CSJ. Decizia nr. 1093/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1093/2003
Dosar nr. 5374/2002
Şedinţa publică din 4 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 437 pronunţată la data de 12 septembrie 2002 în dosarul penal nr. 1546/2002, Tribunalul Constanţa a respins ca nefondată cererea formulată în conformitate cu dispoziţiile art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen., de petiţionarul S.A. privind întreruperea executării pedepsei, referindu-se la mandatul de arestare nr. 73 din 25 martie 2002 emis în dosarul de urmărire penală nr. 579/P/2002, pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat.
Pronunţarea s-a dat în acest sens, deoarece instituţia întreruperii executării pedepsei operează cu privire la pedeapsa definitivă, iar nu la arestarea preventivă.
Curtea de Apel Constanţa, secţia penală, prin Decizia penală nr. 267/P din 29 octombrie 2002, pronunţată în dosarul penală nr. 948/P/2002 a respins ca nefondat, apelul declarat de petiţionarul S.A., aflat în stare de arest preventiv.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, petiţionarul a declarat recurs, criticând în lumina motivului de recurs prevăzut de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., grava eroare de fapt reprezentată de respingerea apelului ce a consfinţit respingerea cererii sale de întrerupere a arestării, fiind grav bolnav, operat pe cord deschis şi nesuportând regimul penitenciar.
Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii şi în fond admiterea cererii şi întreruperea stării de arestare, cu consecinţele punerii în libertate.
Examinând Decizia atacată şi sentinţa în raport de critica adusă, Curtea reţine că recursul este nefondat.
Instanţele au soluţionat corect cererea, cu respectarea dispoziţiilor legale. Astfel, petiţionarul a solicitat întreruperea executării pedepsei din motive medicale, susţinând că fiind operat pe cord, regimul penitenciar îi înrăutăţeşte situaţia sănătăţii.
Cum însă petiţionarul se afla în stare de arestare preventivă fiind trimis în judecată pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, cererea sa nu era admisibilă, nefiind aplicabile art. 455 cu referire la art. 453 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.
Recurentul este sub puterea unui mandat de arestare preventivă care are alt regim juridic.
Pentru aceste considerente recursul urmează a fi respins ca nefondat, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., hotărârile menţinându-se, fiind legale şi temeinice.
Conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la cheltuieli judiciare statului din care suma cuvenită ca onorariu avocatului din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul S.A. împotriva deciziei penale nr. 267 din 29 octombrie 2002, a Curţii de Apel Constanţa.
Obligă recurentul la 650.000 lei cheltuieli judiciare către stat, din care onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 150.000 lei, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 4 martie 2003.
← CSJ. Decizia nr. 1092/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1094/2003. Penal. întrerupere executare... → |
---|