CSJ. Decizia nr. 1274/2003. Penal. Art.208, 209 c.pen. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr.1274/2003
Dosar nr. 5387/2002
Şedinţa publică din 13 martie 2003
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 926 din 3 octombrie 2002, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, în baza art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. h) C. pen., a condamnat, alături de alţi inculpaţi, pe inculpatul A.I. la pedeapsa închisorii de 4 ani, cu aplicarea art. 71 şi art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)
În baza dispoziţiilor art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus prevenţia de la 29 aprilie 2002, la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că partea vătămată S.N.I.F. nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În baza dispoziţiilor art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a obligat inculpatul A.I. la 2.500.000 lei cheltuieli judiciare statului.
S-a reţinut în fapt, urmare probelor administrate, că, în ziua de 26 aprilie 2002, în jurul orelor 20.00 – 22.00, inculpaţii, împreună cu numitele P.E. şi P.F., s-au deplasat, cu două căruţe, la staţia de pompare nr. 1 Gruiu, aparţinând S.N.I.F., sucursala Bucureşti – Sistem Buftea şi au sustras 15 ml ţeavă care alimenta staţia respectivă cu apă, cauzând un prejudiciu de 40.000.000 lei care a fost recuperat prin restituire.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia II-a penală, prin Decizia nr. 754/ A din 19 noiembrie 2002, a admis apelul declarat de inculpatul A.I., a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată şi, rejudecând, prin aplicarea art. 74 şi art. 76 C. pen., a redus de la 4 ani închisoare la un an şi 6 luni închisoare pedeapsa aplicată inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 208 alin. (1) şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) lit. b) C. pen.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A fost dedusă prevenţia inculpatului de la 29 aprilie 2002, la zi.
Împotriva ultimei hotărâri, inculpatul a declarat recurs solicitând casarea acesteia şi, după rejudecare, schimbarea încadrării juridice a faptei comise din infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) şi alin. (3) C. pen., în infracţiunea prevăzută de art. 208 şi art. 209 alin. (1) lit. a) şi g) C. pen., întrucât sistemul de irigaţie nu era funcţionabil.
În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei în complicitate la infracţiunea de furt calificat prevăzută de art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g) şi alin. (3) C. pen., întrucât el, recurentul, doar a ajutat la transportul ţevii sustrase.
În ipoteza în care nu se vor lua în considerare aceste apărări, a cerut reducerea pedepsei aplicate.
Recursul declarat nu este fondat.
Cererea privind schimbarea încadrării juridice, prin înlăturarea alin. (3) al art. 208 şi art. 209 lit. a) şi g) C. pen., nu poate fi primită întrucât inculpatul, alături de alţii, a sustras componente ale sistemului de irigaţii în raport de care fapta acestuia a fost corect încadrată.
Nici susţinerea că el doar a ajutat, cu căruţa, la transportul bunului furat, acţionând doar în calitate de complice nu poate fi luată în considerare în raport de împrejurarea că toţi au luat hotărârea prealabilă să sustragă ţeavă din sistemul de irigaţii în raport de care l-au rugat pe martorul E.C. să taie ţeava cu aparatul de sudură.
O nouă reducere a pedepsei, solicitată de inculpat prin cel de al treilea motiv de recurs invocat, nu se impune ţinându-se seama de gravitatea faptei precum şi de împrejurarea că instanţa de apel, făcând aplicarea dispoziţiilor art. 74 şi art. 76 C. pen., a redus pedeapsa, aplicată acestuia, mult sub minimul special prevăzut de lege.
Astfel fiind, Curtea, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpat cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de inculpatul A.I. împotriva deciziei nr. 754 din 19 noiembrie 2002 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, ca nefondat.
Compută din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive de la 29 aprilie 2002, la zi.
Obligă pe recurent să plătească statului 800.000 lei cheltuieli judiciare .
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 martie 2003.
| ← CSJ. Decizia nr. 1273/2003. Penal. Art.211 alin.2 c.pen. Recurs | CSJ. Decizia nr. 1275/2003. Penal. Art.289, 255 c.pen.; Decretul... → |
|---|
