CSJ. Decizia nr. 1273/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 1273/2003
Dosar nr.5225/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 449 din 10 septembrie 2002, Tribunalul Iaşi a condamnat pe inculpatul G.N.G. pentru săvârşirea infracţiunii de tâlhărie, prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), d), e) C. pen., cu aplicarea art. 75 lit. c) C. pen., la 5 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 64 şi art. 71 C. pen., inculpatul a fost obligat la plata unor despăgubiri civile şi s-a computat durata arestării preventive.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă a reţinut că la data de 21 august 2001, inculpatul şi tatăl său s-au deplasat din municipiul Iaşi în oraşul Hârlău pentru a o vedea pe mama sa.
În jurul orei 20,00 în timp ce recurentul se afla într-un bar, s-a întâlnit cu alte două persoane, iar la ora 2,00 au plecat spre gară.
Pe drum, observând o persoană, care mergea tot spre acel loc, inculpatul le-a propus celorlalţi doi să o lovească şi să-i fure banii.
Fiind de acord, au ajuns-o din urmă, cei doi au lovit-o cu pumnii şi picioarele peste corp, iar recurentul i-a introdus mâna în buzunarul pantalonilor şi i-a furat un portmoneu ce conţinea suma de 200.000 lei.
Ulterior, au împărţit banii câte 50.000 lei pentru fiecare, iar restul l-au cheltuit împreună.
În urma agresiunii, victima a suferit leziuni pentru vindecarea cărora au fost necesare 6-7 zile îngrijiri medicale.
Apelul declarat împotriva sentinţei a fost respins ca nefondat de Curtea de Apel Iaşi, prin Decizia penală nr. 324 din 7 noiembrie 2002.
Prin recursul formulat, inculpatul a susţinut în esenţă că nu a săvârşit fapta imputată, aceasta fiind comisă de către una din persoanele care l-au însoţit. Pentru acest motiv a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor şi în principal achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Recursul nu este fondat.
Analizând motivele de recurs se constată că instanţele au reţinut în mod corect situaţia de fapt, precum şi vinovăţia inculpatului la săvârşirea faptei, pe baza probelor administrate care au fost complet administrate şi corect interpretate.
Pedeapsa aplicată a fost bine individualizată, ea reflectând corect gradul de pericol social al faptei şi făptuitorului. La stabilirea ei s-au avut în vedere împrejurările favorabile inculpatului, numai aşa explicându-se aplicarea minimului de pedeapsă.
Aşadar, hotărârile fiind legale şi temeinice sub toate aspectele, recursul urmează să fie respins.
Cheltuielile judiciare efectuate de stat cu ocazia soluţionării recursului, în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu, ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei, vor fi restituite de către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul G.N.G. împotriva deciziei nr. 324 din 7 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Iaşi, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 13 februarie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 1.100.000 lei cheltuieli judiciare în care se include şi onorariul apărătorului din oficiu în sumă de 300.000 lei ce va fi avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1272/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1274/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs → |
|---|
