ICCJ. Decizia nr. 7036/200<. Penal. Proxenetismul (art. 329 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 7036/200
Dosar nr. 3893/100/2005
Şedinţa publică din 4 decembrie 2006
Examinând recursul de faţă constată:
Prin sentinţa penală nr. 330 din 20 iulie 2006 pronunţată de Tribunalul Maramureş au fost condamnaţi următorii inculpaţi:
1. C.I. zis R. după cum urmează:
- în baza art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism;
- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), la 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de persoane;
- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, prin înlăturarea prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a schimbării încadrării juridice, la 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de sprijinirea unui grup infracţional organizat.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, urmând să execute 7 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 lit. a) – c) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest şi în temeiul art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa închisorii perioada reţinerii şi a arestării preventive de la 13 octombrie 2005 la zi.
2. P.V.I. după cum urmează:
- în baza art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., prin înlăturarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), ca urmare a schimbării încadrării juridice - la 2 ani închisoare.
Conform art. 76 alin. ultim C. pen., s-a înlăturat pedeapsa complementară privativă de drepturi.
- în baza art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi c) şi art. 76 lit. b) C. pen., prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), urmare schimbării încadrării juridice, la 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.
S-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar la plata a câte 60.000.000 lei daune morale către fiecare dintre părţile civile M.E. şi V.C.R.
Inculpatul C.I. a fost obligat să plătească părţii civile B.M.L. suma de 30.000.000 lei cu titlu de daune morale.
În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpatul C.I. suma de 1074 Euro prin obligarea acestuia la plata echivalentului în lei.
Fiecare inculpat a fost obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
Instanţa a reţinut cu privire la inculpatul C.I. următoarele:
În perioada mai 2001 – septembrie 2002, inculpatul C.I. a recrutat pe C.A.C., F.L. şi K.A.S. şi le-a trimis să practice prostituţia la localul W.B. situat în apropierea localităţii Graz din Austria, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (2) C. pen.
S-a mai reţinut că acelaşi inculpat, în perioada martie – aprilie 2003, acţionând în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, singur sau împreună cu inculpatul P.V.I., a recrutat prin înşelăciune pe B.R.E., M.E., V.C.R. şi B.M.L. pe care le-a trimis în Spania în scopul exploatării sexuale, faptă ce întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)
De asemenea, s-a reţinut că, în luna aprilie 2003, a sprijinit activitatea grupului infracţional condus de numitul A.S.S., care acţiona în mod coordonat pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic de persoane şi proxenetism, faptă ce constituie infracţiunea de sprijinire a unui grup infracţional organizat prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
S-a reţinut că referitor la această ultimă infracţiune se impune schimbarea încadrării juridice prin înlăturarea dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), întrucât inculpatul a comis un singur act de sprijinire a grupului infracţional, concretizat în trimiterea în Spania, în scopul exploatării sexuale a unui grup format din trei femei majore.
Apelurile declarate de inculpaţii C.I. şi P.V.I. au fost respinse, ca nefondate, prin Decizia penală nr. 237/ A din 17 octombrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Prin aceiaşi decizie s-a dedus la zi durata detenţiei preventive a inculpatului C.I. şi s-a dispus obligarea fiecărui apelant inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
S-a reţinut că prima instanţă a stabilit corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică, neputând fi primită susţinerea apelanţilor că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003.
Astfel, din analiza dispoziţiilor art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 rezultă existenţa mai multor modalităţi alternative de realizare a conţinutului laturii obiective a infracţiunii de trafic de persoane, precum şi faptul că scopul este generalizat, urmărindu-se exploatarea, inclusiv sexuală, a victimei.
În ceea ce priveşte latura subiectivă, s-a reţinut că infracţiunea se săvârşeşte cu intenţie directă sau indirectă, iar potrivit art. 16 din aceiaşi lege, consimţământul victimei nu înlătură răspunderea penală a făptuitorului.
În speţă, se observă, din analiza întregului material probator că inculpaţii cunoşteau de la bun început detaliile activităţii lor infracţionale, scopul urmărit fiind acela de a determina părţile vătămate să meargă în Spania pentru a practica prostituţia, iar consimţământul victimelor a fost obţinut prin înşelăciune.
Elementul înşelăciunii este cel care, în speţă, delimitează infracţiunea de trafic de persoane de cea de proxenetism care a fost reţinută în raport de persoanele care cunoşteau scopul pentru care urmau să plece în străinătate, respectiv în raport de C.A., F.L. şi K.A.S.
