CSJ. Decizia nr. 1239/2003. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1239/2003
Dosar nr. 3949/2002
Şedinţa publică din 12 martie 2003
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 345 din 19 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, inculpatul V.T. a fost condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de transport de droguri, prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP), precum şi a dispoziţiilor art. 67 C. pen.
În conformitate cu prevederile art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului, iar în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, perioada arestului preventiv de la 31 mai 2001 la zi.
În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 raportat la art. 118 lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea a 141 gr. heroină de la inculpat.
În baza art. 191 C. proc. pen., inculpatul a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.500.000 lei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în fapt, următoarele:
La data de 31 mai 2001, în jurul orei 2,50, organele de poliţie l-au depistat pe inculpatul V.T., având asupra sa cantitatea de 141 gr. heroină şi un cântar electronic cu capacitate maximă de 100 gr.
La plecarea de la domiciliu, inculpatul îi spusese concubinei sale, martora D.F., că intenţionează să facă rost de bani.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză: proces-verbal de depistare, raport de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile martorilor B.N. şi D.F., declaraţiile inculpatului care a recunoscut parţial săvârşirea infracţiunilor.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 353/ A din 10 iunie 2002, a admis apelul inculpatului, a desfiinţat în parte sentinţa penală nr. 245 din 19 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală şi, rejudecând, a făcut aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. şi a redus pedeapsa aplicată de la 10 ani închisoare, la 7 ani şi 6 luni închisoare.
Celelalte dispoziţii ale sentinţei au fost menţinute.
S-a dedus arestul preventiv de la 31 mai 2001 la zi.
Instanţa de control judiciar a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea severă şi că, având în vedere comportamentul pozitiv al acestuia înaintea săvârşirii faptei, concretizat şi în lipsa antecedentelor penale, în favoarea acestuia se poate reţine circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi inculpatul V.T.
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi menţinerea sentinţei.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta este întemeiat.
Instanţa de apel nu a făcut o corectă interpretare şi aplicare a criteriilor de individualizare a pedepsei, stabilind o pedeapsă care contravine cerinţelor art. 72 şi art. 52 C. pen.
Fapta săvârşită de inculpat, constând în transportul unei cantităţi semnificative de heroină, drog calificat de legiuitor ca fiind de mare risc, prezintă un grad ridicat de pericol social, pentru care este prevăzută o pedeapsă de la 10 la 20 ani închisoare.
Inculpatul nu are nici o ocupaţie, existând indicii că îşi asigură traiul din traficul de droguri.
În timpul procesului penal, inculpatul a avut o poziţie oscilantă, parţial nesinceră.
Pentru aceste argumente, reţinerea în favoarea sa a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., ca o recompensă pentru inexistenţa antecedentelor penale, situaţie care constituie, de altfel, o dovadă de normalitate şi nicidecum un motiv de clemenţă, apare ca nejustificată şi neavenită.
Instanţa de fond, atunci când s-a orientat la aplicarea pedepsei de 10 ani închisoare, egală cu minimul prevăzut de lege pentru infracţiunea săvârşită, a avut în vedere tocmai lipsa antecedentelor penale şi poziţia parţial sinceră a inculpatului în procesul penal.
Prin urmare, reducerea pedepsei sub acest minim este netemeinică şi inoportună, punând sub semnul îndoielii posibilitatea realizării scopului educativ-preventiv prevăzut de articolul 52 C. pen.
Aşa fiind, Curtea urmează să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, să caseze Decizia atacată şi să menţină sentinţa penală nr. 345 din 19 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Inculpatul V.T. a declarat recurs, solicitând admiterea acestuia, casarea deciziei atacate şi reindividualizarea pedepsei aplicate, în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Temeiul juridic al recursului îl constituie dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen.
Examinând recursul, Curtea constată că acesta nu este întemeiat.
Orientarea instanţei de judecată, în sensul aplicării unei clemenţe nejustificate faţă de inculpat a condus la aplicarea unei pedepse blânde, aşa încât, solicitarea acestuia ca pedeapsa să îi fie redusă şi mai mult este neîntemeiată.
Pentru argumentele de drept şi de fapt arătate mai sus, Curtea constată că în cauză nu se impune micşorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului V.T., aşa încât, recursul declarat de acesta va fi respins ca nefondat.
Timpul arestării preventive va fi dedus din pedeapsa aplicată de la 31 mai 2001, la zi.
Recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, onorariul apărătorului din oficiu fiind avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Văzând dispoziţiile art. 38515pct. 2 lit. d) C. proc. pen., art. 39515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti împotriva deciziei penale nr. 353/ A din 10 iunie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia II-a penală.
Casează Decizia atacată şi menţine sentinţa penală nr. 345 din 19 martie 2002 a Tribunalului Bucureşti, secţia I penală.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.T. împotriva aceleiaşi decizii.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 31 mai 2001, la 12 martie 2003.
Obligă pe recurentul inculpat să plătească statului 1.300.000 lei cheltuieli judiciare, din care suma de 300.000 lei, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1219/2003. Penal. întrerupere executare... | CSJ. Decizia nr. 1241/2003. Penal. întreruperea executării... → |
|---|
