CSJ. Decizia nr. 809/2002. Penal. Plângere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.809 Dosar nr.4993/2002
Sedinţa publică din 18 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de partea vătămată B.R., împotriva sentinţei penale nr.3 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Târgu Mureş.
S-a prezentat petiţionara.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Petiţionara a solicitat admiterea recursului său astfel cum a fost formulat.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Curtea de Apel Tg.Mureş a fost investită, la data de 17 iulie 2002, cu soluţionarea plângerii formulate de petiţionara B.R. împotriva rezoluţiei date de Parchetul de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, în cauza privindu-l pe G.I., judecător la Judecătoria Reghin.
În plângerea formulată s-a susţinut că atât reuzoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş, cât şi cea a Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, sunt nelegale, deoarece judecătorul G.I. se face vinovat, în opinia petiţionarei de săvârşirea infracţiunii de fals intelectual, faptă incriminată de dispoziţiile art.289 Cod penal.
S-a arătat că la termenul de judecată din 25 octombrie 1999, când petiţionara a fost prezentă în faţa instanţei, ea nu a înţeles să facă o declaraţie, expresă la renunţarea la judecata acţiunii intentată împotriva pârâţilor T., deoarece, pe de o parte, acest aspect nu s-a pus în discuţia părţilor, iar pe de altă parte, în această şedinţă publică s-au purtat discuţii legate doar de plata taxei de timbru aferentă acţiunii promovate.
S-a mai susţinut că aspectele învederate de către petiţionară în plângerea sa se confirmă prin probă testimonială (petiţionara solicitând audierea a două martore) şi că prin înscrierea făcută de către judecător pe verso-ul acţiunii sale s-a menţionat în fals un aspect nereal.
Pentru justa soluţionare a cauzei s-a apreciat că se impune a se arhiva la dosarul cauzei atât dosarul în care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş a pronunţat rezoluţia din 21 martie 2002, privindu-l pe G.I., cât şi dosarul Judecătoriei Reghin nr.1953/1998, precum şi rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie prin care s-a confirmat rezoluţia Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş în cauză privindu-l pe G.I.
Verificând actele aflate la dosarul nr.13/P/2002 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş şi cele aflate în dosarul nr.1953/1998 al Judecătoriei Reghin, instanţa a reţinut că rezoluţia pronunţată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş la data de 21 martie 2002 în cauza privindu-l pe G.I., în prezent judecător la Tribunalul Maramureş, este legală şi temeinică, neputându-se dispune infirmarea acesteia.
Analizând cursul dezbaterilor în cauza civilă ce a format obiectul dosarului nr.1953/1998 al Judecătoriei Reghin, s-a observat că în practicaua încheierii civile nt.1624 din 25 octombrie 1999 s-a consemnat în mod expres că, datorită faptului că reclamanta nu are posibilităţi de achitare a taxei de timbru, în completare, în cuantum de 6.215.000 lei, ea înţelege să renunţe la judecarea cauzei.
Această împrejurare expres învederată de către reclamantă se regăseşte în minuta întocmită de către judecător pe verso-ul actului aflat la fila 65 din dosarul sus-menţionat, minută semnată de judecător şi de grefierul de şedinţă care a participat la şedinţa publică din 25 octombrie 2002.
Aşa încât, instanţa a apreciat că, în sarcina judecătorului G.I., nu se poate reţine existenţa infracţiunii de fals intelectual.
În consecinţă, în mod corect prin rezoluţiile Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş şi a celui de pe lângă Curtea Supremă de Justiţie, s-a reţinut că împotriva numitului G.I. nu se poate începe urmărirea penală pentru săvârşirea infracţiunii incriminate de dispoziţiile art.289 Cod penal, întrucât această faptă nu există.
În baza acestor considerente, Curtea de Apel Tg.Mureş, prin sentinţa penală nr.3 din 25 octombrie 2002, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petiţionara B.R. împotriva rezoluţiei din 21 martie 2002, dată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Tg.Mureş în dosarul nr,13/P/2002, dosar privindu-l pe G.I.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara B.R., solicitând admiterea recursului, desfiinţarea hotărârii atacate şi rejudecarea şi condamnarea judecătorului G.I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals intelectual prevăzută de art.289 Cod penal şi obligarea acestuia la 150.000.000 lei despăgubiri civile.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Încheierea nr.1624 din 25 octombrie 1999 s-a consemnat în mod expres că reclamanta nu are posibilităţi de achitare a taxei de timbru şi, din acest motiv, înţelege să renunţe la judecarea cauzei, împrejurare care se regăseşte în minuta întocmită de judecătorul G.I.
Aşa fiind, G.I. a consemnat în minuta întocmită manifestarea de voinţă a petiţionarei în sensul de a renunţa la soluţionarea
acţiunii pe care a promovat-o împotriva pârâţilor T.
Modificarea ulterioară a voinţei petiţionarei nu este, însă, de natură a atrage răspunderea penală a judecătorului G.I., cu atât mai puţin cu cât prin renunţarea la judecată manifestată de petiţionara B.R., acesteia nu i s-a stins dreptul la exercitarea unei noi acţiuni în pretenţii împotriva aceloraşi pârâţi.
Faţă de aceste considerente, apare ca nefondat recursul declarat de petiţionară, urmând a fi respins, ca atare, conform dispozitivului.
Văzând şi dispoziţiile art.192 Cod procedură penală,
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara B.R. împotriva sentinţei penale nr.3 din 25 octombrie 2002 a Curţii de Apel Tg.Mureş.
Obligă petiţionara la 500.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pronunţată în şedinţă publică,azi 18 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 805/2002. Penal. Art.197 alin.3 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 847/2002. Penal → |
|---|
