CSJ. Decizia nr. 1074/2003. Penal. Art.174, 175 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTITIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1074/2003
Dosar nr. 5122/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Deliberând asupra cauzei penale de faţă;
Din actele dosarului rezultă următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 46 pronunţată la data de 5 iunie 2002 în dosarul penal nr. 695/2002, Tribunalul Sălaj, Zalău, alături de coinculpata T.C., a condamnat pe inculpatul P.Z. pentru infracţiunea de omor calificat, în baza art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., cu aplicarea art. 37 C. pen., la pedeapsa de 16 ani închisoare.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi a art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
S-a dedus prevenţia de la 25 septembrie 2002 la zi.
Inculpatul a fost obligat la cheltuieli judiciare.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de fond a reţinut în fapt că, în seara zilei de 16 septembrie 2001, inculpaţii T.R. şi P.Z. au suprimat viaţa nou născutului acesteia, prin obturarea căilor respiratori şi lovire cu un cuţit.
Deşi inculpata T. a dat mai multe variante în declaraţii, iar inculpatul P. nu şi-a recunoscut fapta, situaţia de fapt şi vinovăţia au rezultat din coroborarea conţinutului declaraţiilor inculpatei cu celelalte probe efectuate şi anume: procesul verbal de cercetare la faţa locului, procesul verbal de percheziţie domiciliară, declaraţiile martorilor A.D.S., P.V., V.L., M.E., DE., T.E., procesul verbal de confruntare a inculpaţilor, planşele foto, raportul de constatare medico-legală, raportul psihologic de constatare tehnico-ştiinţifică a comportamentului simulat, rapoartele de expertiză psihiatrice, fişele de cazier, ridicarea corpului delict. Instanţa a constatat că suprimarea vieţii copilului de sex masculin nou născut, profitând de neputinţa acestuia de a se apăra, prin exercitarea unor manopere de asfixiere, precum şi a unor violenţe, respectiv înjunghierea în ceafă de mai multe ori, cu un cuţit, constituie infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 şi art. 175 lit. d) C. pen., pentru care i-a condamnat pe cei doi autori.
La individualizarea pedepselor instanţa de fond a ţinut cont de toate criteriile evidenţiate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Curtea de Apel Cluj, secţia penală, prin Decizia penală nr. 279/A din 16 octombrie 2002, pronunţată în dosarul penal nr. 4524/2002, a desfiinţat sentinţa numai sub aspectul înlăturării stării de recidivă prevăzută de art. 37 C. pen., în ceea ce îl priveşte pe inculpatul P.Z.
În considerente s-a arătat că greşit s-a reţinut starea de recidivă. Inculpatul P.Z. fusese condamnat prin sentinţa penală nr. 625/17 mai 1996 de Judecătoria Paşcani la o pedeapsă de un an închisoare pentru furt calificat, pedeapsă a cărei executare fusese suspendată condiţionat conform art. 81 C. pen., pe durata unui termen de încercare de 3 ani. Acest termen fiind împlinit în luna mai a anului 1999, a operat reabilitarea de drept. Fapta pentru care este judecat în cauza de faţă s-a petrecut în septembrie 2001, deci după împlinirea termenului de încercare şi respectiv, după reabilitarea inculpatului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, inculpatul a declarat recurs, motivat şi în scris.
Recurentul a solicitat admiterea recursului şi casarea ambelor hotărâri, considerându-le nelegale şi netemeinice, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen. şi pct. 14 C. proc. pen.
S-a arătat că implicarea şi vinovăţia inculpatului P.Z. nu au fost dovedite şi oricum, faţă de aportul redus care s-ar fi putut reţine, acesta trebuie condamnat la o pedeapsă mai redusă.
Examinând hotărârile atacate, în raport de motivele de casare invocate, cât şi de probele existente şi dispoziţiile legale aplicate, Curtea reţine că recursul este nefondat.
Astfel, amândoi inculpaţii au recunoscut întreţinerea de relaţii sexuale în luna decembrie a anului 2000. Din actele medicale a rezultat că victima, nou născutul, ce a fost rezultatul acestor relaţii, sarcina fiind dusă până la termen, fiind uşor de calculat perioada de concepţie a minorului, în care s-a situat şi luna decembrie a anului 2002.
În luna aprilie 2001, când P. a aflat, i-a cerut inculpatei T. să ţină ascunsă sarcina, asigurând-o că el va rezolva situaţia. Inculpata a fost chiar ameninţată dacă va spune altor persoane.
În seara de 16 septembrie 2001, s-au declanşat durerile de naştere pentru care inculpata T. le-a explicat celor din familie că ar proveni de la rinichi.
Rămaşi singuri, inculpata a născut, a astupat gura copilului cu hârtie igienică şi pentru că acesta nu a murit imediat, inculpatul P. i-a cerut să iasă din baie pentru a rezolva el rapid situaţia.
A fost momentul în care acesta l-a înjunghiat pe minor. Ulterior au spălat de sânge hainele, încăperea şi au aruncat copilul într-un container de gunoi din apropierea blocului.
În mod corect instanţa de fond a stabilit această situaţie, ce a rezultat din probele administrate, precum şi vinovăţia inculpaţilor.
Faţă de încadrarea juridică dată faptei comise de inculpaţi, aşa cum a fost îndreptată cu ocazia judecării apelului, pedepsele aplicate apar corespunzătoare.
Instanţele au aplicat pedeapsa minimă inculpatei T., valorificând împrejurări ca: lipsa antecedentelor, sinceritate, regret manifestat de aceasta în raport de gravitatea faptei şi a modului cum a fost comisă, ele neconstituindu-se în circumstanţe atenuante.
Inculpatul P.Z. a primit o pedeapsă orientată spre minim, doar un an în plus faţă de minimul special, ţinând seama de împrejurările de fapt, dar şi de antecedentele şi nesinceritatea sa.
Cum nici una dintre cereri nu este întemeiată, recursul apare ca nefondat, urmând a fi respins în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar hotărârile menţinute, fiind legale şi temeinice.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), se va deduce prevenţia la zi, iar conform art. 191 şi art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va suporta cheltuieli judiciare ocazionate, inclusiv onorariul avocatului din oficiu, fiind în culpă procesuală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.Z. împotriva deciziei penale nr. 279 din 16 octombrie 2002 a Curţii de Apel Cluj.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului durata arestării preventive de la 25 septembrie 2001 până la 4 martie 2003.
Obligă recurentul la 1.400.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 300.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1073/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1075/2003. Penal. Art.20 rap.la art.174, 175... → |
|---|
