fara forme legale in mun. C. -N., str. Calea Manastur nr. 70
sc. II ap. 36 jud. C., CNP 1., fără antecedente penale, aflat în prezent în A. ul IPJ C. prin incheierea penala nr. 72/C/A/_ a J. i
C. -N. cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi mun. C. -N., jud., C. ( localitatea in care locuieste efectiv ) pe o perioada de 30 de zile incepand cu data ramanerii definitive a prezentei încheieri.
Pentru a pronunța această hotărâre, judecătorul fondului a reținut că solutionarea propunerii de prelungire a duratei arestarii preventive presupune analizarea existenței temeiurilor de fapt si de drept si apoi sa aprecieze daca acestea impun sau nu lipsirea de libertate in continuare a inculpatului .
Dacă sub aspectul indiciilor temeinice de vinovăție s-a reținut că mijloacele de probă administrate până la acest moment al cercetărilor penale au pus in evidenta existenta unor indicii temeinice în accepțiunea art.68/1 Cod Procedură P. ă si chiar probe directe si indirecte din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatul ar putea fi autorul infracțiunii de tâlhărie reținută in sarcină, s-a apreciat în schimb că temeiul avut in vedere de judecător la luarea măsurii arestării preventive fata de inculpatul F. D.
C. in data de 30 iulie 2013 nu mai subzistă, nemaifiind intrunite cerintele cumulative impuse de prevederile art. 148 lit. f) Cod Procedură P. ă.
În acest sens s-a reținut că daca la inceput existența și persistența unor indicii grave de vinovăție constituie conform jurisprudenței Convenției Europene a Drepturilor Omului factori pertinenți care legitimează o detenție provizorie iar specificul si complexitatea activitatii infractionale, modul in care inculpatii au planificat in cele mai mici detalii atat contributia fiecaruia
, modalitatea de comitere a faptei dar si modul de a-si asigura scaparea, au justificat la momentul luării și chiar au impus cea mai severa măsura de preventie, dupa o anumita perioada de timp aceste elemente nu mai sunt suficiente trebuind relevata fie existenta pericolului de fuga, fie existenta riscului savarsirii unor noi infractiuni, fie protejarea ordinii publice.
Ca atare, s-a arătat că în materia prelungirii starii de arest preventiv, controlul Curtii CEDO în baza art. 5 par. 3 este extrem de riguros, persistenta suspiciunii rezonabile ca persoana arestata a comis o infractiune nemaifiind suficienta dupa o anumita perioada de timp, autoritatile judiciare trebuind sa prezinte alte motive care sa justifice arestul.
Din analiza acestei jurisprudente s-a apreciat că rezulta fara echivoc ca cercetarea în stare de arest preventiv a unor persoane acuzate de savârsirea unor asemenea fapte este justificata doar de existenta unei veritabile exigente de interes public si pentru prezervarea ordinii publice, riscul sustragerii de la ancheta sau judecata, riscul unei întelegeri secrete între coacuzati, riscul de presiuni asupra martorilor, savârsirea de noi infractiuni ceea ce face necesar derogarea de la regula cercetarii în stare de libertate.
Astfel, s-a conchis că judecatorul chemat sa decida asupra continuarii cercetarii inculpatului în stare de arest preventiv trebuie sa aprecieze daca
temeiurile care au determinat luarea masurii arestarii preventive impun în continuare privarea de libertate sau exista temeiuri noi care ar justifica-o, respectiv prin luarea în considerare a unui interes public care trebuie sa fie protejat precumpanitor fata de regula respectarii libertatii individuale fixate de Conventie.
Totodata, s-a arătat că judecatorul trebuie sa aprecieze în functie de datele concrete din dosar daca temeiurile justifica privarea de libertate, având în vedere probele administrate nemijlocit de catre judecator si procuror, gravitatea faptei, pericolul concret pentru ordinea publica demonstrat prin probe, impactul social al faptei retinute în sarcina acestora, limitele de pedeapsa, durata arestului, persoana inculpatului, vârsta, antecedente penale si sanatatea acestuia, etc.
De asemenea conform jurisprudentei CEDO în materie deciziile de prelungire a arestului provizoriu trebuie sa fie motivate dincolo de o maniera abstracta unica si stereotipa sau prin limitarea la prevederile legale aplicabile, respectiv trebuie aratate criteriile concrete, motivele pentru care inculpatii nu poti fi cercetati în stare de libertate si examinarea separata a situatiei fiecarui inculpat.
