CSJ. Decizia nr. 916/2002. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.916 Dosar nr.3390/2002
Şedinţa publică de la 21 februarie 2003
S-a luat în examinare recursul declarat de inculpatul C.G. împotriva deciziei penale nr.217 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
S-a prezentat recurentul inculpat C.G., aflat în stare de arest, asistat de avocat A.I., apărător desemnat din oficiu, lipsă fiind celelalte părţi.
Procedura de citare a fost îndeplinită.
Apărătorul inculpatului a solicitat admiterea recursului declarat, casarea hotărârilor atacate şi reindividualizarea pedepsei, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Procurorul a pus concluzii de respingere a recursului declarat, ca neîntemeiat, motivând că, faţă de antecedenţa penală a inculpatului, pedeapsa a fost just individualizată de instanţe.
Inculpatul, în ultimul cuvânt acordat, lasă la aprecierea instanţei soluţia.
CURTEA
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr.44 din 13 februarie 2002, Tribunalul Vaslui a condamnat, printre alţii, pe inculpatul C.G. la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d şi f Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal, la 5 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal prevăzută de art.189 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal şi la 3 ani închisoare pentru infracţiunea de violare de domiciliu, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit.b din acelaşi cod, dispunându-se, potrivit art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal, ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare, în condiţiile art.71 şi 64 Cod penal.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus din pedeapsă durata arestării preventive de la 1 mai 2000 la zi.
Prin aceeaşi sentinţă au mai fost condamnţi şi inculpaţii N.G.C. şi O.I.
S-a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă R.A. şi continuată de moştenitorii R.F. şi R.M.
Obligă în solidar pe inculpaţii N.G.C.şi C.G. la plata sumei de 3.000.000 lei despăgubiri civile către reprezentanţii părţii civile sus-menţionaţi, iar aceştia solidar şi cu inculpatul O.I., la 20.000.000 lei daune morale către aceleaşi părţi.
Mai obligă pe inculpaţi în solidar să plătească părţii civile Spitalul de Adulţi Bîrlad suma de 5.570.586 lei, cu titlu de cheltuieli de spitalizare.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
În seara de 23 aprilie 2000 inculpaţii N.G.C. şi O.I. trecând pe stradă, au văzut partea vătămată R.A. la geamul din bucătărie care era deschis şi aşa le-a venit ideea infracţională de a pătrunde pe geam în apartament pentru a sustrage bunuri.
În baza rezoluţiei infracţionale inculpatul O.I. a escaladat geamul bucătăriei şi a mers la uşa de acces deschizând-o pentru a-i permite inculpatului N.G.C. să intre înăuntru. Datorită zgomotelor produse partea vătămată R.A. a ieşit în hol şi văzându-l pe inculpatul O.I. l-a întrebat ce caută acolo.
Acesta a început să-l lovească pe vătămat cu pumnii peste faţă, trântindu-l la pământ, moment în care a pătruns în apartament şi inculpatul N.G.C. amândoi întrebându-l unde are banii şi ameninţându-l că îl omoară dacă nu spune.
Partea vătămată de frică le-a cerut inculpaţilor să-l lase în pace şi a scos un portofel dându-i inculpatului O.I. suma de 380.000 lei, bani pe care-i avea în casă.
La plecarea din apartament inculpatul N.G.C. i-a aplicat o lovitură părţii vătămate pentru a o împiedica să strige după ajutor.
Inculpaţii au împărţit banii şi i-au cheltuit în noaptea respectivă şi a doua zi pe băuturi alcoolice şi alte produse.
După săvârşirea acestei fapte inculpatul N.G.C. a mers la localul „C.A.” împreună cu inculpatul O.I. şi apoi la locuinţa concubinei sale M.M.
Inculpatul N.G.C. l-a vizitat a doua zi pe inculpatul C.G. la locuinţa numitei S.I. – concubina acestuia, şi i-a povestit despre ceea ce au făcut în noaptea anterioară.
Inculpatul C.G. i-a propus să meargă din nou la apartamentul respectiv, crezând că partea vătămată mai poate avea bani.
În baza acestei înţelegeri în jurul orei 22,00, inculpatul C.G. a escaladat geamul de la baie şi a pătruns în apartament, deschizându-i uşa inculpatului N.G.C.
Întrucât partea vătămată dormea, cei doi inculpaţi au căutat bani prin casă dar nu au găsit şi s-au hotărât să care în holul apartamentului un televizor, două valize în care au pus 3 aparate radio şi o maşină de scris.
Cei doi inculpaţi au lăsat bunurile în holul apartamentului pe care inculpatul C.G. l-a încuiat cu cheia şi au mers la barul „A” iar peste o oră s-au întors.
