CSJ. Decizia nr. 886/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.886
Dosar nr.3839/2002
Şedinţa publică din 20 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul G.I.M. împotriva deciziei penale nr.259 din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava.
S-a prezentat inculpatul, asistat de apărător ales av.C.V., lipsind intimatele părţi vătămate P.L.G., C.T.L. şi N.I.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a cerut admiterea recursului punând concluzii cu privire la efectuarea unei expertize psihiatrice, întrucât inculpatul nu a avut discernământul faptelor săvârşite. A menţionat totodată că inculpatul a fost internat într-un spital de psihiatrie. A solicitat în subsidiar reducerea pedepsei aplicate.
Procurorul a cerut respingerea recursului,ca nefondat , inculpatul având discernământ la data comiterii faptelor .
Inculpatul a fost de acord cu susţinerile apărătorului , regretând fapta săvârşită .
CURTEA
Asupra recursului de faţă,
In baza lucrărilor din dosar, constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.142 din 26.06.2002 a Tribunalului Suceava a fost condamnat inculpatul G.I.M., pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.f Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal, la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare – parte vătămată fiind P.L.G. ; tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu 41 al.2 Cod penal, la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare – parte vătămată fiind C.T.L. ; tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal, prin schimbarea încadrării juridice din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal , la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare – parte vătămată fiind N.I.
Conform art.33 lit.a Cod penal, 34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele şi obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 10 luni închisoare privativă de libertate.
A fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 03.04.2000 la 08.04.2000.
A fost condamnat inculpatul T.O.I. ,pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev. de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal, art.74 lit.a, art.76 lit.b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice a faptei din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal, la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare –parte vătămată fiind C.T.L. ; pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie prev.de art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal, cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, art.74 lit.a, 76 lit.b Cod penal prin schimbarea încadrării juridice din art.211 al.2 lit.a,d,e Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 Cod penal , la pedeapsa de 1 an şi 10 luni închisoare – parte vătămată fiind N.I.
In baza art.33 lit.a Cod penal, 34 lit.b Cod penal au fost contopite pedepsele şi obligat inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 1 an şi 10 luni închisoare privativă de libertate.
A fost dedusă durata reţinerii şi arestării preventive de la 03.04.2000 la 08.04.2000.
S-a constatat recuperat integral prejudiciul cauzat părţii vătămate P.L.G.
Au fost obligaţi în solidar inculpaţii să plătească părţii vătămate C.T.L. suma de 100.000 lei daune materiale şi 1.000.000 lei daune morale , iar părţii vătămate N.I. suma de 70.000 lei daune materiale.
Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut următoarele :
La data de 20.03.2000 , în jurul orelor 17,oo inculpatul G.I.M. s-a aflat sub influenţa băuturilor alcoolice şi s-a deplasat în camera 49 a Căminului Studenţesc aparţinând Universitărţii „Ştefan cel Mare” Suceava şi prin violenţă a sustras de la partea vătămată P.L.G. un calculator electronic. In seara aceleiaşi zile, în jurul orelor 19,00 , inculpatul s-a reîntors în aceiaşi cameră şi de la aceeaşi parte vătămată, prin ameninţare, a sustras un ceas de mână . Bunurile care au fost sustrase au fost restituite părţii vătămate după trei zile prin intermediul martorului L.C .
In aceeaşi seară, inculpaţii G.I.M. şi T.O.I., împreună cu martorii J.E. şi D.M. au plecat de la căminul studenţesc spre centrul municipiului Suceava cu intenţia de a consuma băuturi alcoolice.
Circulând pe str.Mihai Viteazu, inculpatul G.I.M. a acostat pe partea vătămată C.T.L. şi i-a solicitat bani, iar la refuzul acesteia, a început să-l agreseze. In incident a intervenit şi celălalt inculpat, T.O.I. care a aplicat părţii vătămate mai multe lovituri cu pumnii şi picioarele .
Pentru a scăpa de agresori, partea vătămată a scos din buzunar suma de 60.000 lei pe care le-a dat-o celor doi inculpaţi.
In urma loviturilor primite partea vătămată a suferit leziuni care au necesitat pentru vindecare 1-2 zile îngrijiri medicale.
Continuându-şi activitatea infracţională, cei doi inculpaţi l-au acostat pe N.I. şi prin violenţă
l-au deposedat de suma de 70.000 lei .
Impotriva sentinţei a declarat apel inculpatul G.I.M. criticând-o în sensul greşitei individualizări a pedepsei, solicitând reducerea acesteia ca efect al circumstanţelor atenuante personale.
Prin decizia penală nr.259 din 2 septembrie 2002 Curtea de Apel Suceava a respins ca nefondat apelul.
Impotriva deciziei sus-menţionată inculpatul a declarat recurs, solicitând efectuarea unei expertize psihiatrice întrucât nu a avut discernământ când a săvârşit faptele imputate.
In subsidiar s-a cerut redozarea pedepsei.
Recursul declarat de inculpat este nefondat.
Potrivit art.117 al.1 Cod procedură penală, efectuarea unei expertize psihiatrice este obligatorie între alte cazuri, atunci când instanţa de judecată are îndoială asupra stării psihice a inculpatului .
Din actele dosarului rezultă că prin încheierile din data de 17 septembrie 2001 şi 13 martie 2002 Tribunalul Suceava a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice.
Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.437/P din 18.12.2001 al Serviciului de medicină legală Suceava avizat prin Raportul nr.1344 din 2.05.2002 al Institutului de Medicină legală Iaşi a concluzionat că inculpatul a avut discernământul păstrat la comiterea faptelor săvârşite ( f.137 şi 162 dos.Tribunalul Suceava ).
In această situaţie neexistând îndoieli asupra stării psihice a inculpatului şi răspunderii sale pentru fapta săvârşită susţinerile acestuia sunt lipsite de temei.
Sub aspectul individualizării pedepsei aplicate inculpatului, instanţele au făcut o justă evaluare a criteriilor prevăzute de art.72 Cod penal respectiv gradul de pericol social al faptei şi agravat de circumstanţele reale ale săvârşirii ei şi de circumstanţele personale ale acestuia, necunoscut cu antecedente penale, astfel justificându-se aplicarea unei pedepse sub minimul special, corespunzătoare criteriilor enunţate,nefiind temeiuri de reducere.
Criticile fiind aşadar neîntemeiate şi cum nici din oficiu nu se constată alte motive care puteau fi luate în considerare din oficiu, recursul examinat este nefondat, urmând a fi respins ca atare în baza art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală cu obligarea inculpatului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art.192 al.2 Cod procedură penală .
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge recursul declarat de inculpatul G.I.M. împotriva deciziei penale nr.259 din 2 septembrie 2002 a Curţii de Apel Suceava , ca nefondat.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 862/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 916/2002. Penal → |
|---|
