Sentința penală nr. 34/2013. Conflict de competență
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA PENALĂ ȘI DE MINORI DOSAR NR. _
SENTINȚA PENALĂ NR.34/2013
Ședința publică din 12 martie 2013 Instanța constituită din :
PREȘEDINTE | : I. | M. | , judecător |
GREFIER | : L. | C. |
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj - reprezentat prin PROCUROR -
SEBASTIAN DOBRESCU
S-au luat spre examinare cauza penală având ca obiect conflict negativ de competență ivit între Judecătoria Vișeu de Sus și Tribunalul Maramureș, privind pe inculpatul G. M., trimis în judecată prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, întocmit în data de 21 februarie 2000 în dos. nr. 10/P/2000, pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea liniștii publice prev. și ped. de art. 321 al. 2 c. pen. cu aplic. art. 75 lit. "a"; c. pen. și lovire prev. și ped. de art. 180 al. 2 c. pen. cu aplic. art. 75 lit. "a";
c. pen. și art. 33 lit. "a"; c. pen., precum și art. 37 lit. "a"; c. pen., tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 2 lit. "d";, "e"; c. pen. și ultraj prev. și ped. de art. 239 al. 1, 3 c. pen., toate cu aplic. art. 33 lit. "a"; c. pen.
La apelul nominal făcut în cauză se prezintă inculpatul G. M. aflat în stare de arest, asistat de apărător desemnat din oficiu, av.Diana Pașcalău, din cadrul Baroului Cluj, cu delegație avocațială depusă la dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei după care, nefiind cereri de formulat ori excepții de ridicat, instanța acordă cuvântul părților cu privire la conflictul de competență.
Reprezentantul Parchetului, apreciază că în cauză, competența ar trebui să aparțină Judecătoriei Vișeu de Sus astfel cum s-a arătat de Tribunalul Maramureș. Judecătoria Vișeu de Sus a invocat disp.art.41 C.pr.pen., prin care se stipulează că rămâne competentă să judece instanța la care a intervenit o schimbare de încadrare judridică dar acel articol are ca țintă situația în care încadrarea juridică se schimbă în fața instanței de judecată ceea ce nu este cazul în speță.
Apărătorul inculpatului, consideră că Judecătoria Vișeu de Sus este cea competentă să judece cauza având în vedere disp.art.3 alin.3 din Legea nr.356/2006. Cu onorar din FMJ.
Inculpatul G. M., lasă la aprecierea instanței soluționarea conflictului negativ de competență.
C U R T E A
Prin Sentința penală nr. 197 din data de 11 aprilie 2012 pronunțată în dos. nr._ a Tribunalului Maramureș, s-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus, aceasta fiind înregistrată sub nr._ .
La termenul din 14 noiembrie 2012, reprez. Parchetului a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vișeu de Sus și a solicitat declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Maramureș.
La termenul din 17 ianuarie 2012, după luarea concluziilor reprez. parchetului și a apărătorului inculpatului, instanța a reținut cauza în pronunțare asupra excepției invocate.
Analizând cauza, sub aspectul competenței materiale de soluționare a acesteia, instanța a constatat următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș, întocmit în data de 21 februarie 2000 în dos. nr. 10/P/2000, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaților Timiș Florin, Danci I. L., Ștețco Florin și Timiș V., pentru săvârșirea infracțiunilor de ultraj contra bunelor moravuri și tulburarea
liniștii publice prev. și ped. de art. 321 al. 2 c. pen. cu aplic. art. 75 lit. "a"; c. pen. și lovire prev. și ped. de art. 180 al. 2 c. pen. cu aplic. art. 75 lit. "a"; c. pen. și art. 33 lit. "a"; c. pen., precum și art. 37 lit. "a"; c. pen., față de fiecare infracțiune reținută în sarcina inculpatului Ștețco Florin.
