CSJ. Decizia nr. 1072/2003. Penal. Conflict de competenta. Stabilirea competenţei
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1072/2003
Dosar nr. 277/2003
Şedinţa publică din 28 februarie 2003
Asupra conflictului de competenţă de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Militar Cluj, prin sentinţa nr. 115 din 12 noiembrie 2002, a dispus în temeiul art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002 şi art. 42 C. proc. pen., declinarea competenţei de soluţionare a cauzei privind pe inculpatul T.V. în favoarea Tribunalului Cluj, motivând că inculpatul şi-a pierdut calitatea de militar la data de 24 august 2002 odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002, iar dispoziţiile acestei reglementări speciale derogă de la legea generală, respectiv art. 40 C. proc. pen.
Tribunalul Cluj, prin sentinţa penală nr. 619 din 12 decembrie 2002, a declinat, la rândul său, competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Militar Cluj, cu motivarea că, potrivit art. 40 C. proc. pen., atunci când competenţa instanţei este determinată de calitatea inculpatului instanţa rămâne competentă a judeca chiar dacă inculpatul, după săvârşirea infracţiunii, nu mai are acea calitate. Faţă de acest text de lege, în lipsa unor dispoziţii tranzitorii referitoare la competenţă, concluzia care se desprinde este aceea că tribunalul militar trebuie să judece cauza, întrucât la data săvârşirii infracţiunii de vătămare corporală din culpă, inculpatul T.V. avea calitatea de plutonier major de poliţie.
Investită în temeiul art. 43 alin. (2) C. proc. pen., cu soluţionarea acestui conflict negativ de competenţă, Curtea constată că potrivit art. 64 alin. (2) din Legea nr. 360/2002, competenţa de soluţionare a cauzei revine Tribunalului Cluj.
În cauză, se pune problema dacă situaţia tranzitorie privind competenţa instanţei penale, creată prin intrarea în vigoare a Legii nr. 360/2002 privind statutul poliţistului trebuie soluţionată exclusiv în lumina art. 40 C. proc. pen., sau dacă trebuie aplicate şi normele generale în materia dreptului tranzitoriu.
Referitor la competenţa după calitatea persoanei, art. 40 C. proc. pen., reglementează „competenţa instanţei în caz de schimbare a calităţii inculpatului", fără a distinge care este cauza schimbării acestei calităţi.
Or, schimbarea calităţii persoanei poate fi determinată de numeroase împrejurări printre care chiar schimbarea legii care modifică statutul anumitor categorii de persoane, cum este Legea nr. 360/2002.
Ca atare, noţiunea art. 40 C. proc. pen., nu este aceea de a soluţiona conflictul în timp între normele de competenţă materială, datorat modificărilor legislative, ci prevede numai că, în cadrul legii aplicabile care poate fi legea nouă sau legea veche, trebuie să se ţină seama de calitatea specială a persoanei la data săvârşirii infracţiunii, chiar dacă, la data judecăţii nu mai are acea calitate.
Rezultă aşadar, că art. 40 C. proc. pen., nu exclude aplicarea normelor dreptului tranzitoriu, după cum aplicând normele dreptului tranzitoriu nu înseamnă că se încalcă art. 40 ci, din punct de vedere logic, aplicarea lor se face succesiv.
Se impune deci a se soluţiona conflictul în timp între normele de competenţă, care are precădere. Întrucât Codul de procedură penală nu conţine norme pentru soluţionarea conflictului de legi în timp în materia competenţei, sunt aplicabile dispoziţiile Părţii generale a Codului de procedură civilă (astfel cum a fost modificat prin OUG nr. 138/2000), având în vedere vocaţia procedurii civile de a reprezenta dreptul comun pentru celelalte ramuri care nu cuprind dispoziţii speciale.
Or, potrivit art. 725 C. proc. civ. „procesele în curs de judecată la data schimbării competenţei instanţelor legal investite vor continua să fie judecate de acele instanţe. În caz de casare cu trimitere spre rejudecare, dispoziţiile legii noi privitoare la competenţă sunt pe deplin aplicabile".
Se impune concluzia că normele de competenţă sunt de imediată aplicare, astfel încât, dacă instanţa nu a fost sesizată încă, după intrarea în vigoare a legii noi va fi sesizată instanţa competentă potrivit acestei legi.
În cauza de faţă, rechizitoriul privind pe inculpatul T.V. a fost întocmit la 11 octombrie 2002, ulterior datei de 24 august când a intrat în vigoare Legea nr. 360/2002, astfel că, se impunea a fi investit cu judecarea cauzei Tribunalul Cluj şi nu Tribunalul Militar Cluj care nu mai avea competenţa de a soluţiona cauze penale, privind pe inculpaţii poliţişti şi care legal a declinat competenţa în favoarea instanţei civile.
Ca urmare, Curtea Supremă de Justiţie va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, căreia i se va trimite dosarul privind pe inculpatul T.V.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa în favoarea Tribunalului Cluj, căruia i se trimite pentru soluţionare, cauza privind pe T.V.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 28 februarie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1071/2003. Penal. Conflict de competenta.... | ICCJ. Decizia nr. 107/2003. Penal. Revizuire. Recurs → |
|---|
