CSJ. Decizia nr. 858/2002. Penal. Art.279 alin.3 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.858 Dosar nr.5123/2002
Sedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul R.J.N.K. împotriva deciziei penale nr.275 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
S-a prezentat apărătorul desemnat din oficiu av. Z.C. pentru inculpatul lipsă.
S-a prezentat şi interpretul de limbă germană.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Apărătorul învederează instanţei că inculpatul a formulat recurs peste termenul prevăzut de lege.
Pe fondul cauzei cere achitarea inculpatului faţă de circumstanţele personale ale acestuia, iar în subsidiar aplicarea prevederilor art.81 Cod penal şi suspendarea condiţionată a pedepsei.
Procurorul a solicitat respingerea recursului ca tardiv. Pe fondul cauzei, recursul este nefondat motivat de faptul că inculpatul cunoştea dispoziţiile legale în vigoare cu atât mai mult cu cât inculpatul era la a doua intrare în ţară.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.66 din 24 iulie 2002 Tribunalul Sălaj l-a condamnat pe inculpatul R.J.N.K., la : un an şi 8 luni închisoare în baza art.176 din Legea 141/1997 cu aplicarea art.74, 76 lit.c Cod penal şi un an şi 6 luni închisoare în baza art.279 alin.1 şi 3 lit.a Cod penal cu aplicarea art.74 şi 76 lit.d Cod penal.
În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa de 1 an şi 8 luni închisoare.
În temeiul art.81 Cod penal s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe termenul de încercare de 3 ani şi 8 luni.
A fost dedusă reţinerea din data de 22 martie 2002.
S-a dispus confiscarea armei de vânătoare cal.12 mm marca „Castellani” seria 53306, carabinei calibru 7,62 x 63 mm seria 13533, armei de tir cal.22 seria 315337, revolverului marca „Smith/Wesson” cu seria BHY-4543, revolverului marca „Luger” seria 0118260, a 369 cartuşe şi 11 tuburi cartuşe.
Inculpatul a fost obligat la 2.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Instanţa a reţinut în fapt, că la data de 17 decembrie 2001, inculpatul R.J.N.K. a intrat în România, prin punctul de frontieră Borşa, ocazie cu care, fără să aibă autorizaţie şi fără să le declare a trecut peste frontieră şi introdus în ţară o armă de vânătoare, o carabină, o armă de tir, 2 revolvere şi 380 cartuşe de diferite calibre.
Armele şi muniţia au fost duse la domiciliul numitei N.E, prietena inculpatului.
În prealabil, inculpatul, care a mai fost în repetate rânduri în România, s-a informat şi la organele vamale şi la AJVPS Sălaj, în legătură cu formalităţile necesare intorducerii şi autorizării deţinerii de arme şi muniţii pe teritoriul României, ignorând însă reglementările prevăzute prin Legea nr.17/1996 referitoare la regimul armelor de foc şi muniţiilor.
Cu ocazia percheziţiei efectuată la data de 22 martie 2002 la domiciliul numitei N.E. au fost găsite armele şi muniţia.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul a declarat apel, solicitând achitarea în temeiul art.10 lit.e Cod procedură penală cu referire la cauza prevăzută de art.51 Cod penal, fiind în eroare cu privire la condiţiile de introducere a armelor în ţară şi, în subsidiar, aplicarea dispoziţiilor art.18 1 Cod penal achitarea şi luarea unei sancţiuni cu caracter administrativ.
Prin decizia penală nr.275 din 20 octombrie 2002 Curtea de Apel Cluj a respins ca nefondat apelul inculpatului, constatând că hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică.
Împotriva deciziei penale sus-menţionate, inculpatul a declarat recurs la data de de 8 noiembrie 2002, conform amprentei ştampilei Oficiului poştal Zalău nr.3 aplicată pe plicul de expediere a cererii către Curtea de Apel Cluj, solicitând conform art.3853 alin.2 cu referire la art.364 Cod procedură penală, repunerea în termen, cu motivarea că, fiind cetăţean german şi necunoscător al limbii române, deşi a fost asistat de avocat, a comunicat cu acesta numai prin intermediul translatorului, cu care însă nu s-a întâlnit în intervalul de timp de declarare a recursului.
Verificând hotărârea atacată în raport cu datele existente la dosarul cauzei, Curtea constată că cererea de repunere în termenul de recurs este nefondată, iar recursul declarat de inculpat este tardiv introdus.
Potrivit art.8 din Codul de procedură penală, părţilor care nu vorbesc limba în care se desfăşoară procesul penal, li se asigură posibilitatea de a lua cunoştinţă de piesele dosarului şi dreptul de a vorbi în instanţă şi a pune concluzii, prin traducător.
Aşa cum rezultă din partea introductivă a deciziei penale atacate, la termenul de judecată din 10 octombrie 2002, când au avut loc dezbaterile, inculpatul a fost prezent personal, asistat de apărătorul ales, avocat C.V. şi interpretul W.M.R.A.
Instanţa i-a creat inculpatului, astfel, toate condiţiile prevăzute de lege, pentru a-şi exercita drepturile procesuale, inclusiv folosirea căii de atac, fiind în contact oficial prin traducător cu apărătorul său.
Faptul că nu s-a întâlnit cu translatorul în intervalul de timp în care putea declara recurs, invocat de către inculpat, dar nedovedit în vreun fel, care a mai adăugat că nici nu cunoştea că mai există o cale de atac, nu constituie o cauză temeinică de împiedicare, în sensul prevăzut de art.364 Cod procedură penală pentru a considera recursul declarat după expirarea termenului prevăzut de lege ca fiind făcut în termen.
Fiind implicat într-o cauză penală, cu un parcurs judiciar comun tuturor legislaţiilor europene, inclusiv celei din ţara sa de origine, organizat pe mai multe grade de jurisdicţie, inculpatul era dator să se informeze - şi nu să neglijeze - şi, de asemenea, să acţioneze în termenul şi cu respectarea celorlalte condiţii prevăzute de lege.
Faţă de cele ce preced şi constatând că împotriva deciziei penale nr.275 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj, inculpatul R.J.N.K., prezent la dezbateri, a declarat recurs la data de 8 noiembrie 2002, în raport cu prevederile art.3853 cu referire la art.363 alin.3 Cod procedură penală se învederează tardivitatea recursului şi ca urmare, în baza art.38515 pct.1 lit.a Cod procedură penală se va dispune atât respingerea cererii de repunere în termen, cât şi a recursului, ca tardiv.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge cererea de repunere în termen formulată de recurentul inculpat R.J.N.K. împotriva deciziei penale nr.275 din 10 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Respinge, ca tardiv, recursul formulat de inculpatul R.J.N.K. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă pe inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică,azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 855/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 862/2002. Penal → |
|---|