Astfel, analizând garantiile aratate conferite de jurisprudenta CEDO, s-a apreciat că în speta nu exista nici un argument de fapt sau drept care sa concluzioneze ca prin lasarea în libertate a inculpatului F. la acest moment s-ar crea o stare de insecuritate publica, rezonanta sociala a faptei luata în considerare s-a atenuat prin trecerea unei perioade de timp de la arestare, iar alte riscuri pentru buna desfasurare a procesului penal nu pot fi identificate pe baza dosarului, respectiv nu rezulta si nu exista date care sa concluzioneze o eventuala sustragere de la urmarire penala si judecata, încercarea sau posibilitatea de influentare a martorilor care ar mai fi de audiati sau a distrugerii unor probe in conditiile in care inca de la inceputul cercetarilor penale inculpatul
F. a fost cel care a recunoscut comiterea faptei dand detalii semnificative atat cu privire la modalitatea in care fapta a fost comisa, cea in care toti cei trei inculpati au planificat activitatea infractionala inzestrandu-se in acest sens cu pistoale cu substanta lacrimogena si cagule dar si modul in care si-au planificat scaparea, contributia si rolul jucat de fiecare inculpat la comiterea faptei, fiind primul care din propria sa initiativa s-a reintors in mun. C. -N., s-a predat organelor judiciare si a restituit o parte din suma de bani sustrasa, respectiv cea primita ca urmare a savarsirii faptei.
Totodata, s-a arătat gravitatea unei acuzatii, nu este prin sine însusi un motiv pertinent si suficient decât daca se bazeaza pe fapte de natura sa demonstreze ca eliberarea persoanei detinute ar crea un pericol real pentru ordinea publica, ca atare mentinerea in stare de arest a persoanelor cercetate pentru asemenea fapte nu se poate justifica exclusiv pentru a exemplifica reactii ferme ale organelor judiciare in lupta împotriva infractionalitatii, si in nici un caz pentru o preventie generala a societarii, fara a lua in considerare circumstantele reale ale savârsirii faptelor, modul concret de savârsire, persoana inculpatilor.
Din aceeasi perspectiva judecatorul fondului a constatat ca daca cu prilejul propunerii de arestare preventiva argumentele de ordin subiectiv, respectiv cele privind persoana inculpatului, inculpatul F. fiind este o persoană instruită, student in anul III al Facultatii de Fizica din cadrul UBB C. si chiar daca nu are o ocupație stabilă provine dintr-o familie organizată( avand si doi frati mai mici ), nu s-au mai confruntat cu rigorile legii penale, au fost apreciate ca fiind insuficiente pentru a garanta realizarea scopului procesului penal și a scopului măsurilor preventive, la acest moment aspectele personale constituie garantii suficiente si reale ca inculpatul va evita implicarea sa in activitati ilicite.
Nu in ultimul rand judecatorul a apreciat ca desfasurarea in continuare a cercetarilor penale si efectuarea actelor de urmarire penala descrise in cuprinsul propunerii ( eventualele extinderi de cercetari penale si inceperi de urmarire penala cu privire la comiterea unor alte infractiuni de talharie sau uz fara drept de arme, confruntari, identificarea si audierea persoanei care i-ar fi ajutat pe inculpati sa schimbe banii sustrasi, in mun. Timisoara ) nu impun cu necesitate starea de arest a inculpatului F. in conditiile in care aceste date erau cunoscute organelor de urmarire penala inca din momentul arestarii preventive a inculpatului iar lipsa antecentelor penale ale inculpatului releva un comportament corespunzator al acestuia in societate anterior activitatii infractionale si care pun in evidenta un minim risc de savarsire a unor noi infractiuni, in cauza neexistand proba certe ca acesta ar continua comportamentul infracțional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca, solicitând admiterea căii de atac, casarea încheierii recurate și admiterea propunerii de prelungire a duratei arestului preventiv.
În motivarea recursului s-a susținut, în esență, că temeiul de arestare prev. de art. 148 lit. f C.pr.pen., avut în vedere la luarea măsurii subzistă și în prezent, dată fiind durata scurtă a detenției preventive, iar, pe de altă parte, că urmărirea penală nu a putut fi finalizată din motive obiective, fiind necesară administrarea unor probe suplimentare în vederea clarificării cauzei sub toate aspectele.
Analizând încheierea recurată pe baza actelor și lucrărilor dosarului, a normelor și dispozițiilor legale incidente în cauză, tribunalul reține următoarele:
Așa cum în mod corect a reținut și prima instanță de judecată, sediul materiei pentru instituția prelungirii duratei arestului preventiv îl constituie dispozițiile art. 155 Cod Procedură P. ă, care stipulează că arestarea inculpatului poate fi prelungită, în cursul urmăririi penale, motivat, dacă
temeiurile care au determinat arestarea initială impun in continuare privarea de libertate sau există temeiuri noi care să justifice privarea de libertate, judecatorul fiind chemat sa se pronunte asupra necesitatii si oportunitatii prelungirii
masurii arestarii preventive, durata măsurii preventive neputand depasi o durata rezonabila si in orice caz nu mai mult de 180 de zile.
