CSJ. Decizia nr. 1073/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1073/2003
Dosar nr. 2013/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului, rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 390/D/2001 pronunţată la 20 decembrie 2001 în dosarul penal nr. 7884/2001, Tribunalul Bacău, secţia penală, a aplicat inculpatului B.A.M. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 şi art. 175 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 99 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 113 NCP), măsura educativă a internării într-un institut medical educativ până la împlinirea vârstei de 18 ani.
S-a constatat că inculpatul a fost arestat preventiv de la 30 august 2001, şi s-a revocat măsura.
S-a confiscat ciocanul corp delict.
Inculpatul şi partea responsabilă civilmente B.M. au fost obligaţi în solidar, la despăgubiri civile către Spitalele judeţean Bacău şi Bagdasar, partea vătămată C.E. nesolicitând pretenţii civile.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 27 februarie 2001, minorul B.A.M., elev, pentru că lipsise de la liceu a fost certat de mama sa, partea vătămată C.E. Supărat, fiul, după ce mama sa a adormit, a lovit-o de mai multe ori cu ciocanul în cap.
Raportul de constatare medico-legal nr. 3278/2001 a arătat că victima a prezentat plagă cranio-cerebrală postraumatică însoţită de hemoragie dreaptă şi apazie mixtă.
Din raportul de expertiză psihiatrică nr. 1355/2001 a rezultat că minorul a acţionat cu discernământ.
Ancheta socială a relevat cu privire la persoana şi conduita inculpatului minor că provine dintr-un mediu familial inadecvat structurii sale psihice. După despărţirea părinţilor, inculpatul a rămas în grija mamei, care a folosit metode educative necorespunzătoare dezvoltării fizice şi psihice a inculpatului, iar tatăl, s-a implicat insuficient.
Deşi minorul a săvârşit fapta cu discernământ este un suferind psihic, prezentând o personalitate dezarmonică de tip schizotim.
În cauză, s-a luat şi situaţia şcolară a inculpatului, au fost audiaţi martorii: B.C., P.M., P.L., R.L., B.N., L.C., iar inculpatul a recunoscut fapta.
Curtea de Apel Bacău, secţia penală, prin Decizia penală nr. 62 din 27 februarie 2002, pronunţată în dosarul penal nr. 551/2002 a admis apelul părţii responsabile civilmente sub aspectul laturii civile, aplicând principiul după care ambii părinţi răspund civil pentru faptele copiilor lor producătoare de prejudicii materiale, menţinând obligarea sa doar la jumătate din cuantumul despăgubirilor cuvenite spitalelor.
Împotriva acestei decizii, partea responsabilă civilmente B.F.M. a declarat recurs, în termen legal, solicitând exonerarea sa de plata oricăror despăgubiri sau cheltuieli şi Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău a declarat recurs, invocând ca motiv de casare dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 171 C. proc. pen. S-a solicitat obligarea ambilor părinţi să suporte despăgubirile în solidar cu inculpatul minor.
Examinând hotărârile în raport de motivele invocate şi faţă de probele administrate şi dispoziţiile legale familiale aplicabile, se reţin următoarele:
Obligaţia de creştere şi educare a copilului revine deopotrivă ambilor părinţi (art. 101 C. fam.). Dacă aceştia convieţuiesc împreună cu copilul obligaţia se execută în natură de ambii părinţi.
Dacă minorul se află în îngrijirea şi supravegherea unui singur părinte, acesta este singurul care o mai îndeplineşte în natură. Obligaţia celuilalt, care nu locuieşte împreună cu minorul se transformă în aceea de a plăti pensie de întreţinere. Întâlnirile sale cu minorul, supravegherea rămân drepturi ale acestuia, nu obligaţii juridice (moral există, dar nu conduc la acelaşi efect juridic).
Codul civil arată exact cine răspunde în astfel de situaţii: cel ce are paza juridică (art. 998 şi art. 1000 alin. (2) C. civ.).
În cauza de faţă, mama, victimă, este aceea care avea obligaţia juridică de a-l supraveghea (stabilită judecătoreşte, în baza legii, în procesul de divorţ).
Astfel, trebuie interpretate dispoziţiile legale, aceasta neechivalând şi neavând nimic comun cu decăderea din drepturile şi obligaţiile părinteşti.
Principiile din dreptul familiei nu se pot aplica în cauză, înafara principiilor din dreptul civil (drept comun, aplicabil pentru soluţionarea laturii civile, în procesul penal), or, acestea arată că nu poţi fi răspunzător material pentru fapta prejudiciabilă a copilului cu care nu locuieşti.
Cu această argumentare este evidentă temeinicia recursului declarat de partea responsabilă civilmente şi aspectul nefondat al recursului declarat de parchet, de altfel contradictoriu în formularea sa, faţă de concluzie.
Conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen., urmează a casa, atât Decizia, cât şi sentinţa şi a-l exonera pe B.A.M. de plata oricăror despăgubiri civile, dispărând astfel şi solidarităţile.
Recursul declarat de parchet urmează a fi respins ca nefondat în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Se vor menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor.
Onorariul avocatului din oficiu se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 191 alin. final C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de partea responsabilă civilmente B.F.M. împotriva deciziei penale nr. 62 din 27 februarie 2002 a Curţii de Apel Bacău, privind pe intimatul inculpat B.A.M.
Casează Decizia atacată şi sentinţa penală nr. 390 din 20 decembrie 2001 a Tribunalului Bacău numai cu privire la obligarea recurentului în solidar cu inculpatul B.A.M. la despăgubiri civile către Spitalul Judeţean Bacău şi Spitalul Clinic de urgenţă „Prof. Dr. Bagdasar", dispoziţie pe care o înlătură.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bacău împotriva aceleiaşi decizii.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat B.A.M., în sumă de 300.000 lei, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2003.
| ← ICCJ. Decizia nr. 107/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1074/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs → |
|---|
