ICCJ. Decizia nr. 107/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.107.
Dosar nr.4593/2003
Şedinţa publică din 24 februarie 2004
Asupra recursului de faţă,
In baza lucrărilor din dosar,constată următoarele :
Prin sentinţa penală nr.666 din 10.07.2003, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală , pronunţată în dosarul nr.1951/2003, a fost respinsă, ca neîntemeiată , cererea de revizuire formulată de condamnatulF.A. cumotivarea că revizuientul nu a invocat nici unuldin cazurile de casare expres şi limitativ prevăzute în art. 394 C. proc. pen.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel condamnatul, pe care nu l-a motivatîn scris, iar la dezbateri a solicitat să se ia act de faptul că nu se face vinovat de comiterea infracţiunii pentru care a fost condamnat.
Prin Decizia penală nr. 539 din 17.09.2003, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat, apreciind ca fiind legală şi temeinică soluţia pronunţată de instanţa de fond.
Împotriva deciziei , în termen legal,a declarat recurs condamnatul, solicitând admiterea recursului, casarea hotărârilor şi, rejudecând, schimbarea încadrării juridice în infracţiunea de lovituri cauzatoare de moarte.
Verificând actele dosarului cauzei, Curtea constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Instanţa de fond, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 44 din 22 ianuarie 2001, a condamnat pe inculpatul F.A., în baza art. 174 şi art. 175 lit. c) şi d), art. 176 lit. a) C. pen., la pedeapsa de 25 ani închisoare şi 7 aniinterzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Sentinţa pronunţată de instanţa de fond a rămas definitivă prin Deciziapenală nr. 4015 din 26 septembrie 2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 209/2002, prin care a fost respins, ca nefondat, recursul inculpatului.
Motivul invocat de recurentul revizuient şi care vizează schimbarea încadrării juridice constituie un aspect care a fost analizat cu ocazia judecării cauzei, care nu se încadrează în cazurile expres şi limitativ prevăzute de art. 394 C. proc. pen.
Faţă de aceste considerente, urmează ca în baza art. 38515 pct.1 lit. b) C. proc. pen., să fie respins recursul declarat de condamnat, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE :
Respinge,ca nefondat, recursul declarat de condamnatul F.A. împotriva deciziei penale nr. 539 din 17 septembrie 2003 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală .
Obligă recurentul la 700.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 200.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 februarie 2004.
| ← CSJ. Decizia nr. 1072/2003. Penal. Conflict de competenta.... | CSJ. Decizia nr. 1073/2003. Penal → |
|---|
