CSJ. Decizia nr. 855/2002. Penal
| Comentarii |
|
RO M Â N I A
CURTEA SUPREMA DE JUSTITIE
SECTIA PENALA
Decizia nr.855
Dosar nr.3099/2002
Sedinţa publică din 19 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr.212/A din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul S.R.A.
S-a prezentat intimatul inculpatul, asistat de apărător ales av.T.S., lipsind celelalte părţi.
Procedura de citare a fost legal îndeplinită.
Procurorul a solicitat admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.
Apărătorul inculpatului a cerut respingerea recursului declarat de parchet şi menţinerea hotărârii atacate ca temeinică şi legală.
Inculpatul, în ultimul cuvânt a cerut respingerea recursului declarat de parchet susţinând nevinovăţia.
CURTEA,
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.202 din 18 martie 2002 Tribunalul Timiş a achitat în baza art.11 alin.1 pct.1 lit.a Cod procedură penală raportat la art.10 lit.c Cod procedură penală pe inculpatul S.R.A., pentru infracţiunea prevăzută de art.211 alin.2 lit.b,d,f cu aplicarea art.109 din Codul penal, privind pe partea vătămată L.I.
A constatat că inculpatul a fost arestat în perioada 10 septembrie 2001 – 14 ianuarie 2002 şi de la 14 februarie 2002 la zi.
S-a dispus punerea în libertate a inculpatului dacă nu este arestat în altă cauză.
Instanţa a reţinut că în noaptea de 27/28 august 2001 în jurul orelor 2330, în locuinţa părţii vătămate L.I. a pătruns o persoană de sex masculin prin escaladare, a încercat să caute bunuri şi fiind surprins, a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri determinând-o pe aceasta să îi spună unde îşi ţine banii şi în continuare a sustras 700 DM şi 3 milioane lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel procurorul susţinând că instanţa de fond a dat o interpretare corectă a probelor administrate în cauză şi datorită acestui aspect hotărârea s-a bazat pe o gravă eroare de fapt.
Prin decizia penală nr.212 din 16 mai 2002 Curtea de Apel Timişoara a dispus respingerea ca nefondat a apelului delcarat de procuror.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs procurorul solicitând casarea hotărârilor şi condamnarea inculpatului pentru comiterea infracţiunii de tâlhărie.
Recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi arătate.
Examinând ansamblul probator administrat în cauză, prin prisma motivelor invocate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş cât şi din oficiu, se constată că instanţele în mod corect au dispus achitarea inculpatului,pe motiv că nu este autorul faptei, având în vedere neconcordanţele existente între declaraţiile părţii vătămate şi a martorei B.M., declaraţiile celorlalţi martori, cât şi prezumţia de nevinovăţie care operează în favoarea inculpatului minor.
În legătură cu descrierea faptelor de către partea vătămată se constată o serie de inadvertenţe de la descrierea fizică a făptuitorului cât şi orei la care a fost săvârşită fapta.
Totodată, martorii audiaţi, o primă categorie sunt aceia care nu cunosc nimic despre faptă sau au fost depistaţi de organele de poliţie în cercul suspecţilor de săvârşirea faptei şi anume G.S., G.N., G.D.,B.P., C.A., C.I., L.P., M.E. şi P.I.
O altă categorie de martori respectiv P.C., M., R., S., D., sunt cei care în diferite perioade de timp, au fost împreună cu inculpatul în seara şi noaptea de 27/28 august 2001 în intervalul dintre orele 20 şi 4,30.
De altfel şi urmele papillare ridicate nu aparţin persoanelor care au frecventat locuinţa părţii vătămate, urme, care nu au fost valorificate de organele de poliţie, motivat de faptul că inculpatul ar fi avut mănuşi deşi din nici o declaraţie nu rezulta acest aspect.
Ca atare, instanţele au făcut o apreciere corespunzătoare a probatoriilor în sensul că inculpatul nu este autorul faptei, motiv pentru care, Curtea, în temeiul prevederilor art. 38515 pct.2 lit.b Cod procedură penală, va respinge, ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara împotriva deciziei penale nr.212/A din 16 mai 2002 a Curţii de Apel Timişoara, privind pe inculpatul S.R.A.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 19 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 847/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 858/2002. Penal. Art.279 alin.3 c.pen. Recurs → |
|---|
