CSJ. Decizia nr. 1219/2003. Penal. întrerupere executare pedeapsa. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1219/2003
Dosar nr. 192/2003
Şedinţa publică din 11 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3977/2002, la Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, condamnatul P.M. a solicitat întreruperea executării pedepsei de 7 ani închisoare şi în a cărei executare se află.
În motivarea cererii condamnatul a arătat că familia sa se află într-o situaţie materială deosebit de precară şi pentru a preîntâmpina unele consecinţe deneînlăturat este nevoie de prezenţa şi ajutorul său.
În vederea susţinerilor condamnatului, în cauză s-a dispus efectuarea unei anchete sociale care, în urma verificărilor făcute a comunicat că mama, soţia, fiica şi sora inculpatului locuiesc împreună într-o casă aflată într-o stare avansată de degradare, compusă din 2 camere, bucătărie şi un hol şi că în afară de mama acestuia nici una dintre persoane nu realizează venituri.
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin sentinţa penală nr. 995 din 22 octombrie 2002, a respins cererea de întrerupere a executării pedepsei formulată de condamnatul P.M. cu motivarea că existenţa unor greutăţi financiare cu care se confruntă membrii familiei sale nu sunt împrejurări speciale de natură a duce la concluzia că executarea imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru sine sau familia sa, cu atât mai mult cu cât prin eventuala întrerupere a executării pedepsei pe o durată de cel mult 3 luni, acesta nu ar putea rezolva gravele probleme cu care se confruntă familia sa şi care sunt de durată.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel condamnatul P.M., prin care a solicitat a se constata temeinicia motivului invocat pentru întreruperea executării pedepsei, cu consecinţa admiterii cererii.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Decizia penală nr. 789/ A din 3 decembrie 2002, a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnat cu motivarea că situaţia materială dificilă cu care se confruntă membrii familiei sale nu este determinată de executarea pedepsei, fiind anterioară condamnării, în perioada maximă de 3 luni pentru care, eventual, s-ar dispune întreruperea executării pedepsei acesta nu ar avea mijloacele materiale necesare pentru scoaterea din paupertate a familiei sale.
Decizia curţii de apel a fost atacată cu recurs de către condamnatul P.M. care a reiterat motivul de casare invocat şi la judecata în apel şi anume constatarea temeiniciei motivului pentru care a solicitat întreruperea executării pedepsei şi anume situaţia gravă materială şi financiară cu care se confruntă membrii familiei sale.
Recursul este nefondat.
Este de necontestat şi instanţele de fond şi apel au reţinut acest lucru, că membrii familiei condamnatului se confruntă cu existenţa unor greutăţi materiale şi financiare deosebite, aspect confirmat şi de ancheta socială efectuată în cauză.
Cu toate acestea, aşa cum motivat au arătat şi cele două instanţe, greutăţile cu care se confruntă familia sa sunt preexistente condamnării sale, şi că sunt de lungă durată, în sensul că nu pot fi înlăturate, chiar prin prezenţa sa, într-o perioadă de cel mult 3 luni de zile, pentru care s-ar putea dispune întreruperea executării pedepsei.
Prin urmare, neaflându-ne în situaţia reglementată de art. 455 C. proc. pen., raportat la art. 453 lit. c) C. proc. pen., în sensul că împrejurările invocate de condamnat nu pot fi apreciate ca având un caracter special şi cu consecinţe grave imediate, recursul declarat de acesta este nefondat, motiv pentru care urmează a fi respins ca atare în temeiul art. 38515pct. 1 lit. b) C. proc. pen. şi a se dispune potrivit dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de condamnatul P.M. împotriva deciziei penale nr. 789/ A din 3 decembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă pe recurent la plata sumei de 650.000 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 150.000 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1210/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1239/2003. Penal → |
|---|