Contrar concluziilor la care a ajuns judecătorul fondului, apreciem că temeiul de arestare prev. de art. 148 alin. 1 lit. f C.pr.pen. subzistă și la acest moment, lăsarea inculpatului F. în libertate prezentând în continuare pericol concret pentru ordinea publică, după aproximativ 3 săptămâni de la luarea măsurii preventive privative de libertate.
În acest sens, ne vom raporta la împrejurările săvârșirii faptei de care este acuzat inculpatul F., constând în aceea că în noaptea de 25 iulie 2013, în jurul orei 00,10, în baza unei înțelegeri prealabile, împreună cu inculpatul DASCĂLU și cu ajutorul inculpatul BACIU, agentul de pază al benzinăriei, în timp ce erau mascați cu cagule ( inculpații F. și DASCĂLU) prin amenințarea cu un pistol cu substanța iritant lacrimogenă a angajaților benzinăriei Agip aparținând SC Ibertruk SRL situată pe DN1 E 60 la ieșirea din comuna Florești, au sustras dintr-un seif suma de 60000 lei.
Așa cum s-a reținut încă de la momentul luării măsurii arestului preventiv, pericolul social concret pe care lăsarea inculpatului F. în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică derivă din natura faptei de care este acuzat inculpatul, modul și mijloacele de comitere a infracțiunii precum și din modalitatea în care acesta a premeditat și a planificat ( împreuna cu inculpații BACIU - chiar agentul de pază chemat să asigure securitatea- și DASCĂLU ) în cel mai mic detaliu comiterea faptei de o gravitate sporită reliefată în primul rând de limitele speciale de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, sens în care cu o săptămână înainte au căutat pe internet magazine și au achiziționat cagule, arme, mănuși și haine de culoare neagră, a închiriat autovehiculul marca Renault Clio de la o societate de leasing din mun. C. -N. pentru 24 de ore cu care s-au îndreptat spre benzinărie și ulterior au plecat de la fața locului, a așteptat ( împreună cu inculpatul DASCĂLU ) în mașină în apropierea benzinăriei aproximativ o jumătate de oră până a primit semnalul de la inculpatul BACIU, s-a deplasat a doua zi în mun. Oradea și ulterior în Timișoara unde toți au schimbat banii sustrași fără însă a folosi actele proprii de identitate, toate aceste acțiuni subsumându-se unei activități infracționale deosebit de laborioase care a fost desigur de natură să ușureze acțiunile inculpaților și să asigure succesul deplin al operațiunii ilegale, iar pe de altă parte să îngreuneze identificarea ulterioară a acestora, modalitatea în care au acționat în concret -, pe timp de noapte, la sfârșitul programului, știut fiind că la acest moment încasările sunt cele mai mari, profitând de faptul că la ora târzie la care a acționat în conivență cu ceilalți doi inculpați, nu existau alte persoane de față înafara celor doi angajați, așteptând astfel momentul cel mai prielnic, având asupra lor cagulele pentru a nu fi recunoscuți, purtând asupra lor în mod ostentativ pistoalele achiziționate pentru a înfrânge rezistența psihică și probabil, în caz de
necesitate, și cea fizică a celor doi angajați ai benzinăriei mizând pe faptul că aceștia cel mai probabil datorită șocului puternic provocat nu vor opune rezistență, urmările produse- atât de natură materială ( prejudiciul ridicat cauzat care a fost recuperat doar într-o mică parte ) dar mai ales de natură psihică constând în temerea profundă cauzată angajaților benzinăriei care s-au văzut în situația de a-și apăra chiar propria viață, atitudinea lor imediat după sustragerea banilor- când pentru a-și asigura scăparea au tras cu pistolul cu gaze iritant lacrimogene în direcția persoanelor din benzinărie, scopul urmărit (dorința de asigurare a mijloacelor de trai pe căi facile, dar ilicite, în disonanță cu regulile de conviețuire socială respectate de majoritatea membrilor colectivității) toate acestea generând o stare profundă de indignare dar și un sentiment de insecuritate în rândul cetățenilor, care impun organelor judiciare luarea unor măsuri ferme pentru restabilirea ordinii sociale și pentru a se evita încurajarea săvârșirii de fapte similare de către acesta sau de alte persoane care au tendința de a adopta un comportament infracțional.
Având în vedere circumstanțele concrete ale săvârșirii faptei și în special activitatea deosebit de laborioasă de pregătire în cel mai mic detaliu a comiterii faptei și a asigurării scăpării inculpaților, nu putem împărtăși opinia judecătorului fondului în sensul că la numai 3 săptămâni de arest preventiv s-ar fi atenuat ecoul în conștiința opiniei publice și implicit pericolul concret pe care lăsarea inculpatului în libertate ar prezenta-o pentru ordinea publică.