Inculpatul G. M. a fost trimis în judecată pentru aceleași infracțiuni, precum și pentru infracțiunile de tâlhărie prev. și ped. de art. 211 al. 2 lit. "d";, "e";
pen. și ultraj prev. și ped. de art. 239 al. 1, 3 c. pen., toate cu aplic. art. 33 lit.
"a"; c. pen.
În esență s-a reținut în actul de sesizare a instanței că în noaptea de 26/27 decembrie 1999, inculpatul s-a dedat la acte și manifestări care au tulburat grav liniștea publică, a exercitat acte de violență asupra părții vătămate S. L., cauzându-i leziuni corporale vindecabile în 7-8 zile de îngrijiri medicale și, prin amenințare cu un cuțit, a deposedat-o prin violență pe partea vătămată W. A. de bani. De asemenea, în data de 27 decembrie 1999, inculpatul a proferat insulte și amenințări la adresa lucrătorului de poliție Chirică Ovidiu, aflat în exercițiul funcției.
Cauza a fost înregistrată sub nr. 1015/2000 la Tribunalul Maramureș.
Prin Sentința penală nr. 75/_ a Tribunalului Maramureș, competența de soluționare a cauzei s-a declinat în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus.
Cauza a fost soluționată de această instanță prin Sentința penală nr. 675 din 17 septembrie 2002, atacată cu apel, ce a fost soluționat prin Decizia penală nr. 172/A/2003 a Tribunalului Maramureș.
Soluționând recursul, Curtea de Apel Cluj, prin Decizia penală nr. 631/_
, a casat ambele hotărâri judecătorești și a trimis cauza spre rejudecare instanței
competente, respectiv Tribunalului Mara mureș .
Tribunalul Maramureș a soluționat cauza prin Sentința penală nr. 170/_
, sentință care, în urma admiterii apelurilor declarate în cauză, a fost desființată de către Curtea de Apel Cluj prin Decizia penală nr. 163/_, dispunându-se rejudecarea cauzei de către instanța de fond, Tribunalul Mar amureș.
În urma rejudecării, Tribunalul Maramureș a pronunțat Sentința penală nr. 601/_ care a fost desființată prin Decizia penală nr. 47/_ a Curții de Apel Cluj, prin care s-a admis apelul declarat de inculpatul G. M. și s-a trimis cauza spre rejudecare instanței de fond, respectiv Tribunalului
Maramureș.
În rejudecarea, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș sub dos. nr._ care, prin Sentința penală nr. 197/_, își declină competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus.
Prin sentința penală nr. 28 din 21 ianuarie 2013, pronunțată în dosarul nr._ a Judecătoria Vișeu de Sus, a fost admisă excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vișeu de Sus, invocată de procuror.
În temeiul art.42 din C.pr.pen. s-a declinat competența de soluționare a cauzei penale înregistrată în dos.nr._ al Judecătoriei Vișeu de Sus privind pe inculpatul G. M. ,fiul lui V. și Odochia ,născut la data de 22 septembrie 1972 ,în loc. Vișeu de Sus, trimis în judecată, alături de alți inculpați, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Maramureș din 21
februarie 2000 dat în dos.nr.10/P/2000,în favoarea Tribunalului Maramureș.
În temeiul art. 43 din C.pr.pen. s-a constatat ivit conflictul negativ de competență între Judecătoria Vișeu de Sus și Tribunalul Maramureș.
S-a suspendat din oficiu orice altă procedură și dispune trimiterea dosarului Curții de Apel Cluj, în drept să hotărască asupra conflictului.
Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut următoarele:
Potrivit art. 41 al. 1 c. pr. pen., instanța sesizată cu judecarea unei infracțiuni rămâne competentă a o judeca chiar dacă constată, după efectuarea cercetării judecătorești, că infracțiunea este de competența instanței inferioare.