S-a constatat, de asemenea, că sunt întrunite toate elementele constitutive ale infracţiunii prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, întrucât inculpaţii au sprijinit activitatea grupului infracţional condus de A.S.S., care acţiona coordonat pentru comiterea infracţiunii de trafic de persoane şi de proxenetism.
S-a apreciat că nu este fondată nici critica vizând greşita individualizare a pedepselor la stabilirea cărora au fost corect evaluate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Inculpatul C.I. a declarat recurs, pe care l-a întemeiat pe dispoziţiile art. 12, 14, 17, 18, 20 şi 21 C. proc. pen.
În principal inculpatul a solicitat să se constate că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane şi de sprijinire a unui grup infracţional organizat şi că se impune a fi achitat conform art. 10 alin. lit. d) C. proc. pen., întrucât nu a avut nici o legătură cu vreun grup organizat, nu a organizat şi nici nu a aderat la vreo organizaţie care avea ca obiect traficul de persoane.
A susţinut inculpatul că aşa cum a recunoscut nu a făcut altceva decât să faciliteze legătura unor femei cu alte persoane, fără să beneficieze de vreo sumă de bani, ştiind că acestea vor pleca de bună-voie în Austria sau Spania unde urmau să practice prostituţia sau să fie dame de companie
Inculpatul a mai susţinut că el nu s-a ocupat de transferul faptelor şi nu i-a cunoscut pe proxeneţi, neavând practic nici o legătură cu aceştia.
S-a mai arătat în motivarea recursului că greşit s-a reţinut că infracţiunile au fost comise în formă continuată în loc să se reţină o pluralitate de infracţiuni, iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 nu poate răspunde decât pentru faptele ulterioare datei când această lege a intrat în vigoare (28 februarie 2003).
De asemenea, s-a susţinut că singura infracţiune ce poate fi reţinută este cea de proxenetism prevăzută de art. 329 C. pen., întrucât recrutarea nu s-a făcut prin constrângere.
Un alt motiv de recurs se referă la faptul că părţile vătămate nu au fost citate în apel.
S-a mai susţinut că daunele morale la care a fost obligat inculpatul sunt exagerate.
Recursul nu este fondat din următoarele considerente.
1. Critica formulată cu privire la greşita încadrare juridică a faptei de trafic de persoane într-o unică infracţiune în formă continuată prevăzută de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în loc de o pluralitate de infracţiuni de trafic de persoane aflate în concurs, nu poate face obiectul examinării întrucât dacă s-ar reţine că inculpatul a săvârşit mai multe infracţiuni prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 678/2001 în loc de una singură s-ar crea acestuia o situaţie mai grea în propria cale de atac, ceea ce contravine dispoziţiilor art. 3858 C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs, soluţionând cauza nu poate crea o situaţie mai grea pentru cel care a declarat recurs.
2. Din aceleaşi considerente nu poate fi examinată nici critica privind greşita reţinere a unei infracţiuni unice de proxenetism, în formă continuată în loc de o pluralitate de infracţiuni de proxenetism aflate în concurs.
3. Se constată că prima instanţă a dispus schimbarea încadrării juridice cu privire la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, înlăturând dispoziţiile art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), astfel încât critica formulată cu privire la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu privire la această infracţiune este neîntemeiată.
4. Referitor la motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen., vizând comiterea unei grave erori de fapt, se constată de asemenea că nu este fondat.
Astfel, din probele administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţilor vătămate M.E., V.C.R. şi B.M.L., declaraţiile martorilor K.E., S.D.D., A.R., C.G., K.A.I., M.M., B.M., G.A.M., H.L., F.L., P.R., C.A.C., D.V., precum şi din înscrisurile aflate la dosar, inclusiv cele primite de la autorităţile din Austria şi Spania cu care se coroborează parţial şi declaraţiile inculpaţilor C.I. şi P.V.I., rezultă situaţia de fapt reţinută de instanţă.
Contrar celor susţinute de inculpat în motivarea recursului, din probele administrate rezultă că acesta s-a cunoscut la începutul anului 2001, prin intermediul martorului D.V., pe cetăţenii austrieci D.T. şi F.W., proprietarul şi respectiv, administratorul barului W.B. din Austria, unde mai multe persoane de sex feminin, provenind în marea lor majoritate din România, practicau prostituţia.
Rezultă de asemenea, că inculpatul, care era angajat în calitate de bodyguard la barul O. din Baia Mare a acceptat să recruteze femei care să practice prostituţia în localul din Austria, urmând să primească o sumă de bani.
