Sentința penală nr. 472/2013. Plângerea împotriva soluţiilor procurorului de neurmărire sau netrimitere în judecată
| Comentarii |
|
R O M Â N I A TRIBUNALUL CLUJ SECȚIA PENALĂ
Dosar nr._
Cod operator de date cu caracter personal: 3184
SENTINȚA PENALĂ NR.472/2013
Ședința publică din data de 29 octombrie 2013 Instanța constituită din: PREȘEDINTE: M. L.
GREFIER: M. S.
S-a luat spre examinare cauza penală privind pe petenta A. N. DE
A. F. - D. C. și pe făptuitorul B. I. -T., cauza având ca obiect plângere împotriva rezoluțiilor sau ordonanțelor procurorului de netrimitere în judecată.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă niciuna din părți.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj este reprezentat de procuror G. PRUNEAN.
Procedura îndeplinită, pronunțarea făcându-se fără citarea părților.
Dezbaterile în fond au avut loc în ședința publică de la data de 8 octombrie 2013, fiind consemnate pe larg în încheierea de ședință de la acea dată, care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
T R I B U N A L U L
Prin plângerea înregistrată sub nr. de mai sus, petenta A. N. de A.
F., reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C. a solicitat instanței să dispună, în conformitate cu dispozițiile art.278/1 C.pr.pen., desființarea ordonanței procurorului din data de 15 ianuarie 2013, emisă în dosarul nr.1240/P/2012 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și a rezoluției nr.151/II/2/_ dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, cu "consecința trimiterii în judecată a învinuitului B. I. -T. și a obligării lui la plata integrală a prejudiciului cauzat bugetului de stat";, în motivare arătându-se în esență că soluțiile date de organul de urmărire penală ignoră constatările organului de control fiscal menționate în mod expres în raportul de inspecție fiscală, din care rezultă că învinuitul se face vinovat de săvârșirea infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005 (fiind datoria învinuitului să producă probe care să contrazică reținerile organului de inspecție fiscală).
Analizând plângerea formulată, în raport cu actele dosarului de urmărire penală și cu dispozițiile legale în materie, instanța reține următoarele :
Prin ordonanța din data de_ emisă în dosar nr.1240/P/2013 de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj s-a dispus scoaterea de sub urmărire
penală a învinuitului B. I. -T. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală, prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr. 241/2005, nefiind întrunite elementele constitutive ale acestei infracțiuni.
În considerentele ordonanței s-a reținut că, prin rezoluția din data de_ s-a dispus începerea urmăririi penale față de învinuitul B. I. -T., sub aspectul săvârșirii infracțiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. 1 lit. c din Legea nr.241/2005, reținându-se în sarcina acestuia faptul că, în perioada 2009- 2009, în calitate de administrator al SC SILVER TAS SRL C. -N., s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale prin înregistrarea în contabilitate a unor cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale ori a evidențiat alte operațiuni fictive.
Din examinarea ansamblului probator administrat în cauza a reieșit faptul ca la data de_, ca urmare a demarării unui control fiscal la SC SILVER TAS administrată de către învinuit, ANAF a întocmit raportul de inspecție fiscală nr. 2417 conform căruia pentru perioada_ -_, societatea administrate de către învinuit datorează un impozit suplimentar de 106,402 lei și majorări în cuantum de 36.77 lei.
Din analiza raportului de inspecție fiscală a reieșit faptul că învinuitul datorează aceste sume ca urmare a faptului că în perioada supusă controlului, a înregistrat cheltuieli de protocol ca și cheltuieli deductibile deși societatea se afla pe pierdere contabilă, a făcut unele cheltuieli fără a fi în posesia unor documente justificative conforme cu prev. Legii nr.571/03 (art. 21 alin. 4 lit. f, art. 21 alin. 1), a înregistrat cheltuielile făcute cu achiziții de servicii de la un contribuabil declarat inactiv, respectiv de la un contribuabil aflat în procedură de insolvență, a înregistrat ca și cheltuieli deductibile cheltuielile făcute în favoarea personalului angajat deși aceste cheltuieli nu sunt efectuate în scopul realizării de venituri impozabile.
Cheltuielile sunt nereale atunci când corespund unei relații sociale care nu exista în concret.
"Operațiunile fictive"; sunt operațiuni imaginare sau care nu au legătura cu contribuabilul. În ceea ce privește facturile fiscale care provin de la un agent economic inactiv sau aflat în insolvență ("inexistent"; din punctul de vedere al legislației fiscale), s-a apreciat ca verificările trebuie sa treacă dincolo de acest aspect al inactivității sau "inexistenței"; agentului economic de la care provin facturile, verificându-se dacă acestea au fost emise ca urmare a achiziționării unor mărfuri sau servicii care sa fi intrat efectiv în patrimoniul societății verificate, adică a cumpărătorului, în acest din urma caz, fiind vorba despre operațiuni comerciale reale. Presupunerea că învinuitul a înregistrat în contabilitate operațiuni nereale, respectiv achiziții nereale de mărfuri și servicii, iar prin aceasta și-a mărit cheltuielile și și-a diminuat veniturile sustrăgându-se de la plata obligațiilor fiscale, nu a putut fi probată.