Este adevărat că după intrarea în vigoare a Legii nr. 356/2006, art. 27 al. 1 lit. "a"; c. pr. pen. a exclus din competența în primă instanță a tribunalului infracțiunea de tâlhărie în forma prev. de art. 211 al. 2 c. pen., aceasta revenind în competența judecătoriei, potrivit art. 25 c. pr. pen., care prevede o competență generală a judecătoriei pentru judecarea tuturor infracțiunilor, cu excepția celor date prin lege în competența altor instanțe, însă Curtea de Apel Cluj a avut în vedere și aceste dispoziții ale legii anterior menționate când a trimis cauza în rejudecare de două ori instanței competente, respectiv Tribunalului Maramureș, această lege fiind în vigoare la data ambelor decizii de desființare date de Curtea de Apel Cluj, soluția instanței de fond fiind desființată doar cu privire la un inculpat.
Potrivit dispozițiilor art. 197 al. 2 c. pen., dispozițiile privitoare la competența după materie sunt prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, nulitate ce nu poate fi înlăturată în nici un mod și poate fi invocată și luată în considerare în orice stadiu al procesului penal.
Pentru aceste considerente, constatând necompetența materială a judecătoriei în soluționarea cauzei, în temeiul art. 42 c. pr. pen., instanța a declinat competența de soluționare în favoarea Tribunalului Maramureș.
În temeiul art. 43 c. pr. pen., s-a constat ivit conflictul negativ de competență, instanța a trimis dosarul Curții de Apel Cluj, în drept să hotărască asupra acestuia.
Examinând sesizarea Judecătoriei Vișeu de Sus, Curtea se consideră legal învestită cu soluționarea conflictului negativ de competență ivit și va constata următoarele:
Printre infracțiunile ce fac obiectul acestui dosar se numără și infracțiunea de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.d și e C.pen.,pentru care anterior intrării în vigoare a Legii nr.356/2006 competent a judeca era tribunalul. După intrarea în vigoare a acestei legi,competența s-a modificat în sensul că s-a exclus din competența tribunalului infracțiunea de tâlhărie (cu excepția celei prev.la al.3),acordând judecătoriei competență generală pentru toate infracțiunile,cu excepția celor date expres prin lege în competența altor instanțe (art.25 C.pr.pen.).
Totodată, prin aceeași lege s-a prevăzut în normele tranzitorii prev. de art.III al.3 că în ceea ce privește cauzele aflate în curs de judecată la data intrării în vigoare a acesteia vor continua să fie judecate de instanțele competente
,potrivit dispozițiilor aplicate anterior ,dar că în caz de admitere a apelului sau recursului ,dacă se dispune rejudecarea cauzei ,aceasta se va rejudeca de instanța competentă potrivit acestei legi,respectiv L.356/2006.
Prin urmare,potrivit acestor dispoziții,cauza fiind trimisă spre rejudecare, competența soluționării acesteia revine instanței de fond,respectiv Judecătoria Vișeu de Sus.
Dispoziția prev. de art.41 al.1 C.pr.pen. la care face referire judecătoria în motivarea declinării de competență,se referă la situația schimbării încadrării juridice sau a calificării faptei,respectiv când,după efectuarea cercetării judecătorești,instanța constată că ar fi revenit competența soluționării cauzei unei instanțe inferioare și atunci rămâne competentă să soluționeze cauza,însă aceste text nu se referă la situația de speță,când,așa cum s-a arătat mai sus,sentința a fost desființată și s-a dispus rejudecarea cauzei de către instanța de fond,situație când se aplică normele tranzitorii menționate mai sus.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
În baza art. 42 Cod proc. penala declină competența soluționării cauzei privind pe inculpatul G. M. în favoarea Judecătoriei Vișeu de Sus.
Onorariul apărătorului din oficiu de 100 lei se acordă in favoarea Baroului
Cluj.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului. Pronunțata in ședința publică din 12 martie 2013.
PREȘEDINTE, GREFIER,
M. L. C.
Dact.I.M/Dact.S.M 4 ex./_
| ← Sentința penală nr. 66/2013. Conflict de competență | Sentința penală nr. 99/2013. Conflict de competență → |
|---|
