CSJ. Decizia nr. 1204/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1204/2003
Dosar nr. 2322/2002
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 520 din 4 octombrie 2001, Tribunalul Dolj, secţia penală, a condamnat pe inculpatul B.M.F. la 15 ani închisoare şi 7 ani interzicerea exercitării drepturilor, prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru comiterea infracţiunii de omor calificat, prevăzută şi pedepsită de art. 174, raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 71, raportat la art. 64 din acelaşi cod.
Tribunalul a menţinut starea de arest, a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi a arestării preventive de la 28 aprilie 2001 la zi; a admis acţiunea civilă promovată de partea civilă D.C., domiciliat în comuna Rast, judeţul Dolj şi a obligat inculpatul la plata sumei de 10.000.000 lei, despăgubiri către partea civilă, precum şi la 2.400.000 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Hotărând astfel, instanţa a reţinut, în fapt, că, în dimineaţa zilei de 28 aprilie 2001, inculpatul, după ce a consumat un litru de vin, după o noapte în care băuse până târziu într-un bar din localitatea Băileşti, intenţionând să meargă la târgul organizat în comuna Negoi, judeţul Dolj, s-a oprit la localul unde băuse în timpul nopţii şi în care se afla victima M.I., ce se odihnea la o masă.
Între cei doi s-a purtat o discuţie în contradictoriu, generată de faptul că inculpatul i-a reproşat victimei că şi-a vândut casa, lăsându-şi fiul pe drumuri, iar aceasta i-a răspuns cu unele injurii, care au degenerat în lovirea lui M.I. de către inculpat cu pumnii în zona toracelui, fiind întrerupt de către barmanul M.O., care l-a îndepărtat din incinta localului.
Victima a fost dusă de către familia D., la care locuia, la postul de Poliţie din comuna Rast, pentru a face plângere şi apoi, la Spitalul din Băileşti, unde a decedat.
Potrivit concluziilor Raportului medico-legal de necropsie nr. 967 din 1 iunie 2001, întocmit de Institutul de Medicină Legală – Craiova, avizat de către Comisia de Control şi Avizare a actelor medico-legale, de acelaşi institut, moartea numitului M.I., de 68 ani, a fost violentă; „ea s-a datorat şocului traumatic şi hemoragic, consecinţa unui politraumatism cu multiple echimoze, fractură de stern, fracturi costale pe multiple planuri, la un organism cu multiple tare organice.
Leziunile de violenţă s-au putut produce prin lovire cu corp dur şi comprimare între două planuri dure. Între leziuni şi deces există legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată".
Împotriva sentinţei au declarat apeluri, în termen legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpatul, care au criticat-o pentru netemeinicie, în sensul că, din punctul de vedere al parchetului, pedeapsa stabilită nu corespunde criteriilor generale de individualizare, fiind prea blândă, deoarece inculpatul este cunoscut cu antecedente penale, întrucât a mai săvârşit fapte cu violenţă.
Inculpatul, la rândul său, consideră că fapta sa, prin modul şi împrejurările în care a fost comisă, corespunde infracţiunii de lovituri sau vătămări cauzatoare de moarte, prevăzută de art. 183 C. pen., solicitând schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de omor calificat, în această infracţiune.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală, prin Decizia nr. 195 din 13 mai 2002, a admis apelul parchetului, a desfiinţat, în parte, sentinţa şi a majorat pedepsele aplicate inculpatului la 18 ani închisoare şi, respectiv, 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) şi b) C. pen., apreciind că B.M.F. este, în general, o fire violentă, din fişa sa de cazier judiciar fiind consemnate condamnările anterioare la: câte 3 luni închisoare, pentru infracţiunile de violare de domiciliu şi furt calificat, precum şi la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Respingând, prin aceeaşi decizie, apelul inculpatului, instanţa de control judiciar a reţinut că, leziunile victimei s-au produs prin lovire cu un corp dur acestea fiind multiple; acţionând cu intenţia indirectă de a ucide, în raport cu vârsta acesteia, cunoscută în localitate cu boli cronice, cu o constituţie astenică, mare consumator de alcool, întrucât putea să prevadă eventualitatea producerii morţii victimei.
În termen legal, inculpatul a declarat recurs, apreciind Decizia ca netemeinică, în raport cu pedeapsa aplicată, care este excesivă, deoarece a recunoscut şi regretat sincer fapta pe care a săvârşit-o, nefiind în măsură să apreciere gravitatea ei deosebită.
Examinând hotărârile atacate în raport de cazul de recurs prevăzut de art. 3859alin. (1) pct. 14 teza întâi C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi a materialului din dosarul cauzei, recursul fondat, urmând a fi admis.
În acest sens, la modificarea pedepselor, în sensul majorării lor, instanţa de control judiciar a acordat o semnificaţie deosebită gradului ridicat de pericol social atât al faptei săvârşite, cât şi al inculpatului, cunoscut ca o fire violentă.
Curtea apreciază că, în raport cu datele ce caracterizează persoana inculpatului, care este încă deosebit de tânăr, neinstruit, trăind într-un mediu social extrem de limitat (este cioban), funcţiile de constrângere şi de reeducare, precum şi scopul preventiv al pedepsei pot fi realizate şi printr-o sancţiune moderată, deoarece una deosebit de aspră nu este întotdeauna şi eficientă, chiar şi în situaţia în care inculpatul nu este la prima abatere de o asemenea gravitate.
În consecinţă, secţia penală a Curţii Supreme de Justiţie, în baza art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C. proc. pen., va admite recursul declarat de inculpatul B.M.F., va casa hotărârile atacate cu privire la pedepsele aplicate, pe care, prin reţinerea circumstanţelor atenuante judiciare prevăzute în art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi cu aplicarea art. 76 alin. (2) din acelaşi cod, le va reduce de la 18 ani închisoare şi 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b), la 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., cu deducerea din pedeapsa aplicată a timpului reţinerii şi al arestării preventive de la 28 aprilie 2001, la 11 martie 2003.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Admite recursul declarat de inculpatul B.M.F. împotriva deciziei penale nr. 195 din 13 mai 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează Decizia atacată, precum şi sentinţa penală nr. 520 din 4 octombrie 2001 a Tribunalului Dolj cu privire la pedepsele aplicate, pe care, prin reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) şi c), raportat la art. 76 alin. (2) C. pen., le reduce de la 18 ani închisoare la 8 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., la 12 ani închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
Deduce din pedeapsa aplicată, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 28 aprilie 2001, la 11 martie 2003.
Onorariul în sumă de 300.000 lei cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1193/2003. Penal. Revizuire. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1210/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs → |
|---|
