Competenţă după calitatea persoanei. Plângere împotriva ordonanţei de arestare pentru o faptă săvârşită după pierderea calităţii de militar. Conexitate
| Comentarii |
|
Soluţionarea plângerii împotriva măsurilor preventive luate de procuror contra unei persoane care a săvârşit fapta după ce a pierdut calitatea de militar este de competenţa instanţei civile, chiar dacă aceasta este cercetată, în altă cauză, pentru infracţiuni conexe săvârşite în timpul când avea această calitate.
(Secţia penală, decizia nr. 3672 din 16 august 2001)
Prin Ordonanţa din 9 iunie 2001 a Parchetului de pe lângă Tribunalul Prahova s-a luat măsura arestării preventive pe o durată de 30 de zile faţă de inculpatul A.A. pentru săvârşirea, la 8 iunie 2001, a tentativei la infracţiunea de înşelăciune prevăzută de art. 20 raportat ia art. 215 alin. 1 şi 2 C. pen.
împotriva Ordonanţei de arestare preventivă inculpatul a formulat o plângere la Judecătoria Ploieşti care, a declinat competenţa de soluţionare a plângerii în favoarea Tribunalului Militar Bucureşti, reţinând că, în cursul lunii mai 2001, când avea calitatea de militar activ, a săvârşit alte fapte prevăzute de legea penală în afară de cea pentru care a fost pusă în mişcare acţiunea penală şi s-a dispus arestarea, situaţie în care competenţa de soluţionare aparţine instanţei militare, aceasta fiind atrasă de calitatea de militar a inculpatului.
Tribunalul Militar Bucureşti, prin sentinţa nr. 198 din 3 iulie 2001, a declinat competenţa judecării plângerii în favoarea Judecătoriei Ploieşti, cu motivarea că arestarea preventivă a inculpatului s-a dispus pentru săvârşirea la 8 iunie 2001 a tentativei la înşelăciune, la această dată inculpatul nemaiavând calitatea de militar, întrucât fusese în rezervă la 4 iunie 2001.
în soluţionarea conflictului negativ de competenţă, se constată următoarele:
Potrivit prevederilor art. 26 pct. 1 C. pr. pen., Tribunalul Militar judecă în primă instanţă, printre altele, infracţiuni săvârşite de militari până la gradul de căpitan inclusiv, cu excepţia celor date prin lege în competenţa altor instanţe.
Competenţa după calitatea persoanei este determinată în raport cu momentul săvârşirii infracţiunii.
Din actele dosarului rezultă că la 8 iunie 2001, când a fost săvârşită infracţiunea pentru care s-a dispus arestarea preventivă a inculpatului, acesta nu mai avea calitatea de militar, întrucât fusese anterior trecut în rezervă.
Chiar dacă în cursul lunii mai 2001, când avea calitatea de militar, inculpatul a săvârşit alte fapte penale pentru care este cercetat în alte cauze, fără a se fi dispus conexarea, această împrejurare nu atrage competenţa instanţei militare de soluţionare a plângerii formulate.
în consecinţă, s-a stabilit că Judecătoria Ploieşti este competentă să soluţioneze plângerea.
| ← Expulzare. Stare de pericol. Preîntâmpinarea săvârşirii... | Apel. Termen. Cerere greşit intitulată şi greşit îndreptată → |
|---|
