CSJ. Decizia nr. 1092/2003. Penal. Revizuire. Recurs

ROMÂNIA

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 1092/2003

Dosar nr. 5366/2002

Şedinţa publică din 4 martie 2003

Asupra recursului de faţă,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 42 din 16 septembrie 2002 pronunţată de Tribunalul Covasna a fost respinsă, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de A.N.

A reţinut instanţa că prin sentinţa penală nr. 58 din 16 decembrie 1999 pronunţată de Tribunalul Covasna, A.N. a fost condamnat la 14 ani închisoare şi 7 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru infracţiunea de omor prevăzută de art. 174 C. pen. Sentinţa a rămas definitivă prin Decizia penală nr. 3259 din 7 iulie 2000 a Curţii Supreme de Justiţie.

S-a apreciat că motivele invocate de condamnat în sensul că deţine probe noi testimoniale pe baza cărora se poate reţine starea de provocare, nu constituie fapte sau împrejurări noi care să nu fi fost cunoscute de instanţe, astfel că nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de art. 394 C. proc. pen.

Apelul declarat de condamnat împotriva acestei sentinţe a fost respins ca nefondat prin Decizia penală nr. 273 din 20 noiembrie 2002, a Curţii de Apel Braşov.

Împotriva acestor hotărâri a declarat recurs condamnatul solicitând casarea lor şi admiterea cererii de revizuire pentru motivele invocate.

Recursul declarat de condamnat nu este fondat.

Revizuirea este o cale extraordinară de atac care se exercită împotriva unei hotărâri judecătoreşti definitive pentru cazurile prevăzute expres şi limitativ de dispoziţiile art. 394 lit. a) şi e) C. proc. pen.

Motivele invocate de condamnat prin care se solicită prelungirea probei cu martori pentru a dovedi că a comis fapta în stare de provocare, nu se încadrează în cazurile de revizuire prevăzute de textul de lege la care s-a făcut referire.

Propunerea unor martori noi, care ar cunoaşte un fapt discutat în faţa instanţei de fond, nu poate constitui temei de revizuire în raport de dispoziţiile art. 394 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., deoarece acest text cere să fie noi acte sau împrejurări invocate, iar nu mijloace de probă propuse în completarea dovezilor administrate.

În raport de cele reţinute, hotărârile atacate sunt legale şi temeinice, astfel că în conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de condamnat.

Recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul A.N. împotriva deciziei penale nr. 273 din 20 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Braşov.

Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 martie 2003.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre CSJ. Decizia nr. 1092/2003. Penal. Revizuire. Recurs