CSJ. Decizia nr. 847/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.847
Dosar nr.4964/2002
Şedinţa publică de la 19 februarie 2003
S-au luat în examinare recursurile declarate de recurentele părţi civile S.L. şi S.A. şi de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr.208/A din 11 octombrie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
S-a prezentat intimatul inculpat, în stare de arest şi asistat de avocat B.A., apărător desemnat din oficiu, apărător ales, avocat V.U., pentru recurentele părţi civile şi apărător desemnat din oficiu, avocat B.D., pentru recurentul inculpat lipsă. Au lipsit şi celelalte părţi.
Procedura îndeplinită.
Apărătorul recurentului inculpat a cerut admiterea recursului şi în rejudecarea cauzei, menţinerea hotărârii instanţei de fond şi respingerea recursurilor părţilor civile, susţinând motivele scrise depuse în cauză.
Apărătorul recurentelor părţi civile solicită casarea hotărârilor atacate şi achitarea sumei datorate cu c/val.taxelor vamale. Obligarea inculpatului, totodată, la plata sumei de 6.150.000 lei cheltuieli de transport şi 25 milioane lei daune morale. Se cere achitarea cheltuieli de judecată. Totodată, solicită respingerea recursului declarat de inculpat, ca nefondat.
Procurorul a concluzionat în sensul admiterii recursului declarat de partea civilă S.L. şi obligarea inculpatului la plata integrală a despăgubirilor şi respingerea, ca tardiv a recursului declarat de partea civilă S.A.
Cât priveşte recursul declarat de inculpat, solicită respingerea acestuia ca nefondat.
Inculpatul arată că este de acord cu apărarea făcută prin apărător.
CURTEA
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.169 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Bihor a condamnat printre alţii, pe inculpatul T.A. pentru patru infracţiuni prevăzute şi pedepsite de art.264 Cod penal, favorizarea infractorului, la pedepse de câte un an şi 6 luni închisoare.
În baza art.34 lit.b din Codul penal s-au contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea de un an şi 6 luni închisoare.
În baza art.81 din Codul penal s-a dispus suspendarea executării pedepsei pe durata prevăzută de art.82 din Codul penal.
În baza art.350 Cod procedură penală, s-a dispus punerea în libertate a inculpatului T.A..
În baza art.14 Cod procedură penală i-a obligat pe inculpaţii T.A. şi C.V. în solidar la 3000 DM în persoana părţii civile L.E. (pct.1), la 17.000 DM în persoana părţii civile D.S., pe inculpaţii C.V., P.I.D. şi T.A. în solidar la 15.000 DM către partea civilă Maier Ileana; pe inculpaţii P.I.D., T.L.N. şi S.M. la 9000 DM în persoana părţii civile S.L. şi A.
S-a dispus totodată obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că, la data de 6/7 aprilie 1999, a fost furat de pe str.1 Decembrie 1918 din Careil, un autoturism „Mercedes 250” cu număr de înmatriculare SCK-1413 proprietatea părţii vătămate L.E. din Germania, autoturism care a fost găsit ulterior într-un garaj din Cartierul Rogerius din Oradea, închiriat de inculpatul P.I.D., pe numele soţiei sale. Autoturismul a fost găsit modificat, fiindu-i înlocuite negtine şi radiocasetofonul, dispărându-i şi actele originale care demonstrau proprietatea părţii vătămate asupra bunului, şi datorită faptului că a suferit un prejudiciu evaluat la 3000 DM, aceasta s-a constituit parte civilă în cauză.
Pentru comiterea acestei infracţiuni au fost acuzaţi inculpatul C.V. pentru comiterea infracţiunii de furt calificat cu consecinţe grave şi T.A. şi P.I.D. în sensul că l-a ajutat pe acesta prin acte de complicitate.
În seara zilei de 7 martie în cluj Napoca a dispărut un microbuz „W.T.”, care a fost procurat de partea vătămată D.S., ulterior autoturismul ajungând în Arad în proprietatea martorului M.C., care a susţinut că l-a primit de la inculpaţii C.V. şi T.A., de această infracţiune fiind acuzaţi inculpaţii C.V. pentru furt calificat cu consecinţe grave, P.I.D. şi T.A. au comis acte de complicitate.