Aşa cum corect a reţinut prima instanţă, inculpatul a recrutat pe C.A.C., F.L. şi K.A.S. pentru a practica prostituţia şi, cu acordul lor, le-a trimis în Austria la barul W.B., martorele fiind preluate de la Budapesta de D.V.
Din probe mai rezultă că din sumele obţinute de martore din practicarea prostituţiei, inculpatul a beneficiat de suma de 10,74 Euro.
Cum din probe rezultă cu certitudine că inculpatul le-a recrutat pe cele trei martore pentru prostituţie şi le-a trimis în străinătate pentru a practica prostituţia, fapta sa întruneşte atât din punct de vedere subiectiv cât şi obiectiv elementele constitutive ale infracţiunii de proxenetism, infracţiune pentru care în mod corect a fost condamnat.
Tot astfel din materialul probator rezultă cu certitudine că, în luna martie 2003, inculpatul a racolat-o pe partea B.R.E., dansatoare la barul O. din Baia Mare căreia i-a propus să plece în Spania la o prietenă de a sa, numită M. care o va ajuta să se angajeze ca dansatoare într-un local unde va fi bine plătită.
Partea vătămată, fiind indusă în eroare de cele afirmate de inculpat, a fost de acord să plece şi inculpatul s-a ocupat de obţinerea documentelor de călătorie în regim de urgenţă şi atrimis-o în Spania cu un microbuz, cheltuielile de transport fiind suportate de inculpat din suma de 600 Euro primită în acest scop de la M.
La Madrid partea vătămată a fost aşteptată de numita M. care a dus-o în localitatea Jeres de la Frontera la localul C., unde a aflat că de fapt a fost trimisă în Spania pentru a practica prostituţia.
Neavând posibilităţi financiare pentru a reveni în ţară, partea vătămată a acceptat situaţia şi a rămas în local, practicând prostituţia, iar banii obţinuţi îi erau luaţi de numita M.
Partea vătămată a reuşit să se întoarcă în ţară datorită intervenţiei mamei sale, martora K.E., care după ce a discutat la telefon cu fiica sa, a discutat cu inculpatul C.I. şi i-a solicitat s-o readucă în ţară ameninţându-l că va sesiza poliţia. De asemenea, martora a reuşit să o contracteze pe numita M. care în urma ameninţărilor a acceptat să o trimită pe partea vătămată în România.
Este, de asemenea, dovedit că, în luna aprilie 2003, inculpatul C.I. a fost contactat de coinculpatul P.V.I., care lucrase în Spania, ocazie cu care l-a cunoscut pe numitul A.S.S. care folosea clubul de noapte L.F. pentru exploatarea sexuală a diferite femei care practicau prostituţia.
În acest local lucrau E.F.F.C. şi J.R.V., care erau însărcinaţi şi cu paza femeilor exploatate sexual, care nu aveau voie să părăsească localul şi să vorbească la telefon.
La solicitarea numitului A.S.S., inculpatul P.V.I. a acceptat să sprijine activitatea acestui grup infracţional, angajându-se ca, în schimbul unor facilităţi privind frecventarea clubului, să racoleze pentru prostituţie femei din România.
Inculpatul C.I. a fost de acord cu propunerea coinculpatului să-l ajute să racoleze „fete" care să poată fi trimise în Spania să practice prostituţia în clubul lui A.
În acest scop inculpatul le-a contactat pe partea vătămată M.E. şi V.C.R., dansatoare la barul O., cărora le-a făcut oferta de a lucra în Spania ca dansatoare. Acestea au acceptat şi s-au întâlnit la domiciliul inculpatului cu P.V.I., care s-a prezentat părţilor vătămate ca fiind unul dintre patronii localului unde urmau să lucreze în Spania ca dansatoare şi le-a precizat că nu vor fi obligate să întreţină relaţii sexuale cu clienţii. Pentru a fi mai convingători inculpatul Pop Valentin le-a dat câte 1.000.000 lei, bani de cheltuială.
În aceiaşi perioadă C.I. a cunoscut-o pe partea vătămată B.M.L. din Jibou, jud. Sibiu care venise în vizită la o mătuşă în Baia Mare. Inculpatul i-a promis că o trimite în Spania pentru a lucra la culesul căpşunilor, obţinând prin înşelăciune consimţământul acesteia de a pleca.
Inculpatul C.I. s-a ocupat de obţinerea documentelor de călătorie şi l-a data de 24 aprilie 2003 le-a îmbarcat pe cele trei părţi vătămate într-un autocar, explicându-le că fiecare îi datorează câte 20.000.000 lei pentru cheltuielile pe care le-a făcut pentru a le trimite în străinătate şi un comision de 200 Euro pentru că le-a obţinut locuri de muncă.