De altfel, chiar instanța supremă a precizat cu privire la conținutul acestei infracțiuni în forma sa veche faptul că prin înregistrarea unor cheltuieli care nu au la baza operațiuni reale se înțelege întocmirea unor acte justificative false pentru cheltuieli care nu au fost făcute ori au fost mai mici decât cele consemnate în documentele justificative, iar pe baza acestor acte justificative
false se operează și în celelalte documente contabile cheltuieli nereale cu consecința diminuării venitului net și implicit a obligației fiscale către stat (Î. secț. pen., dec. nr. 1113/2005). Or în cauză, nu s-a dovedit dincolo de orice dubiu, cu înlăturarea prezumției de nevinovăție, faptul că societatea administrată de către învinuit a înregistrat operațiuni nereale, ci doar unele încheiate cu agenți comerciali inactivi ori aflați în insolvență și cheltuieli care, conform legii sunt nedeductibile (însă acest lucru nu înseamnă că sunt și nereale). Sancțiunea unui astfel de comportament economic constă în faptul ca se fac recalculări ale sumelor datorate de către societate, recalculări menite să duca la stabilirea unor datorii în care să fie incluse inclusiv majorări și penalități, însă acest lucru nu echivalează cu stabilirea răspunderii penale pentru înregistrări nereale sau fictive.
Împotriva acestei ordonanțe, petenta a formulat plângere în temeiul art.278 C.pr.pen. la prim procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj, plângere care a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr.151/II/2/2013 emisă la data de_, în motivare arătându-se în esență că organele de urmărire penală nu au putut stabili prin probe certe că operațiunile înscrise în documentele contabile nu ar fi avut loc în realitate, respectiv că aceste înregistrări s-au făcut cu știință, în scopul sustragerii de la plata impozitelor și taxelor datorate statului.
Instanța constată că ordonanța și rezoluția sus-menționate sunt legale și temeinice, în cauză fiind pe deplin aplicabile dispozițiile art.11 pct.1 lit.b rap. art.10 lit.d C.pr.pen. cu privire la infracțiunea de evaziunea fiscală, prev. de art.9 alin.1 lit.c din Legea nr.241/2005, reținută în sarcina învinuitului B. I. -T., nefiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii menționate, sub aspectul laturii obiective a acesteia.
Astfel, pe de o parte, în speță este incident principiul in dubio pro reo, întrucât probele administrate în cauză nu dovedesc, dincolo de orice urmă de îndoială, faptul că societatea administrată de învinuit a înregistrat în contabilitate operațiuni nereale ori fictive, ci doar operațiuni încheiate cu agenți comerciali inactivi ori aflați în insolvență, precum și cheltuieli care, conform legii, sunt nedeductibile, însă aceste constatări ale organului de inspecție fiscală nu conduc automat la angajarea răspunderii penale a învinuitului pentru înregistrări nereale sau fictive în acte contabile sau alte documente legale, câtă vreme în cursul urmăririi penale nu s-a putut stabili în mod cert că operațiunile înscrise în documentele contabile nu au avut loc în realitate și că învinuitul a efectuat cu intenție astfel de înregistrări în scopul sustragerii de la plata obligațiilor fiscale către stat.
Pe de altă parte, învinuitul beneficiază de prezumția de nevinovăție și nu este obligat să-și dovedească nevinovăția, revenind organului de urmărire penală sarcina de a administra probe care să dovedească existența infracțiunii și vinovăția făptuitorului, ceea ce în speță nu s-a întâmplat.
Față de cele menționate mai sus, în baza art.278/1 alin.8 lit.a C.pr.pen. instanța urmează să respingă ca nefondată plângerea formulată de petenta A.
N. de A. F., reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor
Publice a Județului C., împotriva ordonanței procurorului din data de 15 ianuarie 2013, emisă în dosarul nr.1240/P/2012 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și împotriva rezoluției nr.151/II/2/_ dată de prim- procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Totodată, vor fi menținute în întregime ordonanța și rezoluția atacate.
Potrivit art.192 alin.2 C.pr.pen. cheltuielile judiciare ocazionare cu soluționarea plângerii vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca nefondată plângerea formulată de petenta A. N. de A.
F. , reprezentată prin Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului C., cu sediul în C. -N., P-ța A. I., nr. 19, jud. C., împotriva ordonanței procurorului din data de 15 ianuarie 2013, emisă în dosarul nr.1240/P/2012 al Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj și împotriva rezoluției nr.151/II/2/_ dată de prim-procurorul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj.
Menține în întregime ordonanța și rezoluția atacate.
Cheltuielile judiciare ocazionare cu soluționarea plângerii rămân în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședința publică din data de 29 octombrie 2013.
PREȘEDINTE GREFIER
M. L. M. S.
Red. M.L./D.M./2 ex.
| ← Sentința penală nr. 296/2013. Plângerea împotriva... | Decizia penală nr. 74/2013. Plângerea împotriva soluţiilor... → |
|---|