La data de 21 aprilie 1999, din municipiul Cluj-Napoca a dispărut autoturismul marca „N.T.” proprietatea părţii vătămate T.S., acesta ajungâns în posesia martorului T.A. din Arad, care lucra ca paznic la un parc de dezmembrări, pe autoturism fiind aplicate numere false pentru a nu putea fi indentificat anterior, de comiterea acestei infracţiuni fiind acuzaţi inculpaţii C.V. că a sustras bunul, P.I.D. şi T.A. că i-au facilitat actele de sustragere, fiind complici.
În noaptea de 21/22 mai 1998 a dispărut din parcarea situată în localitatea Sânmartin, jud.Bihor, un autoturism „Audi 80” proprietatea părţilor civile S.L. şi S.A.
În baza datelor furnizate de organele de poliţie, s-a stabilit că autorii sustragerii sunt inculpaţii S.M.I., P.I.D. şi T.L.N.
În seara zilei de 25 aprilie 1999, persoane iniţial necunoscute au încercat să sustragă un autoturism proprietatea părţii civile M.I., dar când au încercat să-l sustragă, s-a declanşat alarma, iar persoanele implicate au fugit, fiind prinşi de organele de poliţie.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Bihor, părţile civile S.L. şi S.A., precum şi inculpaţii C.V., P.I.D., S.M.I., T.L.N. şi T.A.
Prin apelul parchetului s-a cerut înlăturarea achitării inculpaţilor C.V. şi P.I.D., întrucât din probele administrate rezultă că şi aceştia au participat la comiterea furtului, schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de inculpatul T.A. din art.264 Cod penl în tentativă la infracţiunea de furt calificat şi confiscarea bunurilor ridicate de la inculpaţi, bunuri folosite de aceştia la comiterea spargerilor şi a sustragerii autoturismelor.
Părţile civile apelante au solicitat majorarea cuantumului despăgubirilor civile, astfel cum au precizat la instanţa de fond, iar inculpaţii au cerut reducerea pedepselor ca urmare a modificării aduse de OUG nr.207/2000, ţinându-se seama de lipsa antecedentelor penale ale acestora şi de atitudinea lor sinceră pe parcursul procesului.
Prin decizia penală nr.208/A din 11 octombrie 2001 Curtea de Apel oradea a admis apelurile declarate de parchet şi de inculpaţi, a dispus descontopirea pedepselor rezultante în pedepsele componente şi prin schimbarea încadrării juridice a faptelor, în sensul înlăturării alin.3 s-au redus pedepsele aplicate după cum urmează:
- inculpatul C.V. a fost condamnat în final la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare;
- inculpatul P.I.D. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 5 ani închisoare, încălcându-se şi dispoziţia de achitare pentru două infracţiuni de complicitate la furt calificat;
- inculpaţilor S.I. şi şi T.L.A. li s-au redus pedepsele la câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi respectiv 2 ani şi 2 luni închisoare, dispunându-se suspendarea sub supraveghere potrivit art.861 Cod penal pe termenul prevăzut de art.862 din Codul penal;
- inculpatul T.A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 4 ani închisoare.
S-a dispus confiscarea în folosul statului a bunurilor ridicate de la inculpat.
În sfârşit s-au respins, ca nefondate, apelurile declarate de părţile civile S.L. şi S.A., menţinându-se restul dispoziţiilor.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpatul T.A., solicitând casarea deciziei atacate şi menţinerea soluţiei instanţei de fond, iar în subsidiar aplicarea circumstanţelor atenuante şi ca atare, reducerea pedepsei aplicate sub minimul special.