Când au revenit în apartament, după aproximativ o oră inculpatul C.G. a trezit partea vătămată ameninţându-l cu un cuţit să-i spună unde a ascuns banii, lovindu-l cu brutalitate peste faţă şi corp, legându-i mâinile cu o sfoară şi tăind firul de la telefon.
Inculpatul N.G.C. a luat o haină din imitaţie de piele din camera părţii vătămate şi amândoi au plecat, pe stradă oprind un taxi pentru a transporta cu el bunurile sustrase.
După ce au încărcat bunurile în autoturism, aceştia au comandat să fie duşi la locuinţa numitei S.I. dar întrucât era noroi şi nu se putea pătrunde au mers la locuinţa inculpatului O.I. unde au descărcat bunurile.
Mama inculpatului O.I. le-a cerut celor doi inculpaţi să plece, motiv pentru care inculpatul C.G. a luat cele două valize şi le-a dus la locuinţa concubinei sale S.I.
A doua zi numitul C.M. – fratele inculpatului C.G., a luat de la inculpatul O.I. televizorul pe care l-a dus acasă la părinţi şi care a fost predat organelor de poliţie.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la domiciliul părinţilor inculpatului C.G.în lada patului a fost descoperit un aparat radio din cele sustrase de la partea vătămată iar la concubina inculpatului – S.I. s-a găsit în curte maşina de scris îngropată.
Partea vătămată R.A. a reuşit să se dezlege abia a doua zi dimineaţă.
Ca urmare a leziunilor suferite a fost internată în Spitalul de Adulţi Bîrlad cu diagnosticul de „traumatism cranio-facial cu hemoragie subarahnoidiană şi hematom submandibular stâng, hemoragie subarahnoidiană cranio-traumatică, echimoze, excoriaţii la nivelul regiunii frontale, la nivelul regiunii fornatale, la nivelul pleoapelor, echimoze intense în regiunea mandibulară stângă şi latero-cervicală stângă”, leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 11-12 zile de îngrijiri medicale.
Curtea de Apel Iaşi, prin decizia penală nr.217 din iulie 2002, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui şi desfiinţând sentinţa privind pe incupatul C.G. a majorat pedepsele aplicate acestuia după cum urmează:
- de la 5 la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de tâlhărie, prevăzută de art.211 alin.2 lit.a,d,f Cod penal, cu art.37 Cod penal;
- de la 5 la 7 ani închisoare pentru infracţiunea de lipsire de libertate în mod ilegal, prevăzută de art.189 alin.2 cod penal cu aplicarea art.37 lit.b Cod penal;
A menţinut pedeapsa aplicată pentru infracţiunea de violare de domiciliu, prevăzută de art.192 alin.2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 şi art.37 lit.b Cod penal.
În baza art.33 lit.a şi 34 lit.b Cod penal a contopit pedepsele stabilite în pedeapsa cea mai grea de 7 ani închisoare, sporită cu 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute pedeapsa de 7 ani şi 8 luni închisoare.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Prin aceeaşi decizie a fost respins ca nefondat apelul declarat de inculpatul C.G.
Declarând recurs, inculpatul C.G. a solicitat reducerea pedepsei.
În raport cu probele administrate, starea de fapt şi vinovăţia inculpatului recurent au fost corect reţinute iar încadrarea juridică dată faptelor este legală.
În ce priveşte pedeapsa, fiecare în parte, cât şi pedeapsa de executat, majorarea lor de către instanţa de apel este justificată şi corespunde atât pericolului social al faptelor comise cât şi datelor ce caracterizează persoana inculpatului începând cu atitudinea sa nesinceră pe parcursul procesului penal şi terminând cu antecedentele penale ale acestuia, fiind în msăură să realizeze prevederile art.52 Cod penal.
Prin urmare, neintervenind elemente noi atât în ce privesc faptele comise cât şi în datele ce ţin de persoana inculpatului, motivul de casare prin care se cere reducerea pedepsele este nefondat.
Pentru considerentele arătate şi cum verificând hotărârea atacată prin prisma prevederilor art.3859 alin.3 Cod procedură penală, nu se constată existenţa unor motive care analizate din oficiu să ducă la casare, urmează a se constata că recursul declarat de inculpat este nefondat şi a fi respins ca atare, în temeiul art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală şi a se dispune potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.G., împotriva deciziei penale nr.217 din 4 iulie 2002 a Curţii de Apel Iaşi.
Deduce din pedeapsă, perioada executată în arest preventiv de la 1 mai 2000 la 21 februarie 2003.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 1.100.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 300.000 lei reprezentând onorariul de avocat pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 886/2002. Penal | CSJ. Decizia nr. 92/2002. Penal → |
|---|