Deși este real că inculpatul F. a fost primul dintre inculpați care a fost depistat și audiat de organele de urmărire penală și implicit primul față de care s- a luat și pus în executare mandatul de arestare preventivă, acesta nedesfășurând acțiuni atât de elaborate de sustragere de la cercetare, totuși nu se poate omite din vedere aspectul că și comportamentul acestuia- de a părăsi localitatea de reședință îndreptându-se înspre Oradea și apoi Timișoara unde a și schimbat în valută suma de bani sustrasă fără a folosi acte de identitate- se traduce în dorința de sustragere de la urmărire penală și de a îngreuna depistarea sa. Pe de altă parte, atitudinea sa de colaborare cu organele de urmărire penală a fost ulterioară desfășurării activității de percheziție domiciliară și de sigilare a apartamentului în care inculpații locuiau cu chirie, astfel că era evidentă inclusiv pentru inculpatul F. identificarea sa în cercul suspecților, în fapt atitudinea sinceră a acestuia confirmând doar aspectele deja evidente anchetatorilor. În aceste condiții, nu se impune, cel puțin nu la acest moment, acordarea unei valențe deosebite comportamentului procesual al inculpatului F. D. C. .
În al doilea rând, contrar aprecierilor judecătorului fondului, considerăm că instrumentarea cauzei de către organele de urmărire penală s-a făcut cu celeritatea reclamată de specificul cauzei, aceea de sustragere a celor doi coinculpați de la cercetare, aspect care a reclamat cu prioritate desfășurarea activităților specifice de căutare și depistare (față de inculpații Dascălu și Baciu fiind puse în executare mandatele de arestare în lipsă emise la data de _
abia la data de_ ), urmate de identificarea la data de_ a unuia dintre pistoalele utilizate la comiterea faptei. Astfel fiind, eventuala extindere a cercetărilor raportat la infracțiunea prev. de art. 135 din Legea nr. 295/2004 nu putea fi decât ulterioară activității probatorii de conducere la fața locului a inculpatului Dascălu, neputând fi reținută culpa organului de urmărire penală.
În sfârșit, în vederea bunei administrări a justiției, se impune cercetarea în același dosar de urmărire penală a infracțiunilor conexe de tâlhărie săvârșite în dauna părților vătămate Voaides și Pompei, sens în care cererea de prelungire a duratei arestului preventiv apare întemeiată și din perspectiva condiției impusă de teza inițială a art. 155 C.pr.pen., respectiv ca urmărirea penală să nu fi fost finalizată din motive obiective.
Față de considerentele ce preced, în baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. se va admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva încheierii penale nr. 83/C/A/2013 din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, care va fi casată în întregime.
Rejudecând cauza:
În baza art.159 al.7 rap. la art. 155 Cod Procedură P. ă, se va admite sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca și în consecință:
Se va dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului:
F. D. C., fiul lui V. și Carolina, născut la data de_ în Reghin, jud. Mureș, domiciliat în com. Hodac nr. 8, jud. Mureș, f.f.l. în C. -N.
, Calea Mănăștur nr. 70, sc. II, ap. 36, jud. C., CNP 1., cu o durată de 21 de zile, începând cu data de_ și până la_ inclusiv.
În baza art. 192 al.3 Cod Procedură P. ă, cheltuielile judiciare avansate de stat la fond și în recurs vor rămâne în sarcina acestuia.
PENTRU ACESTE M. IVE ÎN NUMELE LEGII
DISPUNE
În baza art. 385 ind. 15 pct. 2 lit. d C.pr.pen. admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca împotriva încheierii penale nr. 83/C/A/2013 din data de_ pronunțată de Judecătoria Cluj-Napoca, pe care o casează în întregime.
Rejudecând cauza:
În baza art.159 al.7 rap. la art. 155 Cod Procedură P. ă, admite sesizarea cu propunere de prelungire a duratei arestării preventive formulată de Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și în consecință:
Dispune prelungirea duratei măsurii arestării preventive a inculpatului:
F. D. C. , fiul lui V. și Carolina, născut la data de_ în Reghin, jud. Mureș, domiciliat în com. Hodac nr. 8, jud. Mureș, f.f.l. în C. -N.
, Calea Mănăștur nr. 70, sc. II, ap. 36, jud. C., CNP 1., cu o durată de 21 de zile, începând cu data de_ și până la_ inclusiv.
În baza art. 192 al.3 Cod Procedură P. ă, cheltuielile judiciare avansate de stat la fond și în recurs rămân în sarcina acestuia.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică de la data de_ .
PREȘEDINTE | JUDECĂTORI | |||
L. | F. | R. | M. | M. L. |
GREFIER
M. B.
LF/LF/3 ex/_
Jud. fond- T. L. I.
| ← Încheierea penală nr. 1771/2013. Prelungirea arestului preventiv | Încheierea penală nr. 31/2013. Prelungirea arestului preventiv → |
|---|