Părţile civile au cerut casarea hotărârilor pronunţate şi obligarea inculpaţilor la plata sumei de 2921 USD reprezentând drepturile vamale datorate, 6.150.000 lei cheltuieli ocazionate pentru depistarea autoturismului şi 25 milioane lei daune morale cât şi a sumei de 9 milioane lei onorariu de avocat.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, Curtea constată următoarele:
Referitor la recursul declarat de inculpatul T.A., din expunerea pe larg a situaţiei de fapt reţinută de instanţe, în mod corect a stabilit instanţa de apel că acesta se aface vinovat de săvârşirea a trei infracţiuni de complicitate la furt calificat şi o tentativă de furt calificat, activitatea lui infracţională îndeplinind toate elementele constitutive ale infracţiunilor pentru care a fost trimis în judecată. Toate actele materiale săvârşite circumscriu faptelor de complicitate materială: s-a înţeles cu inculpaţii anterior săvârşirii faptelor, a confecţionat cheile false cu care au fost deschise acele autoturisme, ulterior a vândut acele autoturisme, împărţind banii.
Ca atare, primul motiv de recurs care vizează greşita încadrare juridică dată faptei este nefondat, şi urmează a fi înlăturat.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate se constată că au fost avute în vedere toate criteriile prevăzute de art.72 din Codul penal, respectiv pericolul social ridicat al faptelor, perseverenţa infracţională cât şi datele ce caracterizează persoana inculpatului, încât nu se justifică aplicarea circumstanţelor atenuante.
În ce priveşte recursul părţii civile S.A., se constată că acesta a fost declarat cu încălcarea dispoziţiilor prevăzute de art.363 raportat la art.3853 din Codul de procedură penală şi ca atare va fi respins, ca tardiv.
Referitor la recursul declarat de partea civilă S.L., Curtea, pentru considerentele ce vor fi expuse, îl va admite şi va extinde efectele şi asupra recursului părţii civile S.A.
Evaluând probatoriile administrate, Curtea potrivit art.14 din Codul de procedură penală şi a art.998 din Codul civil va dispune obligarea în solidar a inculpaţilor P.I.D., S.M. şi T.L. la plata echivalentului în lei a sumei de 9000 DM la data plăţii, sumă de altfel solicitată de recurentele părţi civile la data constituirii de parte civilă, operând principiul disponibilităţii.
De altfel, mai trebuie observat că această sumă acoperă întreg prejudiciu creat.
Cererea formulată în cadrul recursului declarat de părţile civile care vizează şi c/val. taxelor vamale, nu poate fi primită, pe de o partea acestea neprefigurând un prejudiciu cert şi care până în prezent nici nu a fost solicitată iar pe de alta, acest aspect urmează a fi clarificat la momentul executării hotărârii rămase definitive.
Totodată, faţă de valoarea bunului şi a stării psihice create prin furtul acestuia că se justifica obligarea aceloraşi inculpaţi la plata sumei de 10 milioanel lei cu titlu de daune morale.
Faţă de cheltuielile de transport ocazionate de depistarea autoturismului, inculpaţii urmează a fi obligaţi şi la plata sumei de 6.150.000 lei şi 9.000.000 lei cheltuieli judiciare, astfel cum au fost solicitate şi justificate de părţile civile.
Văzând şi prevederile art.192 alin.2 Cod procedură penală;
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul T.A. împotriva deciziei penale nr.208/A din 11 octombrie 2001 a Curţii de Apel Oradea.
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de partea civilă S.A. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Admite recursul declarat de partea civilă S.L. şi extinde efectele acestuia şi cu privire la partea civilă S.A.
Casează decizia penală sus-menţionată şi sentinţa penală nr.169 din 26 iunie 2000 a Tribunalului Bihor cu privire la soluţionarea acţiunii civile promovată de părţile civile recurente.
Obligă pe inculpaţii P.I.D., S.M. şi T.L.N., solidar, la plata echivalentului în lei a sumei de 9.000 DM la data plăţii, la 6.150.000 lei cheltuieli de transport şi la câte 10 milioane lei cu titlu de daune morale pentru fiecare parte civilă.
Obligă pe inculpatul T.A. la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă în solidar pe inculpaţii P.I.D., S.M. şi T.L.N. la plata sumei de 9 milioane lei cheltuieli judiciare către părţile civile S.L. şi S.A.
Onorariul în sumă de 300.000 lei pentru apărarea din oficiu a inculpatului P.I.D., se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 809/2002. Penal. Plângere. Recurs | CSJ. Decizia nr. 855/2002. Penal → |
|---|