Părţile vătămate au fost aşteptate de A.S.S., care le-a dus în localitatea M.M. unde le-a explicat că localul său este un bordel şi că trebuie să se prostitueze.
Acestea au protestat, iar B.M.L. a încercat să se sinucidă cu un cuţit luat din bucătărie. După ce ţinut-o închisă trei zile, numitul A. a îmbarcat-o într-un tren cu destinaţie Barcelona şi a abandonat-o.
Celelalte două părţi vătămate au rămas în local, dar M.E. a refuzat să se prostitueze, iar V.C.R. a acceptat să întreţină relaţii sexuale doar cu doi bărbaţi.
Întrucât îi creau probleme, numitul A. s-a hotărât să le vândă unui proxenet austriac.
Speriat de această perspectivă părţile vătămate au fugit la data de 1 mai 2003, reuşind să scape de sub supravegherea chelnerului şi au luat legătura cu o patrulă de jandarmi care le-a ajutat să plece din localitate. Părţile vătămate au formulat denunţ la Jandarmeria din Z. şi în urma cercetărilor au fost arestaţi patronul şi angajaţii clubului de noapte L.F.
Instanţa a constatat că nu există probe concludente din care să rezulte că inculpatul C.I. ar fi racolat-o şi trimis-o în Spania şi pe numita G.A.M., astfel încât s-a reţinut că infracţiunea de trafic de persoane nu poate fi reţinută şi în raport de aceasta.
Având în vedere situaţia de fapt ce rezultă din probele administrate se constată că în mod corect s-a reţinut că inculpatul C.I. a comis infracţiunile prevăzute de art. 12 alin. (1) şi (2) lit. a) din Legea nr. 678/2001 şi de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, faptele descrise anterior întrunind toate elementele constitutive ale acestor infracţiuni.
Este de precizat că este lipsită de relevanţă sub aspectul existenţei infracţiunii de trafic de persoană împrejurarea că după ce au fost trimise în Spania părţile vătămate B.M.L. şi M.E. au refuzat să se prostitueze.
Esenţial este faptul că acestea au fost recrutate şi transportate în Spania, prin înşelăciune în acest scop, din textul art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 rezultând fără echivoc faptul că pentru existenţa infracţiunii nu este necesar ca scopul urmărit să fie îndeplinit.
Tot astfel, nu prezintă relevanţă pentru existenţa infracţiunii că părţile vătămate B.R.E. şi V.C.R. au acceptat să se prostitueze după ce au ajuns în Spania, esenţial fiind că au fost racolate şi transportate în Spania prin înşelăciune, cu scopul de a fi exploatate sexual. Potrivit art. 16 din Legea nr. 678/2001 consimţământul victimelor traficate de a se prostitua nu înlătură răspunderea penală a inculpaţilor.
5. Referitor la infracţiunea prevăzută de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este de observat că prima instanţă a reţinut că inculpatul a comis un singur act infracţional, în luna aprilie 2003, deci după intrarea în vigoare a legii, aşa încât motivul de recurs vizând reţinerea în sarcina sa a unor fapte care nu erau incriminate ca infracţiune, nu este fondată.
6. Motivul de recurs întemeiat pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 21 C. proc. pen., invocat de inculpat vizează faptul că în apel nu au fost citate părţile vătămate.
Această critică nu poate fi examinată în recursul inculpatului, întrucât acest motiv de casare poate fi invocat numai de persoana faţă de care procedura de citare nu a fost legal îndeplinită sau de procuror în favoarea acestuia.
7. Critica referitoare la cuantumul despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul nu poate fi examinată întrucât nu se încadrează în niciunul dintre cazurile de casare prevăzute expres şi limitativ în art. 3859 alin. (1) C. proc. pen.
Constatând că nu există nici motive de casare care să poată fi luate în considerare din oficiu, Curtea va respinge recursul, ca nefondat, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Conform art. 38516 alin. (2), raportat la art. 381 alin. (1) C. proc. pen., se va deduce în continuare, la zi, durata arestării preventive a inculpatului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul C.I. împotriva deciziei penale nr. 237/ A din 17 octombrie 2006 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul arestării preventive de la 13 octombrie 2005 la 4 decembrie 2006.
Obligă recurentul inculpat să plătească statului suma de 200 lei cheltuieli judiciare.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 decembrie 2006.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1239/200f. Penal. Legea 143/2000. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5922/2003. Penal → |
|---|
