CSJ. Decizia nr. 1193/2003. Penal. Revizuire. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1193/2003
Dosar nr. 344/2003
Şedinţa publică din 7 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele.
Prin sentinţa penală nr. 263 din 16 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinţi a fost respinsă cererea formulată de condamnatul B.G. ca nefondată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, următoarea situaţie de fapt:
B.G. a fost condamnat la pedeapsa de 10 ani închisoare prin sentinţa nr. 94 din 11 iunie 1997 a Tribunalului Mehedinţi pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, prevăzută de art. 20, raportat la art. 174, cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP)
S-a mai reţinut că motivul invocat de condamnat pentru revizuirea sentinţei penale mai sus-arătate şi anume că nu este vinovat de săvârşirea infracţiunii reţinute în sarcina sa, nu este prevăzut de dispoziţiile art. 394 C. proc. pen., ce reglementează calea extraordinară de atac a revizuirii.
Curtea de Apel Craiova, prin Decizia penală nr. 557 din 5 decembrie 2002, a respins apelul formulat de revizuient, apel ce vizează nelegalitatea şi netemeinicia hotărârii de condamnare.
Împotriva acestor hotărâri condamnatul a declarat recurs, reiterând motivele invocate în cererea introductivă şi în apel.
Recursul este fondat, însă pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit art. 6 C. proc. pen., dreptul la apărare este garantat oricărei persoane care este parte în procesul penal în tot cursul acestuia, intenţia de judecată având obligaţia să asigure deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prevăzute de lege. Totodată, organele judiciare au obligaţia să asigure inculpatului, respectiv persoanei condamnate, posibilitatea pregătirii şi exercitării apărării.
Acest text de lege nu a fost respectat de instanţa de fond.
Aşa cum rezultă din actele aflate în dosarul nr. 6407/2002 al Tribunalului Mehedinţi, cererea de revizuire formulată de condamnat a fost primită la data de 2 septembrie 2002, preşedintele instanţei dispunând şi citarea condamnatului.
Instanţa de judecată a amânat cauza de 2 ori, la termenele din 18 septembrie 2002 şi 2 octombrie 2002, pentru lipsa petiţionarului, însă la data de 16 octombrie 2002 a judecat dosarul deşi condamnatul nu a fost prezent personal, pentru el răspunzând avocatul din oficiu.
La fel a procedat şi instanţa de apel, care a judecat apelul la primul termen de judecată, deşi condamnatul a solicitat prin memoriul scris să fie prezent pentru a-şi susţine cererea de revizuire.
Întrucât, prin nerespectarea dispoziţiilor legale referitoare la drepturile persoanei arestate s-a adus, în mod evident, condamnatului o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin casarea hotărârilor pronunţate, urmează ca recursul declarat să fie admis, în temeiul art. 38515pct. 1 lit. c) C. proc. pen. şi să se trimită cauza pentru rejudecare la instanţa de fond, pentru ca persoana condamnată să fie nu numai citată cu menţiunea de a nu fi adus ci să fie prezentă personal şi să şi susţină cererea formulată.
Onorariul apărătorului din oficiu va fi plătit din fondul Ministerului Justiţiei, conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de revizuientul condamnat B.G. împotriva deciziei penale nr. 557 din 5 decembrie 2002 a Curţii de Apel Craiova.
Casează hotărârea atacată şi sentinţa penală nr. 263 din 16 octombrie 2002 a Tribunalului Mehedinţi şi trimite cauza pentru rejudecare la Tribunalul Mehedinţi.
Onorariul pentru apărarea din oficiu, în sumă de 150.000 lei se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1189/2003. Penal | CSJ. Decizia nr. 1204/2003. Penal → |
|---|
